28.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 246/8

1.1.

Sectorul bancar și al asigurărilor cunoaște, în ultimele decenii, o continuă înnoire sub aspectul tehnologiei, reglementărilor și al evoluției nevoilor și așteptărilor clienților. Noile modele în materie de investiții, economii, asigurări și transferuri de fonduri permit unui număr tot mai mare de persoane să participe la proiecte de diferite dimensiuni.

1.2.

Tehnologiile financiare (FinTech) și serviciile de asigurare oferite prin noile tehnologii (InsurTech) sunt agenți catalizatori și de multe ori parteneri ai instituțiilor de servicii financiare în ceea ce privește modernizarea serviciilor financiare, îmbinarea punctelor forte și a celor slabe și generarea unor sinergii reciproce. Din punctul de vedere al CESE, există un potențial semnificativ pentru a crea valoare prin promovarea unui ecosistem inovator care funcționează pe baza concurenței cooperative, așa-numita coopetiție (1).

1.3.

Există o necesitate clară de a restaura încrederea și stabilitatea în sectorul financiar, gestionarea tranziției de la vechiul sistem (sistemul bancar tradițional) la noul sistem fiind de o importanță crucială. În acest sens, CESE solicită adoptarea la nivelul UE a unor acte legislative adecvate privind procesul de integrare a uniunii bancare și a pieții unice digitale, care să favorizeze creșterea economică și inovarea și să asigure, totodată, protecția consumatorilor și a lucrătorilor din sectorul financiar.

1.4.

Pentru a se ajunge la o piață financiară unică europeană autentică, politicile Comisiei Europene ar trebui să încurajeze inovarea în condiții de concurență echitabile. Ca principiu general, trebuie să se stabilească condiții similare la scară largă în ce privește reglementarea și drepturile consumatorilor, condițiile de muncă și obligațiile de supraveghere, atât pentru sectorul financiar tradițional, cât și pentru întreprinderile FinTech, în conformitate cu principiul potrivit căruia același tip de activitate impune aceeași reglementare și aceeași supraveghere. Mai exact:

1.4.1.

O abordare a reglementării bazată pe riscuri ar trebui să fie consecventă pe parcursul ciclului de viață al inovării, oferind un cadru de reglementare proporțional și simplificat, pe care atât operatorii tradiționali, cât și noii actori să îl poată utiliza pentru a experimenta noi tehnologii și modele de afaceri în interacțiune cu autoritățile de reglementare. Crearea unui cadru al UE pentru experimentare, colaborarea cu părțile interesate din industrie și din alte domenii – inclusiv cu reprezentanții consumatorilor și ai angajaților – ar oferi instrumentele de pregătire a asistenței pentru inovare în toate activitățile sale (un mediu de testare pentru inovarea FinTech) (2).

1.4.2.

Pentru alinierea la condițiile părților terțe, este necesar să se analizeze tratarea software-ului ca un activ necorporal, pentru a se evita deducerea din capitalul propriu de bază a investițiilor ridicate pe care entitățile cu sediul în UE le realizează deja în IT [urmând astfel modelul sistemului bancar din SUA sau al sectorului asigurărilor (3)].

1.4.3.

Comisia Europeană, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și statele membre trebuie să își asume un angajament ferm în ce privește punerea în aplicare eficace și armonizată a Directivei privind serviciile de plată (DSP2), care introduce cerințe foarte stricte în materie de securitate pentru lansarea și prelucrarea plăților electronice și protecția datelor financiare ale consumatorilor, acordând o atenție specială platformelor tehnologice de comunicare socială și giganților din sectorul comercial.

1.4.4.

Provocările și riscurile cu care se confruntă consumatorii și care au legătură cu digitizarea serviciilor financiare ar trebui să fie analizate cu atenție de Planul de acțiune pentru serviciile financiare cu amănuntul (4) și de Grupul operativ Fintech, garantându-se o coordonare strânsă între DG JUST și DG FISMA, în special cu privire la aspectele legate de protecția consumatorilor, de exemplu, identificându-se tipul de date care ar trebui utilizate pentru evaluarea bonității, modalitățile prin care să se asigure înțelegerea informațiilor precontractuale și controlul eficace al identității printr-un proces de verificare.

