Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dimensiunea industrială a uniunii securității”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/06)

Raportor:	José CUSTÓDIO LEIRIÃO
Coraportor:	Jan PIE

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	26.6.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	16.7.2020
Sesiunea plenară nr.	553
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	209/3/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Salutăm hotărârea noii Comisii Europene de a întări suveranitatea tehnologică a Uniunii și subliniem importanța sectorului securității în acest sens. Nu există securitate fără tehnologie, iar Europa trebuie să aibă control asupra tehnologiilor care sunt cruciale pentru securitatea sa.

1.2.

Pentru a atinge acest obiectiv, solicităm Comisiei Europene să lanseze o strategie care să consolideze capabilitățile industriale și tehnologice ale Europei în domeniul securității, ceea ce este foarte necesar, în special în zonele vulnerabile, în care dependența de furnizori din afara Europei poate deveni un risc în sine în ce privește securitatea. Strategia trebuie să sprijine obiectivele noii Strategii de securitate internă și să o completeze cu o dimensiune industrială. Ea ar trebui să contribuie la satisfacerea actuală și viitoare a necesităților în materie de capacități și să abordeze principalele provocări cu care se confruntă sectorul în Europa: fragmentarea pieței, lipsa planificării pe termen lung în ce privește capacitățile și tehnologia și incoerența politicilor și a instrumentelor de finanțare ale UE.

1.3.

Strategia industrială de securitate ar trebui să se bazeze pe următoarele principii: (a) existența unei industrii de securitate inovatoare este esențială pentru suveranitatea tehnologică și autonomia strategică a Europei; (b) securitatea este o problemă de suveranitate, care nu poate fi lăsată doar în seama forțelor pieței. Pentru a menține capacitatea de a dezvolta soluții complexe de securitate bazate pe înaltă tehnologie, este nevoie de voință și acțiune politică; (c) având în vedere pandemia de COVID-19, reziliența la dezastre de mare amploare, atât naturale, cât și provocate de om, trebuie să devină o prioritate politică majoră pentru Uniune și poate fi realizată numai cu sprijinul industriei europene în domeniul securității. Strategia ar trebui dezvoltată ca parte a uniunii securității și ar trebui să sporească eficacitatea politicilor UE în materie de securitate. Ea ar trebui să urmeze o abordare holistică și să includă următoarele obiective:

—	evaluarea vulnerabilităților Europei și a dependenței critice de sectorul securității civile;

—	o examinare a tehnologiilor emergente pentru a identifica potențialele implicații în ce privește securitatea;

—	definirea tehnologiilor esențiale, indispensabile, pentru care Europa, din motive de securitate, nu ar trebui să depindă de furnizori din țări terțe;

—	identificarea lanțurilor valorice strategice în sectorul securității;

—	utilizarea agențiilor UE pentru a încuraja planificarea capacităților și armonizarea normelor naționale;

—	utilizarea instrumentelor UE legate de securitate (FSI, IBMF, Europa digitală, Orizont Europa, RescEU) pentru investiții specifice în tehnologii și aplicații de securitate critice;

—	utilizarea altor instrumente ale UE (fonduri structurale, InvestEU etc.) pentru investiții relevante pentru securitate (infrastructură), în mod ideal prin crearea unui mecanism de securizare a Europei (analog cu MIE – Mecanismul pentru interconectarea Europei);

—	utilizarea achizițiilor europene și coordonarea achizițiilor naționale, pentru a sprijini baza industrială relevantă;

—	utilizarea de instrumente de finanțare orientate spre capacități (precum FSI și IBMF), pentru a stimula preluarea pe piață a cercetării în domeniul securității UE dincolo de Orizont Europa;

—	identificarea de posibile noi inițiative legislative, cum ar fi o revizuire a directivei PIC sau un posibil instrument privind securitatea urbană;

—	coordonarea programelor UE relevante (apărare, securitate, spațiu, cibernetică).

