Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 52018AR2839

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Noile avantaje pentru consumatori

COR 2018/02839

JO C 461, 21.12.2018, p. 232–244 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 461/232

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Noile avantaje pentru consumatori

(2018/C 461/20)

Raportor general:

Samuel AZZOPARDI (MT/PPE), consilier, Consiliul local Rabat Città Victoria, Gozo

Documente de referință:

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE,

COM(2018) 184 final

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme,

COM(2018) 185 final

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: Noile avantaje pentru consumatori,

COM(2018) 183 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE

[COM(2018) 184 final – 2018/089 (COD)]

Amendamentul 1

Capitolul 2: articolul 6 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de adoptarea unei decizii de constatare sau de emiterea unui ordin privind reparațiile.

În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de emiterea unui ordin privind reparațiile.

Expunere de motive

Un mandat acordat de consumatorii individuali ar trebui să fie obligatoriu numai în cazul în care entitatea calificată a solicitat emiterea unui ordin privind reparațiile. În cazul deciziilor de constatare prin care se constată o încălcare, mandatul din partea consumatorilor nu ar trebui să fie obligatoriu. Acest lucru este în concordanță cu dispozițiile articolului 5 alineatul (2), care prevede că „Pentru solicitarea unui ordin de încetare (incluzând, prin urmare, ordinele de încetare prin care se constată că practica reprezintă o încălcare a legii), entitățile calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului”.

Amendamentul 2

Capitolul 3, articolul 18 alineatul (2) – se elimină punctul

Monitorizare și evaluare

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

În termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează dacă normele privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian și feroviar oferă un nivel de protecție a drepturilor consumatorilor comparabil cu cel prevăzut în temeiul prezentei directive. Dacă se verifică această situație, Comisia intenționează să formuleze propuneri corespunzătoare, care pot consta în special în eliminarea actelor menționate la punctele 10 și 15 din anexa I din domeniul de aplicare al prezentei directive, astfel cum este definit la articolul 2.

 

Expunere de motive

Este esențial să se mențină domeniul de aplicare extins al propunerii, inclusiv drepturile pasagerilor.

Amendamentul 3

ANEXA I – se modifică după cum urmează:

LISTA DISPOZIȚIILOR DIN DREPTUL UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

[…]

[…]

 

(60)

Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).

Expunere de motive

Domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins pentru a avea un impact real în domeniile în care se produc prejudicii colective, pentru a acoperi toate practicile care sunt în detrimentul consumatorilor și cetățenilor.

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme

[COM(2018) 185 final – 2018/0090(COD)]

Amendamentul 4

Considerentul (2) – punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

Digitalizarea tot mai accentuată schimbă fundamentele existenței noastre. În era digitală se produc schimburi uriașe în raporturile de putere între indivizi, guverne și societăți comerciale. Cu toate acestea, în era digitală, progresul tehnic trebuie să rămână mereu în slujba omenirii.

Proiectarea lumii digitale trebuie, de asemenea, să fie o sarcină europeană, astfel încât Uniunea Europeană să poată avea succes în menținerea libertății, a justiției și a solidarității în secolul XXI.

Drepturile fundamentale și principiile democratice trebuie să fie protejate și în lumea digitală de către statul de drept, obligându-i pe actorii statali și nestatali să asigure aplicarea drepturilor fundamentale și aici, creând astfel bazele unui stat de drept în era digitală.

Expunere de motive

Având în vedere preambulul Cartei drepturilor fundamentale digitale din UE (https://digitalcharta.eu/), ar trebui identificate provocările la adresa democrației, a constituționalității și a drepturilor fundamentale specifice care însoțesc procesul de digitalizare.