1.4.5.

Măsurile incluse în propunerea de modificare a Directivei privind combaterea spălării banilor (DCSB) ar trebui transpuse imediat (5), în special cele privind abordarea riscurilor de finanțare a terorismului legate de monedele virtuale și a riscurilor legate de instrumentele preplătite anonime.

1.4.6.

Îmbunătățirea multifinanțării și a altor soluții din economia colaborativă prin exploatarea posibilităților de adoptare a unei „etichete de calitate” pentru a consolida încrederea utilizatorilor, cu scopul de a dezvolta mai bine comunitățile virtuale și de a facilita interacțiunea dintre clienții economiei colaborative.

1.4.7.

Sprijinirea introducerii unor soluții bazate pe programe informatice cu sursă deschisă în sectorul financiar, cu scopul de a asigura o concurență mai solidă pe piață, de a reduce costurile și de a preveni dependența față de furnizori în acest sector.

1.4.8.

Pentru a promova bilanțurile mai puțin ample, ar trebui să fie abordate simultan și reglementările privind creditarea de la persoană la persoană.

1.4.9.

Comisia Europeană trebuie să sprijine finanțarea hibridă (bazată pe cerințele Basel III în materie de capital).

1.5.

CESE subliniază că digitizarea nu trebuie să înlocuiască în niciun caz recomandările individualizate oferite de o persoană calificată în acest scop (proximitatea din sectorul bancar, asigurată cu ajutorul unei rețele de agenții adaptate, nu ar trebui să dispară!).

1.6.

Pentru a înțelege FinTech, este nevoie ca autoritățile de reglementare, autoritățile de supraveghere, părțile interesate din ecosistemul financiar și populația în ansamblu să dobândească noi competențe. Pentru a profita de unul dintre principalele beneficii potențiale ale FinTech ca factor al incluziunii financiare, statele membre ale UE trebuie să consolideze educația financiară și alfabetizarea digitală, anticipând noile scenarii. Acest lucru trebuie să înceapă în școli și ar trebui să cuprindă informații despre produsele financiare din perspectiva modului în care sunt prezentate online și al relației lor cu evoluția internetului obiectelor.

1.7.

Digitizarea din sectorul financiar amenință numeroase locuri de muncă, ceea ce obligă angajații să își actualizeze competențele și abilitățile. CESE pledează pentru asigurarea formării de competențe și a învățământului complementar pe două niveluri. La nivel intern, angajații ar trebui să aibă posibilitatea de a desfășura noi activități și, totodată, să se creeze punți între salariații actuali ai „instituțiilor tradiționale” din sectorul financiar și cei angajați în întreprinderile FinTech/InsurTech, iar la nivel extern, ar trebui să se asigure pregătirea angajaților care nu pot rămâne în sector pentru locuri de muncă în alte sectoare.

1.8.

CESE solicită ca Fondul social european să furnizeze programe de formare specifice în cadrul noii inițiative emblematice „Coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital” (6), pentru a sprijini actualizarea competențelor și recalificarea forței de muncă din sectorul financiar, cu scopul de a o pregăti pentru noile tehnologii digitale.

1.9.

CESE solicită întreprinderilor să reproducă codurile de conduită și bunele practici privind normele interne prin care se limitează cerința ca angajații să fie online în orice moment din zi, precum și să adopte orientări care să-i descurajeze pe angajați să lucreze în weekend și în timpul concediilor. În cazul în care abordările voluntare nu funcționează, CESE solicită prevederi obligatorii în acest sens.

1.10.

Informațiile și consultările prompte, în conformitate cu directivele relevante ale UE privind informarea și consultarea lucrătorilor, sunt esențiale pentru a răspunde tuturor acestor provocări. Comisia Europeană și statele membre trebuie să garanteze respectarea dispozițiilor legislației aplicabile și, în special, a drepturilor reprezentanților lucrătorilor de a fi asociați la schimbările întreprinse în cadrul întreprinderii.

1.11.

