Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 („programul «UE pentru sănătate»”)

[COM(2020) 405 final – 2020/0102 (COD)]

(2020/C 429/32)

Raportor general:	domnul Antonello PEZZINI (IT-I)
Coraportor general:	domnul Alain COHEUR (BE-III)

Sesizare	Parlamentul European: 17.6.2020 Consiliu: 10.6.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	9.6.2020
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	218/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE subliniază că pandemia de coronavirus a scos în evidență mai mult ca oricând importanța consolidării rolului Uniunii Europene în domeniul sănătății, capacitatea acesteia de a reacționa, de a gestiona și de a-și coordona competențele prin intermediul unei „Uniuni Europene a sănătății”, pentru a găsi soluții la suferințele prin care au trecut cetățenii și actorii din domeniul sănătății, printre care personalul medical și paramedical din prima linie, precum și la așteptările acestora legate de o politică europeană eficientă în domeniul sănătății publice, luând în considerare corelarea nivelurilor european, național și regional, printr-o „guvernanță pe mai multe niveluri” (1).

1.2.

CESE salută propunerea privind programul „UE pentru sănătate”, prezentată de Comisia Europeană în mai 2020, propunerea privind Instrumentul de redresare al Uniunii Europene (Next Generation EU) și cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 și regretă reducerile operate de Consiliul European în iulie 2020, în condițiile în care sănătatea publică se confruntă, pe termen scurt și lung, cu provocări politice, sociale, economice, digitale și de mediu complexe, pentru care sunt necesare măsuri inovatoare, transversale și integrate și investiții strategice majore (în domeniul social și în sănătate).

1.2.1.

Pentru CESE, o Europă „à la carte” (2) (așa-numita „Europă cu mai multe viteze”) nu poate fi o cale de a răspunde provocărilor actuale, care depășesc frontierele naționale, și nu permite să se acționeze în favoarea unui proiect european de integrare ambițios și solidar, bazat pe „unitate în diversitate” și călăuzit de obiective comune de cooperare.

1.3.

CESE solicită instituțiilor europene și statelor membre să dea dovadă de voință politică pentru a încheia un „Pact de sănătate pentru viitorul Europei”, în conformitate cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene, solidaritatea europeană fiind una dintre ele, și cu angajamentele asumate la nivel internațional (obiectivele de dezvoltare durabilă, promovarea drepturilor omului și aplicarea convențiilor internaționale) și europene (prioritățile Președinției germane a Consiliului Uniunii Europene, concretizarea Pilonului european al drepturilor sociale).

1.4.

CESE solicită Parlamentului European, în calitate de „colegiuitor”, să poarte negocieri cu Consiliul pentru suplimentarea resurselor financiare alocate programului în domeniul sănătății și altor instrumente menite să fie utilizate în sinergie din domeniul sănătății (cercetare, coeziune și cooperare transfrontalieră), precum și pentru o utilizare specifică a fondurilor Mecanismului european de stabilitate în scopul ieșirii din austeritate.

1.5.

CESE insistă ca, la punerea în aplicare a programului, să se acorde o atenție specială combaterii inegalităților sociale din domeniul sănătății, accesului la asistență medicală de înaltă calitate, continuității serviciilor de îngrijire (inclusiv transfrontaliere) în toate circumstanțele, sprijinirii și consolidării sistemelor de sănătate cu acoperire universală și dezvoltării de acțiuni multidimensionale la nivel european în domeniul sănătății publice, în conformitate cu principiile Pilonului european al drepturilor sociale legate de „asistența medicală”, „incluziunea persoanelor cu handicap” și „îngrijirea pe termen lung”.

1.5.1.

Mai precis, CESE solicită adoptarea unor orientări la nivel european pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabili dintre noi, și anume persoanele aflate în situații precare, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap, în special cele nevoite să locuiască în reședințe suprapopulate, care au fost grav afectate de pandemie și de consecințele acesteia pretutindeni în Europa.