Amendamentul 5

Considerentul (5) – punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, libertatea de a furniza servicii garantată prin tratate poate fi restrânsă din motive imperative de interes general, de exemplu pentru a obține un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, cu condiția ca restricțiile respective să fie justificate, proporționale și necesare. Prin urmare, pentru a asigura conformitatea cu propriile norme de protecție a consumatorilor, statele membre pot lua anumite măsuri care să nu intre sub incidența domeniului de aplicare al prezentei directive. Măsurile luate de un stat membru în vederea aplicării regimului său național de protecție a consumatorilor, inclusiv, de exemplu, privind publicitatea legată de jocurile de noroc, ar trebui, atât cât se justifică prin jurisprudența UE, să fie proporționale și necesare în raport cu obiectivul urmărit.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 6

Considerentul (18) – se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

Piețele online ar trebui să fie definite în sensul Directivei 2011/83/UE la fel ca în Regulamentul (UE) nr. 524/2013 (1) și în Directiva (UE) 2016/1148  (2). Cu toate acestea, definiția ar trebui să fie actualizată și să devină mai neutră din punct de vedere tehnologic, pentru a acoperi noile tehnologii. Prin urmare, în loc de un „site web”, este indicat să se folosească noțiunea de „interfață online”, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/302 (3).

Piețele online ar trebui să fie definite în sensul Directivei 2011/83/UE la fel ca în Regulamentul (UE) nr. 524/2013 (1) și în Directiva (UE) 2016/1. Cu toate acestea, definiția ar trebui să fie actualizată și să devină mai neutră din punct de vedere tehnologic pentru a acoperi noile tehnologii. Prin urmare, în loc de un „site web”, este indicat să se folosească noțiunea de „interfață online”, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/302 (2) . Serviciile IT oferite de piața online pot include prelucrarea tranzacțiilor, agregarea de date sau crearea de profiluri de utilizator. Magazinele de aplicații online, care permit distribuirea digitală a aplicațiilor sau a programelor software ale terților ar trebui privite ca un fel de piață online .

Expunere de motive

Articolul 2 alineatul (4) definește cerințele importante în materie de informare în cadrul piețelor online și ar trebui să includă în mod explicit magazinele de aplicații, așa cum sunt incluse în Regulamentul (UE) nr. 524/2013. Pentru a evita eludarea divulgării criteriilor de clasificare, nu ar trebui să se facă referire la Directiva (UE) 2016/1148.

Amendamentul 7

Considerentul (21) – se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

Conținutul digital și serviciile digitale sunt adesea furnizate online în temeiul unor contracte în cazul cărora consumatorul nu plătește un preț, ci îi furnizează comerciantului date cu caracter personal . Serviciile digitale sunt caracterizate de implicarea continuă a comerciantului pe toată durata contractului, pentru a permite consumatorului să utilizeze serviciul, de exemplu accesarea, crearea, prelucrarea, stocarea sau distribuirea datelor în format digital. Câteva exemple de servicii digitale sunt contractele de abonament la platformele de conținut, serviciile de stocare în cloud și de webmail, platformele de comunicare socială și aplicațiile cloud. Implicarea permanentă a prestatorului de servicii justifică aplicarea normelor privind dreptul de retragere prevăzut în Directiva 2011/83/UE, care permit efectiv consumatorului să testeze serviciul și să decidă, în cursul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului, dacă îl păstrează sau nu. În schimb, contractele pentru furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material se caracterizează printr-o acțiune punctuală a comerciantului prin care i se furnizează consumatorului un anumit element sau anumite elemente de conținut digital, de exemplu anumite fișiere muzicale sau video. Acest caracter punctual al furnizării conținutului digital stă la baza exceptării de la dreptul de retragere în temeiul articolului 16 litera (m) din Directiva 2011/83/UE, conform căreia consumatorul își pierde dreptul de retragere dacă executarea contractului a început, cum ar fi descărcarea sau streamingul conținutului specific.

