—

având în vedere Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind eliminarea rachetelor cu rază intermediară și scurtă de acțiune (denumit în continuare „Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune”) semnat la Washington la 8 decembrie 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, care erau în momentul respectiv, președintele SUA, respectiv liderul Uniunii Sovietice (1),

—

având în vedere raportul elaborat de Departamentul de Stat al SUA în 2018 privind acceptarea și respectarea acordurilor și angajamentelor privind controlul armelor, neproliferarea și dezarmarea,

—

având în vedere declarația din 21 octombrie 2018 a președintelui american, Donald Trump, care avertizează în legătură cu retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

—

având în vedere declarația Secretarului de Stat al SUA din 2 februarie 2019 privind intenția SUA de a se retrage din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune (2),

—

având în vedere declarația din 2 februarie 2019 a președintelui rus Vladimir Putin, care afirmă că și Rusia intenționează să își suspende participarea la tratat,

—

având în vedere declarația miniștrilor de externe ai NATO din 4 decembrie 2018 (3) referitoare la Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

—

având în vedere „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene – Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică”,

—

având în vedere preocupările exprimate cel mai recent de SUA și NATO în declarația din 1 februarie 2019 a Consiliului Nord-Atlantic (4) cu privire la nerespectarea de către Rusia a Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, în special în ceea ce privește noul său sistem de rachete 9M729,

—

având în vedere remarcile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, de la cea de-a 7-a Conferință a UE privind neproliferarea și dezarmarea, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 18-19 decembrie 2018,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (5),

—

având în vedere declarația comună privind cooperarea UE-NATO, semnată la Bruxelles, la 10 iulie 2018,

—

având în vedere Agenda ONU pentru dezarmare (6),

—

având în vedere obiectivul 16 de dezvoltare durabilă al ONU, care vizează promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii în vederea dezvoltării durabile (7),

—

având în vedere raportul anual din 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Strategiei Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, publicat la 18 mai 2018,

—

având în vedere Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) din 1968, care impune tuturor statelor obligația de a realiza dezarmarea nucleară cu bună credință și de a înceta cursa înarmării nucleare,

—

având în vedere Tratatul privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), adoptat la 7 iulie 2017 de Adunarea Generală a ONU,

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (8),

—

având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

—

având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

—

având în vedere Premiul Nobel pentru Pace din 2017 acordat Campaniei internaționale pentru abolirea armelor nucleare (ICAN) și declarația sa din 1 februarie 2019 intitulată „Retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune reprezintă un pericol pentru Europa (și întreaga lume)”,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, semnat în 1987 de Statele Unite și Uniunea Sovietică, este un acord care, fiind semnat în perioada războiului rece, are un caracter excepțional, impunând ambelor părți să-și distrugă, nu numai să limiteze, stocurile de rachete balistice nucleare și convenționale și de rachete de croazieră cu lansare de la sol cu raza de acțiune între 500 și 5 500 km, interzicându-le părților să dețină, să producă și să testeze în zbor aceste rachete;

B.

întrucât, până în mai 1991, au fost eliminate 2 692 de rachete, în conformitate cu dispozițiile tratatului; întrucât au urmat 10 ani de inspecții la fața locului; întrucât, în cele din urmă, peste 3 000 de rachete cu focoase nucleare au fost înlăturate datorită Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

C.

întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune a contribuit la limitarea concurenței strategice dintre SUA și Uniunea Sovietică și, în același timp, la construirea și la consolidarea stabilității în perioada războiului rece; întrucât Europa a fost principalul beneficiar al Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, care a avut un rol fundamental în menținerea securității sale de mai mult de trei decenii; întrucât tratatul reprezintă în continuare un pilon al păcii și stabilității internaționale, în special ca parte a arhitecturii securității europene;

D.

întrucât, în 2014, administrația Obama a declarat că Rusia „și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de a nu deține, produce sau testa în zbor rachete de croazieră cu lansare de la sol (GLCM) cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 km și 5 500 km, și de a nu deține sau produce lansatoare de astfel de rachete”; întrucât rapoartele ulterioare publicate de Departamentul de Stat al SUA în 2015, 2016, 2017 și 2018 au reiterat afirmațiile SUA cu privire la încălcarea continuă de către Rusia a tratatului;

E.

