Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 52022IP0126

    Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2022 referitoare la dreptul la reparare (2022/2515(RSP))

    JO C 434, 15.11.2022, p. 81–85 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
    JO C 434, 15.11.2022, p. 53–53 (GA)

    15.11.2022   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 434/81

    P9_TA(2022)0126

    Dreptul la reparare

    Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2022 referitoare la dreptul la reparare (2022/2515(RSP))

    (2022/C 434/13)

    Parlamentul European,

    —

    având în vedere Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (1) („Directiva privind vânzarea de bunuri”),

    —

    având în vedere Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (2) („Directiva privind conținutul digital”),

    —

    având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (3) („Directiva privind proiectarea ecologică”),

    —

    având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale” (4)) și îndeosebi anexa I,

    —

    având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori” (5),

    —

    având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară (6),

    —

    având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (7),

    —

    având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind dreptul la reparare (O-000010/2022 – B9-0010/2022),

    —

    având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    —

    având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

    A.

    întrucât Parlamentul a subliniat în mai multe rânduri (8) că este important să se acorde consumatorilor dreptul la reparare ca element esențial al agendei privind economia circulară în cadrul Pactului verde european, în sensul că ar promova o utilizare mai eficientă și mai sustenabilă a resurselor, ar preveni și reduce deșeurile și ar încuraja utilizarea și reutilizarea pe scară largă a produselor și a economiei colaborative, asigurând totodată drepturile și bunul tratament al consumatorilor;

    B.

    întrucât scrisoarea de intenție din 2021 a Comisiei privind starea Uniunii (9) anunță o propunere legislativă privind dreptul la reparare ca una dintre inițiativele-cheie pentru 2022 și întrucât această propunere ar trebui să fie adoptată în strânsă coordonare cu inițiativele legislative conexe, cum ar fi inițiativa privind produsele sustenabile și inițiativa „Capacitarea consumatorilor în tranziția verde”, care împărtășesc obiectivul de a obține produse și modele de consum mai durabile;

    C.

    întrucât Comisia a lansat, până la 5 aprilie 2022, o consultare publică privind consumul durabil de bunuri – cu accent pe promovarea reparării și a reutilizării; întrucât Comisia intenționează să propună o directivă de modificare a Directivei privind vânzarea de bunuri și vrea să propună un act legislativ separat privind dreptul la reparare;

    D.

    întrucât Directiva privind conținutul digital și Directiva privind vânzarea de bunuri conțin cadre cuprinzătoare cu elemente esențiale ale dreptului contractelor de consum, cum ar fi cerințele de conformitate cu contractul și măsurile reparatorii de care dispun consumatorii în caz de neconformitate, inclusiv dispoziții privind repararea, înlocuirea, aducerea conținutului sau a serviciilor digitale în conformitate, reducerea prețului și rezilierea contractului, precum și norme privind principalele modalități de exercitare a unor astfel de măsuri reparatorii și privind garanțiile comerciale;

    E.

    întrucât 79 % dintre cetățenii UE consideră că producătorilor ar trebui să li se impună să faciliteze repararea dispozitivelor digitale sau înlocuirea componentelor individuale ale acestora; întrucât 77 % dintre cetățenii UE și-ar repara dispozitivele mai degrabă decât să le înlocuiască; întrucât reparațiile ar putea fi o sursă de locuri de muncă la nivel local și de cunoștințe specifice în Europa;

    F.

    întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că este nevoie să creăm modele de afaceri noi și mai rezistente și să sprijinim întreprinderile europene, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), microîntreprinderile și lucrătorii independenți;

    G.

    întrucât asigurarea dreptului la reparare este esențială pentru promovarea tranziției industriale a Europei și pentru consolidarea rezilienței și a autonomiei strategice deschise a acesteia; întrucât încurajarea unei culturi a reparării oferă surse de oportunități economice și sociale pentru întreprinzători și locuri de muncă; întrucât produsele sustenabile aduc beneficii atât întreprinderilor, cât și consumatorilor prin stimularea cererii și a ofertei de astfel de bunuri;

    H.

    întrucât diverse obstacole îi împiedică pe consumatori să opteze pentru reparații, cum ar fi lipsa informațiilor, a accesului la piesele de schimb, a standardizării și a interoperabilității sau alte bariere tehnice, precum și costurile reparațiilor;

    I.