Conținutul digital și serviciile digitale sunt adesea furnizate online în temeiul unor contracte în cazul cărora consumatorul nu plătește un preț, ci îi furnizează comerciantului date. Serviciile digitale sunt caracterizate de implicarea continuă a comerciantului pe toată durata contractului, pentru a permite consumatorului să utilizeze serviciul, de exemplu accesarea, crearea, prelucrarea, stocarea sau distribuirea datelor în format digital. Câteva exemple de servicii digitale sunt contractele de abonament la platformele de conținut, serviciile de stocare în cloud și de webmail, platformele de comunicare socială și aplicațiile cloud. Implicarea permanentă a prestatorului de servicii justifică aplicarea normelor privind dreptul de retragere prevăzut în Directiva 2011/83/UE, care permit efectiv consumatorului să testeze serviciul și să decidă, în cursul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului, dacă îl păstrează sau nu. În schimb, contractele pentru furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material se caracterizează printr-o acțiune punctuală a comerciantului prin care i se furnizează consumatorului un anumit element sau anumite elemente de conținut digital, de exemplu anumite fișiere muzicale sau video. Acest caracter punctual al furnizării conținutului digital stă la baza exceptării de la dreptul de retragere în temeiul articolului 16 litera (m) din Directiva 2011/83/UE, conform căreia consumatorul își pierde dreptul de retragere dacă executarea contractului a început, cum ar fi descărcarea sau streamingul conținutului specific.

Expunere de motive

Domeniul de aplicare al Directivei privind drepturile consumatorilor ar trebui să fie extins dincolo de propunerea Comisiei Europene și să includă plata pentru datele fără caracter personal. În special datele fără caracter personal, cum ar fi unele informații generate automat, joacă un rol din ce în ce mai important ca marfă.

Amendamentul 8

Considerentul (26) – se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se aplice nici în situațiile în care comerciantul colectează numai metadate, cum ar fi adresa IP, istoricul navigărilor sau alte informații colectate și transmise, de exemplu, de cookie-uri , cu excepția cazului în care această situație este considerată un contract în temeiul legislației naționale . De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice în situațiile în care consumatorul, fără să fi încheiat un contract cu comerciantul, este expus publicității exclusiv pentru a avea acces la un conținut digital sau la un serviciu digital. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a extinde aplicarea normelor Directivei 2011/83/UE la astfel de situații sau de a reglementa în alt mod astfel de situații care sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

Directiva 2011/83/UE ar trebui să se aplice , de asemenea, în situațiile în care comerciantul colectează numai metadate, cum ar fi adresa IP, istoricul navigărilor sau alte informații colectate și transmise, de exemplu, de cookie-uri. De asemenea, aceasta ar trebui să se aplice în situațiile în care consumatorul, fără să fi încheiat un contract cu comerciantul, este expus publicității exclusiv pentru a avea acces la un conținut digital sau la un serviciu digital. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a restricționa prin intermediul legislației aplicarea normelor Directivei 2011/83/UE la astfel de situații prin referire expresă la acestea în textul legii sau de a reglementa în alt mod astfel de situații care sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

Expunere de motive

Un nivel durabil de protecție a consumatorilor în era digitală poate fi realizat prin inversarea relației dintre normă și excepție în raport cu domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE în cazurile în care comerciantul utilizează metadatele colectate prin cookie-uri.

Amendamentul 9

Considerentul (27) – punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

În viitor, Directiva 2011/83/UE ar trebui să ofere și un cadru de verificare a deciziilor, serviciilor și produselor bazate pe algoritmi și IA în scopul protecției consumatorilor, în special în ceea ce privește eventualele situații nejustificate de discriminări, dezavantajări și fraudă. În acest scop, ar trebui dezvoltate și mecanisme care să permită reglementarea, în cazul unor evoluții dubioase.

Furnizorii de sisteme de comunicații digitale cu un grad ridicat de penetrare ar trebui să fie obligați să permită trecerea fără pierderi la alte sisteme.

