Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul economiei sociale în crearea de locuri de muncă și în implementarea Pilonului european al drepturilor sociale”

(aviz exploratoriu)

(2021/C 286/04)

Raportor:	domnul Giuseppe GUERINI
Coraportor:	doamna Cinzia DEL RIO

Sesizare	Președinția portugheză a Consiliului, 26.10.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	31.3.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	27.4.2021
Sesiunea plenară nr.	560
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	239/2/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Exprimându-și satisfacția pentru solicitarea Președinției portugheze de a elabora acest aviz, CESE consideră că este important să se identifice, printre organismele economiei sociale, partenerii strategici pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și pentru construirea unei Uniuni Europene care reafirmă că principala funcție a economiei este de a fi în serviciul oamenilor. În acest sens, recomandă ca, pentru a ieși din criza provocată de pandemie, autoritățile statelor membre să prevadă o implicare largă a componentelor economiei sociale în planurile lor naționale de redresare și reziliență.

1.2.

CESE consideră că este necesar să fie consolidate criteriile operaționale adoptate de instituțiile UE pentru a promova recunoașterea corespunzătoare a organizațiilor și a întreprinderilor din sectorul economiei sociale, în diversele forme juridice în care ele sunt înființate. Aceste criterii impun ca obiectivele sociale de interes general să fie prestabilite, ca guvernanța democratică să fie adoptată, iar diverse părți interesate să participe la aceasta, și – chiar și atunci când se urmărește un „scop lucrativ limitat” – ca el să fie pus în slujba unor obiective statutare.

1.3.

Pentru a măsura impactul social al organizațiilor și întreprinderilor din economia socială, CESE consideră că Uniunea Europeană trebuie să dispună de un sistem permanent de colecții statistice pentru a avea date valide, comparabile și actualizate cu privire la dimensiunea și influența sectorului.

1.4.

CESE consideră că, dat fiind rolul economiei sociale în crearea și menținerea locurilor de muncă pentru lucrătorii defavorizați și zonele defavorizate, se impun politici de sprijin adecvate, capabile să recunoască funcția de interes general a acestor organizații ce îndeplinesc o funcție preponderent publică, deși au trăsături ce țin de dreptul privat.

1.5.

Aceste politici de sprijin trebuie concretizate la patru niveluri: — politici fiscale și sisteme de impozitare care să recunoască funcția de interes general; — politici de promovare a investițiilor publice și private care să stimuleze dezvoltarea finanțării cu impact social – inclusiv prin stimularea capacității achizițiilor publice și concesiunilor; — politici de sprijinire a stabilității ocupării forței de muncă și a rolului economic major al lucrătorilor din întreprinderile din economia socială; — politici de stimulare a calificării personalului și a inovării tehnologice în organizațiile economiei sociale.

1.6.

În legătură cu crearea și menținerea locurilor de muncă, CESE consideră că formula cunoscută sub numele de Worker Buy Out (WBO) este o bună practică, utilă nu numai pentru relansarea întreprinderilor aflate în criză, ci și pentru transmiterea IMM-urilor ai căror fondatori nu au urmași. Din acest motiv, ar putea fi oportun să se creeze un fond european de investiții specific.

1.7.

CESE solicită să fie sprijinit și încurajat – inclusiv prin politici de stimulare – interesul tot mai mare al operatorilor financiari pentru investițiile cu impact social, care trebuie să identifice principalul vector al întreprinderilor din economia socială prin care pot fi revitalizate investițiile dedicate punerii în aplicare a obiectivelor sociale, ecologice și de solidaritate.

1.8.

CESE consideră că întreprinderile din economia socială pot fi o formă organizatorică ideală pentru noile forme de antreprenoriat introduse prin intermediul platformelor digitale și, în special, pentru activitățile economiei colaborative, deoarece sunt mai potrivite pentru implicarea activă a lucrătorilor și utilizatorilor platformelor digitale.

1.9.

CESE subliniază că condițiile de muncă decente și guvernanța democratică sunt elemente-cheie pentru întreprinderile din economia socială și că, în cazul în care ele nu sunt prevăzute de statut, ca în cazul cooperativelor de muncă și sociale, ar trebui prevăzute forme specifice de consultare și participare a lucrătorilor.

1.10.

CESE consideră că organizațiile economiei sociale, mai ales asociațiile de voluntariat, joacă un rol esențial pentru coeziune, stimulând capitalul social și sprijinind rolul responsabil al societății civile.