1.5.2.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită consolidării drepturilor persoanelor în vârstă și ale persoanelor cu handicap și, mai ales, stabilirii unui cadru comun de evaluare care să conțină o planificare personalizată, să acorde preferință îngrijirii la domiciliu sau în instituții de mici dimensiuni, să prevadă criterii de calitate și de accesibilitate pentru îngrijirea instituționalizată și îngrijirea pe termen lung de care aceste persoane au nevoie. Ratele foarte ridicate de mortalitate din numeroase instituții destinate persoanelor în vârstă și persoanelor cu handicap trebuie să mobilizeze toată atenția, astfel încât să se îmbunătățească gestionarea acestor instituții, pusă sub semnul întrebării în multe țări din UE. În general, ar trebui revizuită întreaga politică de sprijinire a persoanelor în vârstă, printre altele în cadrul lucrărilor Comisiei Europene privind consecințele schimbărilor demografice din Europa. După exemplul modului în care s-a acționat în ceea ce privește factorii determinanți specifici din domeniul sănătății, CESE solicită orientări clare și inovatoare care să plaseze în centrul priorităților ființa umană și drepturile omului în cazul persoanelor în vârstă și al celor mai vulnerabile.

1.6.

CESE consideră că este prioritar să se asigure o guvernanță europeană în materie de sănătate coerentă, care să integreze și modalitățile de punere în aplicare a programului din domeniul sănătății și care să fie însoțită de o finanțare adecvată și de inițiative care să contribuie la realizarea unei „Europe a sănătății”, și pledează pentru o abordare operațională a „sănătății în toate politicile”.

1.7.

CESE propune ca, având în vedere situația de urgență cu care ne confruntăm, riscurile legate de izbucnirea unor pandemii și pe baza experiențelor demne de urmat din cadrul „Europei energiei” și al sistemelor de apărare și protecție civilă, să se creeze un mecanism de coordonare și intervenție rapidă la nivel european, care să fie operațional cât mai curând posibil.

1.8.

Este necesar să se înființeze imediat un grup operativ format din experți, care să îndeplinească rolul de coordonator în ceea ce privește cunoștințele și resursele, pentru a integra într-o rețea cele mai bune centre de virusologie, de epidemiologie și cele mai bune competențe de diagnosticare.

1.9.

Potrivit CESE, acest grup operativ, în colaborare cu „Echipa de intervenție în caz de urgențe privind crizele” din cadrul armatei, trebuie să inventarieze resursele disponibile și ușor de alocat, inclusiv unitățile de primiri urgențe, și trebuie să dispună deplasarea unităților mobile. Grupul operativ trebuie să integreze într-o rețea cele mai bune resurse disponibile în ceea ce privește inteligența artificială și instrumentele IT, cu scopul de a dezvolta simulări și de a elabora strategii.

1.9.1.

Echipa ar trebui să aprofundeze, de asemenea, aspectele referitoare la starea de sănătate a întregului personal medical, ceea ce este esențial nu numai pentru dreptul la sănătate, ci și pentru un răspuns eficient la o nouă criză posibilă. În plus, echipa ar putea pune bazele specializării europene „Medicina crizelor și a situațiilor de urgență”, propusă prin documentul Comisiei.

1.9.2.

Cheltuielile ocazionate de această operațiune fundamentală par a fi foarte reduse, deoarece majoritatea membrilor sunt deja angajați ai unor universități, ai unor organisme de cercetare sau ai unor unități medicale militare.

1.9.3.

Potrivit CESE, este extrem de interesant faptul că acest grup operativ poate deveni operațional imediat.

1.9.4.

CESE regretă că, în timpul pandemiei, care continuă și azi, a lipsit vocea autoritară a Comisiei Europene, care, prin experți europeni de cel mai înalt nivel, ar fi putut aduce clarificări cu privire la perimetrele sanitare și impactul virusului asupra populației și ar fi putut demonta teoriile, adesea contradictorii, referitoare la aspectele și evoluția bolii. În cazurile recente de epidemii, instituțiile europene au reacționat prin acțiuni concrete, de exemplu, prin crearea Direcției Generale Sănătate (DG SANTE) și înființarea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC). În opinia CESE, această dinamică trebuie continuată.

1.10.

CESE consideră că programul privind sănătatea nu poate da rezultate concrete decât printr-o abordare incluzivă, care să implice organizațiile internaționale (printre care Organizația Mondială a Sănătății, cu care trebuie consolidate colaborarea și sinergiile), Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și actorii din domeniul sănătății care se află cel mai aproape de realitatea cetățenilor, precum și printr-o evaluare periodică a obiectivelor.

1.11.