CESE solicită consolidarea și completarea propunerii de directivă privind restructurarea preventivă și a doua șansă, ceea ce va contribui la asigurarea accesului la procedurile de restructurare înainte de declararea insolvenței întreprinderilor.

2.1.

Sectorul bancar și al asigurărilor din Europa este diversificat, fiind marcat de prezența unor mari instituții de dimensiuni europene și chiar mondiale, precum și a unor structuri locale și regionale cu diferite niveluri de independență și anumite caracteristici specifice fiecărei țări. În pofida unui proces de concentrare în majoritatea statelor membre, el este în continuare fragmentat la nivel european. Liniile de divizare anterioare dintre grupurile bancare și marile întreprinderi de asigurări au dispărut aproape în totalitate, ca rezultat al creării de facto a unor conglomerate financiare.

2.2.

În noul peisaj al piețelor volatile și al ratelor scăzute ale dobânzii, presiunea puternică de reglementare, supravegherea și monitorizarea (impuse sistemului bancar în urma crizei financiare), împreună cu transformarea digitală și concurența tot mai mare (noile întreprinderi FinTech), precum și noile tendințe în materie de consum afectează în continuare rezultatele sectorului bancar. Odată cu apariția noilor modele nebancare în economia digitală, este necesară analiza interacțiunii dintre patru elemente: băncile tradiționale, noii actori digitali, autoritățile de reglementare și consumatorii.

2.3.

Dat fiind că internetul este utilizat din ce în ce mai mult, băncile deschid și ele filiale online și agenții virtuale prin intermediul cărora clienții pot să desfășoare tranzacții simple și să contacteze un consilier bancar. Strategiile întreprinderilor de reducere drastică a investițiilor în resurse umane, precum și deteriorarea condițiilor de primire a clienților au dus la reducerea frecventării sucursalelor băncilor de către clienți și la închiderea a numeroase sucursale în Europa.

2.4.

În sectorul asigurărilor, coexistă mai multe tipuri de distribuție: producători salariați, brokeri, agenți generali, bancasigurare și agenți care desfășoară o activitate independentă pentru o singură întreprindere. În prezent, asigurările se vând online și prin smartphone. Preponderența fiecăreia dintre aceste rețele de distribuție multi-channel variază de la un stat membru al UE la altul și de la un produs la altul. De exemplu, asigurările de viață sunt distribuite în principal prin rețele bancare (cunoscute sub numele de bancasigurare).

2.5.

Modalitățile de plată evoluează în mod constant și se preconizează că acest fenomen se va intensifica. Utilizarea cecurilor și a numerarului a scăzut semnificativ de la începutul anilor 1990. În același timp, s-a înregistrat o trecere accelerată la plățile cu cardul, la plățile prin debitare directă și la viramentul bancar, ceea ce asigură o trasabilitate, un control și o securitate sporite și dăunează economiei informale. Domeniul de aplicare al plăților electronice s-ar putea extinde și mai mult, pentru a include, de exemplu, transferurile de bani între persoane fizice și plata prestațiilor sociale. Noii actori în materie de monedă electronică își unesc forțele cu comerțul electronic, în timp ce noi tehnologii precum plățile wireless evoluează și sunt în curs de extindere, odată cu utilizarea cardurilor bancare. În plus, trebuie acordată o atenție specială urmăririi evoluției pieței monedelor criptografice (bitcoin și altele).

3.1.

Inovarea în sectorul financiar se desfășoară pe internet, constând în serviciile bancare online, volumele mari de date, inteligența artificială, blockchain, securitatea cibernetică, etc. Schimbul de date se face la viteze mari, permițând ca evaluarea riscurilor și luarea deciziilor financiare să se efectueze pe bază de algoritmi și volume mari de date.

3.2.

Această disrupție tehnologică și dificultățile cu care se confruntă băncile tradiționale în ceea ce privește problemele de capitaluri proprii și epuizarea temporară a lichidităților, precum și dezvoltarea unor canale alternative de vânzări care nu fac obiectul obligațiilor de reglementare aplicabile sectorului bancar au deschis calea tehnologiilor FinTech, InsureTech și tehnologiei blockchain, creând, în același timp, noi oportunități și generând noi riscuri pentru consumatori.

3.3.