Platformele de brokeraj, de contabilitate și de comparație ar trebui să fie în măsură să crească transparența propriilor sisteme de evaluare și ponderarea rezultatelor, a comisioanelor și a gradului de acoperire a pieței ale acestor sisteme, dar și să strângă relația dintre portaluri și legăturile lor economice. Consumatorii ar trebui să fie mai bine protejați împotriva contrafacerii, a utilizării abuzive a datelor și a riscurilor elementare. În plus, platformele de plasament ar trebui să informeze în mod transparent utilizatorii dacă ofertele lor sunt private sau comerciale.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 10

Articolul 1 alineatul (1) litera (a) – se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

(1)   Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(1)   Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

(a)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

 

„Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte dispoziții care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator sau în ceea ce privește deplasările comerciale organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, cu condiția ca astfel de dispoziții să fie justificate de motive privind ordinea publică sau protecția vieții private.”;

 

Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte dispoziții care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator, inclusiv publicitatea nesolicitată sub formă de e-mailuri de tip spam, sau în ceea ce privește deplasările comerciale organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, cu condiția ca astfel de dispoziții să fie justificate de motive privind ordinea publică sau protecția vieții private sau suveranitatea datelor consumatorilor .

Amendamentul 11

Articolul 1 – Modificări aduse Directivei 2005/29/CE

Alineatul (2) – se include următoarea precizare:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(2)   La articolul 6 alineatul (2) se introduce următoarea literă (c):

(2)   La articolul 6 alineatul (2) se introduce următoarea literă (c):

„(c)

orice activitate de marketing al unui produs ca fiind identic cu un produs comercializat în mai multe alte state membre, deși produsele respective au o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite;”.

(c)

orice activitate de marketing al unui produs ca fiind identic cu un produs comercializat în mai multe alte state membre, deși produsele respective au o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite:

 

cu precizarea că, în scopul menționat la articolul 6, alineatul (2), litera (c), un produs este considerat a fi comercializat ca fiind identic cu un alt produs atunci când se comercializează în același ambalaj și sub aceeași marcă în mai multe state membre;

Expunere de motive

Includerea acestei condiții este necesară pentru a dispune de certitudine juridică cu privire la ceea ce constituie produse „identice” și pentru a diferenția produsele cu dublu standard de calitate de „copierea parazitară”, în care ambalajul produselor este identic cu cel al unui concurent.

Amendamentul 12

Articolul 1 – Modificări aduse Directivei 2005/29/CE

Alineatul (4) se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(4)   Se introduce următorul articol 11a:

(4)   Se introduce următorul articol 11a:

„Articolul 11a

„Articolul 11a

Măsuri reparatorii

Măsuri reparatorii

(1)   Pe lângă cerința, prevăzută la articolul 11, de a asigura mijloace adecvate și eficiente pentru a asigura conformitatea, statele membre se asigură că consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale au la dispoziție măsuri reparatorii contractuale și necontractuale cu scopul de a elimina toate efectele respectivelor practici comerciale neloiale în conformitate cu legislația lor internă.

(1)   Pe lângă cerința, prevăzută la articolul 11, de a asigura mijloace adecvate și eficiente pentru a asigura conformitatea, statele membre se asigură că consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale au la dispoziție măsuri reparatorii contractuale și necontractuale adecvate și nedisuasive cu scopul de a elimina toate efectele respectivelor practici comerciale neloiale în conformitate cu legislația lor internă.

[…]

[…]

Expunere de motive

O caracterizare suplimentară a măsurilor reparatorii din punctul de vedere al promptitudinii și eficienței costurilor ar garanta că aceste măsuri reparatorii nu sunt doar puse la dispoziție, ci sunt disponibile în timp util și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Ar fi inutil să se prevadă ca astfel de căi de atac să fie disponibile doar în temeiul dreptului național, atunci când ele nu pot fi obținute în timp util și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Consumatorul este întotdeauna partea mai vulnerabilă în această situație; date fiind resursele de care dispun comercianții, consumatorii ar putea fi reticenți să solicite astfel de măsuri în cazul în care ele, chiar dacă sunt disponibile, sunt mult mai costisitoare.

