—

pentru Génesis Seguros Generales Sociedad Anónima de Seguros y Reaseguros (Génesis), de D. Garayalde Niño și de A. I. Alpera Plazas, abogadas, precum și de V. Venturini Medina, procurador;

—

pentru guvernul spaniol, de B. Plaza Cruz, în calitate de agent;

—

pentru guvernul elen, de K. Georgiadis, de Z. Chatzipavlou și de G. Alexaki, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Europeană, de E. Gippini Fournier, în calitate de agent,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Génesis Seguros Generales Sociedad Anónima de Seguros y Reaseguros (denumită în continuare „Génesis”), pe de o parte, și Boys Toys SA, succesoare în drepturi a Pool Angel Tomás SL, și Administración del Estado, pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către Oficina Española de Patentes y Marcas (Oficiul Spaniol pentru Brevete și Mărci, denumit în continuare „OEPM”) a opoziției formulate de Génesis împotriva înregistrării mărcii naționale spaniole Rizo’s.

3

Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) a fost abrogată prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (JO L 299, p. 25). Cu toate acestea, ținând seama de data faptelor, Directiva 89/104 continuă să fie relevantă pentru soluționarea litigiului principal.

4

Potrivit articolului 4 din această directivă, intitulat „Motive suplimentare de refuz sau de nulitate privind conflictele cu drepturi anterioare”:

„(1)   Unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau poate fi declarată nulă dacă este înregistrată:

(2)   În sensul alineatului (1) «mărci anterioare» reprezintă:

[…]

[…]”

5

Regulamentul nr. 40/94 a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, ținând seama de data faptelor, prezentul litigiu este guvernat de acest prim regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO L 296, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul nr. 40/94 modificat”).

6

Articolul 8 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, intitulat „Motive relative de refuz”, prevedea la alineatele (1) și (2):

„(1)   La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

(2)   În înțelesul alineatului (1), «mărci anterioare» înseamnă:

[…]”

7

Articolul 14 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, intitulat „Aplicare complementară a dreptului intern în domeniul contrafacerii”, prevedea la alineatul (1) că efectele mărcii comunitare sunt reglementate exclusiv prin dispozițiile regulamentului menționat și că, referitor la alte aspecte, contrafacerea unei mărci comunitare intră sub incidența legislației interne cu privire la contrafacerea unei mărci naționale în conformitate cu dispozițiile din titlul X din Regulamentul nr. 40/94.

8

Articolul 26 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, care prevedea condițiile pe care trebuia să le îndeplinească o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare, arăta:

„(1)   O cerere de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să conțină:

(2)   Cererea de înregistrare a mărcii comunitare face obiectul plății unei taxe de depunere și, dacă este cazul, a unora sau mai multor taxe de clasificare.

(3)   Cererea de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de regulamentul de punere în aplicare menționat la articolul 157.”

9

Potrivit articolului 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, intitulat „Data de depunere”:

„Data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare este aceea la care solicitantul a prezentat la [Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)] sau, în cazul în care cererea a fost depusă la oficiul central din domeniul proprietății industriale al unui stat membru sau la Oficiul Mărcilor din Benelux, documente care să conțină elementele menționate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva plății taxei de depunere în termen de o lună de la data depunerii documentelor.”

10

Articolul 32 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, intitulat „Valoarea de depozit național a cererii”, prevedea că „cererea de înregistrare a mărcii comunitare căreia i-a fost atribuită o dată de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit național reglementar, luând în considerare, dacă este cazul, dreptul de prioritate invocat în susținerea cererii în cauză”.

11

Articolul 97 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, intitulat „Legislație aplicabilă”, arăta:

„(1)   Instanțele competente în domeniul mărcilor comunitare aplică dispozițiile prezentului regulament.

(2)   Pentru toate aspectele care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanța competentă în domeniul mărcilor comunitare aplică dreptul său intern, inclusiv dreptul său internațional privat.

(3)   Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, instanța competentă în domeniul mărcilor comunitare aplică normele de procedură aplicabile aceluiași tip de acțiuni privind o marcă națională în statul membru pe teritoriul căruia este situată instanța respectivă.”

