Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 62011TN0302

    Cauza T-302/11: Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — HeidelbergCement/Comisia

    JO C 238, 13.8.2011, p. 28–29 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    13.8.2011   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 238/28

    Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — HeidelbergCement/Comisia

    (Cauza T-302/11)

    2011/C 238/49

    Limba de procedură: germana

    Părțile

    Reclamantă: HeidelbergCement AG (Heidelberg, Germania) (reprezentanți: U. Denzel și T. Holzmüller, avocați)

    Pârâtă: Comisia Europeană

    Concluziile

    Reclamanta solicită Tribunalului:

    —

    Anularea articolelor 1 și 2 din Decizia Comisiei din 30 martie 2011 în cazul COMP/39520 — ciment și produse conexe potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, în măsura în care o privesc pe reclamantă

    —

    obligarea Comisiei, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

    Motivele și principalele argumente

    În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

    1.

    Primul motiv: încălcarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1)

    Decizia atacată încalcă articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât nu specifică suficient obiectul investigației și solicită informații comerciale care nu ar fi „necesare” în sensul articolului 18 din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a clarifica faptele imputate

    —

    Reclamantei nu i s-a comunicat nici în decizia atacată, nici în altă parte în cadrul procedurii comportamentul concret care i se impută. Decizia încalcă așadar obligația, prevăzută la articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, de a indica scopul investigației. Potrivit jurisprudenței constante a instanțelor Uniunii, faptele imputate trebuiau indicate în decizie cu suficientă precizie pentru ca destinatarii și instanțele să poată aprecia necesitatea informațiilor solicitate în vederea administrării probelor.

    —

    Decizia solicită din nou un mare volum de informații care ar fi fost deja transmise Comisiei ca răspuns la cereri de informații precedente. Informațiile aflate deja la dispoziția Comisiei nu ar fi „necesare” în sensul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

    —

    Nu se poate deduce o legătură între informațiile solicitate și „bănuiala” Comisiei. Aceasta ar abuza de competențele sale în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a conduce o investigație generală asupra reclamantei („fishing expedition”). Pentru astfel de investigații pe piață, Comisia ar avea la dispoziție instrumentul prevăzut la articolul 17 din Regulamentul nr. 1/2003.

    —

    Comisia și-ar depăși competențele în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât constrânge reclamanta în decizia atacată să analizeze și să evalueze informațiile solicitate.

    2.

    Al doilea motiv: încălcarea principiului proporționalității

    Întinderea informațiilor solicitate, alegerea mijloacelor și termenul scurt stabilit ar încălca principiului proporționalității.

    —

    Colectarea și pregătirea informațiilor solicitate în forma cerută ar fi excesive pentru reclamantă. Această sarcină ar fi disproporționată în raport cu caracterul general al informațiilor solicitate și cu scopul investigației.

    —

    Stabilirea termenului de 12 săptămâni pentru răspuns și refuzul Comisiei de a-l prelungi ar fi disproporționate. Ar fi imposibil pentru reclamantă din punct de vedere obiectiv să respecte acest termen.

    3.

    Al treilea motiv: încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE

    Decizia atacată ar încălca și cerințele articolului 296 al doilea paragraf TFUE cu privire la motivarea corectă a unui act juridic întrucât nu ar permite să se deducă motivele Comisiei care o determină să solicite atâtea informații, să acționeze în aplicarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 și presiunea importantă de timp în cadrul procedurii.

    —

    Decizia atacată nu precizează ce fapt concret examinează Comisia sau motivul pentru care aceasta ar avea nevoie de informații deosebit de detaliate și de voluminoase.

    —

    Comisia nu ar motiva de ce, contrar cererilor de informații precedente, consideră că este adecvată și necesară o acțiune în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

    —

    Comisia nu ar motiva suficient de ce acordă un termen atât de scurt pentru răspuns și de ce refuză să îl prelungească.

    4.

    Al patrulea motiv: încălcarea principiului preciziei

    Decizia atacată și formularul trimis cu aceasta ar încălca cerințele principiului general al preciziei întrucât aceste documente sunt neclare, nedefinite și contradictorii cu privire la multe puncte și nu conțin indicații clare de comportament la adresa reclamantei. Aceasta nu ar putea recunoaște fără nicio îndoială ceea ce trebuie să facă pentru a îndepărta riscul sancțiunii. Comisia nu ar fi răspuns sau nu ar fi răspuns suficient numeroaselor cereri de precizie ale reclamantei.

    5.

    Al cincilea motiv: încălcarea dreptului la apărare al reclamantei

    Decizia atacată ar încălca dreptul la apărare al reclamantei garantat de articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (CEDO) și de articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, obligând reclamanta să participe activ la evaluarea informațiilor comerciale care ar ține de fapt de obligația Comisiei de administrare a probelor.

    (1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003 L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

    Top