Amendamentul 13

Articolul 1 – se introduce un punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

(7)

O practică comercială este considerată agresivă dacă, în cazul respectiv, luând în considerare toate circumstanțele faptice, libertatea de decizie sau de conduită a consumatorului în raport cu produsul poate fi afectată de hărțuire, inclusiv în formă digitală, de constrângere, inclusiv prin folosirea forței fizice, sau de interferență nejustificată, chiar și în formă digitală, și dacă consumatorul este în mod real sau ipotetic afectat în mod semnificativ în sensul de a fi determinat să ia o decizie de cumpărare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 14

Articolul 2 alineatul (4) litera (a) – se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

„Articolul 6a

„Articolul 6a

Cerințe suplimentare de informare pentru contractele încheiate pe piețele online

Cerințe suplimentare de informare pentru contractele încheiate pe piețele online

Înainte ca un contract la distanță sau orice ofertă similară de pe o piață online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, piața online furnizează următoarele informații:

Înainte ca un contract la distanță sau orice ofertă similară de pe o piață online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, piața online furnizează următoarele informații:

(a)

principalii parametri care determină clasificarea ofertelor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate de acesta pe piața online;

(a)

principalii parametri care determină clasificarea ofertelor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate de acesta pe piața online și motivele pentru ponderea specială a acestor parametri principali în comparație cu alți parametri ;

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 15

Articolul 2 alineatul (7) litera (a)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

(a)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„3.     Cu excepția cazului în care comerciantul s-a oferit să recupereze el însuși bunurile, în cazul contractelor de vânzare, comerciantul poate amâna rambursarea până la data recepționării bunurilor care au făcut obiectul vânzării.”;

 

Expunere de motive

Dreptul de retragere este un drept de bază al consumatorilor în comerțul online și în cadrul altor tipuri de vânzări la distanță. Reglementările existente privind dreptul de retragere sunt echitabile și echilibrate. Normele privind modalitatea de rambursare ar trebui, de asemenea, menținute.

Amendamentul 16

Articolul 2 – se introduce un punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

În cazul în care un contract încheiat pe cale electronică impune consumatorului să plătească sau să furnizeze date, comerciantul trebuie să informeze în mod clar consumatorul, imediat înaintea plasării comenzii, cu privire la termenii prevăzuți la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (e), (o) și (p).

Expunere de motive

Consumatorii trebuie să fie informați în mod clar, înainte de a încheia un contract, dacă datele pe care le furnizează sunt sau nu prelucrate în scopuri comerciale.

Amendamentul 17

Articolul 2 – se introduce un punct nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

 

Se introduce următorul articol 6c: Pe durata perioadei de revocare, comerciantul renunță la prelucrarea datelor furnizate de consumator în măsura în care prelucrarea datelor nu este necesară pentru îndeplinirea contractului.

Expunere de motive

Întreprinderile nu mai pot „recupera” datele odată ce au fost transmise către terți. Întreprinderile trebuie să fie obligate să nu transmită către terți datele cu caracter personal furnizate de consumatori timp de 14 zile de la încheierea contractului și să șteargă aceste date în cazul în care există declarații de revocare efectivă.

Amendamentul 18

Articolul 2 – Modificări ale Directivei 2011/83/UE

Alineatul (9) – se elimină textul de la subpunctul (3):

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament ul CoR

(9)   Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

contractele de servicii, după prestarea completă a serviciilor, dacă

executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului;”;

(9)   Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

contractele de servicii, după prestarea completă a serviciilor, dacă

executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului;”;

(2)

litera (m) se înlocuiește cu următorul text:

„(m)

contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă consumatorul și-a dat acordul prealabil expres pentru începerea executării în cursul perioadei de retragere și a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere;”;

(2)

litera (m) se înlocuiește cu următorul text:

„(m)

contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă consumatorul și-a dat acordul prealabil expres pentru începerea executării în cursul perioadei de retragere și a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere;”;

(3)

se adaugă următoarea literă:

„(n)

livrarea de bunuri asupra cărora consumatorul a efectuat manipulări, în cursul perioadei de retragere, altele decât cele necesare pentru determinarea naturii, calităților și funcționării bunurilor.”

 

Expunere de motive

Nu există dovezi clare pentru un abuz pe scară largă care să justifice acest amendament la Directiva privind drepturile consumatorilor. Dreptul de a returna un produs cumpărat online este unul dintre cele mai importante drepturi ale consumatorilor și el nu trebuie diluat sub nicio formă.