12

Potrivit normei 5, intitulată „Depunerea cererii”, din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189):

13

Articolul 6 alineatul 2 literele a) și c) din Legea nr. 17/2001 privind mărcile (Ley 17/2001 de Marcas) din 7 decembrie 2001 (BOE nr. 294 din 8 decembrie 2001, p. 45579) definește ceea ce trebuie să se înțeleagă prin mărci anterioare în termenii următori:

„[…]

[…]

[…]”

14

Articolul 11 din Legea nr. 17/2001, intitulat „Depunerea cererii”, prevede la alineatul 6:

„Organul competent să primească cererea consemnează, la momentul primirii acesteia, numărul cererii și ziua, ora și minutul primirii, în forma prevăzută de lege.”

15

Articolul 13 din Legea nr. 17/2001 prevede:

„1.   Data de depunere a cererii este cea a momentului la care organul competent, în conformitate cu dispozițiile articolului 11, primește documentele ce cuprind elementele prevăzute la alineatul 1 al articolului 12.

2.   Data de depunere a cererilor transmise prin poștă este momentul la care oficiul poștal primește documentele ce cuprind elementele prevăzute la alineatul 1 al articolului 12, cu condiția să fie prezentate în plic deschis, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, adresată organului competent să primească cererea. Oficiul poștal consemnează ziua, ora și minutul depunerii cererii.

3.   În cazul în care un organ sau o unitate administrativă prevăzută la alineatele anterioare nu consemnează, la momentul primirii cererii, ora depunerii acesteia, se atribuie acesteia ultima oră a zilei respective. În cazul în care nu se consemnează minutul, se atribuie ultimul minut al orei respective. În cazul în care nu se consemnează nici ora, nici minutul depunerii, se atribuie ultima oră și ultimul minut al zilei respective.”

16

Din decizia de trimitere rezultă că, în ziua de 12 decembrie 2003, la ora 11.52 și, respectiv, la ora 12.13, Génesis a depus la OAPI, pe cale electronică, două cereri de înregistrare a unor mărci comunitare, și anume marca verbală Rizo, pentru produse din clasele 16, 28, 35 și 36 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, precum și marca verbală Rizo, El Erizo, pentru produse din clasele 16, 35 și 36 în sensul acestui aranjament.

17

Din decizia de trimitere reiese de asemenea că, în aceeași zi, însă la ora 17.45, Pool Angel Tomás SL a solicitat la OEPM înregistrarea mărcii verbale Rizo’s pentru produse din clasa 28 în sensul aranjamentului menționat.

18

Génesis a formulat opoziție la cererea de înregistrare a mărcii naționale, întrucât consideră că mărcile comunitare verbale Rizo și Rizo, El Erizo sunt anterioare acesteia.

19

Întrucât OEPM a respins opoziția prin decizia din 9 decembrie 2004, Génesis a introdus o contestație prin care se urmărea constatarea de către OEPM a anteriorității mărcilor comunitare a căror titulară este ea, întemeindu-se pe împrejurarea că cererile de înregistrare a acestor mărci fuseseră depuse, pe cale electronică, la 12 decembrie 2003 și că aceasta este data care trebuie luată în considerare.

20

Prin decizia din 29 iunie 2005, OEPM a respins această contestație. OEPM a considerat din nou că, în temeiul articolului 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, trebuie să se considere că depunerea cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare în discuție în litigiul principal fusese efectuată la 7 ianuarie 2004, data prezentării efective a documentației, și că această dată este ulterioară datei depunerii cererii de înregistrare a mărcii spaniole Rizo’s.

21

Sesizată cu o acțiune formulată de Génesis împotriva acestei din urmă decizii, camera a doua a Secției de contencios administrativ a Tribunal Superior de Justicia de Madrid a confirmat, prin hotărârea din 7 februarie 2008, temeinicia admiterii înregistrării mărcii spaniole solicitate Rizo’s. Această instanță a considerat că data de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare invocate în opoziție era data prezentării efective a documentației, iar nu 12 decembrie 2003, data prezentării cererilor pe cale electronică.

22

În aceste împrejurări, Génesis a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere. În recursul formulat, Génesis contestă, pe de o parte, interpretarea Tribunal Superior de Justicia de Madrid referitoare la data de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare și arată că interpretarea corectă a articolelor 26 și 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat este cea care ar conduce la a considera ca dată de depunere a cererilor data la care acestea au fost transmise către OAPI și primite de acesta. Astfel, în cauza principală, ar trebui să se rețină data de 12 decembrie 2003. Pe de altă parte, Génesis apreciază că, întrucât nu a reținut anterioritatea mărcilor comunitare Rizo și Rizo, El Erizo, Tribunal Superior de Justicia de Madrid ar fi încălcat articolul 6 alineatul 2 literele a) și c) din Legea nr. 17/2001.