Întreprinderile din domeniul FinTech și InsurTech, al căror număr continuă să crească, combină noțiuni din sectorul finanțelor, al asigurărilor și al tehnologiei. Aceste întreprinderi utilizează tehnologia pentru a vinde produse financiare prin mijloace inovatoare. Ele se extind în special în domeniile gestionării economiilor, creditelor personale, finanțării întreprinderilor și plăților online. Ele joacă un rol din ce în ce mai important în finanțarea participativă (multifinanțarea și creditarea de la persoană la persoană – P2P), prin intermediul unor platforme speciale și al utilizării aplicațiilor mobile, a monedelor virtuale și a plăților electronice efectuate pe internet sau prin smartphone. Aceste întreprinderi exercită o presiune considerabilă asupra băncilor și asupra întreprinderilor de asigurări, cu care intră în concurență în sfera lor de activitate obișnuită. Cele mai mari societăți de internet, în special „GAFA” (Google, Apple, Facebook, Amazon) dezvoltă, de asemenea, proiecte legate de sectorul financiar, ca urmare a controlului lor asupra volumelor mari de date.

3.4.

Aplicațiile care funcționează pe baza tehnologiei registrelor distribuite ar putea avea capacitatea de a oferi un nou tip de încredere cu privire la o serie largă de servicii. Tehnologia blockchain operează fără niciun organism de control central, într-un mod transparent și sigur. Atât întreprinderile, cât și persoanele fizice pot utiliza acest sistem pentru a desfășura anumite tranzacții și a evita sectorul financiar, mai ales prin utilizarea monedelor criptografice.

În mod similar, PayPal oferă posibilitatea de a plăti pentru bunuri într-o monedă străină, fără a fi necesară furnizarea de detalii bancare.

3.5.

FinTech le permite întreprinderilor și persoanelor fizice să obțină acces la multifinanțare pentru anumite proiecte, utilizând platforme dedicate pentru a strânge fonduri sub formă de donații sau de împrumuturi ori chiar de investiții în capitaluri proprii. Aceste platforme facilitează creditarea de la persoană la persoană, inclusiv creditele de consum și împrumuturile personale, fără a mai implica băncile, și le permit persoanelor fizice să finanțeze microîntreprinderi și IMM-uri. Platformele pot completa sau promova capitalul de risc, în special pentru întreprinderile inovatoare, iar prin aplicațiile lor mobile pot oferi clienților, în timp real, informațiile financiare necesare unor decizii în materie de cheltuieli sau investiții.

3.6.

Acești noi actori concurează cu modelele tradiționale de servicii bancare și de asigurări, dar atât băncile, cât și societățile de asigurări încep să coexiste cu aceștia. O parte dintre ele s-au înscris deja într-un proces de cooperare cu FinTech și InsurTech, iar altele dispun deja de propriile filiale. În plus, investițiile în FinTech au crescut rapid în ultimii ani, stârnind și interesul pentru InsurTech.

4.1.

Pentru marile întreprinderi, această adaptare la digitizarea serviciilor financiare presupune schimbări pe care le pot include în cadrul gestionării cotidiene. Realitatea este, însă, cu totul alta pentru multe IMM-uri tradiționale și, mai ales, pentru microîntreprinderi, care nu dețin cunoștințele și resursele interne necesare care să le permită să se integreze ușor într-un univers financiar aflat în schimbare rapidă.

4.2.

În secolul internetului și al telefoanelor inteligente, profilurile clienților nu mai sunt aceleași, dar interesul lor față de serviciile bancare și de asigurări digitale depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta, nivelul de educație și ocupația. Totuși, în ceea ce privește consilierea financiară, contactul uman, bazat pe experiența cu clienții este în continuare important, inclusiv pentru tineri.

4.3.

Sucursalele virtuale, filiale online ale grupurilor bancare și de asigurări, le oferă clienților acces la credite, împrumuturi și asigurări pe internet și pe smartphone, folosind noi aplicații. Aceste oferte includ condiții mai favorabile: un card bancar gratuit, rate subvenționate ale dobânzii, bonus la deschiderea unui cont și reduceri la câteva contribuții lunare pentru asigurări și fonduri mutuale. Aceste beneficii pentru consumatori fac parte din perioada de tranziție de la modelul de afaceri tradițional al băncilor, întreprinderilor de asigurări și caselor de ajutor reciproc, la modelul care rezultă din digitizare.

