This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CB0258
Case C-258/18: Order of the Court (Sixth Chamber) of 13 February 2020 (request for a preliminary ruling from the Centrale Raad van Beroep — Netherlands) — H. Solak v Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv) (Request for a preliminary ruling — Article 99 of the Rules of Procedure of the Court of Justice — EEC-Turkey Association Agreement — Article 59 of the Additional Protocol — Decision No 3/80 — Social security for Turkish migrant workers — Waiver of residence clauses — Article 6 — Supplementary benefits — Suspension — Renunciation of the nationality of the host Member State — Regulation (EC) No 883/2004 — Special non-contributory cash benefits — Residence requirement)
Cauza C-258/18: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – H. Solak/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv) [Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Acordul de asociere CEE-Turcia – Articolul 59 din Protocolul adițional – Decizia nr. 3/80 – Securitatea socială a lucrătorilor migranți turci – Eliminarea clauzelor de reședință – Articolul 6 – Prestație complementară – Suspendare – Renunțare la cetățenia statului membru gazdă – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Prestații speciale în numerar de tip necontributiv – Condiția privind reședința]
Cauza C-258/18: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – H. Solak/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv) [Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Acordul de asociere CEE-Turcia – Articolul 59 din Protocolul adițional – Decizia nr. 3/80 – Securitatea socială a lucrătorilor migranți turci – Eliminarea clauzelor de reședință – Articolul 6 – Prestație complementară – Suspendare – Renunțare la cetățenia statului membru gazdă – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Prestații speciale în numerar de tip necontributiv – Condiția privind reședința]
JO C 137, 27.4.2020, pp. 25–26
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
27.4.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 137/25 |
Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – H. Solak/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv)
(Cauza C-258/18) (1)
(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Acordul de asociere CEE-Turcia - Articolul 59 din Protocolul adițional - Decizia nr. 3/80 - Securitatea socială a lucrătorilor migranți turci - Eliminarea clauzelor de reședință - Articolul 6 - Prestație complementară - Suspendare - Renunțare la cetățenia statului membru gazdă - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Prestații speciale în numerar de tip necontributiv - Condiția privind reședința)
(2020/C 137/33)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Centrale Raad van Beroep
Părțile din procedura principală
Apelant: H. Solak
Intimat: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Uwv)
Dispozitivul
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind aplicarea regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în raport cu lucrătorii turci și cu membrii familiilor acestora coroborat cu articolul 59 din Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității Economice Europene prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale în temeiul căreia plata unei prestații de completare a unei pensii de invaliditate în vederea asigurării unui venit minim, acordată în temeiul acestei legislații, este suspendată în privința unui resortisant turc care este încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru și care, după ce a renunțat la cetățenia acestui stat membru pe care o dobândise în cursul șederii sale în acesta, s-a întors în țara sa de origine.