1.11.

Voluntariatul în rândul tinerilor este o resursă esențială pentru creșterea capacității de inserție profesională și a capitalului uman al noilor generații, creând un efect pozitiv care sporește oportunitățile de angajare. Acest rol pare util pentru reducerea fenomenului reprezentat de tinerii neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educativ sau de formare, fiind necesară implementarea unor politici de facilitare a tranziției de la voluntariat la forme stabile și remunerate de ocupare a forței de muncă.

1.12.

În cele din urmă, CESE speră că Planul de acțiune pentru economia socială va oferi ocazia de a transpune în practică instrumente operaționale și propuneri legislative concrete, solicitând acest lucru.

2.   Observații generale

2.1.

Prin acest aviz exploratoriu solicitat de Președinția portugheză a Consiliului UE, CESE este bucuros să contribuie la îndeplinirea priorităților programului, mai ales în ceea ce privește promovarea modelului social european, grație identificării unor propuneri concrete privind rolul întreprinderilor din economia socială în crearea unor locuri de muncă stabile și decente și a unei economii mai incluzive, mai durabile și mai reziliente.

2.2.

Economia socială este recunoscută tot mai mult la nivel internațional ca un factor decisiv și important, capabil să exprime capacitatea organizatorică și de transformare a societății civile. În mai multe state membre au fost elaborate texte legislative ce recunosc obiectivele și funcțiile sale, subliniind profilul și forma juridică ale organizațiilor recunoscute ca aparținând economiei sociale (1).

2.3.

În ce privește recunoașterea juridică, CESE subliniază în Avizul INT/871 (2) că organizațiile și întreprinderile din economia socială plasează obiectivele sociale înaintea rolului capitalului, nu în ultimul rând printr-o guvernanță democratică care implică diverse părți interesate. Ele nu au scop lucrativ și, chiar dacă urmăresc o „profitabilitate limitată”, prin intermediul unei activități antreprenoriale, profiturile sunt destinate urmăririi obiectivelor prevăzute de statut și creării de locuri de muncă.

2.4.

Recunoașterea substanțială a economiei sociale este susținută de studii elaborate de instituții și organisme internaționale, precum OCDE, ONU, OIM, și de diverse instituții ale UE, între care CESE însuși, ale cărui 13 avize dedicate economiei sociale între 2009 și 2020 au recenzat organizațiile și întreprinderile economiei sociale în patru categorii: cooperative, asociații, societăți mutuale și fundații, cărora li s-au adăugat mai apoi întreprinderile sociale.

2.5.

Deși cele mai reprezentative criterii și concepte ale economiei sociale, cum ar fi primatul omului asupra capitalului, reinvestirea profiturilor și guvernanța participativă au fost recunoscute de Uniunea Europeană (3), nu a fost încă posibil să se ajungă la un acord cu privire la o definiție juridică europeană omogenă. În 2018, Parlamentul a propus introducerea unei certificări pentru organizațiile economiei sociale, pe baza articolului 50 din TFUE. Pentru concretizarea acestei inițiative, CESE consideră că ar fi utilă o mai mare capacitate de a colecta mai bine și mai uniform datele statistice pentru a recenza organizațiile și întreprinderile din sectorul economiei sociale, pe baza unei definiții operaționale comune, așa cum se întâmplă în țările care au creat registre publice ale organizațiilor și întreprinderilor din economia socială.

2.6.

O definiție operațională recunoscută, acceptată oficial și valabilă pentru instituțiile Uniunii Europene este în prezent tot mai necesară, mai ales pentru a oferi acces la numeroasele oportunități de creștere și dezvoltare și pentru a favoriza o mai bună înțelegere a economiei sociale de către instituțiile publice și private.

2.7.

Această definiție este indispensabilă pentru accesul deplin la piața de capital, unde există un interes tot mai mare pentru investițiile cu impact social. Planul de acțiune pentru economia socială constituie o oportunitate adecvată de a aborda această problemă, dar și Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi (4) ar trebui să ia în considerare rolul economiei sociale în atragerea de investiții în Europa, pentru o economie centrată pe oameni.

2.8.

Funcția organizațiilor economiei sociale și valoarea economică generată de ele par a fi foarte importante, atât ca dimensiune (8 % din PIB-ul european), cât pentru calitatea și perenitatea acestei valori (5), care – chiar și în anii crizei financiare – a determinat creșterea atât a valorilor economice produse, cât și a numărului de lucrători angajați.