Amendamentul 19

Articolul 3 – Modificări ale Directivei 93/13/CEE

Se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

Directiva 93/13/CEE se modifică după cum urmează:

Directiva 93/13/CEE se modifică după cum urmează:

Se introduce următorul articol 8b:

Se introduce următorul articol 8b:

„Articolul 8b

„Articolul 8b

(…)

(…)

(4)   statele membre se asigură că sancțiunile pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii în sensul Regulamentului (UE) 2017/2394 includ posibilitatea aplicării de amenzi, al căror cuantum maxim trebuie să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză.

(4)   statele membre se asigură că sancțiunile pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii în sensul Regulamentului (UE) 2017/2394 includ posibilitatea aplicării de amenzi, al căror cuantum maxim trebuie să fie de cel puțin 8 % din cifra medie de afaceri pe care comerciantul a înregistrat-o pe parcursul a trei exerciții financiare anterioare în statul membru sau statele membre în cauză.

Expunere de motive

Nu este clar la ce exercițiu financiar se referă calculul cifrei de afaceri anuale. Prin urmare, se propune majorarea cuantumului minim al amenzilor la 8 % din cifra medie de afaceri realizată de comerciant pe parcursul a trei exerciții financiare anterioare în statul membru sau statele membre în cauză.

Amendamentul 20

Articolul 4 – Modificări ale Directivei 98/6/CE

Se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisia Europeană

Amendament

Directiva 98/6/CE se modifică după cum urmează:

Directiva 98/6/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

„Articolul 8

(…)

(…)

(4)   statele membre se asigură că sancțiunile pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii în sensul Regulamentului (UE) 2017/2394 includ posibilitatea aplicării de amenzi, al căror cuantum maxim trebuie să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză.

(4)   statele membre se asigură că sancțiunile pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii în sensul Regulamentului (UE) 2017/2394 includ posibilitatea aplicării de amenzi, al căror cuantum maxim trebuie să fie de cel puțin 8 % din cifra medie de afaceri pe care comerciantul a înregistrat-o pe parcursul a trei exerciții financiare anterioare în statul membru sau statele membre în cauză.

Expunere de motive

Aceeași explicație ca și pentru amendamentul la articolul 3 privind Directiva 93/13/CE.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

 salută publicarea mult așteptată a propunerii de a stabili, la nivelul UE, un cadru minim pentru mecanismele de sisteme de acțiuni colective în toate statele membre, care ar putea oferi consumatorilor posibilitatea reală de a obține despăgubiri în caz de prejudiciu colectiv și care vine în completarea lacunelor existente în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor consumatorilor din UE; cu toate acestea, propunerea trebuie considerată doar un prim pas în direcția cea bună, deoarece ea prezintă o serie de deficiențe;

2.

 sprijină domeniul de aplicare extins al propunerii, menit să asigure un impact real în domenii în care există prejudiciu colectiv și să acopere și alte practici care sunt în detrimentul consumatorilor și, într-un sens mai larg, al cetățenilor;

3.

 recunoaște că propunerile Comisiei sunt conforme cu principiile subsidiarității și proporționalității;

4.

 regretă că domeniul de aplicare al prezentei propuneri, de a stabili un cadru minim la nivelul UE pentru sistemele de mecanisme de acțiuni colective în statele membre, se limitează la litigiile în materie de consum;

5.

 recomandă ca mecanismele de acțiuni colective să fie extinse și la alte cazuri de prejudiciu colectiv, inclusiv la cele de prejudicii ecologice, daune aduse bunurilor comune și la cele care privesc reglementările în domeniul sănătății și securității sau încălcările drepturilor de ocupare a forței de muncă, pentru a facilita accesul la justiție al tuturor cetățenilor;

6.

 prin urmare, solicită Comisiei să examineze modalitățile de a extinde măsurile reparatorii în acest sector și să extindă domeniul de aplicare al propunerii privind acțiunile colective, pentru a acoperi toate formele de prejudicii provocate de încălcări ale drepturilor fundamentale, astfel cum sunt acordate în temeiul legislației UE;

7.