4.4.

Acest nou scenariu prezintă atât riscuri, cât și oportunități pentru consumator:

4.5.

Digitizarea ar trebui să asigure o mai mare transparență în ce privește difuzarea produselor financiare, dar simplificarea aparentă a produselor oferite poate ascunde o lipsă de echilibru în relația financiară generală. Utilizarea algoritmilor nu garantează absența deficiențelor ascunse, nici conformitatea produselor cu standardele europene. Educația financiară ar trebui să includă, prin urmare, informații despre produsele financiare în contextul modului în care sunt prezentate online.

5.1.

Din cauza dependenței actuale ridicate a întreprinderilor de finanțarea bancară (peste 75 % în Europa, față de 20 % în SUA) și a lipsei unei culturi a capitalului propriu în Europa, IMM-urile (peste 98 % dintre întreprinderile europene, în care lucrează doi din trei angajați și care creează 58 % din valoarea totală adăugată) pot fi vulnerabile în fața riscului pe care îl reprezintă o criză a creditelor, precum cea produsă în timpul crizei financiare mondiale. În consecință, ar trebui analizate metodele de finanțare nebancară complementare și riscurile pe care acestea le presupun, în special în cazul unei crize.

5.2.

În ceea ce privește finanțarea IMM-urilor, există o serie de surse alternative care contribuie la îmbunătățirea dezvoltării întreprinderilor și la reducerea riscurilor, în plus față de sprijinul acordat din fondurile europene cu scopul de a stimula crearea de locuri de muncă și competitivitatea întreprinderilor prin reducerea costurilor de finanțare obișnuite, astfel cum este prevăzut în Planul Juncker.

5.3.

Este necesară consolidarea modelului bancar responsabil din punct de vedere social, transparent și durabil și a unui sistem financiar ancorat în economia reală, asigurând stabilitatea, precum și coeziunea socială și teritorială. Băncile durabile adoptă în mod conștient în activitatea lor o abordare de tip triple-bottom-line (care include criterii de performanță de natură financiară, socială și de mediu pentru a finanța proiecte fără externalități negative), punând accentul pe stabilirea unor relații strânse cu clienții și comunitatea extinsă a părților interesate.

5.4.

Băncile și societățile de asigurare cooperatiste și casele de ajutor reciproc s-au concentrat mult timp asupra obiectivului de a crea valoare pentru toate părțile interesate – modelul „valorii pentru părțile interesate” – în dezvoltarea activității lor. Cu toate acestea, ele au adoptat și practicile instituțiilor comerciale convenționale și nu au fost ocolite de dificultățile generate de criza financiară. În prezent, digitizarea nu pare să fie un factor-cheie pentru revenirea la practici de afaceri mai ecologice, care să răspundă nevoilor reale ale societății.

6.1.

Conform Bloomberg, băncile au desființat aproximativ 600 000 de locuri de muncă la nivel mondial după criza economică din 2008. Aceste reduceri masive de personal sunt cauzate în principal de criză, dar sunt și un rezultat al procesului de digitizare.

6.2.

În Europa, se estimează că băncile și întreprinderile de asigurări oferă aproape patru milioane de locuri de muncă, dintre care trei milioane în sectorul bancar, iar aproape un milion în sectorul asigurărilor. Citigroup estimează că, în sectorul bancar, se vor desființa aproximativ 1,8 milioane de locuri de muncă în Europa și în SUA în următorii 10 ani. În Europa, până în 2025, vor rămâne doar 1,82 milioane de locuri de muncă, deși în prezent, în bănci, lucrează aproximativ 2,9 milioane de persoane angajate în echivalent normă întreagă. Această tendință este ilustrată de numeroasele reduceri de locuri de muncă anunțate recent de mai multe grupuri bancare importante din Europa. Într-o serie de țări, în sectorul financiar, se poate observa tendința de a opta pentru locuri de muncă cu fracțiune de normă sau alte formule de ocupare a forței de muncă.