CESE subliniază valoarea personalului medical, care își desfășoară activitatea într-un sector deosebit de delicat și dificil, și solicită ca acesta să beneficieze de o atenție constantă pentru a preveni necesitățile legate de formare, de organizare, de instrumentele de apărare și de bunăstarea economică și socială.

1.12.

CESE sprijină cu fermitate parteneriatele public-privat europene din domeniul sănătății, urmând exemplul inițiativei comune IMI 2, și sprijină eforturile comune de îmbunătățire a dimensiunii europene a tehnologiei și producției, printr-un angajament mai ferm al comunității europene științifice și din domeniul sănătății pe calea creării unui adevărat Spațiu european al sănătății.

2.   Învățăminte trase în urma crizei multidimensionale provocate de pandemia de COVID-19

2.1.

Pandemia de COVID-19 a dezvăluit fragilitatea sistemelor de sănătate din multe țări ale lumii, inclusiv a celor ale statelor membre ale UE care sunt afectate de nivelurile scăzute de investiții publice și de aplicarea directă a normelor obligatorii ale guvernanței economice europene care impun măsuri de reducere a bugetului. Prin urmare, sumele alocate pentru finanțarea sistemelor de sănătate diferă considerabil de la un stat membru la altul, la fel ca și sumele alocate de fiecare stat membru pentru combaterea pandemiei de coronavirus.

2.2.

Europa se confruntă cu un triplu risc – pandemii necontrolate și o creștere a inegalităților sociale în materie de sănătate, arsenale insuficiente de politică economică și evoluții geopolitice neprevăzute –, care ar putea supune propriii cetățeni unor presiuni semnificative în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea acestora și ar putea împinge economia globală într-o recesiune persistentă și către un colaps al pieței financiare.

2.3.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a subliniat încă o dată importanța restabilirii echilibrului dintre activitățile umane și natură. Impactul pe care îl are mediul (prin schimbările climatice, calitatea aerului, biodiversitatea, sistemele alimentare etc.) asupra sănătății nu necesită dovezi suplimentare.

2.3.1.

Ar fi oportun ca Comisia și Parlamentul European, care sunt profund angajate în tematica dezvoltării durabile, mediului și biodiversității, să-și facă mai bine auzită vocea și, mai ales, cu ajutorul principalilor experți europeni, să le ofere cetățenilor europeni, în aceste momente dificile, orientări și posibile soluții pe o bază științifică, pentru a aborda, cu mai multă siguranță, situația dificilă din domeniul sănătății, generatoare de confuzie și suferință.

2.4.

Bolile netransmisibile sunt în creștere în Europa, unde constituie principala cauză a invalidității și a decesului: bolile cardiovasculare, diabetul, cancerul și bolile respiratorii reprezintă 77 % din povara bolii și 86 % din cauzele mortalității premature. Multe dintre aceste boli sunt asociate cu o combinație de factori de risc, din care fac parte și factorii de mediu.

2.5.

Pactul verde prezentat de Comisia Europeană pune bazele unei noi Strategii pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii, orientată spre îmbunătățirea sănătății și a calității vieții cetățenilor și conservarea naturii, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

2.6.

Zonele de frontieră sunt deosebit de propice pentru acțiunile politice europene în domeniul sănătății. În cele mai multe cazuri, acestea sunt zone geografice caracterizate de o mobilitate ridicată. Aceste zone au fost printre primele care au beneficiat de acorduri sau convenții încheiate între țările vecine pentru a îmbunătăți accesul la asistența medicală.

2.7.

Cu toate acestea, cooperarea transfrontalieră în domeniul sănătății, inițiată în urmă cu peste 20 de ani de programele Interreg și care a însemnat coordonare, construcție, organizare și soluții uneori complexe între diferiți actori, a încetat în câteva ore de la apariția COVID-19 și de la închiderea unilaterală a frontierelor, fără a se ține seama de realitățile transfrontaliere și fără nicio dorință de a menține acest spirit de cooperare.

3.   Consolidarea sistemelor de sănătate și a capacității Uniunii Europene (UE) de a acționa

3.1.

Pandemia de COVID-19 a avut și încă are un impact puternic la nivel mondial, european și transfrontalier, în special asupra cetățenilor și a societății, asupra structurilor economice, sociale și de îngrijire, subliniind nevoia clară de consolidare a sistemelor de sănătate și de gestionare a crizelor.

