13.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/12

—

anularea Ordonanței pronunțate de Tribunal la 13 aprilie 2011 în cauza T-320/09;

—

declararea inadmisibilității acțiunii;

—

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

—

Greșita interpretare a Deciziei 2008/69

Tipul de înregistrare al cărei obiect l-a făcut intimata în SAR care, (spre deosebire de alte înregistrări) se întemeiază pe simple bănuieli, nu poate avea alte consecințe decât măsuri sporite de monitorizare (articolul 16 din decizie), care nu produc efecte obligatorii în privința intimatei. Ordonanța confundă în mod eronat înregistrările în litigiu cu alte tipuri de înregistrări care au consecințe diferite.

—

Absența unei modificări substanțiale a situației juridice a intimatei ca urmare a înregistrărilor contestate

Simpla monitorizare a entității care face obiectul unei înregistrări nu modifică în mod vădit, în sine, situația sa juridică.

—

Intimata nu este direct afectată de înregistrările contestate

Măsurile adoptate au fost decise în mod liber de ordonatorul de credite competent după consultarea și negocierea cu intimata și banca sa. Ele nu constituie un efect direct și automat al înregistrărilor. Afectarea directă constituie totuși o condiție indispensabilă a admisibilității unei acțiuni [articolul 263 alineatul (4) TFUE].

—

Absența examinării argumentelor și elementelor de probă pertinente privind efectul indirect

În timp ce consultările și negocierile menționate anterior erau descrise în cuprinsul acțiunii, Tribunalul le-a ignorat cu încălcarea principiilor imparțialității și obiectivității.

—

Nemotivarea

Ordonanța atacată nu precizează în ce constă „modificarea defavorabilă” a situației reclamantei, care nu a fost privată de un avantaj financiar, ci exonerată de obligația de distribuire a plăților.

Nu se precizează nici în ce constau efectele înregistrărilor specifice în cauză, al căror caracter obligatoriu nu a fost nicidecum explicat.

—

Confuzia referitoare la căile de atac

Rolul intimatei în cadrul consorțiului privea încheierea contractului. În calitate de parte integrantă a cadrului contractual, putea face obiectul unei clauze compromisorii (articolul 272 TFUE), iar nu al unei acțiuni în anulare, deoarece căile de atac în discuție coexistă în mod autonom.

—

Încălcarea libertății contractuale și a principiului consensului

Pe de o parte, Comisia nu este obligată să se angajeze fără a-și lua anumite măsuri de precauție, pe de altă parte, intimata consimțise cu privire la cadrul contractual final. În consecință, în mod eronat pretinde Tribunalul temeiuri juridice, audieri etc., care sunt necesare în caz de „sancțiuni” și care nu sunt compatibile cu egalitatea părților contractante.

—

Calificarea eronată a înregistrărilor drept decizii

Înregistrările în SAR constituie măsuri de ordin intern, măsuri de precauție în virtutea principiului bunei gestiuni financiare (articolul 27 din regulamentul financiar), care au fost prevăzute în Decizia 2008/969 ca norme interne ale Comisiei (a se vedea articolul 51 din regulamentul financiar) în scopuri informative și în vederea utilizării de către toți ordonatorii de credite delegați ai acestei instituții. Înregistrările în litigiu nu trebuie, pe de altă parte, să fie legate de înregistrările care conduc la excluderea procedurii întrucât, în speță, contractul a fost încheiat cu intimata.

—

Dependența dintre admisibilitatea și temeinicia acțiunii

Tribunalul motivează ordonanța prin necesitatea de a examina competența Comisiei de a adopta Decizia 2008/969. Totuși, problema competenței privește temeinicia acțiunii și nu poate determina admisibilitatea acesteia.