1)

Articolele 8 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 7 litera (f) din Directiva (CE) nr. 46/95 (1) privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, respectiv articolul 5 alineatul (2) din Legea nr. 677/2001 și articolul 6 din Decizia ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) nr. 52/2012, care prevede posibilitatea supravegherii video pentru asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor și pentru realizarea unor interese legitime, fără consimțământul persoanei vizate?

2)

Articolele 8 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că restrângerea drepturilor și libertăților prin supravegherea video respectă principiul proporționalității, cerința de „a fi necesare” și de a „răspunde obiectivelor de interes general sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”, în condițiile în care operatorul are posibilitatea de a lua alte măsuri de protejare a interesului legitim vizat?

3)

Articolul 7 litera (f) din Directiva (CE) nr. 46/95 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretat în sensul că „interesul legitim” al operatorului trebuie să fie dovedit, precum și să fie născut și actual prin raportare la momentul prelucrării?

4)

Articolul 6 alineatul (l) litera (e) din Directiva (CE) nr. 46/95 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretat în sensul că o prelucrare (supraveghere video) este excesivă sau nu este adecvată, în condițiile în care operatorul are posibilitatea de a lua alte măsuri de protejare a interesului legitim vizat?