23

În aceste împrejurări, Tribunal Supremo a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 27 din Regulamentul [nr. 40/94 modificat] poate fi interpretat în așa fel încât să se poată lua în considerare nu numai ziua, ci și ora și minutul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI (cu condiția dovedirii acestor informații) în vederea stabilirii priorității temporale față de o marcă națională depusă în aceeași zi, în cazul în care legislația internă care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevantă ora depunerii cererii?”

24

Este important să se arate că întrebarea adresată de instanța de trimitere se întemeiază pe premisa că cererile de înregistrare a mărcilor comunitare și a mărcii naționale au fost depuse în aceeași zi.

25

Or, deși din cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare reiese că OEPM, precum și instanța care s-a pronunțat asupra acțiunii au considerat că data de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare era ulterioară datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii naționale, această împrejurare nu aduce totuși atingere admisibilității cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare.

26

Astfel, conform unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în contextul normativ și de fapt pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență (a se vedea Hotărârea din 15 mai 2003, Salzmann, C-300/01, Rec., p. I-4899, punctele 29 și 31, Hotărârea din 7 iunie 2007, van der Weerd și alții, C-222/05-C-225/05, Rep., p. I-4233, punctul 22, precum și Hotărârea din 16 decembrie 2008, Cartesio, C-210/06, Rep., p. I-9641, punctul 67). Curtea nu poate refuza să statueze asupra unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de o instanță națională decât dacă este evident că interpretarea dreptului Uniunii solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea Cartesio, citată anterior, punctul 67 și jurisprudența citată).

27

Întrucât Génesis a contestat, atât în fața instanței de prim grad de jurisdicție, cât și în fața instanței de trimitere, teza potrivit căreia data de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare este ulterioară celei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii naționale, această problemă face parte din obiectul litigiului aflat pe rolul acestei din urmă instanțe. Prin urmare, nu rezultă, cel puțin nu în mod evident, că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale ori că se referă la o problemă de natură ipotetică.

28

În consecință, este necesar să se răspundă la întrebarea preliminară.

29

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat trebuie interpretat în sensul că permite să se ia în considerare nu numai ziua, ci și ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI, în vederea determinării anteriorității unei asemenea mărci față de o marcă națională depusă în aceeași zi, atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante, în această privință, ora și minutul depunerii.

30

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că protecția mărcilor se caracterizează în cadrul Uniunii Europene prin coexistența mai multor sisteme de protecție.

31

Pe de o parte, Directiva 89/104 are ca obiect, potrivit primului considerent al acesteia, apropierea legislațiilor naționale cu privire la mărci, în vederea eliminării neconcordanțelor existente care pot împiedica libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor și pot denatura concurența pe piața comună.

32

Deși este adevărat că, potrivit celui de al treilea considerent al Directivei 89/104, „în prezent nu se impune o apropiere totală a legislațiilor statelor membre în domeniul mărcilor”, nu este mai puțin adevărat că această directivă prevede o armonizare a normelor de fond esențiale în materie, și anume, potrivit aceluiași considerent, a normelor referitoare la dispozițiile naționale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne, și că acest considerent nu exclude ca armonizarea acestor norme să fie completă (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 1998, Silhouette International Schmied, C-355/96, Rec., p. I-4799, punctul 23, Hotărârea din 11 martie 2003, Ansul, C-40/01, Rec., p. I-2439, punctul 27, și Hotărârea din 22 septembrie 2011, Budějovický Budvar, C-482/09, Rep., p. I-8701, punctul 30).

33

Cu toate acestea, al cincilea considerent al Directivei 89/104 precizează printre altele că „statele membre păstrează […] libertatea de a stabili dispozițiile de procedură privind înregistrarea, decăderea din drepturi sau nulitatea mărcilor dobândite prin înregistrare; întrucât este de competența lor, de exemplu, să stabilească forma procedurilor de înregistrare și de nulitate, să decidă dacă drepturile anterioare trebuie invocate în procedura de înregistrare sau în aceea de nulitate sau în ambele ori, mai mult, în cazul în care drepturile anterioare pot fi invocate în procedura de înregistrare, să prevadă o procedură de opoziție sau o examinare ex officio sau ambele.”

