This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CA0541
Case C-541/18: Judgment of the Court (Fifth Chamber) of 12 September 2019 (request for a preliminary ruling from the Bundesgerichtshof — Germany) — AS v Deutsches Patent- und Markenamt (Reference for a preliminary ruling – Trade marks – Directive 2008/95/EC – Article 3(1)(b) – Distinctive character – Criteria for assessment – Sign comprising a hashtag)
Cauza C-541/18: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – AS/Deutsches Patent- und Markenamt (Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Articolul 3 alineatul (1) litera (b) – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere – Semn cu hashtag)
Cauza C-541/18: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – AS/Deutsches Patent- und Markenamt (Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Articolul 3 alineatul (1) litera (b) – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere – Semn cu hashtag)
JO C 383, 11.11.2019, p. 34–34
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
11.11.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 383/34 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – AS/Deutsches Patent- und Markenamt
(Cauza C-541/18) (1)
(Trimitere preliminară - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 3 alineatul (1) litera (b) - Caracter distinctiv - Criterii de apreciere - Semn cu hashtag)
(2019/C 383/37)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesgerichtshof
Părțile din procedura principală
Reclamant: AS
Pârât: Deutsches Patent- und Markenamt
Dispozitivul
Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că caracterul distinctiv al unui semn a cărui înregistrare ca marcă se solicită trebuie examinat ținând seama de toate faptele și circumstanțele pertinente, inclusiv de toate modurile de utilizare probabile ale mărcii solicitate. Acestea din urmă corespund, în lipsa altor indicii, modurilor de utilizare care, având în vedere uzanțele din sectorul economic în cauză, pot fi semnificative în practică.