This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009TN0145
Case T-145/09: Action brought on 6 April 2009 — Bredenkamp and Others v Commission
Cauza T-145/09: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2009 — Bredenkamp și alții/Comisia
Cauza T-145/09: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2009 — Bredenkamp și alții/Comisia
JO C 141, 20.6.2009, p. 51–51
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
20.6.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 141/51 |
Acțiune introdusă la 6 aprilie 2009 — Bredenkamp și alții/Comisia
(Cauza T-145/09)
2009/C 141/105
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamanți: John Arnold Bredenkamp, Alpha International (PTV) Ltd (Camberley, Regatul Unit), Breco (Asia Pacific) Ltd. (Douglas, Isle of Man, Regatul Unit), Breco (Eastern Europe) Ltd. (Douglas, Isle of Man, Regatul Unit), Breco (Africa de Sud) Ltd. (Douglas, Isle of Man, Regatul Unit), Breco (UK) Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Breco Group, Breco International (St. Helier, Jersey, Regatul Unit), Breco Nominees Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Breco Services Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Corybantes Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Echo Delta Holdings (Reading, Regatul Unit), Masters International Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Piedmont (UK) Ltd. (Ascot, Regatul Unit), Raceview Enterprises (Private) Limited, Scottlee Holdings (PTV) Ltd., Scottlee Resorts Ltd., Timpani Exports Ltd. (Douglas, Isle of Man, Regatul Unit), Tremalt Ltd. (reprezentați de: D. Vaughan, QC, P. Moser, Barrister și R. Khan, avocați)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamanților
|
— |
Anularea Regulamentului (CE) nr. 77/2009 al Comisiei din 26 ianuarie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 al Consiliului privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe, în măsura în care îi privește pe reclamanți în ansamblul lor și pe fiecare dintre aceștia; |
|
— |
în plus sau în subsidiar, anularea Regulamentului (CE) nr. 77/2009 citat anterior în ceea ce îl privește pe primul reclamant și în legătură cu orice entitate din anexa III despre ca se pretinde că este „deținută” de primul reclamant, înlăturând mențiunea cu privire la primul reclamant și toate mențiunile privind aceste entități din anexa III; |
|
— |
în consecință, constarea faptului că decizia Comisiei din 26 ianuarie 2009 nu este aplicabilă în cazul reclamanților; |
|
— |
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În speță, reclamanții urmăresc anularea parțială a regulamentului nr. 77/2009 al Comisiei din 26 ianuarie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 al Consiliului privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (1), în măsura în care numele reclamanților figurează pe lista persoanelor fizice și morale, a entităților și a organismelor ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate conform regulamentului menționat.
Reclamanții invocă patru motive în susținerea cererii lor.
În primul rând, reclamanții arată că regulamentul în litigiu este lipsit de orice temei juridic.
În al doilea rând, aceștia susțin că Comisia nu a demonstrat motive imperative care să justifice înghețarea fondurilor acestora, încălcând obligația care rezultă din jurisprudența constantă.
În al treilea rând, reclamanții subliniază că regulamentul în litigiu încalcă dreptul la apărare, atât dreptul de a fi ascultat, cât și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă întrucât, potrivit reclamanților, a fost adoptat fără a furniza nicio garanție cu privire la comunicarea elementelor incriminante împotriva acestora sau legată de audierea lor în acest sens, nici sub aspectul comunicării propriilor elemente dezincriminatoare.
În al patrulea rând, reclamanții arată că regulamentul în litigiu a fost adoptat cu încălcarea Protocolului 1, articolul 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și încalcă dreptul lor fundamental la proprietate.
În al cincilea rând, reclamanții susțin că, în ceea ce îi privește, regulamentul în litigiu se întemeiază pe o eroare vădită de fapt. Aceștia susțin în continuare că Comisia nu a dovedit motivele pe care le invoca pentru a demonstra că înghețarea fondurilor reclamanților este justificată din punct de vedere legal în lumina legislației pertinente și nu a furnizat nicio informație precisă și nicio dovadă serioasă și credibilă drept temei al deciziei sale și în consecință nu și-a îndeplinit sarcina probei care îi revenea.
(1) JO L 23, p. 5