13.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/21

—

Anularea deciziei pârâtei din 26 ianuarie 2011, în versiunea sa modificată din 15 aprilie 2011, nepublicată încă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după cunoștința reclamantei) și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

—

Potrivit reclamantei, clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea germană referitoare la impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”) nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 TFUE. Reclamanta susține că pârâta a săvârșit o eroare la clasificarea sistemului de referință, în măsura în care a luat în considerare ca sistem de referință „dispozițiile referitoare la reportarea pierderilor societăților ale căror părți sociale fac obiectul unei achiziții”. Reclamanta consideră că sistemul de referință îl constituie mai degrabă reportarea pierderilor pe o durată nedeterminată, o astfel de reportare putând fi aplicată de asemenea în cazul impozitului pe profit drept corolar al principiului obiectiv al valorii nete.

—

Reclamanta susține, în consecință, că suprimarea reportării pierderilor, prevăzută la articolul 8c din KStG, trebuie calificată drept excepție, în timp ce clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG se limitează, ca excepție de la această suprimare, să restabilească regula generală, permițându-se astfel ca principiul proporționalității capacităților contributive la finanțarea sarcinilor publice (Leistungsfähigkeitsprinzip) să se aplice de asemenea cazurilor de redresare.

—

Deși pârâta arată că „KStG, în versiunea sa în vigoare, constituie sistemul de referință”, aceasta nu are în vedere că situația juridică s-a modificat în Germania ca urmare a intrării în vigoare a Legii privind relansarea accelerată a economiei (Wachstumsbeschleunigungsgesetz). Reclamanta subliniază că, de la introducerea dispoziției privind rezervele oculte (Stille-Reserve-Klausel) la articolul 8c din KStG, pierderile pot, în întreprinderile sănătoase, să fie deduse în continuare și reportate în cazul în care modificările structurii acționariatului nu depășesc rezervele oculte. Reclamanta consideră că, din acest punct de vedere, dispoziția privind rezervele oculte ale întreprinderilor sănătoase poate fi considerată corespondentul clauzei de redresare în cazul întreprinderilor în criză, în lipsa căreia întreprinderile care au nevoie de redresare ar fi dezavantajate la nivel structural.

—

Contrar criticii formulate de Comisie, reclamanta consideră că clauza de redresare, care presupune o inegalitate între întreprinderile sănătoase din punct de vedere economic și cele care necesită o redresare, nu este o măsură selectivă, ci concretizează principiul proporționalității capacităților contributive la finanțarea sarcinilor publice, care este recunoscut în prezent de Constituția germană. Potrivit reclamantei, o astfel de inegalitate decurge din logica internă a sistemului de referință. Reclamanta consideră că, în privința acestui aspect, clauza de redresare este conformă cu principiile fondatoare sau directoare ale sistemului fiscal german.

—

Reclamanta susține că, având în vedere principiile care decurg din clauza de redresare, inserarea acestei clauze la articolul 8c din KStG este în orice caz o măsură „justificată prin natura sau structura internă a sistemului fiscal”, iar această măsură corespunde de altfel, în parte, structurii interne a sistemului fiscal.