Introducere

1.4.

Mediul de securitate al Europei este extrem de complex. Amenințările actuale privind securitatea prezintă adesea mai multe fațete, au caracter transnațional și evoluează rapid, fiind dificil de prevăzut. Ele pot afecta o gamă largă de obiective în întreaga Uniune (de exemplu, evenimente de masă, transport, infrastructuri critice, instituții) și provin dintr-o varietate la fel de largă de amenințări (de exemplu, autori individuali, organizații criminale, grupări teroriste, state naționale), care, din motive și ele foarte diferite (din motive geopolitice, din extremism religios sau politic, din cauza unor interese economice sau financiare sau din cauza unor tulburări psihice), utilizează tot felul de mijloace pentru a-și pune în aplicare planurile răuvoitoare [cum ar fi arme de foc, dispozitive explozive improvizate, materiale chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), atacuri cibernetice sau dezinformare].

1.5.

Pe lângă amenințările provocate de om la adresa securității, dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile, seceta, furtunile sau pandemiile, reprezintă un risc din ce în ce mai mare din cauza schimbărilor climatice, a poluării mediului și a supraexploatării resurselor naturale. Dezastrele naturale sunt, în mod normal, și mai devastatoare decât dezastrele provocate de om și amenință securitatea atât direct, cât și indirect.

1.6.

Amenințările legate de securitate sunt diferite, prin urmare și forțele de securitate și nevoile lor în materie de capacități sunt diferite. În același timp, forțele de securitate adesea cooperează, de exemplu, în intervențiile în caz de dezastru și au nevoie de echipamente interoperabile, cu care să poată face față provocării reprezentate de amenințarea cu care se confruntă.

1.7.

În ciuda naturii lor diverse, amenințările actuale la adresa securității au un element în comun: ele nu pot fi abordate fără sprijin tehnologic. Tehnologia în sine nu poate oferi securitate, însă în societățile noastre complexe și conectate, ea este un catalizator indispensabil în toate domeniile privind securitatea și în toate etapele ciclului de securitate (prevenire, pregătire, răspuns și redresare). Evoluția rapidă și proliferarea noilor tehnologii digitale, cum ar fi inteligența artificială, informatica cuantică și tehnologia de tip blockchain, vor consolida și mai mult importanța tehnologiei în serviciul securității, nu numai prin crearea de oportunități noi, ci și prin multiplicarea vulnerabilităților și posibilităților de a face rău.

1.8.

Fără expertiza unui sector de securitate specializat, este imposibil să se dezvolte tehnologiile de ultimă generație necesare pentru a face față amenințărilor actuale și viitoare la adresa securității. Industria securității este un partener vital, în special în ceea ce privește sistemele de securitate complexe și protecția împotriva unor amenințări sofisticate.

1.9.

În Europa, baza industrială și tehnologică în materie de securitate corespunde, din punctul de vedere al diversității, nevoilor societăților și economiilor moderne în materie de securitate. Din această bază fac parte întreprinderi de toate dimensiunile din întreaga Uniune, cu portofolii și specializări diferite. Multe dintre acestea desfășoară, de asemenea, activități în domeniul apărării, ingineriei aerospațiale sau comerciale sau sunt filiale ale unor grupuri mai mari, active în aceste sectoare. Toate dezvoltă și produc sisteme de înaltă tehnologie și furnizează servicii care sunt necesare pentru a ne proteja societățile, întreprinderile, instituțiile și cetățenii împotriva tuturor tipurilor de amenințări legate de securitate și de dezastre. Cel mai recent studiu cuprinzător estimează că industria securității din UE generează o cifră de afaceri de aproape 200 de miliarde EUR și creează locuri de muncă pentru 4,7 milioane de persoane (1).

2.   Observații generale

2.1.