2.9.

Important este rolul lor în crearea și menținerea locurilor de muncă, cu peste 13,6 milioane de locuri de muncă remunerate în Europa, reprezentând aproximativ 6,3 % din populația activă din UE-28 (6), cu peste 232 de milioane de membri ai cooperativelor, societăților mutuale și organismelor similare și mai mult de 2,8 milioane de întreprinderi și organizații. Aproximativ 2,6 milioane dintre aceștia sunt lucrători în întreprinderi sociale care îndeplinesc cerințele stabilite în Inițiativa pentru antreprenoriat social din 2011.

2.10.

Mulți angajați din organizațiile și întreprinderile din sectorul economiei sociale fac parte din organizații mici, dar există cazuri în care întreprinderile din economia socială au dimensiuni mari, depășind uneori sute și chiar mii de persoane angajate. O mare parte își desfășoară activitatea în organizații cu o guvernanță participativă cu caracter democratic, ceea ce indică o corelație între participarea largă a părților interesate la guvernanță și tendința de a menține niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, alături de o mai bună capacitate de a rezista la șocuri (7).

2.11.

În economia socială, semnificativă este proporția mare a lucrătoarelor, care – în multe cazuri – ajunge la peste 70 % din forța de muncă, rămânând oricum, în general, la procente de peste 50 %. Deși sunt necesare progrese suplimentare în direcția egalității, prezența femeilor în posturi și funcții de conducere ale multor organizații ale economiei sociale este semnificativă. În aceste organizații și întreprinderi se observă așadar un echilibru echitabil, atât în ceea ce privește împărțirea diverselor poziții din ierarhia organizatorică, cât și la nivel salarial, neînregistrându-se dezechilibre de gen (8).

2.12.

Îmbunătățirile privind echitatea salariilor nu compensează adesea situațiile în care nivelurile salariale ale lucrătorilor din organizațiile și întreprinderile din economia socială rămân la limita inferioară a distribuției veniturilor. Acest lucru se datorează, în parte, unei subevaluări generale a activității de îngrijire, care – în prea multe cazuri – nu se bucură de o recunoaștere economică adecvată nici măcar în formele tradiționale de activități antreprenoriale. În acest sens, este important să se consolideze drepturile sindicale ale lucrătorilor din sectorul social și al îngrijirii.

2.13.

De asemenea, importantă este funcția de promovare și punere în aplicare a inovațiilor sociale, ceea ce arată că aceste organizații sunt conștiente de schimbările din societate și acționează în acord cu acestea prin mobilizarea unor resurse de capital uman, exprimate printr-o participare activă și solidară, cu peste 82,8 milioane de voluntari.

2.14.

Numărul mare de persoane active în sectoare importante, alături de provocările în materie de inovare socială și tehnologică cu care se confruntă organizațiile și întreprinderile din economia socială, necesită sprijin prin măsuri adecvate de învățare pe tot parcursul vieții și de calificare, pentru a dezvolta competențele profesionale și organizatorice.

2.15.

Prin urmare, CESE consideră că este extrem de oportun anunțul Comisiei Europene de a lansa un Plan de acțiune pentru economia socială și acțiuni concrete pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, prin intermediul unui plan specific de acțiune, în legătură cu care CESE s-a exprimat în avizul său SOC/614 (9).

3.   Propuneri pentru o politică europeană de sprijinire și promovare a economiei sociale

3.1.

Pentru a da un nou impuls și consistență contribuției organizațiilor și întreprinderilor sociale și pentru a construi o „Europă mai socială, mai rezilientă și mai incluzivă”, este necesar să se introducă măsuri legislative și programe de politică economică europeană care să promoveze și să încurajeze creșterea organizațiilor și întreprinderilor din sectorul economiei sociale, inclusiv datorită contribuției lor potențiale la un model de dezvoltare durabilă, ecologică și bazată pe solidaritate.

3.2.