 promovează soluționarea alternativă a litigiilor (SAL), ca mijloc de a permite părților să negocieze și, adesea, să medieze litigiile. Ar trebui promovate negocierea și medierea consensuală între entitățile calificate și potențialii pârâți înainte de începerea procedurilor. Înainte de lansarea unor acțiuni colective lungi și costisitoare, procesele de tip SAL, cum ar fi negocierile și/sau medierea, ar putea fi încurajate, ori de câte ori este posibil, în vederea ajungerii la acorduri cuprinzătoare și amiabile;

8.

 subliniază caracterul de armonizare minimă a directivei, care nu împiedică aplicarea unor norme naționale mai bune sau mai stricte în sistemele de acțiuni colective existente, permițând astfel statelor membre să dispună de standarde mai stricte și să mențină sau să introducă alte proceduri naționale;

9.

 se opune posibilității de care dispun statele membre de a beneficia de derogare în cazul unei cuantificări complexe a pagubelor. Aceasta ar însemna că, în aceste cazuri, consumatorii ar fi obligați să acționeze în mod individual, ceea ce le-ar impune să solicite o asistență juridică și tehnică costisitoare. Acest aspect s-ar putea dovedi a fi un obstacol insurmontabil pentru consumatorii individuali.

10.

 recomandă să nu se solicite consumatorilor individuali existența unui mandat în cazul unei decizii de constatare solicitată de entitatea calificată;

11.

 atrage atenția asupra faptului că organizațiile de consumatori care pot fi desemnate ca entități calificate pot avea capacități financiare limitate. Este vorba, în special, de organizațiile de consumatori din statele membre mai mici. Lipsa capacității financiare nu ar trebui să împiedice organizațiile să fie desemnate ca entități calificate;

12.

 sprijină cu fermitate actualizarea și o mai bună aplicare a normelor UE în materie de protecție a consumatorilor;

13.

 este de acord cu cerințele referitoare la transparență propuse în temeiul Directivei privind drepturile consumatorilor pentru contractele încheiate pe piețe online și recomandă adăugarea consecințelor și a căilor de atac în cazul în care comercianții nu le respectă;

14.

 consideră că este important să se prevadă căi de atac suplimentare, în paralel cu dreptul la despăgubiri și dreptul de a rezilia contractul, cum ar fi dreptul de a solicita o anumită performanță sau dreptul la restituire. Recomandă stabilirea unor definiții clare ale căilor de atac și elaborarea unor definiții clare cu privire la ceea ce acestea ar putea implica;

15.

 consideră că este important ca Comisia să garanteze nu numai că statele membre vor pune la dispoziție căi de atac, ci și punerea lor la dispoziție într-un mod prompt și eficient din punctul de vedere al costurilor;

16.

 consideră că dreptul de retractare reprezintă un drept important al consumatorilor, care nu ar trebui slăbit în absența unor dovezi concludente de utilizare abuzivă;

17.

 susține abordarea Comisiei de a introduce amenzi pe baza cifrei de afaceri a unui comerciant în cazul încălcărilor pe scară largă;

18.

 consideră, cu toate acestea, că cuantumul minim al amenzii, de 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului, nu este suficient de disuasiv în cazul încălcărilor pe scară largă;

19.

 recomandă ca cuantumul minim al amenzii să fie majorat la 8 % din cifra de afaceri înregistrată în exercițiul financiar precedent în statul membru sau statele membre în cauză;

20.

 regretă faptul că normele privind răspunderea platformelor comerciale online lipsesc din propunere. Operatorii platformelor online ar trebui să fie răspunzători în cazurile în care nu informează consumatorul cu privire la faptul că un terț este furnizorul efectiv al bunurilor sau serviciilor sau în cazul în care nu elimină informațiile înșelătoare difuzate de furnizor și care au fost raportate operatorului;

21.

 regretă absența unor norme pentru sisteme mai bune și mai transparente de feedback din partea utilizatorilor.

Bruxelles, 10 octombrie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1)  Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).

(2)   Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune ( JO L 194, 19.7.2016, p. 1 ).

(3)  Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).

(1)  Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).

Top