Uniunea Europeană are un interes economic, dar și unul strategic de a promova o bază industrială europeană dinamică pentru sectorul securității. Cu cât este mai critic un domeniu de securitate, cu atât dependența față de furnizorii din țările terțe poate deveni un risc în sine în materie de securitate. Este esențial să se utilizeze tehnologii, servicii și echipamente dezvoltate de surse de încredere, în special atunci când este vorba de protejarea infrastructurilor critice și a instituțiilor statului împotriva amenințărilor din partea unor actori statali sau sprijiniți de unele state.

2.2.

Evoluția pandemiei de COVID-19 și consecințele sale directe și indirecte au demonstrat, de asemenea, că este necesară o industrie europeană puternică în materie de securitate. Utilizarea masivă a instrumentelor digitale, de exemplu, a avut ca rezultat o creștere dramatică a atacurilor cibernetice îndreptate împotriva unor întreprinderi și operatori de servicii esențiale, provenind atât din partea unor actori nestatali, cât și a unora statali. Consolidarea rezilienței cibernetice și a securității cibernetice în toate procesele digitale ale întreprinderilor și instituțiilor ar trebui, prin urmare, să reprezinte o concluzie importantă trasă din pandemie. De când a izbucnit pandemia, am asistat la campanii de dezinformare, adesea sponsorizate de guverne străine, care nu pot fi combătute în mod eficient fără instrumente tehnologice sofisticate. De asemenea, criza generată de COVID-19 a scos la lumină deficiențe enorme în ceea ce privește capacitățile UE de gestionare a crizelor, cum ar fi absența unui stoc comun de echipamente CBRN. Pe scurt, sunt necesare o multitudine de măsuri pentru a face Europa mai rezilientă la dezastrele pe scară largă. Dat fiind caracterul sensibil al celor mai multe dintre aceste măsuri, este imperativ ca ele să fie puse în aplicare cu sprijinul unor furnizori de încredere și să se asigure securitatea aprovizionării în perioadele de criză.

2.3.

De aceea, Uniunea are un interes strategic de a susține în Europa capacitățile industriale necesare pentru a asigura un nivel adecvat de autonomie și suveranitate tehnologică în domeniile esențiale. În același timp, condițiile actuale ale pieței îngreunează, din nefericire, satisfacerea acestui interes strategic. În schimb, caracteristicile specifice ale pieței de securitate în Europa adesea îngreunează misiunea întreprinderilor de a elabora analize economice viabile pentru tehnologiile în cauză.

2.4.

Pe partea comercială, cererea de produse de securitate costisitoare și de ultimă generație este limitată. Întrucât operatorii de pe piața privată urmăresc în mod constant reduceri de costuri, aceștia limitează în mod normal investițiile în securitate la ceea ce este strict necesar și preferă cel mai ieftin produs de pe piață (adeseori de la furnizori din țări terțe).

2.5.

Pe partea de cerere publică a pieței de securitate, există o mare varietate de cumpărători și utilizatori finali, cei mai mulți cu bugete de achiziții limitate și comenzi mici, care sunt obligați legal să cumpere la cel mai mic preț. Mai mult, marea majoritate a clienților de securitate publică nu au o planificare a dezvoltării capabilităților. Aceștia cumpără din comerț pentru a-și satisface nevoile imediate, fără să se gândească pe termen lung la modul în care amenințările și tehnologiile pot evolua în viitor, cu atât mai puțin la investițiile necesare pregătirii pentru aceste evoluții.

2.6.

Având în vedere caracteristicile specifice ale ambelor părți ale cererii în materie de securitate, există doar o piață mică pentru tehnologiile și aplicațiile critice. Soluțiile complexe de securitate sunt deseori adaptate pentru un singur client sau pentru foarte puțini clienți, ceea ce limitează la minimum volumele de producție și economiile de scară. În cel mai bun caz, tehnologiile utilizate pentru astfel de sisteme pot fi utilizate și pentru alte aplicații, mai puțin sensibile, pentru o piață de clienți comerciali mai largă. De aceea, condițiile actuale ale pieței fac imposibilă susținerea unei baze tehnologice și industriale care să poată extinde capacitățile în materie de securitate de care Europa are nevoie pentru a-și proteja frontierele externe, teritoriul și cetățenii. Acest lucru subminează credibilitatea uniunii securității și necesită acțiuni sporite ale UE.