3.2.

Obiectivele politicii UE în domeniul sănătății sunt promovarea sănătății, protecția împotriva riscurilor pentru sănătate și coordonarea strategiilor între statele membre. Pandemia de COVID-19 a demonstrat că atât cooperarea, cât și coordonarea dintre țările UE sunt indispensabile pentru a face față crizelor.

3.3.

Pentru a combate în mod eficient orice noi amenințări transfrontaliere pentru sănătate, trebuie consolidată capacitatea UE de răspuns în situații de urgență. În general, acest lucru se poate realiza ca parte a procesului de punere în aplicare a Pilonului european al drepturile sociale (în special a Principiului 16) și prin extinderea competențelor UE în domeniul sănătății, inclusiv prin revizuirea tratatelor europene.

3.4.

Deși are în prezent doar competențe de sprijin în domeniul sănătății publice, ceea ce îi limitează capacitatea de intervenție, UE acționează în acest domeniu prin intermediul celorlalte politici, în special în ciclul de coordonare a politicilor economice și a pieței interne.

3.5.

În contextul „viitorului Europei”, o Europă a sănătății trebuie să constituie o prioritate: programul „UE pentru sănătate” reprezintă un prim pas în această direcție.

3.6.

În acest context, UE a adoptat o serie de inițiative, care trebuie continuate și consolidate, dintre care două trebuie menționate în mod special: rețelele europene de referință (RER) și planurile europene.

3.7.

Devenind operaționale din 2017, rețelele europene de referință au fost concepute pentru a pune în legătură experții europeni în boli rare. Aceste rețele se asigură că nu trebuie să circule neapărat pacienții, ci informațiile, pentru a se garanta cea mai bună îngrijire posibilă, fără inconvenientele asociate mutării pacientului. În prezent, sunt implicate peste 900 de unități de îngrijire supraspecializate din peste 300 de spitale. Acest model ar putea fi adoptat inclusiv pentru alte boli.

3.8.

În ceea ce privește guvernanța și modul de acțiune, UE dispune de cinci agenții, pe lângă alte dispozitive, cum ar fi „Corpul medical european” sau „Căștile albe”, pentru a răspunde cât mai prompt situațiilor de urgență.

3.9.

Pentru aspectele legate de sănătate, guvernele naționale primesc sprijinul a două agenții speciale. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (3) evaluează și controlează amenințările privind bolile emergente pentru a coordona răspunsul la acestea. În același timp, Agenția Europeană pentru Medicamente (4) gestionează evaluarea științifică a calității, siguranței și eficacității tuturor medicamentelor din UE. Alte agenții îndeplinesc sarcini colaterale importante.

3.10.

Actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 a arătat că, mai mult decât oricând, în viitorul cadru financiar multianual, trebuie să se acorde o prioritate mai mare alocării de resurse pentru sănătate.

3.11.

Experiența dobândită în urma crizei a demonstrat că UE trebuie să depună mai multe eforturi pentru ca sistemele de sănătate să fie pregătite să furnizeze servicii de ultimă generație în ceea ce privește medicamentele, produsele și tehnologiile medicale, precum și să fie pregătite să facă față epidemiilor și altor crize sau provocări neprevăzute.

3.12.

Este necesar să existe un sistem care să treacă testul timpului și să facă față la crize, pentru a asigura accesul în timp util la medicamente sigure, de calitate și eficace, în toate circumstanțele, precum și pentru a aborda deficitul și dependența de importurile de medicamente și de substanțe active ca urmare a fabricării lor în afara UE și, mai ales, să poată spori cooperarea și coordonarea între autoritățile de reglementare în cazul apariției unor amenințări pentru sănătate.

3.13.

Trebuie realizate investiții în teritoriu, prin îmbunătățirea asistenței teritoriale și la domiciliu, pentru a fi aproape de cetățeni prin tehnologii de monitorizare de la distanță, telemedicină, aplicații sau dispozitive medicale personalizate, care țin de medicina celor 4P (predictivă, preventivă, personalizată și participativă), precum și investiții legate de consolidarea asigurărilor de sănătate obligatorii, într-o primă etapă la nivel național și ulterior printr-o coordonare extinsă la nivelul UE (5).

4.   Dotarea Europei cu mijloacele necesare îndeplinirii obiectivelor acesteia

4.1.