În acest sens, considerăm că este posibil să fie identificate acțiuni la patru niveluri: — un sistem de impozitare care să recunoască funcția de interes general a întreprinderilor din economia socială, în special a celor care-și desfășoară activitatea în sectoare de interes public primar, cum ar fi serviciile sociale, de sănătate, educative și de integrare socială; — politici de promovare a investițiilor publice și private care să stimuleze dezvoltarea finanțării cu impact social – cu îmbunătățirea în continuare a accesului la piața de achiziții publice și concesiuni; — politici de sprijinire a stabilității ocupării forței de muncă și a rolului economic de prim-plan jucat de lucrătorii întreprinderilor din economia socială, în special în raport cu guvernanța democratică a acestora. — politici de sprijinire pentru a implementa noi competențe și a favoriza diseminarea inovării și a noilor tehnologii în societatea civilă.

3.3.

Deși recunoaște rolul fundamental jucat de organizațiile și întreprinderile din economia socială în domeniul serviciilor personale și sociale, CESE consideră totuși că responsabilitatea statelor membre și a administrațiilor publice de a asigura servicii esențiale pentru cetățeni rămâne esențială.

3.4.

Trebuie consolidate în continuare măsurile de sprijinire a ocupării forței de muncă în întreprinderile sociale care au ca misiune integrarea pe piața muncii a lucrătorilor cu handicap sau foarte defavorizați. Aceste măsuri ar trebui să vizeze reducerea sarcinii fiscale și a contribuțiilor la asigurările sociale asupra costului forței de muncă, prin preluarea de către autoritățile publice a unei părți din contribuțiile necesare pentru a garanta asigurarea și protecția socială a acestor lucrători defavorizați. Astfel de stimulente nu ar trebui să fie considerate ajutoare de stat pentru întreprinderile din economia socială, deoarece sunt menite să sprijine integrarea deplină pe piața forței de muncă a persoanelor serios dezavantajate. În orice caz, stimulentele ar trebui acordate numai organizațiilor care respectă contractele colective de muncă și drepturile fundamentale ale lucrătorilor.

3.5.

În multe cazuri, întreprinderile din economia socială sunt principalul gestionar de servicii esențiale pentru populație – cum ar fi serviciile educative, sanitare, sociale, de îngrijire, de formare sau de integrare pe piața muncii a persoanelor defavorizate, gestionând activități care – deși de tip comercial sau antreprenorial – au întotdeauna o puternică valoare comunitară și teritorială și își reinvestesc totuși profiturile în obiective statutare. Acestea sunt servicii prestate cu participarea directă a acelorași destinatari și cu rădăcini teritoriale, fiind părți componente ale misiunii pe care o îndeplinesc. De aceea, aceste trăsături nu pot fi echivalate necondiționat cu regimurile concurențiale de piață. Prin urmare, ar trebui relaxate unele din actualele norme privind „ajutoarele de stat” ce împiedică introducerea unui sistem fiscal care să recunoască meritele sociale și de interes public ale acestor organizații.

3.6.

Din același motiv, așa cum s-a solicitat deja în Avizul INT/906 (10), CESE consideră că este necesar ca plafonul de minimis prevăzut pentru serviciile de interes economic general, stabilit la 500 000 EUR pe o perioadă de trei exerciții financiare, să fie de cel puțin 800 000 EUR pe exercițiu financiar. Este necesar să se stabilească norme de acces la fondurile publice, armonizate după criterii omogene, transparente, cu respectarea normelor de muncă și de aplicare a acordurilor colective sectoriale.

3.7.

Este important să se identifice instrumente menite să crească investițiile cu impact social în organizațiile economiei sociale. În acest sens, s-au făcut experiențe interesante cu privire la obligațiuni specifice (equity) sau titluri de participare (finanțări de tip cvasi-capital) într-o întreprindere din economia socială, legate de urmărirea unor obiective sociale de interes general.

3.8.

În ceea ce privește aceste instrumente financiare, o reducere a impozitelor pentru investitori ar putea crea vectori importanți de creștere, dat fiind că datele istorice confirmă deja că, deși cu investiții limitate, organizațiile economiei sociale au generat numeroase locuri de muncă și beneficii sociale pentru utilizatorii serviciilor pe care le furnizează.

3.9.

Este însă necesar să se prevadă indicatori adecvați care să permită măsurarea și compararea rezultatelor obținute, cum ar fi creșterea stabilă a ocupării forței de muncă, aplicarea unor standarde înalte de siguranță la locul de muncă și verificarea îndeplinirii obiectivelor sociale care stau la baza inițiativei. Prin urmare, statele membre ar trebui să adopte legi-cadru pentru economia socială și să pună în aplicare în mod activ politici care să conducă la creșterea și dezvoltarea întreprinderilor din economia socială.

