30.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/31

—

Admiterea prezentului recurs și anularea hotărârii în primă instanță pronunțate de Camera a șaptea a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene la 16 septembrie 2009 în cauza T-162/07, pentru motivare insuficientă și ambiguă, pentru interpretarea eronată a noțiunilor juridice menționate în recurs și pentru aprecierea eronată de către Tribunal a probelor prezentate în primă instanță;

—

constatarea faptului că, întrucât litigiul este în stare de judecată (articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție), Curtea poate să soluționeze în mod definitiv litigiul;

—

sau în subsidiar:

—

trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecarea acțiunii în despăgubiri introduse de recurentă la 8 mai 2007 împotriva Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene pentru obținerea reparării prejudiciului suportat ca urmare a acțiunilor și a omisiunilor ilegale ale instituțiilor menționate, astfel cum sunt descrise în acțiune;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene la plata cheltuielor de judecată.

I.

Tribunalul a considerat că dispozițiile Regulamentului nr. 2454/93 referitoare la folosirea exclusiv a documentului T2M pentru dovedirea statutului comunitar al produselor rezultate din pescuitul maritim capturate în ape internaționale și care au fost în regim de tranzit pe teritoriul unei țări terțe, sunt necesare și proporționale. Potrivit recurentei, Tribunalul nu a răspuns la toate motivele și argumentele sale, în special în ceea ce privește posibilitatea ca legiuitorul comunitar să prevadă mijloace de probă alternative, ținând seama în special de caracterul necorespunzător al măsurii pentru a garanta schimburile. În plus, Tribunalul nu a motivat suficient concluzia sa privind necesitatea și proporționalitatea reglementării comunitare și a interpretat în mod eronat caracterul documentului T2M ca fiind un document care dă dreptul la liberă circulație.

II.

Potrivit recurentei, Tribunalul nu a apreciat corect probele prezentate de aceasta în fața sa, afirmând în consecință că documentele eliberate de autoritățile vamale tunisiene societății Pigasos nu aveau un conținut echivalent celui de la caseta 13 din documentul T2M. Cu toate acestea, din ansamblul documentelor prezentate rezultă că produsele rezultate din pescuitul maritim au făcut obiectul din partea autorităților vamale tunisiene al aceleiași supravegheri constante precum cea impusă de documentul T2M. Astfel, documentele eliberate de autoritățile tunisiene confirmă faptul că produsele rezultate din pescuitul maritim se aflau în regim de „tranzit” (transit) pe teritoriul tunisian, ceea ce, potrivit dreptului național, implică o supraveghere constantă de către autoritățile vamale, la fel precum cea care trebuie certificată la caseta 13 din documentul T2M.

III.

Considerând în plus că societatea Pigasos nu a dovedit „diligență maximă” necesară în cadrul activității sale în Tunisia, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit, potrivit recurentei, o eroare de drept în interpretarea acestei noțiuni, extinzând atenția și preocuparea datorată de întreprinzător până la a-i impune acestuia o suspiciune generalizată față de comportamentul organelor executive ale țării terțe, pentru singurul motiv că acestea nu au obligații în temeiul dreptului comunitar.

Pentru toate motivele prezentate mai sus, recurenta solicită Curții de Justiție a Comunităților Europene anularea hotărârii pronunțate de Tribunalul în cauza T-162/07 și soluționarea litigiului de către aceasta sau, în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare.