Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 62011TN0238

Cauza T-238/11 P: Recurs introdus la 4 mai 2011 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii pronunțate la 15 februarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-81/09, Marcuccio/Comisia

JO C 186, 25.6.2011, p. 31–31 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

25.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 186/31

Recurs introdus la 4 mai 2011 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii pronunțate la 15 februarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-81/09, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-238/11 P)

2011/C 186/57

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea hotărârii atacate, în măsura în care prima instanță: (a) a respins acțiunea cu care a fost sesizată de recurent; (b) a decis ca recurentul să suporte trei sferturi din cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță; și, în plus,

—

în principal:

(B.1.1)

admiterea tuturor cererilor formulate de recurent în primă instanță, cu excepția celor privind cheltuielile de judecată;

(B.2.2)

obligarea Comisiei la plata către recurent a celor trei sferturi din cheltuielile de judecată pe care prima instanță le-a stabilit în sarcina acestuia;

—

sau, în subsidiar :

(B.2)

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice, care, în altă compunere, să se pronunțe din nou pe fond în legătură cu toate cererile menționate la punctele precedente (B.1.1) și (B.2.2)

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 15 februarie 2011 (cauza F-81/09). Această hotărâre a respins acțiunea având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de respingere în parte a cererii recurentului de plată a dobânzilor de întârziere aferente indemnizației de invaliditate neplătite, care îi era datorată de această instituție, și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata către recurent a unei sume corespunzând diferenței dintre valoarea dobânzilor de întârziere calculate potrivit criteriilor care trebuiau aplicate, în opinia sa, și suma plătită efectiv.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa absolută de motivare a deciziei citate la punctul 32 din hotărârea atacată, precum și [pe încălcarea] obligației de motivare care revine oricărei instituții a Uniunii Europene (punctele 41-47 din hotărârea atacată)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată, falsă și nerezonabilă a conținutului comunicării din 8 mai 2003, menționată la punctul 53 din hotărârea atacată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată, falsă și nerezonabilă a noțiunii de aplicare a unei norme prin analogie, precum și a normelor de drept și a jurisprudenței corespunzătoare (punctele 57 și 58 din hotărârea atacată)

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului de drept patere legem quam ipse feristi, care ar afecta în mod iremediabil hotărârea atacată, și pe lipsa absolută de motivare a respingerii argumentului privind încălcarea principiului patere legem quam ipse fecisti (în special punctul 59 din hotărârea atacată)

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea respingerii „cererii de condamnare pecuniară” (punctele 69 și 70 din hotărârea atacată), pentru motivul că nu s-a statuat cu privire la cererea recurentului privind dobânzile cu caracter compensator

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe nelegalitatea respingerii cererii de reparare a prejudiciului (punctele 73 și 76 din hotărârea atacată)

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe nelegalitatea obligării recurentului la suportarea a trei sferturi din cheltuielile de judecată
Top