Investițiile în sănătate și diferitele programe financiare trebuie realizate împreună, conform unei abordări transversale. Este necesar să se țină seama de aspectele care privesc atât tratamentul, cât și acțiunile de prevenire și de promovare sănătății.

4.2.

De asemenea, Orizont Europa prevede o serie de „misiuni”, o noutate în raport cu trecutul, sau parteneriate în domeniul cercetării, caracterizate prin obiective ambițioase, care urmăresc rezolvarea problemelor urgente, cu impact asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor.

4.3.

Un domeniu care va avea un loc important în politicile de finanțare europeană este digitalizarea sectorului sanitar. În acest sens, Orizont Europa, în cadrul clusterului „Sănătate”, alocă 1 miliard EUR doar pentru dezvoltarea de soluții din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) pentru prevenire, diagnostic, tratament și asistență.

4.4.

Programul MIE (Mecanismul pentru interconectarea Europei) alocă aproximativ 80 de milioane EUR pentru dezvoltarea și interoperabilitatea sistemelor de e-sănătate. De asemenea, programul Europa digitală intenționează să sprijine crearea și consolidarea unui spațiu european comun al datelor privind sănătatea, care să includă standardizarea tipurilor de date partajate, un acord privind indicatorii comuni și implicarea activă a Eurostat în acest ultim aspect.

4.5.

A fost consolidat Instrumentul pentru sprijin de urgență în cadrul Uniunii pentru domeniul medical. Rezerva „rescEU”, care face parte din mecanismul de protecție civilă al Uniunii (6), se concentrează pe răspunsuri rapide și directe la criza sanitară.

4.6.

În cadrul programelor de cooperare transfrontalieră Interreg, gestionate prin delegare, sănătatea trebuie promovată ca temă prioritară.

5.   Abordarea unui răspuns european ambițios și comun în contextul redresării

5.1.

În Rezoluția adoptată la 17 aprilie 2020 (7), Parlamentul European a solicitat un buget specific pentru a sprijini sistemele naționale de sănătate în timpul crizei, cu investiții mai mari pentru sporirea rezilienței în domeniul sanitar și pentru a ajuta țările în dificultate, și a solicitat crearea unui nou Program european de sănătate autonom.

5.2.

Comitetul și-a exprimat în mai multe rânduri părerea privind politica europeană în domeniul sănătății (8). Încă din 17 martie 2020, CESE și membrii săi au solicitat o solidaritate sporită și acțiuni comune la nivel european pentru a aborda în mod eficace consecințele pandemiei.

5.3.

La fel ca în domeniul redresării, diferitele măsuri adoptate de instituțiile europene în cadrul programului „UE pentru sănătate” trebuie să fie favorabile incluziunii și să implice toate părțile interesate din domeniul sănătății (organizații de asigurări de sănătate, societăți mutuale etc.).

6.   Punerea în aplicare a unui program de sănătate integrat și intersectorial

6.1.

CESE salută inițiativa Comisiei Europene în ceea ce privește un răspuns coordonat și integrat la nivel de gestionare europeană în ceea ce privește crizele în materie de sănătate, ca urmare a pandemiilor, imprimând o dimensiune complet europeană politicii în domeniul sănătății, rețelelor de prevenire și telediagnosticare precoce, consolidării inovării și cercetării în domeniul sănătății și îmbunătățirii tehnologiilor digitale medicale.

6.2.

Comitetul subliniază, de asemenea, necesitatea unei mai bune coordonări europene în ceea ce privește obiectivele legate de bolile netransmisibile, bolile invalidante cronice și atrage atenția asupra protecției categoriilor mai vulnerabile, asupra aspectelor referitoare la sănătatea psihică și la combaterea pierderii de autonomie a persoanelor în vârstă.

6.3.

CESE subliniază importanța perspectivei adoptate de tip „O singură sănătate”, în sensul că nu poate exista un răspuns, în general, care să se concentreze asupra unui singur sector și că soluția constă doar în îmbunătățirea tratamentelor; este clar, însă, că problemele critice legate de sănătatea publică trebuie abordate dintr-o perspectivă complexă și integrată.

6.4.