34

Astfel, trebuie să se constate că Directiva 89/104 nu cuprinde dispoziții referitoare la modalitățile de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor naționale sau la determinarea datei de depunere a acestora. Întrucât statele membre păstrează libertatea de a stabili în materie dispoziții proprii, acestea pot, prin urmare, să difere de la un stat membru la altul.

35

Pe de altă parte, Regulamentul nr. 40/94 modificat are ca obiectiv, astfel cum rezultă din al doilea considerent al acestuia, stabilirea unui sistem comunitar al mărcilor care să se bucure de o protecție uniformă și să aibă efecte pe întreg teritoriul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2011, DHL Express France, C-235/09, Rep., p. I-2801, punctul 41).

36

Acest regim al mărcilor comunitare este un sistem autonom, care este constituit dintr-un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național (a se vedea în special Hotărârea din 25 octombrie 2007, Develey/OAPI, C-238/06 P, Rep., p. I-9375, punctul 65, Hotărârea din 16 iulie 2009, American Clothing Associates/OAPI și OAPI/American Clothing Associates, C-202/08 P și C-208/08 P, Rep., p. I-6933, punctul 58, precum și Hotărârea din 30 septembrie 2010, Evets/OAPI, C-479/09 P, C 479/09 P, punctul 49).

37

Ca sistem autonom și independent de sistemele naționale, regimul mărcilor comunitare are reguli proprii referitoare la modalitățile de depunere a unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, cuprinse în Regulamentul nr. 40/94 modificat și în Regulamentul nr. 2868/95. În particular, articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat conține o dispoziție specifică referitoare la data depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, fără a efectua în această privință o trimitere la dispozițiile dreptului național.

38

În aceste condiții, pentru a răspunde la întrebarea adresată, este necesar, în primul rând, să se stabilească dacă noțiunea „data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare”, prevăzută la articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, trebuie interpretată în sensul că implică luarea în considerare nu numai a zilei, ci și a orei și a minutului depunerii acestei cereri.

39

În al doilea rând, dacă noțiunea „data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare”, în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, trebuie interpretată în sensul că nu implică luarea în considerare a orei și a minutului depunerii acestei cereri, va trebui să se verifice dacă dreptul Uniunii se opune ca aceste elemente să fie totuși luate în considerare, în temeiul dreptului național, în vederea determinării anteriorității unei mărci comunitare față de o marcă națională depusă în aceeași zi, atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante ora și minutul depunerii.

40

Mai întâi, trebuie arătat că atât din cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din cele ale principiului egalității rezultă că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie în mod normal să primească, în întreaga Uniune, o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând cont de contextul dispoziției și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (a se vedea în special Hotărârea din 18 ianuarie 1984, Ekro, 327/82, Rec., p. 107, punctul 11, Hotărârea din 19 septembrie 2000, Linster, C-287/98, Rec., p. I-6917, punctul 43, Hotărârea din 21 octombrie 2010, Padawan, C-467/08, Rep., p. I-10055, punctul 32, și Hotărârea Budějovický Budvar, citată anterior, punctul 29).

41

Apoi, din jurisprudență rezultă că determinarea sensului și a domeniului de aplicare al termenilor pentru care dreptul Uniunii nu oferă nicio definiție trebuie realizată în funcție de sensul lor obișnuit în limbajul curent, ținând seama de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea în special Hotărârea din 10 martie 2005, easyCar, C-336/03, Rec., p. I-1947, punctul 21, Hotărârea din 22 decembrie 2008, Wallentin-Hermann, C-549/07, Rep., p. I-11061, punctul 17, Hotărârea din 29 iulie 2010, UGT-FSP, C-151/09, Rep., p. I-7587, punctul 39, și Hotărârea Budějovický Budvar, citată anterior, punctul 39).