întrucât Statele Unite și NATO au adresat Rusiei în mod repetat întrebări cu privire la activitățile acesteia de dezvoltare a rachetelor, în special în ceea ce privește sistemul de rachete 9M729, considerat de aceștia ca încălcând Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

F.

întrucât, în decembrie 2017, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a tratatului, administrația președintelui Trump a anunțat o „strategie integrată” care cuprindea măsuri diplomatice, militare și economice menite să determine Rusia să se conformeze din nou tratatului; întrucât aceste măsuri au inclus eforturi diplomatice prin intermediul Comisiei speciale de verificare, lansarea unui program de cercetare și dezvoltare militară și măsuri economice împotriva entităților ruse implicate în dezvoltarea și producerea rachetelor neconforme;

G.

întrucât SUA și Rusia nu au reușit să abordeze preocupările lor reciproce prin intermediul dialogului diplomatic; întrucât nu a fost convocată Comisia de verificare specială, instituită în temeiul tratatului pentru a aborda, printre altele, preocupările legate de conformitate;

H.

întrucât, la 20 octombrie 2018, președintele Trump a anunțat că SUA se va retrage din tratat, invocând nerespectarea acestuia de către Rusia și neparticiparea Chinei; întrucât, la 4 decembrie 2018, după reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a anunțat că SUA a constatat o încălcare gravă a tratatului de către Rusia și că își va suspenda, ca măsură corectivă, obligațiile în termen de 60 de zile în cazul în care Rusia nu revine la respectarea deplină a tratatului și nu demonstrează acest lucru;

I.

întrucât, la 1 februarie 2019, SUA a anunțat că, la expirarea termenului de 60 de zile acordat Rusiei pentru a reveni la o conformitate deplină, își va suspenda obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va începe procesul de retragere din acesta în cazul în care Rusia, care, conform SUA, încalcă grav tratatul, nu respectă din nou dispozițiile acestuia în termen de șase luni; întrucât Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a solicitat Rusiei să profite de perioada de șase luni oferită de SUA pentru a reveni la o conformitate deplină;

J.

întrucât, la 4 decembrie 2018, miniștrii de externe ai NATO au dat publicității o declarație prin care au recunoscut încălcarea Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de către Rusia și au solicitat Rusiei să revină de urgență la respectarea deplină a tratatului și să demonstreze acest lucru;

K.

întrucât, la 2 februarie 2019, Rusia a anunțat că va suspenda Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va dezvolta noi tipuri de rachete; întrucât autoritățile ruse și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la instalațiile de apărare antirachetă ale NATO;

L.

întrucât China, împreună cu alte țări nesemnatare ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, a demarat o acțiune de proliferare masivă a arsenalului său de rachete, demonstrând necesitatea unui nou tratat care să implice SUA, Rusia și China;

M.

întrucât eventuala încetare a tratatului ar putea conduce la o escaladare a tensiunilor dintre puterile nucleare, la neînțelegeri și la o nouă cursă a înarmării;

N.

întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune este o piatră de temelie pentru menținerea stabilității strategice globale, a păcii mondiale și a securității regionale; întrucât menținerea tratatului s-ar alătura eforturilor de a păstra alte acorduri existente în materie de control al armelor și de dezarmare și ar crea condiții mai favorabile negocierilor privind limitările, dezarmarea și neproliferarea armelor; întrucât anunțurile de retragere din tratat pun sub semnul întrebării probabilitatea neextinderii altor tratate majore de control al armelor, cum ar fi Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă privind noile reduceri și limitări ale armamentului strategic ofensiv (denumit în continuare „Noul tratat START”), ceea ce ar afecta grav regimul internațional de control al armelor care a oferit decenii de stabilitate în ceea ce privește armele nucleare, lăsând lumea fără nicio limitare obligatorie din punct de vedere juridic a arsenalelor nucleare;

O.

întrucât, la 20 septembrie 2017, Secretarul General al ONU a deschis spre semnare Tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare, care, până în prezent, a fost semnat de 70 de state, dintre care 21 au devenit state-părți prin ratificarea aderării, unul dintre acestea fiind un stat membru al UE, Austria, iar Irlanda urmând să își prezinte probabil instrumentele de ratificare Secretarului General al ONU în următoarele câteva luni;

P.

întrucât campania ICAN, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, a solicitat tuturor statelor să ratifice Tratatul privind interzicerea armelor nucleare;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.