Stadiul actual al politicilor de securitate ale UE

2.7.

De la lansarea Agendei europene privind securitatea în aprilie 2015, UE a depus eforturi pentru o veritabilă uniune a securității, care să asigure instrumentele, infrastructura și mediul în care autoritățile naționale și cele europene să conlucreze eficient pentru a face față provocărilor comune, protejând în același timp drepturile și libertățile cetățenilor (2). Numărul mare al inițiativelor în acest context demonstrează că securitatea a devenit cu siguranță una dintre prioritățile politice principale ale Uniunii: — Directiva privind combaterea terorismului (3); — norme revizuite privind spălarea banilor (4); — crearea Sistemului de Informații Schengen (SIS) (5); — interoperabilitatea sistemelor de informații ale UE în domeniul securității, al frontierelor și al migrației (6); — crearea Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) (7); — Legea privind securitatea cibernetică (8); — consolidarea poliției de frontieră și a gărzii de coastă la nivel european („Frontex”) (9); — Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (10). Aceste inițiative se adaugă programelor și instrumentelor de finanțare deja stabilite, cum ar fi Fondul pentru securitate internă.

2.8.

Propunerea Comisiei privind următorul cadru financiar multianual includea o creștere considerabilă a principalelor linii bugetare relevante (de exemplu, 35,3 miliarde EUR pentru migrație și gestionarea frontierelor, 4 miliarde EUR pentru securitatea internă și 15,6 miliarde EUR pentru reziliență și capacitate de răspuns în situații de criză), în comparație cu CFM anterior (11). Uniunea va finanța, de asemenea, în cadrul Orizont Europa, un program de cercetare în domeniul securității care a avut deja o contribuție importantă la proiectarea și dezvoltarea capabilităților viitoare în materie de securitate în cadrul Orizont 2020.

2.9.

În ceea ce privește tehnologiile digitale, Comisia Europeană propune, de asemenea, sporirea semnificativă a nivelului de cheltuieli (de exemplu, pentru Orizont Europa sau programul Europa digitală), pentru a consolida suveranitatea tehnologică a Europei în domenii de importanță strategică. În acest sens, Comisia și-a declarat, de asemenea, intenția de a stimula sinergiile între sectoarele spațial, al apărării și al securității.

2.10.

Suveranitatea tehnologică este, de asemenea, un termen-cheie în „Noua strategie industrială pentru Europa”, în care Comisia subliniază că „transformarea digitală, securitatea și suveranitatea tehnologică viitoare a Europei depind de infrastructurile noastre digitale strategice” și anunță că va „sprijini dezvoltarea tehnologiilor generice esențiale care prezintă o importanță strategică pentru viitorul industrial al Europei” (12).

Observații specifice

2.11.

Competența UE în domeniul securității rămâne limitată și, de cele mai multe ori, nu implică decât un rol de coordonare între autoritățile naționale. De aceea, politicile de securitate rămân fragmentate și deseori ineficiente. Același lucru este valabil și în alte domenii relevante pentru securitate, cum ar fi sănătatea publică.

2.12.

Securitatea în UE reprezintă o prioritate politică, lipsind însă dimensiunea industrială. Există un număr impresionant de politici și instrumente de finanțare legate de securitate, cu bugete considerabile. Cu toate acestea nu există o coordonare a capacităților și nici o politică coerentă care să susțină baza industrială și tehnologică relevantă. Concepte precum competitivitatea industrială, autonomia strategică, planificarea capacităților și tehnologiile critice lipsesc aproape cu desăvârșire din dezbaterea privind uniunea securității și nu sunt niciodată considerate printre obiectivele programelor de finanțare legate de securitate.