Comitetul consideră că aspectul coordonării este esențial și nu poate fi limitat la una dintre cele peste 70 de acțiuni posibile, prin eventuala creare și gestionare a unui „mecanism de coordonare intersectorială de tip „O singură sănătate”. În opinia CESE, ar trebui să se acorde prioritate acestui aspect, având în vedere că gestionarea unui mecanism de coordonare intersectorială reprezintă un element-cheie în combaterea crizelor.

6.5.

Comitetul consideră că este important ca, prin intermediul abordării propuse, să nu se neglijeze aspectele legate de echilibrul sănătății umane/animale (a se vedea rolul posibilelor rezervoare animale în bolile transmisibile) și de ecosisteme (de exemplu, atenția la impactul procesului de eliminare a deșeurilor sensibile în timpul unei crize), iar apărarea grupurilor vulnerabile ar trebui considerată un element fundamental al strategiilor de rezistență în fața crizelor.

6.6.

Cu toate acestea, CESE este îngrijorat de faptul că această abordare coordonată în domeniul apărării și prevenirii amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății, precum și al pandemiilor va depinde de cooperarea dintre o multitudine de agenții (9) cu istorii, misiuni și competențe specifice, care nu par a fi în măsură să se coordoneze în mod automat și eficient în cazul mobilizării și al unui răspuns urgent și integrat.

6.7.

CESE subliniază că agențiile ar trebui să acționeze împreună, printr-un mecanism de coordonare intersectorială și să reprezinte forța motrice pentru aceste propuneri ale UE, lucrând împreună.

6.8.

În ceea ce privește guvernanța și rolul agențiilor, trebuie consolidată capacitatea de acțiune a Direcției Generale Sănătate și Siguranță Alimentară a Comisiei Europene (DG SANTE), legăturile sale cu Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (DG EMPL) și monitorizarea transversală a aspectelor sociale și de sănătate în toate politicile europene.

6.9.

CESE este convins că trebuie să se țină seama de faptul că trei epidemii succesive de coronavirus au demonstrat în întreaga lume și, cel mai curând, inclusiv în Europa, că deficiențele în ceea ce privește furnizarea de răspunsuri imediate și integrate, o capacitate slabă de gestionare a informațiilor, incapacitatea și chiar lipsa de voință în materie de coordonare a răspunsurilor, lipsa resurselor, dar, mai ales, deficiențele legate de selectarea resurselor potențial disponibile și gestionarea strategică a acestora au favorizat răspândirea unor epidemii care ar fi putut avea un impact mai mic.

6.10.

Comitetul subliniază că elementul cel mai critic al răspunsului la COVID-19 în multe țări ale lumii și, inclusiv în Europa, cel puțin parțial, a fost lipsa capacității de avertizare și de răspuns integrat. În fața nevoii de a acționa urgent, situația a fost agravată de lipsa capacității juridice de a pune rapid în aplicare regulamentele tranzitorii de urgență. Prin urmare, ar fi oportun să se studieze posibilitatea unui mecanism european de alertă timpurie.

6.11.

CESE insistă asupra necesității de a exclude domeniul sănătății de la orice măsură de închidere a frontierelor. „Sănătatea nu poate avea frontiere”: acest principiu trebuie consacrat în tratatele europene. În acest sens, CESE recomandă să se asigure mobilitatea lucrătorilor din domeniul sănătății și a pacienților.

6.12.

Curtea de Conturi s-a pronunțat în repetate rânduri cu privire la necesitatea îmbunătățirii prezenței și acțiunii Europei în ceea ce privește sistemele de sănătate, astfel încât acestea să fie mai aproape de cetățenii europeni fără a se ține seama de granițe și astfel încât să se amelioreze serviciile de sănătate, în special pentru persoanele mai fragile și mai vulnerabile din punct de vedere economic. CESE solicită și el Comisiei să promoveze valorile sociale care sunt stabilite în mod clar în tratate și care trebuie transpuse, în mod concret, în cultura și acțiunile unei Uniuni a sănătății.

6.13.

CESE sprijină Curtea de Conturi, care s-a pronunțat, în repetate rânduri, cu privire la necesitatea de a îmbunătăți acțiunile UE în domeniul sănătății, de a depune eforturi în vederea convergenței sistemelor de sănătate la nivel transfrontalier în beneficiul cetățenilor europeni și de a spori accesibilitatea serviciilor de sănătate, în special pentru persoanele cele mai fragile și mai vulnerabile din punct de vedere economic.