42

În sfârșit, necesitatea unei interpretări uniforme a diferitor versiuni lingvistice ale unei dispoziții de drept al Uniunii impune de asemenea ca, în caz de neconcordanță între acestea, dispoziția în cauză să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 24 octombrie 1996, Kraaijeveld și alții, C-72/95, Rec., p. I-5403, punctul 28, Hotărârea din 19 aprilie 2007, Profisa, C-63/06, Rep., p. I-3239, punctul 14, precum și Hotărârea din 15 decembrie 2011, Møller, C-585/10, Rep., p. I-13407, punctul 26).

43

Or, din examinarea comparativă a diferitor versiuni lingvistice ale articolului 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat reiese că acestea prezintă anumite neconcordanțe.

44

Astfel, versiunile cehă, germană, maghiară, slovacă, finlandeză și suedeză ale acestui articol se referă, atât în titlul articolului respectiv, cât și în textul acestuia, la ziua depunerii („Den podání”, „Anmeldetag”, „A bejelentés napja”, „Deň podania”, „Hakemispäivä”, „Ansökningsdag”), în timp ce versiunile lituaniană și poloneză ale aceluiași articol precizează că data de depunere („Padavimo data”, „Data zgłoszenia”) corespunde zilei („diena”, „dzień”) în care cererea a fost depusă.

45

În schimb, celelalte versiuni lingvistice utilizează numai expresia „data de depunere” a cererii de înregistrare a mărcii comunitare.

46

Cu toate acestea, neconcordanțele existente între aceste versiuni lingvistice trebuie relativizate, întrucât, potrivit sensului obișnuit, termenul „dată” desemnează în general ziua dintr-o lună, luna și anul în care un act a fost adoptat sau în care un fapt s-a produs. De asemenea, indicarea zilei în care un act a fost adoptat sau în care un fapt s-a produs implică, potrivit sensului obișnuit, necesitatea de a indica, în egală măsură, luna și anul.

47

Cu toate acestea, obligația de a indica data sau ziua nu implică, potrivit sensului obișnuit, obligația de a indica ora și, a fortiori, minutul. Prin urmare, în absența unei referiri exprese, în articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, la ora și la minutul depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare, rezultă că aceste indicații nu au fost considerate necesare de legiuitorul comunitar în vederea determinării momentului depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare și, în consecință, a anteriorității acesteia față de o altă marcă.

48

O asemenea interpretare reiese și din contextul în care se înscrie articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat. În particular, norma 5 din Regulamentul nr. 2868/95, care precizează formalitățile care trebuie îndeplinite de OAPI, de oficiul central în domeniul proprietății industriale dintr-un stat membru sau de Oficiul Mărcilor din Benelux cu ocazia depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, nu instituie decât obligația de a indica pe cerere data primirii acelei cereri, iar nu ora și minutul acelei date.

49

Or, trebuie să se considere că, dacă legiuitorul comunitar ar fi considerat că ora și minutul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci comunitare trebuie să fie luate în considerare ca element constitutiv al „datei de depunere” a acelei cereri, în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, o asemenea precizare ar fi trebuit să fie inclusă în Regulamentul nr. 2868/95.

50

În această privință, împrejurarea că, potrivit indicațiilor care figurează pe site-ul OAPI, data de depunere cererii de înregistrare a unei mărci comunitare este cea la care documentele prevăzute la articolul 26 din Regulamentul nr. 40/94 modificat sunt depuse la OAPI, ora Europei Centrale (GMT + 1), nu permite totuși să se concluzioneze că ora și minutul depunerii unei asemenea cereri sunt pertinente în vederea determinării anteriorității unei mărci. Astfel cum a arătat și avocatul general la punctul 61 din concluzii, o asemenea indicare a orei nu permite să se determine decât data depunerii cererii la OAPI.

51

Împrejurarea, indicată de Génesis, potrivit căreia, cu ocazia introducerii pe cale electronică a unor cereri de înregistrare a unor mărci comunitare, OAPI ar certifica în fapt data și ora depunerii acelor cereri este de asemenea lipsită de relevanță.

52

Desigur, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Decizia nr. EX-11-03 a președintelui Oficiului din 18 aprilie 2011 privind comunicările electronice ale Oficiului și către acesta („Decizia de bază privind comunicările electronice”), o comunicare electronică prin care se confirmă primirea unei cereri, tot electronice, de înregistrare a unei mărci comunitare se transmite expeditorului, pe aceasta figurând data și ora primirii acelei cereri. Cu toate acestea, din același articol 10 alineatul (2) rezultă că comunicarea prin care se confirmă primirea cererii menționate cuprinde o mențiune potrivit căreia data primirii va fi considerată data de depunere, sub rezerva plății unei taxe în termenul stabilit, fără a se referi, în această privință, la ora primirii cererii.