    întrucât deșeurile electronice sunt cele cu fluxul cu cea mai rapidă creștere din lume, peste 53 de milioane de tone de deșeuri electronice fiind create în 2019,

    1.   

    subliniază că un drept efectiv la reparare ar trebui să vizeze aspecte ale ciclului de viață al produselor și să fie privit din diferite unghiuri (domenii de politică) interconectate – proiectarea produselor, principiile etice esențiale de producție, standardizare, informarea consumatorilor, și etichetarea cu privire la potențialul de reparare și la durata de viață, acolo unde este posibil și adecvat, drepturile și garanțiile consumatorilor și achizițiile publice;

    2.   

    subliniază că inițiativa privind dreptul la reparare trebuie să fie proporțională, bazată pe dovezi și eficientă din punctul de vedere al costurilor și să echilibreze principiile sustenabilității, protecției consumatorilor și al unei economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, pentru ca toate părțile interesate relevante să profite de oportunitățile inerente tranziției verzi;

    3.   

    subliniază că un drept efectiv la reparare ar trebui să creeze avantaje competitive semnificative pentru întreprinderile europene, fără a impune nicio formă de sarcină financiară disproporționată asupra acestora, și ar trebui să inspire inovarea și să încurajeze investițiile în tehnologii durabile, ținând seama, în același timp, de evoluțiile pieței și de evoluția nevoilor consumatorilor;

    Proiectarea de produse care durează mai mult și pot fi reparate

    4.

    		 salută intenția Comisiei de a adopta o inițiativă privind produsele durabile de revizuire a Directivei privind proiectarea ecologică și de extindere a domeniului său de aplicare dincolo de produsele cu impact energetic;

    5.

    		 reamintește că fabricarea de produse conforme, sustenabile și sigure este o forță esențială a pieței unice a UE, care este benefică atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi; invită Comisia să solicite producătorilor să își proiecteze produsele astfel încât acestea să dureze mai mult, să poată fi reparate în condiții de siguranță, cu acces facil la componente, care să poată fi demontate cu ușurință;

    6.

    		 subliniază necesitatea de a asigura un acces mai bun al utilizatorilor finali și al reparatorilor independenți la piesele de schimb și la manualele de instrucțiuni într-un termen rezonabil și la un cost rezonabil, pentru o perioadă corespunzătoare duratei de viață preconizate a produsului;

    7.

    		 invită Comisia să ia în considerare cerințele privind durabilitatea și repararea într-o viitoare directivă privind proiectarea ecologică cu un domeniu de aplicare mai larg; subliniază necesitatea de a analiza în detaliu cerințele pentru fiecare produs pentru a se asigura că este aleasă cerința cea mai adecvată scopului, observând, de exemplu, că, pentru unele produse, proiectarea modulară va facilita reparațiile și va prelungi durata de viață a produsului, în timp ce, pentru alte produse, proiectarea modulară sau obligația de a asigura posibilitatea de reparare poate compromite durabilitatea;

    8.

    		 subliniază că, în 2019, au fost adoptate mai multe măsuri de punere în aplicare în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică, introducând o perioadă obligatorie pentru furnizarea de piese de schimb și termene maxime de livrare, precum și cerințe de proiectare privind demontarea și reasamblarea componentelor; invită așadar Comisia să extindă domeniul de aplicare al unor astfel de măsuri la alte categorii de produse, inclusiv la produsele fără impact energetic, ținând seama de particularitățile acestora;

    9.

    		 reamintește că este esențial ca toți actorii din sectorul reparațiilor să aibă acces la informații privind repararea și întreținerea pentru a oferi consumatorilor un acces mai larg la serviciile de reparații; insistă deci asupra faptului că „dreptul la reparare” ar trebui să ofere întreprinzătorilor din sectorul reparațiilor, inclusiv reparatorilor independenți, precum și consumatorilor, acces gratuit la informațiile necesare privind repararea și întreținerea, inclusiv informații privind instrumentele de diagnosticare, piesele de schimb, programele informatice și actualizările necesare pentru efectuarea de reparații și întreținere; reamintește importanța unui mediu de afaceri inovator și a respectării secretelor comerciale;

    10.

    		 subliniază că produsele cu componente digitale necesită o atenție specială; subliniază, în special, că actualizările de software trebuie să fie asigurate pentru o perioadă minimă, în conformitate cu Directiva privind conținutul digital; insistă asupra faptului că consumatorii ar trebui să fie pe deplin informați în momentul cumpărării cu privire la asigurarea actualizărilor; adaugă că actualizările de funcționalitate ar trebui să fie reversibile și să nu conducă la scăderea performanței; constată că practicile care restricționează în mod nejustificat dreptul la reparare sau care conduc la uzură morală ar putea fi considerate practici comerciale neloiale și, prin urmare, ar putea fi adăugate în anexa I la Directiva privind practicile comerciale neloiale;