7.   Adaptarea măsurilor operaționale, funcționale și strategice

7.1.

Cu siguranță merită mărit cuantumul resurselor umane și financiare, însă. printr-o intervenție integrată și cu un spirit mai mare de colaborare. ar fi existat – cu resursele de la momentul respectiv – suficiente competențe și abilități pentru a opri apariția unor focare.

7.2.

Ca atare, coordonarea și cooperarea sunt cruciale pentru a face față nevoilor legate de situația de urgență sanitară, pentru a sprijini activitatea economică și a pregăti terenul pentru redresare.

7.3.

CESE consideră că este esențial să se prevadă, în cadrul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, instituirea unui organism de analiză, prevenire și simulare a răspunsurilor, care să poată furniza date fundamentale pentru planificarea strategiilor și care să ofere posibilitatea de a aduna cele mai bune resurse disponibile în cel mai scurt timp.

7.4.

Posibilitatea aplicării experienței RER (10) pentru alte sectoare are avantajul de a crea consorții capabile să valorifice, în privințe utile pentru criză, competențele de excelență din Europa și să pună bazele unei munci în sinergie.

7.5.

Cu toate acestea, CESE consideră că această experiență nu este suficientă, deoarece problema reală este cine poate menține coordonarea și finalizarea activității acestor rețele (și anume, crearea și gestionarea rețelelor de rețele).

7.6.

Trebuie să se lanseze campanii și să se elaboreze planuri europene, cu punerea unui accent mai puternic pe grupurile mai vulnerabile. Aceste inițiative trebuie să vizeze în special promovarea unor stiluri de viață sănătoase, prevenirea și depistarea medicală, stabilirea unor parcursuri integrate privind asistența și bunăstarea, lupta împotriva inegalităților sociale etc.

8.   Urmărirea atingerii obiectivelor printr-o monitorizare constantă și printr-o abordare favorabilă incluziunii

8.1.

CESE subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită indicatorilor de monitorizare și de verificare a calității în ceea ce privește obiectivele programului. Indicatorii generali „macro” ai programului sunt indispensabili, însă obiectivul promovării și al implementării resurselor europene, în contextul crizei/crizelor, necesită un sistem flexibil care, pentru a răspunde nevoilor contingente și în schimbare, trebuie să poată genera continuu „micro-indicatori” ad-hoc, pentru a oferi răspunsuri la evenimentele repetate pentru care a fost proiectat.

8.2.

În opinia Comitetului, ar fi necesar să se creeze un grup de lucrători din domeniul sănătății din statele membre și de specialiști în diferite discipline, dintre care cel puțin unii să aibă competențe specifice în ceea ce privește urgențele medicale, iar dintre aceștia, câțiva să aibă experiență privind activitatea integrată, astfel cum se întâmplă în sectoarele europene ale cercetării, protecției civile și sănătății militare.

8.3.

CESE salută programul Comisiei, subliniind necesitatea de a dispune de un mecanism de monitorizare a crizelor. În acest context, pe lângă măsurile propuse, axate pe producția de echipamente și tehnologie, CESE amintește importanța creării unui sistem de coordonare, planificare, monitorizare și orientare strategică, în scopul prevenirii și intervenției timpurii.

8.4.

Dacă în ceea ce privește sănătatea rolul Uniunii este cel de a oferi sprijin statelor, în cazul formării, rolul Uniunii este unul central. Din acest punct de vedere, rolul de verificare al organismelor unitare ar trebui să fie consolidat în domeniul sănătății destinat formării (clinicile universitare reprezintă zona în care Uniunea trebuie să joace un rol central în ceea ce privește misiunea legată de formare, inclusiv în domeniul sănătății).

8.5.

CESE sprijină participarea egală și echilibrul de gen în procesul decizional: dincolo de cadrele de reglementare adecvate, echilibrul de gen în procesele decizionale și în viața politică, economică și socială poate fi urmărit, de asemenea, prin adoptarea unei abordări de integrare socială și familială a dimensiunii de gen.

8.6.

În opinia Comitetului, ar fi de dorit o monitorizare constantă a calității de către Uniune în ceea ce privește domeniile medicale respective; acest lucru ar trebui, de asemenea, să se concentreze pe necesitatea ca statele membre să asigure zone medicale și structuri adecvate pentru formarea în conformitate cu nevoile comunitare.