2.13.

Planul de acțiune pentru 2012 pentru o industrie a securității inovatoare și competitivă al Comisiei a avut obiective puțin ambițioase și un domeniu de aplicare limitat, rămânând, prin urmare, fără un impact vizibil.

2.14.

Programul UE de cercetare în domeniul securității mobilizează resurse considerabile, dar suferă de deficiențe severe. Preluarea pe piață a rezultatelor cercetării rămâne o provocare majoră, deoarece nu există nici un proces de planificare în comun a capacităților în domeniul securității, care ar contribui la consolidarea cererii din partea utilizatorilor finali din sectorul public, și nici un cadru de utilizare sistematică a altor instrumente de finanțare ale UE axate pe capacități ca mijloace de sprijinire a implementării soluțiilor de securitate.

2.15.

Noua Strategie de securitate internă orientează politicile de securitate ale UE și, prin urmare, ar trebui să încerce să soluționeze aceste deficiențe. Ea ar trebui să abordeze evoluția rapidă a tehnologiei și implicațiile sale din punctul de vedere al securității, să insiste asupra definirii în comun a necesităților în ce privește capacitățile de securitate și să încurajeze cooperarea europeană în vederea satisfacerii lor. Astfel, strategia ar consolida uniunea securității, ar contribui în mod considerabil la crearea unei veritabile piețe interne a securității și la menținerea unei industrii competitive a securității în Europa.

2.16.

Industria este indispensabilă pentru transpunerea tehnologiilor în soluții. Prin urmare, o politică industrială ambițioasă pentru domeniile de bază ale suveranității ar trebui să fie o prioritate politică pentru Uniune. Dezvoltarea unei astfel de politici este deosebit de urgentă pentru sectorul securității, care în prezent suferă din cauza unor grave disfuncționalități ale pieței, ceea ce îngreunează foarte mult susținerea capacităților industriale și tehnologice critice.

2.17.

Prin urmare, solicităm Comisiei Europene să elaboreze o strategie industrială specifică domeniului securității, pentru a sprijini noua Strategie de securitate internă și pentru a spori eficacitatea uniunii securității. Această strategie industrială ar trebui să fie ambițioasă și cuprinzătoare, și să garanteze că toate politicile și instrumentele pertinente contribuie la suveranitatea tehnologică a Uniunii în domeniile critice din punctul de vedere al securității. De asemenea, ar trebui să se asigure că toate instrumentele UE legate de securitate (FSI, IBMF, RescEU) includ o dimensiune industrială și că toate programele legate de tehnologie (Europa digitală, Orizont Europa) includ o dimensiune legată de securitate. Acest lucru ar contribui la satisfacerea nevoilor în materie de securitate ale clienților publici, ar oferi noi oportunități industriei europene și ar facilita abordarea în timp util a implicațiilor noilor tehnologii în materie de securitate.

2.18.

În acest scop, conceptul de suveranitate tehnologică trebuie în continuare definit și operaționalizat. Accentul pus în prezent de Comisie pe tehnologiile digitale este binevenit, dar nu ar trebui să fie exclusiv. Ar trebui să se acorde prioritate tuturor acestor tehnologii în domeniile de bază ale suveranității, și anume securitatea, apărarea și spațiul. Conceptul ar trebui, de asemenea, să fie reexaminat în contextul pandemiei de COVID-19 și să includă reziliența ca obiectiv strategic.

2.19.

„Noua strategie industrială pentru Europa” a Comisiei include elemente importante pentru promovarea suveranității tehnologice în domeniile esențiale în materie de securitate. Ar trebui utilizat în special conceptul de lanțuri valorice strategice drept cadru pentru o abordare cuprinzătoare care acoperă întregul ciclu industrial, de la furnizarea de materiale esențiale, până la industrializare și întreținere, și care coordonează utilizarea tuturor instrumentelor de politică adecvate, inclusiv controlul investițiilor străine directe.