53

În orice caz, dat fiind că cererea de înregistrare a unei mărci comunitare poate fi depusă, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 modificat, la alegere, la OAPI sau la oficiul central în domeniul proprietății industriale dintr-un stat membru ori la Oficiul Mărcilor din Benelux, dacă ar trebui să se țină seama de ora și de minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, o asemenea obligație ar trebui să reiasă expres din dispoziții de aplicare generală, iar nu din decizia președintelui OAPI referitoare la depunerea cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare pe cale electronică.

54

Din tot ceea ce precedă, rezultă că noțiunea „data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare” prevăzută la articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat implică luarea în considerare a zilei civile a depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, însă nu presupune luarea în considerare a orei și a minutului acelei zile.

55

Acestea fiind precizate, este necesar să se examineze și dacă dreptul Uniunii se opune ca ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare să fie totuși luate în considerare în temeiul dreptului național în vederea determinării anteriorității unei mărci comunitare față de o marcă națională depusă în aceeași zi, atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante ora și minutul depunerii.

56

În această privință, este suficient să amintim, astfel cum s-a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, că, în calitate de sistem autonom, regimul mărcilor comunitare are reguli proprii referitoare la modalitățile de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare, fără a efectua o trimitere la dispozițiile de drept național.

57

Prin urmare, data de depunere a unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare nu poate fi determinată decât potrivit normelor de drept al Uniunii, fără ca soluțiile date de dreptul statelor membre să poată avea vreun efect în această privință.

58

Astfel, pe de o parte, după cum a arătat și avocatul general la punctul 63 din concluzii, din interpretarea articolului 14 coroborat cu articolul 97 din Regulamentul nr. 40/94 modificat reiese că aplicabilitatea dreptului național este limitată la chestiunile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 40/94 modificat.

59

Pe de altă parte, a admite, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, atunci când o marcă comunitară este invocată în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci naționale, ca data de depunere a cererii de înregistrare a acelei mărci comunitare să fie determinată luând în considerare dispoziții de drept național ar însemna să se pună în discuție caracterul uniform al protecției unei mărci comunitare. Astfel, după cum s-a amintit la punctul 34 din prezenta hotărâre, întrucât statele membre păstrează libertatea de a stabili modalitățile de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor naționale, ar exista riscul ca întinderea protecției de care beneficiază marca comunitară să difere de la un stat la altul.

60

Concluzia potrivit căreia data de depunere a unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare nu poate fi determinată decât potrivit normelor de drept al Uniunii nu este pusă în discuție de articolul 32 din Regulamentul nr. 40/94 modificat, potrivit căruia cererea de înregistrare a mărcii comunitare căreia i-a fost atribuită o dată de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit național reglementar, luând în considerare, dacă este cazul, dreptul de prioritate invocat în susținerea cererii în cauză.

61

Astfel, după cum a arătat și avocatul general la punctul 65 din concluzii, această dispoziție nu modifică noțiunea comunitară „dată de depunere” și nici nu presupune o aplicare subsidiară a dreptului național, ci se limitează la a recunoaște cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare depuse la OAPI aceeași valoare juridică ca a celor depuse la oficiile naționale.

62

Rezultă că dreptul Uniunii se opune ca ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare să fie luate în considerare în temeiul dreptului național în vederea determinării anteriorității unei mărci comunitare față de o marcă națională depusă în aceeași zi, atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante, în această privință, ora și minutul depunerii.

63

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 modificat trebuie interpretat în sensul că nu permite să se ia în considerare nu numai ziua, ci și ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI în vederea determinării anteriorității unei asemenea mărci față de o marcă națională depusă în aceeași zi, nici măcar atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante, în această privință, ora și minutul depunerii cererii.

64

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 din 27 octombrie 2003, trebuie interpretat în sensul că nu permite să se ia în considerare nu numai ziua, ci și ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în vederea determinării anteriorității unei asemenea mărci față de o marcă națională depusă în aceeași zi, nici măcar atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante, în această privință, ora și minutul depunerii cererii.