8.7.

CESE reiterează faptul că accesul egal la asistență medicală poate beneficia de avantajele aduse de sectorul digital, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții: — acoperire teritorială egală; — reducerea decalajului digital; — interoperabilitatea întregii arhitecturi digitale; — conformitatea cu Regulamentul general privind protecția datelor (11).

9.   Sprijinirea personalului medical

9.1.

CESE este convins că ar trebui subliniată implicarea directă a UE în formarea personalului medical, ținând seama, de asemenea, de faptul că, prin consolidarea sistemelor de protecție civilă, se impune necesitatea unei noi figuri profesionale: expertul în coordonarea și monitorizarea crizelor. Această figură profesională ar trebui să fie prezentă în toate ramurile teritoriale ale protecției civile.

9.2.

S-ar putea avea în vedere o acțiune-pilot pentru înființarea unei școli europene de formare de nivel superior, organizată împreună cu universitățile europene.

9.3.

Pe lângă formare, CESE recunoaște importanța eforturilor depuse de UE pentru a asigura condiții de muncă decente pentru lucrătorii din domeniul sănătății, care sunt „eroii” crizei.

10.   Transformarea UE într-un pionier în domeniul cercetării

10.1.

În ceea ce privește politica de sprijinire a cercetării privind medicamentele posibil utile în crize, trebuie subliniat faptul că o parte a acesteia, în special cercetarea medicamentelor care sunt deja utilizate în condiții similare, se referă la medicamente care prezintă un interes limitat pentru piață, deoarece nu sunt brevetate. Din acest motiv, ar trebui, de asemenea, consolidată cercetarea independentă, inclusiv într-un domeniu critic, cum este cel al vaccinurilor, precum și pentru suveranitatea tehnologico-productivă europeană.

10.2.

O lucrare foarte recentă a arătat că principalele universități nu mai sunt atât de bine clasate în ceea ce privește producția științifică (2015-2019), tendința de înrăutățire fiind și mai clară în Europa (doar o universitate europeană se află printre primele 30), în timp ce întreprinderile specializate în servicii legate de internet, tehnologie și analiza datelor au căpătat o importanță din ce în ce mai mare în domeniul cercetării.

10.3.

CESE consideră că ar trebui subliniate mecanismele de sinergie între programul „UE pentru sănătate” pentru perioada 2021-2027 și toate celelalte programe și fonduri destinate cercetării și inovării tehnologice în sectorul sănătății, care să îmbunătățească inovarea și producția de brevete, deoarece acestea pot fi combinate, astfel încât să susțină o producție biomedicală de calitate ridicată.

---

(1)  Comitetul Regiunilor, „Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri”.

(2)  EUR-Lex.

(3)  https://www.ecdc.europa.eu/en

(4)  https://www.ema.europa.eu/en

(5)  JO C 434, 15.12.2017, p. 1.

(6)  https://what-europe-does-for-me.eu/fr/portal/2/X07_26001

(7)  https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-04-17-TOC_FR.html

(8)  Regulamentul privind Inițiativa pentru investiții în răspunsul la coronavirus, EESC-2020-01536-00-01-PAC-TRA (ECO/515, în curs de elaborare); JO C 227, 28.6.2018, p. 11; JO C 240, 16.7.2019, p. 10; JO C 271, 19.9.2013, p. 122; JO C 14, 15.1.2020, p. 52; JO C 434, 15.12.2017, p. 1; JO C 242, 23.7.2015, p. 48; JO C 116, 20.4.2001, p. 75; JO C 255, 22.9.2010, p. 76; JO C 143, 22.5.2012, p. 102; JO C 234, 30.9.2003, p. 36; JO C 18, 19.1.2011, p. 74; JO C 120, 20.5.2005, p. 54; JO C 44, 15.2.2013, p. 36; JO C 218, 11.9.2009, p. 91; JO C 242, 23.7.2015, p. 48; JO C 44, 11.2.2011, p. 10; JO C 13, 15.1.2016, p. 14; JO C 440, 6.12.2018, p. 150; JO C 283,10.8.2018, p. 28; JO C 440, 6.12.2018, p. 57.

(9)  A se vedea punctul 2.6.

(10)  JO L 88, 4.4.2011, p. 45.

(11)  A se vedea nota de subsol 5.