Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62010CA0277

Cauza C-277/10: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Handelsgericht Wien — Austria) — Martin Luksan/Petrus van der Let (Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Proprietate intelectuală — Drept de autor și drepturi conexe — Directivele 93/83/CEE, 2001/29/CE, 2006/115/CE și 2006/116/CE — Repartizarea drepturilor de exploatare a unei opere cinematografice, pe cale contractuală, între realizatorul principal și producătorul operei — Reglementare națională care atribuie aceste drepturi, exclusiv și de plin drept, producătorului filmului — Posibilitate de derogare de la această regulă printr un acord între părți — Drepturi de remunerare subsecvente)

JO C 80, 17.3.2012, p. 4–5 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

17.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 80/4


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Handelsgericht Wien — Austria) — Martin Luksan/Petrus van der Let

(Cauza C-277/10) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Proprietate intelectuală - Drept de autor și drepturi conexe - Directivele 93/83/CEE, 2001/29/CE, 2006/115/CE și 2006/116/CE - Repartizarea drepturilor de exploatare a unei opere cinematografice, pe cale contractuală, între realizatorul principal și producătorul operei - Reglementare națională care atribuie aceste drepturi, exclusiv și de plin drept, producătorului filmului - Posibilitate de derogare de la această regulă printr un acord între părți - Drepturi de remunerare subsecvente)

2012/C 80/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Handelsgericht Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Martin Luksan

Pârât: Petrus van der Let

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Handelsgericht Wien — Interpretarea articolului 2 alineatele (2), (5) și (6) și a articolului 4 din Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 346, p. 61, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 120), a articolului 2 din Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu (JO L 248, p. 15, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 134), a articolelor 2, 3 și a articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230), precum și a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (JO L 372, p. 12, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 7) — Repartizarea drepturilor de exploatare a unei opere cinematografice, pe cale contractuală, între autorul și producătorul operei — Reglementare națională care atribuie toate aceste drepturi producătorului

Dispozitivul

1.

Dispozițiile articolelor 1 și 2 din Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu, pe de o parte, și cele ale articolelor 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională coroborate cu articolele 2 și 3 din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale și cu articolul 2 din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că drepturile de exploatare a operei cinematografice precum cele în cauză în acțiunea principală (dreptul de reproducere, dreptul de difuzare prin satelit și orice alt drept de comunicare publică prin punerea la dispoziția publicului) revin de plin drept, direct și inițial, realizatorului principal. În consecință, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care atribuie drepturile de exploatare menționate, de plin drept și exclusiv, producătorului operei în cauză.

2.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că rezervă statelor membre dreptul de a institui o prezumție de cesiune, în beneficiul producătorului operei cinematografice, a drepturilor de exploatare a operei cinematografice precum cele în cauză în acțiunea principală (dreptul de difuzare prin satelit, dreptul de reproducere și orice alt drept de comunicare publică prin punerea la dispoziția publicului), cu condiția ca o astfel de prezumție să nu aibă un caracter absolut care ar exclude posibilitatea ca realizatorul principal al operei menționate să încheie o convenție contrară.

3.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în calitate de autor al operei cinematografice, realizatorul principal al acesteia trebuie să beneficieze de plin drept, direct și inițial, de dreptul la compensația echitabilă prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 în temeiul așa numitei „excepții privind copia privată”.

4.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu rezervă statelor membre dreptul de a institui o prezumție de cesiune, în beneficiul producătorului operei cinematografice, a dreptului la compensație echitabilă care revine realizatorului principal al operei menționate, indiferent dacă prezumția respectivă este formulată cu caracter absolut sau dacă este posibilă o derogare de la aceasta.


(1)  JO C 246, 11.9.2010.


Top