EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009CN0267
Case C-267/09: Action brought on 15 July 2009 — Commission of the European Communities v Portuguese Republic
Cauza C-267/09: Acțiune introdusă la 15 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză
Cauza C-267/09: Acțiune introdusă la 15 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză
JO C 220, 12.9.2009, p. 27–27
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
12.9.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 220/27 |
Acțiune introdusă la 15 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză
(Cauza C-267/09)
2009/C 220/52
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și G. Braga da Cruz, agenți)
Pârâtă: Republica Portugheză
Concluziile reclamantei
|
— |
Declararea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a dispozițiilor de la articolul 130 din Codul portughez al impozitului pe venit datorat de persoanele fizice (CIRS), care impun contribuabililor care nu își au reședința pe teritoriul portughez obligația de a desemna un reprezentant fiscal, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE și 56 CE și al articolelor corespunzătoare din Acordul SEE; |
|
— |
obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Comisia consideră că articolul 130 din CIRS impune contribuabililor nerezidenți pe teritoriul portughez o obligație generală de desemnare a unui reprezentant fiscal în Portugalia, obligație incompatibilă cu prevederile articolelor 18 CE și 56 CE, precum și cu articolele corespunzătoare din Acordul SEE:
|
a) |
pe de o parte, o obligație, impusă contribuabililor nerezidenți care nu obțin decât venituri supuse reținerii la sursă definitive, de a desemna un reprezentant fiscal rezident în Portugalia, |
|
b) |
pe de altă parte, o obligație, impusă contribuabililor nerezidenți care obțin venituri pentru care există datoria de a prezenta o declarație de venituri, de a desemna un reprezentant fiscal rezident în Portugalia. |
Potrivit Comisiei, o obligație generală de natura celei impuse prin articolul 130 din CIRS este contrară liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor, consacrată la articolele 18 CE și 56 CE și prin dispozițiile corespunzătoare ale Acordului SEE, întrucât este discriminatorie (fiind impusă nerezidenților) și, totodată, neproporțională cu scopul urmărit.
Obligația este discriminatorie în măsura în care, în practică, reprezintă o sarcină financiară în seama nerezidenților, deoarece, în majoritatea cazurilor, acești reprezentanți nu își oferă serviciile în mod gratuit. În plus, chiar dacă serviciile unui reprezentant fiscal ar fi oferite în mod gratuit, simplul fapt că o astfel de obligație există constituie, în sine, un obstacol în calea liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor. Pentru eliminarea acestui obstacol, este necesar ca însuși contribuabilul să poată decide dacă dorește sau nu să desemneze un reprezentant fiscal.
În plus, chiar dacă reprezentantul fiscal nu ar avea nicio obligație sau răspundere cât privește plata impozitului, ci ar trebui exclusiv să își asume obligații de ordin formal, simplul fapt că se prevede desemnarea sa obligatorie constituie, în sine, un obstacol. Pentru eliminarea acestui obstacol, este necesar ca însuși contribuabilul să poată decide dacă dorește sau nu să desemneze un reprezentant fiscal.
Mai mult, obligația în discuție nu este nici proporțională, în măsura în care obiectivul urmărit — asigurarea unui control fiscal eficace și combaterea evaziunii fiscale — fiind unul legitim, ar putea fi atins prin metode mai puțin restrictive.
Pe de o parte, Directiva Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (1) — care reprezintă forma codificată a Directivei 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 —, prevede acordarea de asistență reciprocă la perceperea impozitelor [a se vedea articolul 2 litera (g)] precum impozitul pe venit al persoanelor fizice. Pe de altă parte, potrivit Directivei 77/799 a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe (2), autoritatea competentă dintr-un stat membru poate oricând să solicite autorității competente dintr-un alt stat membru să îi comunice informațiile necesare pentru combaterea evaziunii fiscale.
(1) JO L 150, p. 28.
(2) JO L 336, p. 15, Ediție specială, 09/vol.1, p. 21.