3.10.

Încă din 2011, Comisia Europeană a identificat necesitatea de a îmbunătăți nivelul de cunoștințe publice și colectarea de date și statistici despre întreprinderile din economia socială, dar mai sunt multe de făcut pentru a defini standarde coordonate, care ar fi deosebit de utile și pentru prevenirea dezinformării privind situația socială (social washing) sau accesul neîndreptățit la măsurile de sprijin.

3.11.

În acele state membre care nu le-au stabilit încă, acest lucru ar putea duce la desemnarea unor autorități naționale responsabile cu monitorizarea și verificarea conformității cu cerințele și standardele și cu obiectivele sociale.

3.12.

Între măsurile specifice de sprijin, una dintre cele mai importante este participarea la piața achizițiilor publice și a concesiunilor, pentru care au fost deja propuse instrumente semnificative prin Directiva 2014/24/UE (11), instrumente ce nu au fost puse în aplicare în mod adecvat în toate statele membre. Pentru a încuraja achizițiile publice responsabile social, Comisia Europeană ar trebui să ofere un exemplu și să fructifice la maximum procedurile sale de achiziții pentru a urmări obiective de politică socială.

3.13.

Printre măsurile de sprijin par să prezinte interes cele care vizează reconversia activităților de producție și servicii sau transferul acestor activități de la întreprinderi aflate în criză sau de la antreprenori la sfârșitul carierei către lucrători, organizați în cooperative sau în întreprinderi participative.

3.14.

Multe dintre aceste experiențe, identificate ca preluări ale întreprinderii de către lucrători sub forma unei cooperative ( Worker Buy Out – WBO) (12), deja încununate de succes sub aspectul redresării activităților industriale în situații de criză, sunt întâlnite în prezent tot mai mult atunci când se propune transferarea unor întreprinderi mici către o întreprindere socială participativă. Acest lucru este experimentat mai ales de tinerii care nu dispun de capital adecvat pentru a deschide o afacere și nu pot acționa singuri, nefiind în măsură să abordeze individual dificultățile pieței.

3.15.

Pentru a spori potențialul acestor inițiative, ar fi necesare măsuri de investiții și îndrumare, contribuind astfel la înființarea de întreprinderi prin intermediul participării la capital și sprijinindu-i pe lucrătorii din întreprinderile aflate în criză care aleg să-și reia activitatea prin intermediul unei cooperative. În unele țări, aceste inițiative au permis reconversia mai multor întreprinderi și protejarea a mii de locuri de muncă.

3.16.

Rolul organizațiilor sindicale ale lucrătorilor este esențial în aceste procese de transformare industrială. Formele de autoantreprenoriat, cum ar fi WBO, fac parte integrantă din politicile active în domeniul muncii. Acordul semnat în Italia între cele trei federații cooperatiste și cele mai reprezentative trei sindicate pentru o cooperarea sistematică cu privire la WBO reprezintă o bună practică de colaborare între cooperative și sindicate (13).

3.17.

CESE speră că Planul de acțiune pentru economia socială va promova introducerea de către Uniunea Europeană a unor inițiative similare în toate statele membre, prin crearea unei structuri specifice în cadrul Fondului european de investiții sau al celui de ajustare la globalizare, pentru a avea instrumente concrete de sprijinire a relansării activităților economice afectate de criza generată de pandemie.

4.   Noi forme de economie socială

4.1.

Întreprinderile din economia socială sunt pe cale să dezvolte noi locuri de muncă și inițiative de inovare socială, inclusiv în contextul economiei ecologice, și promovează dezvoltarea durabilă. Experiențele în materie de economie circulară ale organizațiilor economiei sociale se înmulțesc, fiind create astfel inclusiv noi locuri de muncă în domeniul reutilizării sau al agriculturii sociale. Până în prezent, cadrul juridic și politicile multor state membre nu au permis punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare a cooperativelor de integrare pe piața muncii. Acesta este motivul pentru care este de dorit să se acționeze la nivelul UE, pentru a iniția progrese în aceste domenii.

4.2.

Foarte important este rolul pe care cooperativele de muncă (14) îl pot juca pentru a face mai incluzive noile forme de antreprenoriat realizate pe platformele digitale, pentru ca participarea lucrătorilor și a utilizatorilor să devină mai durabilă și partajată, dezvoltând noi forme de reciprocitate și solidaritate, cu ajutorul tehnologiilor digitale, capabile să stimuleze participarea pe scară largă. Nu trebuie uitată însă protecția lucrătorilor pe platformele online și a lucrătorilor atipici, care depinde în mod necesar de încheierea unor convenții colective adecvate cu sindicatele lucrătorilor.

