7.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/14

1.

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 (1) privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că competența instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia s-a deschis procedura de insolvență reprezintă o competență exclusivă pentru o acțiune revocatorie împotriva unui pârât al cărui sediu sau reședință se află într-un alt stat membru sau lichidatorul este îndreptățit, în cazul prevăzut la articolul 18 alineatul (2) din regulament, să formuleze o acțiune revocatorie în fața unei instanțe din statul membru pe teritoriul căruia se află sediul sau reședința pârâtului, dacă acțiunea revocatorie a lichidatorului se întemeiază pe un act de dispoziție efectuat în celălalt stat membru cu privire la bunuri mobile?

2.

Este valabilă liberarea prevăzută la articolul 24 alineatul (2) coroborat cu alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 în cazul executării unei obligații în favoarea debitorului într-un stat membru, care a fost efectuată prin intermediul administratorului unei filiale a societății debitoare înregistrate în acel stat membru, dacă la data executării obligației a fost depusă într-un alt stat membru o cerere de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitoarei și a fost desemnat un lichidator provizoriu, fără a se lua însă nicio decizie cu privire la deschiderea procedurii de insolvență?

3.

Articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 poate fi aplicat privind executarea unei obligații asupra plății unei sume de bani către debitoare, dacă viramentul inițial al acestei sume de la debitoare către persoana care a executat obligația este considerat nevalid potrivit legislației naționale a instanței competente în materia insolvenței, iar nevaliditatea rezultă din deschiderea procedurii de insolvență?

4.

Este aplicabilă prezumția lipsei de cunoștință conform articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1346/2000 dacă autoritățile menționate la articolul 21 alineatul (2) a doua teză din regulament nu au luat măsurile necesare pentru a asigura publicitatea în registrul statului membru pe teritoriul căruia debitoarea deține o filială a hotărârilor instanței competente în materia insolvenței prin care a fost desemnat un lichidator provizoriu și s-a stabilit că actele de dispoziție ale societății sunt valabile doar cu acordul lichidatorului provizoriu, dacă statul membru pe teritoriul căruia se află filiala prevede publicitatea obligatorie a acestor hotărâri, deși le recunoaște conform articolului 25 coroborat cu articolul 16 din regulament?