    Abilitarea consumatorilor de a alege produse reparabile

    11.

    		 consideră că o mai bună informare a consumatorilor cu privire la posibilitatea de reparare a produselor este esențială pentru a le permite consumatorilor să joace un rol mai activ în economia circulară; consideră că o mai bună informare a consumatorilor le-ar permite acestora să ia decizii de cumpărare în cunoștință de cauză, ceea ce ar putea orienta piața către produse mai ușor de reparat; felicită așadar Comisia pentru inițiativa anunțată privind capacitarea consumatorilor în tranziția verde;

    12.

    		 subliniază că consumatorii ar trebui să primească, la punctul de vânzare, informații fiabile, clare și ușor de înțeles cu privire la durabilitatea și posibilitatea de reparare a unui produs, pentru a-i ajuta să compare și să identifice cele mai sustenabile produse disponibile pe piață; invită Comisia să propună norme armonizate pentru astfel de informații destinate consumatorilor, cum ar fi un sistem de notare pentru reparații, informații privind durata de viață estimată și piesele de schimb, serviciile de reparare și perioada în care vor fi asigurate actualizări ale software-ului în cazul produselor cu componente digitale, ținând seama, în același timp, de imperativele siguranței consumatorilor; constată că, pentru a fi utile, aceste informații ar trebui să fie comunicate în momentul achiziționării;

    13.

    		 solicită Comisiei și să se asigure că informațiile referitoare la produse se bazează pe măsurători standardizate, de exemplu pentru durabilitate, și să inițieze elaborarea de standarde acolo unde acestea nu există;

    14.

    		 subliniază rolul-cheie al etichetei ecologice a UE în încurajarea adoptării de către acest sector a politicilor de etichetare care transmit consumatorilor informații esențiale cu privire la durata de viață a bunurilor, asigurând totodată echilibrarea obligațiilor întreprinderilor cu stimulente comerciale pozitive puternice pentru a consolida încrederea consumatorilor; constată însă că acest sistem de etichetare este doar voluntar;

    15.

    		 invită Comisia să evalueze propunerea de cerințe pentru producători de a institui metode de etichetare inteligentă, cum ar fi codurile QR și pașapoartele digitale ale produselor, în toate noile acte legislative privind produsele și în revizuirea Directivei privind proiectarea ecologică; solicită să se asigure un echilibru în dezvoltarea unor inițiative precum „pașaportul digital european al produselor”, printr-o cooperare strânsă cu acest sector și cu părțile interesate relevante, ținând seama în special de principiul proporționalității și acordând o atenție deosebită integrării nevoilor IMM-urilor;

    16.

    		 insistă asupra faptului că consumatorii care cumpără produse online ar trebui să primească un nivel de informații similar cu cel al celor care achiziționează produse offline și că statele membre ar trebui să monitorizeze și să asigure că vânzătorii online includ informațiile necesare pe site-urile lor web și atunci când își oferă produsele pe piețele online;

    17.

    		 îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a încuraja adoptarea achizițiilor publice ecologice; consideră că în toate achizițiile publice produsele refolosite, reparate, refabricate, recondiționate și alte asemenea produse și soluții eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și a energiei, care reduc la minimum impactul asupra mediului al produselor și soluțiilor pe durata ciclului de viață, sunt alegerea implicită, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european și că, dacă acestea nu sunt preferate, ar trebui să se aplice principiul „respectă sau explică”;

    18.

    		 solicită Comisiei și autorităților naționale să ofere asistență și sprijin financiar autorităților locale și regionale, întreprinderilor și asociațiilor pentru desfășurarea campaniilor de educare a consumatorilor cu privire la extinderea duratei de viață a produselor, în special prin oferirea de informații fiabile și clare, de consiliere și servicii de întreținere, reparație, reutilizare etc.;

    19.

    		 invită Comisia și statele membre să dezvolte stimulente financiare pentru serviciile de reparații, astfel încât reparațiile să fie convenabile și atractive pentru consumatori;

    Consolidarea drepturilor consumatorilor și a garanțiilor pentru o utilizare mai îndelungată a bunurilor

    20.

