—

anularea deciziei reclamantei din 30 august 2018 privind cazurile NL/2018/2099 și NL/2018/2100: Piața cu ridicata a produselor de acces fix în Țările de Jos, cu trimitere la C(2018) 5848 final și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, inclusiv a costurilor oricăror interveniente.

1.

Primul motiv întemeiat pe aplicarea și interpretarea eronate ale articolelor 7 și 7a din Directiva 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (1)

În această privință, reclamanta susține că decizia atacată prezintă un număr de concluzii esențiale privind proiectul de decizie al autorității naționale de reglementare din Țările de Jos (Decizia WFA din 2018), care sunt calificate drept comentarii, dar care, de fapt, îndeplinesc criteriile pentru concluziile privind îndoieli semnificative. Reclamanta susține de asemenea că fiecare dintre aceste observații privește de fapt, potrivit oricărui standard obiectiv, îndoielile serioase care impun Comisiei desfășurarea unei investigații amănunțite în temeiul articolului 7 alineatul (4) și al articolului 7a alineatul (1) din Directiva-cadru.

2.

Al doilea motiv, prin care se invocă erori vădite de apreciere, o aplicare eronată a articolului 7 din Directiva-cadru și o lipsă de investigare diligentă

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nemotivare, având drept consecință încălcarea articolului 296 TFUE