6.3.

Sunt necesare măsuri de politică activă în domeniul pieței forței de muncă, pentru a face față schimbărilor în curs și viitoare cu care se vor confrunta lucrătorii în cauză. Partenerii sociali de la toate nivelurile joacă un rol esențial în găsirea soluțiilor adecvate. Un exemplu de bune practici în acest sens este fondul general de recalificare destinat angajaților băncilor din Austria afectați de aceste evoluții, creat prin negociere colectivă la nivel de sector și finanțat de sector și din surse publice.

6.4.

Erodarea constantă a rețelei de sucursale bancare a fost însoțită de o revizuire a conceptului de sucursală, în conformitate cu natura clienților în cauză. Înainte de închiderea sucursalelor, numărul angajaților a scăzut ca urmare a automatizării tranzacțiilor. În sectorul asigurărilor, rețeaua de agenți și de brokeri generali este solidă, în pofida tendinței evidente spre disponibilizări. Numărul de salariați va scădea.

6.5.

În sectorul tranzacționării, achizițiile/vânzările de acțiuni ale societăților, de valută și de swapuri pe riscul de credit (instrumente financiare derivate în cadrul cărora vânzătorul oferă cumpărătorului o compensație în cazul nerespectării obligațiilor de plată de către un terț) sunt efectuate din ce în ce mai mult de calculatoare.

6.6.

O nouă platformă cognitivă, derivată din volumele mari de date, testată de un important grup bancar, poate să răspundă la întrebări adresate în limbaj uzual într-o serie amplă de domenii și să propună răspunsuri prestabilite în locul consilierilor pentru clienți. Această tehnologie poate fi utilizată ca asistent virtual în sectorul bancar și al asigurărilor. Personalul din sectorul vânzărilor s-ar putea număra printre primele categorii afectate.

6.7.

Condițiile de muncă au devenit instabile, iar cerințele în materie de formare au crescut semnificativ, atât în ceea ce privește înzestrarea lucrătorilor cu competențele digitale necesare, cât și pentru a le permite acestora să își schimbe locurile de muncă atunci când mobilitatea profesională devine necesară.

6.8.

Pe măsură ce sectorul digital evoluează, este necesară o schimbare semnificativă a instrumentelor, a competențelor și a abilităților necesare lucrătorilor, iar întreprinderile trebuie să fie pregătite să investească în dezvoltarea continuă a competențelor și în calificări. Negocierea colectivă și dialogul social trebuie să se concentreze pe importanța ajustării formării profesionale la nevoile viitoare și să faciliteze această formare, precum și să detalieze modul în care noile tehnologii sunt deja utilizate în acest sector. Ar trebui analizate de la caz la caz competențele necesare angajaților actuali din sectorul financiar pentru a-și menține în viitor capacitatea de inserție profesională și modalitățile de însușire a acestor competențe.

6.9.

Există o preocupare din ce în ce mai mare cu privire la orele de lucru în contextul lansării activităților profesionale online și cu privire la faptul că multe locuri de muncă au fost deja desființate. Se pare că mai multe activități financiare vor fi relocalizate în interiorul UE și în afara Europei, în țări în care costurile cu forța de muncă sunt reduse, iar nivelurile de protecție socială sunt scăzute.

6.10.

Este important ca soluțiile digitale să deservească întotdeauna persoanele și să contribuie la îmbunătățirea standardelor sociale și a condițiilor de muncă. Dialogul social sectorial trebuie intensificat la toate nivelurile, inclusiv la nivel european, pentru a identifica soluțiile optime și a preveni tulburările sociale. La nivel sectorial și în fiecare întreprindere, angajatorii trebuie să depună eforturi pentru a lansa negocieri cu reprezentanții sindicatelor, pentru a se asigura că sunt adoptate măsuri eficace în ceea ce privește veniturile, condițiile de muncă, protecția socială, formarea și asistența acordată cu privire la mobilitatea geografică și profesională și plasarea personalului disponibilizat. Aceste măsuri trebuie să fie adoptate cât mai rapid, înainte de începerea efectivă a proceselor de restructurare, nu numai atunci când încep să dispară locuri de muncă.