    		 subliniază că consumatorii europeni pot decide să își repare produsele sau să aducă conținutul și serviciile digitale în conformitate în temeiul Directivei privind vânzarea de bunuri și al Directivei privind conținutul digital; subliniază că, deși consumatorii au dreptul de a alege între repararea și înlocuirea produselor defecte în temeiul Directivei privind vânzarea de bunuri, repararea ar putea fi, în multe cazuri, o alegere mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și mai neutră din punct de vedere climatic; ia act de faptul că, în practică, consumatorii aleg de obicei înlocuirea în locul reparării, ceea ce s-ar putea datora costului ridicat al reparației; subliniază că înlocuirea produselor ar trebui să rămână o alternativă în cazul în care un consumator și un vânzător convin astfel, deoarece repararea ar putea necesita prea mult timp;

    21.

    		 solicită, prin urmare, Comisiei să propună în inițiativa sa privind dreptul la reparare măsuri de a promova și a încuraja consumatorii, producătorii și comercianții să opteze pentru reparații în locul înlocuirii; subliniază că, atunci când propune astfel de măsuri, Comisia ar trebui să țină seama întotdeauna de cel mai înalt nivel posibil de protecție a consumatorilor și bun tratament;

    22.

    		 ia act de faptul că viitoarea revizuire a Directivei privind vânzarea de bunuri ar putea include, printre altele, măsuri menite să încurajeze consumatorii să aleagă repararea în locul înlocuirii, cum ar fi obligația de a furniza un produs de înlocuire în timp ce anumite produse sunt reparate; consideră că, pentru a încuraja repararea produselor, ar trebui oferite anumite stimulente consumatorilor care aleg să repare în loc să înlocuiască produsul; consideră că o garanție extinsă ar putea oferi un stimulent pentru a alege repararea în locul înlocuirii; adaugă că vânzătorii ar trebui să informeze întotdeauna consumatorii cu privire la toate opțiunile pe care le au la dispoziție în mod egal, inclusiv cu privire la drepturile de reparare și de garanție aferente;

    23.

    		 invită Comisia să studieze fezabilitatea introducerii unui mecanism comun de răspundere între producător și vânzător în caz de neconformitate a produsului;

    24.

    		 ia act de faptul că actualul cadru juridic prevăzut de Directiva privind vânzarea de bunuri prevede o perioadă minimă de răspundere de numai doi ani pentru bunurile defecte și încurajează statele membre să extindă această perioadă; subliniază că aceasta este o normă de armonizare minimă și că doar un număr limitat de state membre depășesc această perioadă; consideră așadar că revizuirea Directivei privind vânzarea de bunuri ar trebui să propună și extinderea garanției legale dincolo de doi ani pentru anumite categorii de produse; constată și importanța armonizării depline a perioadei de garanție legală;

    25.

    		 invită Comisia să evalueze în ce măsură ar putea fi propus dreptul la reparare, astfel încât operatorii de pe piață să poată oferi un acces facil și convenabil la reparații chiar și după perioada de garanție;

    26.

    		 subliniază că orice propunere ar trebui să fie însoțită de o evaluare adecvată a impactului, care să includă și analize de rentabilitate atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi, o comparație a celor mai bune practici la nivel național și cu țări din afara UE și impactul cuantificat asupra bunului tratament al consumatorilor, asupra mediului și a întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire la costurile reparațiilor pentru întreprinderile din UE pe piața unică; subliniază că trebuie furnizate toate informațiile relevante și că trebuie propuși indicatori cuantificabili pentru a măsura impactul oricărei legislații viitoare;

    27.

    		 reamintește că, în prezent, nu există norme specifice pentru repararea bunurilor reprelucrate sau recondiționate; invită Comisia să propună măsuri care să recompenseze comercianții pentru că oferă posibilități de reparare a bunurilor refabricate sau recondiționate, pentru a spori încrederea consumatorilor; invită Comisia să ia în considerare echipamente precum contoarele de utilizare și interzicerea distrugerii bunurilor nevândute pentru a facilita reutilizarea și repararea produselor;

    o

    o o

    28.

    		 încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

    (1)  JO L 136, 22.5.2019, p. 28.

    (2)  JO L 136, 22.5.2019, p. 1.

    (3)  JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

    (4)  JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

    (5)  JO C 425, 20.10.2021, p. 10.

    (6)  JO C 465, 17.11.2021, p. 11.

    (7)  JO C 334, 19.9.2018, p. 60.

    (8)  Rezoluția din 25 noiembrie 2020 intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori”; Rezoluția din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară.

    (9)  Comisia Europeană, scrisoarea de intenție din 2021 privind starea Uniunii, 15 septembrie 2021.

    Top