3.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/10

—

declararea recursului ca întemeiat și anularea hotărârii atacate în totalitate inclusiv în privința obligației de plată a cheltuielilor de judecată;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive pentru soluționarea litigiului, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție și anularea regulamentului atacat (1) în măsura în care le privește pe recurente; și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente atât în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

Recurentele arată că Tribunalul: (i) a denaturat elementele de probă relevante și, în orice caz nu și-a motivat suficient hotărârea în ceea ce privește utilizarea unei marje de profit noționale în cadrul stabilirii prețului de export.

Recurentele arată de asemenea că Tribunalul (ii) a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a reținut că Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte, permite să se considere că recurentele puteau face obiectul unei discriminări în mod legal; (iii) a săvârșit o eroare de drept în aprecierea obligațiilor care rezultă din articolul 6 alineatul (7) și din articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază (2), precum și în aprecierea principiului dreptului la apărare; (iv) a apreciat în mod eronat importanța garanțiilor procedurale și a obligațiilor care revin în acest temei instituțiilor în cadrul procedurilor administrative desfășurate în cazurile de antidumping și (v) a denaturat fapte privind angajamentul oferit de recurente și cel oferit de un alt producător, ajungând astfel, cu privire la acest aspect, la o concluzie eronată care a afectat validitatea hotărârii atacate.

În sfârșit, recurentele arată că Tribunalul (vi) a săvârșit o eroare în interpretarea articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază și a metodologiei utilizate în cazurile de antidumping în vederea stabilirii prejudiciului material suferit de industria Uniunii; (vii) a efectuat o interpretare eronată a legăturii de cauzalitate în temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și (viii) a efectuat o apreciere eronată a obligației de motivare impuse instituțiilor în ceea ce privește stabilirea prejudiciului în cazurile de antidumping.