2.20.

Următorul cadru financiar multianual va trebui să fie adaptat la nevoile erei (post-)COVID-19, ca și politicile sprijinite de CFM și de programele sale. Prioritățile și instrumentele definite anterior trebuie să fie revizuite, ținându-se seama de învățămintele desprinse din dificultățile cu care se confruntă Europa în fața pandemiei. Acest lucru este valabil și pentru uniunea securității și noua strategie de securitate internă, care ar trebui să sublinieze necesitatea unei mai mari suveranități și reziliențe tehnologice.

2.21.

Pentru a depăși recesiunea cauzată de pandemie, în următorul ciclu bugetar, UE ar trebui să își concentreze investițiile asupra sectoarelor de înaltă tehnologie, deoarece acestea au valoarea adăugată cea mai mare și efectele de multiplicare cele mai bune pentru economie în general (13). O strategie industrială a UE în domeniul securității care să contribuie la o Europă mai autonomă și mai rezilientă ar fi perfect integrată în această abordare și ar trebui, prin urmare, inițiată în regim de urgență, în conformitate cu planul de redresare a Uniunii în urma COVID-19.

---

(1)  Având în vedere diversitatea sa, nu există în prezent o definiție clară a sectorului securității și doar estimări aproximative ale dimensiunii pieței. Sunt mai mulți factori care împiedică o clasificare metodologică a acestei industrii: 1) industria securității nu este acoperită ca atare de principalele nomenclaturi statistice (NACE, Prodcom etc.); 2) producția de articole legate de securitate se ascunde sub denumiri foarte diverse, statisticile referitoare la respectivele domenii nefăcând diferența între activitățile legate de securitate și cele care nu au legătură cu securitatea; 3) nu există surse de date statistice disponibile la nivel european din partea industriei înseși. A se vedea studiul privind dezvoltarea datelor statistice referitoare la baza industrială și tehnologică a securității europene, raportul final al Ecorys realizat pentru Comisia Europeană, DG Migrație și afaceri interne, iunie 2015.

(2)  Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică, Bruxelles, 20.4.2016, COM(2016) 230 final https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:9aeae420-0797-11e6-b713-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF

(3)  Directiva privind combaterea terorismului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).

(4)  Directiva privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(5)  Regulamentul privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontieră (JO L 312, 7.12.2018, p. 14) și Regulamentul privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (JO L 312, 7.12.2018, p. 56).

(6)  Regulamentul privind interoperabilitatea (în domeniul frontierelor și al vizelor) (JO L 135, 22.5.2019, p. 27) și Regulamentul privind interoperabilitatea (în domeniul cooperării polițienești și judiciare, azilului și migrației) (JO L 135, 22.5.2019, p. 85).

(7)  Regulamentul privind Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) (JO L 295, 21.11.2018, p. 99).

(8)  Regulamentul privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

(9)  Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).

(10)  Regulamentul de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (JO L 236, 19.9.2018, p. 1).

(11)  În prețuri curente. A se vedea Comunicarea Comisiei pe tema „Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a planului de redresare pentru Europa”, Bruxelles, 27.5.2020, COM(2020) 442, final: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1601035899164&uri=CELEX%3A52020DC0442

(12)  Comunicarea Comisiei pe tema „O nouă Strategie industrială pentru Europa”, Bruxelles, 10.3.2020, COM(2020) 102 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0102&from=ES

(13)  A se vedea, de exemplu, „Il ruolo dell'innovazione et dell'alta technologia in Italia nel confronto con il contesta internazionale” („Rolul inovației și al tehnologiei de vârf în Italia în contextul concurenței internaționale”), Centro economia digitale, Roma, octombrie 2019.