—

având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,

—

având în vedere Carta socială europeană, în special articolul 11,

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (1),

—

având în vedere raportul publicat de Comisie în 2011 și intitulat „Persoanele transsexuale și intersexuale”,

—

având în vedere rapoartele finale ale proiectului-pilot finanțat de Comisie și intitulat „Health4LGBTI” privind inegalitățile în materie de sănătate cu care se confruntă persoanele LGBTI,

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 (3),

—

având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale” (4),

—

având în vedere publicația online a FRA din noiembrie 2017 intitulată „Identificarea cerințelor privind vârsta minimă în ceea ce privește drepturile copilului în UE” (5),

—

având în vedere Raportul FRA din 2018 privind drepturile fundamentale,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,

—

având în vedere Rezoluția 2191 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind promovarea drepturilor omului și eliminarea discriminării persoanelor intersexuale,

—

având în vedere raportul din 2015 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind drepturile omului și persoanele intersexuale,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—

având în vedere raportul din 2013 al Raportorului special al ONU privind tortura și alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

—

având în vedere principiile de la Yogyakarta („Principiile și obligațiile statelor privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale”), adoptate în noiembrie 2006, precum și cele 10 principii complementare („plus 10”), adoptate la 10 noiembrie 2017,

—

având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind drepturile persoanelor intersexuale (O-000132/2018 – B8-0007/2019 și O-000133/2018 – B8-0008/2019),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale fizice care nu corespund normelor medicale sau sociale asociate corpului feminin sau masculin, iar aceste variații ale caracteristicilor sexuale pot să se manifeste prin caracteristici primare (de exemplu, organe genitale interne și externe, structură cromozomială și hormonală) și/sau caracteristici secundare (de exemplu, masă musculară, pilozitate și statură);

B.

întrucât persoanele intersexuale sunt expuse multor forme de violență și discriminare în Uniunea Europeană, iar aceste încălcări ale drepturilor omului rămân în mare parte necunoscute publicului larg și factorilor de decizie politică;

C.

întrucât au loc multe intervenții chirurgicale și tratamente medicale pentru copiii intersexuali, deși, în majoritatea cazurilor, aceste tratamente nu sunt necesare din punct de vedere medical; întrucât operațiile estetice și intervențiile chirurgicale de urgență pot fi propuse sub formă de pachet, împiedicând părinții și persoanele intersexuale să dispună de informații complete cu privire la impactul fiecărei intervenții în parte;

D.

întrucât intervențiile chirurgicale și tratamentele medicale sunt efectuate asupra copiilor intersexuali fără consimțământul lor prealabil, personal, deplin și în cunoștință de cauză; întrucât mutilarea genitală a persoanelor intersexuale poate avea consecințe pe toată durata vieții, cum ar fi traume psihologice și deficiențe fizice;

E.

întrucât persoanele intersexuale și copiii intersexuali care aparțin și altor grupuri minoritare și marginalizate sunt și mai marginalizați și excluși social și sunt expuși într-o măsură și mai mare riscului de violență și de discriminare din cauza faptului că se află la intersecția unor identități;

F.

întrucât în majoritatea statelor membre se pot efectua intervenții chirurgicale asupra unui copil intersexual și a unei persoane intersexuale cu handicap, cu acordul tutorelui lor legal, indiferent de capacitatea persoanei intersexuale de a decide singură;

G.

întrucât, în multe cazuri, asupra părinților și/sau tutorilor legali se fac presiuni puternice să ia decizii fără a fi pe deplin informați cu privire la consecințele acestora asupra întregii vieți a copilului lor;

H.

întrucât multe persoane intersexuale nu au acces deplin la dosarele lor medicale și, prin urmare, nu știu că sunt persoane intersexuale sau nu au cunoștință de tratamentele medicale la care au fost supuse;

I.

întrucât variațiile intersexuale continuă să fie clasificate drept boli, de exemplu în Clasificarea internațională a bolilor (ICD) a Organizației Mondiale a Sănătății, în absența unor dovezi care să sprijine succesul pe termen lung al tratamentelor;

J.

întrucât unele persoane intersexuale nu se vor identifica cu genul care li se atribuie la naștere; întrucât recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării este posibilă numai în șase țări membre; întrucât în multe state membre ale UE se cere încă sterilizarea pentru recunoașterea juridică a genului;

K.

întrucât legislația privind combaterea discriminării la nivelul UE și în majoritatea statelor membre nu include discriminarea bazată pe caracteristicile sexuale, nici ca o categorie independentă, nici ca o formă de discriminare pe motive de sex;

L.

întrucât mulți dintre copiii intersexuali se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului și cu mutilări genitale în UE atunci când sunt supuși unor tratamente de normalizare sexuală,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.