5.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/19

—

declararea admisibilității prezentei acțiuni;

—

anularea Deciziei Comisiei din 1 octombrie 2010 prin care aceasta a respins plângerea depusă de Vivendi la 2 martie 2009 (înregistrată cu nr. 2009/4267) având ca obiect încălcarea de către Republica Franceză a Directivei 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice și, în consecință, a articolului 106 alineatul (1) TFUE, prin acordarea unui avantaj legislativ constând în refuzul ARCEP de a-și utiliza competențele pentru a obliga operatorul istoric să retrocedeze operatorilor care solicită accesul la bucla locală sumele percepute ce depășesc costurile efective ale prestației care face obiectul reorientării costurilor;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în procedura la Tribunal.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept privind definiția unui „drept special” în sensul Directivei 2007/77/CE (1).

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației de supraveghere care îi revine potrivit articolului 106 alineatul (3) TFUE.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi considerat în mod greșit că obligația de a orienta anumite tarife către costuri nu ar proveni dintr-o directivă a Uniunii Europene, ci ar intra în cadrul răspunderii autorității naționale de reglementare.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept, întrucât Comisia a considerat că drepturile operatorilor privați nu ar fi încălcate, deoarece aceștia pot sesiza instanțele comerciale naționale pentru a obține rambursarea sumelor percepute în exces de France Télécom, în condițiile în care complexitatea unei asemenea cauze ar face imposibilă exercitarea deplină a dreptului la rambursare în fata acestor instanțe.