4.3.

Întreprinderile din economia socială pot crea oportunități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare locală, prin organizarea participării cetățenilor la furnizarea de servicii precum furnizarea de energie din surse regenerabile sau la organizarea de servicii în zone descentralizate și rurale, cum ar fi experiența clusterelor regionale de cooperare economică (Pôles Territoriaux de Coopération Economique – PTCE) din Franța, ce reunesc asociații, cooperative, autorități locale, întreprinderi tradiționale și universități și promovează experiențe în domeniul agriculturii sociale, al turismului durabil și al valorificării bunurilor ecologice sau culturale.

4.4.

În economia socială, este esențial rolul activităților de voluntariat, importante pentru tânăra generație, dar și pentru persoanele în vârstă, pentru care, uneori, reprezintă o oportunitate importantă de a menține activă o funcție socială și civică, contribuind la îmbunătățirea calității vieții. Din acest motiv e important să fie consolidate sinergiile dintre cursurile de formare și orele de voluntariat, ca mijloc de promovare a integrării pe piața muncii în sectorul social. O mai bună coordonare între perioadele de voluntariat și cele de stagiu ar putea facilita formarea unui personal tânăr și calificat.

4.5.

Experiența de succes a „Corpului european de solidaritate” trebuie consolidată și ar putea fi extinsă prin instituirea unui tip de „Erasmus pentru antreprenori sociali”, care să încurajeze cooperarea transfrontalieră în cadrul economiei sociale.

4.6.

Acest rol pare foarte util și pentru reducerea fenomenului complex reprezentat de tinerii neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educativ sau de formare, fiind necesară implementarea unor politici de stimulare pentru a facilita tranziția de la voluntariat la forme stabile de ocupare a forței de muncă.

---

(1)  https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do?reference=2016/2237(INL)&l=ro

https://betterentrepreneurship.eu

https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/MEMO_11_735

https://cecop.coop/works/cecop-report-on-social-enterprises-laws-in-europe-a-worker-and-social-coops-perspective

(2)  https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/towards-appropriate-european-legal-framework

(3)  Inițiativa pentru antreprenoriat social (Social Business Initiative): https://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises_ro

Concluziile Consiliului privind promovarea economiei sociale 2015: https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-15071-2015-INIT/ro/pdf

Carta principiilor economiei sociale (Social Economy Charter) 2002: https://www.socialeconomy.eu.org/wp-content/uploads/2020/04/2019-updated-Social-Economy-Charter.pdf

(4)  O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune [COM(2020) 590 final].

(5)  Datele sunt preluate din publicația Comisiei Europene https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=22304&langId=ro

(6)  Datele sunt extrase din raportul CESE https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/qe-04-17-876-ro-n.pdf

(7)  The resilience of the cooperative model (Reziliența modelului cooperativei), CECOP, 2012 https://www.cecop.coop/works/the-resilience-of-the-cooperative-model

(8)  Las mujeres en las cooperativas de trabajo (Femeile în cooperativele de lucrători), COCETA, 2019 https://www.coceta.coop/publicaciones/estudio-mujer-cooperativismo-coceta-2019.pdf

(9)  JO C 14, 15.1.2020, p. 1.

(10)  JO C 429, 11.12.2020, p. 131.

(11)  https://ec.europa.eu/info/policies/public-procurement/support-tools-public-buyers/social-procurement_ro

(12)  Business transfers to employees under the form of a cooperative in Europe: opportunities and challenges (Transferul de întreprinderi către angajați sub forma unei cooperative în Europa: oportunități și provocări), CECOP, 2013 (JO C 191, 29.6.2012, p. 24).

(13)  Italy, historic agreement between unions and coops on worker buyouts (Italia, acord istoric între sindicate și cooperative cu privire la WBO), CECOP, 2021: https://cecop.coop/works/italy-historic-agreement-between-unions-and-coops-to-promote-worker-buyouts

(14)  All for one – Worker-owned cooperatives’ response to non-standard employment, CECOP 2019: https://cecop.coop/works/cecop-report-all-for-one-reponse-of-worker-owned-cooperatives-to-non-standard-employment