6.11.

Digitizarea controlată a sectorului financiar ar trebui să asigure locuri de muncă de calitate și să îmbunătățească relațiile cu clienții, precum și să mențină un acces suficient la consilierea financiară personalizată. Aceasta ar trebui să asigure o securitate reală a tranzacțiilor și o protecție eficientă a datelor cu caracter personal, atât pentru clienți, cât și pentru lucrători. Angajații și consumatorii din sectorul serviciilor financiare ar trebui implicați, prin organizațiile lor reprezentative, astfel încât să se poată ține cont de cunoștințele lor practice în domeniu.

7.1.

Complexitatea tot mai mare a produselor financiare și viteza de procesare a datelor, împreună cu marketingul anonim și automatizat, serviciile de consultanță și de consiliere, creează situații de risc crescut care, de cele mai multe ori, nu pot fi evaluate sau controlate de deținătorul fondurilor plasate sau investite. CESE constată cu îngrijorare inadecvarea modelelor de risc și a capacității acestora de a evalua în mod corect profilul de risc al diferitelor categorii de investiții negarantate.

7.2.

Potrivit guvernatorului Băncii Franței, apariția finanțelor digitale trebuie corelată cu o reglementare care trebuie să se adapteze, astfel încât să nu împiedice inovarea și să asigure în continuare un nivel ridicat de securitate a tranzacțiilor și de protecție a consumatorilor. În opinia CESE, atât sectorul financiar tradițional, cât și noile întreprinderi/modele de afaceri FinTech trebuie să răspundă unor standarde la fel de ridicate.

7.3.

MiFID II este una dintre principalele inițiative de reglementare care vor schimba structura pieței și modelele de afaceri. Societățile ar trebui să trateze cerințele în materie de reglementare ca pe o oportunitate strategică.

7.4.

Noile reglementări privind plățile digitale (PSD2) vizează creșterea nivelurilor de securitate a tranzacțiilor online, în vederea reducerii nivelului de fraudare cu care sectorul se confruntă în prezent.

7.5.

O nouă directivă europeană privind combaterea spălării banilor va determina aplicarea de noi cerințe în materie de verificare a precauției privind clientela, alături de noi obligații de a raporta tranzacțiile suspecte și de a păstra dovezile plăților.

7.6.

Cadrul actualizat de cooperare pentru protecția consumatorilor (Regulamentul CPC) va oferi competențe sporite autorităților naționale pentru aplicarea legislației privind protecția consumatorilor și va îmbunătăți coordonarea necesară între statele membre.

7.7.

Odată cu aplicarea legislației Solvabilitate II pentru societățile de asigurări și a acordurilor Basel III/pachetul CRD IV pentru bănci, se pune problema modului în care o abordare suplimentară în materie de reglementare poate ține cont de riscurile suportate de actorii nou-intrați în sistemul financiar și de impactul lor asupra acestui sector în ansamblu.

7.8.

Ca urmare a testelor de rezistență desfășurate de Autoritatea Bancară Europeană în 2016, Comisia a prezentat propuneri care reflectă dezbaterea lansată în prezent de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară privind consolidarea cerințelor de capital. Standardele universale adoptate ar trebui să fie proporționale cu dimensiunea și cu natura instituțiilor de credit și a întreprinderilor financiare nou-înființate. CESE salută ultimul pachet de propuneri al Comisiei (7).

7.9.

În ultimii ani, criza financiară a prilejuit o dezvoltare a afacerilor în cazul fondurilor de investiții directe (instituțiile financiare nebancare). Impactul digitizării asupra acestor fonduri nu ar trebui să genereze o deficiență de reglementare în detrimentul stabilității sistemului financiar.

7.10.

Având în vedere deficiența modelelor tradiționale de evaluare a riscurilor, care sunt incapabile să evalueze în mod corect modelele de finanțare care nu se bazează pe garanții, autoritățile de supraveghere europene ar trebui să intensifice contactele cu întreprinderile nou-înființate FinTech și să înțeleagă că FinTech le impune autorităților de supraveghere să dobândească noi competențe.