15.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/121

Raportor:

domnul José Isaías RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO

Coraportor:

domnul Juan MORENO PRECIADO

1.1.

Comitetul Economic și Social European consideră că procesul de revitalizare a relațiilor cu Mexic trebuie dus la bun sfârșit din perspectiva relațiilor de ansamblu ale Uniunii Europene cu America Latină și cu zona Caraibilor și că, pe lângă aspectele de natură pur economică și comercială, trebuie puse în valoare și alte legături comune pe plan istoric și cultural, care pot contracara influența crescândă a dimensiunii panamericane și a Pacificului pe acest continent. Mexic și Uniunea Europeană împărtășesc, în contextul globalizării, legături culturale, limbi vehiculare și, în esență, valori care generează conexiuni speciale între societățile lor, valori care trebuie dezvoltate și aprofundate, astfel încât să conducă, în mod natural, la abordări comune în forurile internaționale.

1.2.

CESE consideră că este mai eficient ca, în loc să se pornească de la zero cu negocierea unui acord absolut nou, pe baza celui existent și a experienței acumulate pe parcursul celor cincisprezece ani de funcționare ai săi, să se treacă la o revizuire aprofundată și la extinderea lui, astfel încât să devină mai cuprinzător.

1.3.

CESE consideră că este necesară instituirea neîntârziată a unui comitet consultativ mixt compus din 9 sau 12 reprezentanți ai CESE și dintr-un număr egal de reprezentanți ai societății civile organizate din Mexic. CCM trebuie să fie recunoscut de către organele de conducere ale acordului, cărora va trebui să le prezinte propunerile societății civile. CCM va avea competențe consultative cu privire la conținutul general al Acordului, fără ca acest lucru să împiedice înființarea altor mecanisme de participare pe anumite teme, precum comerțul și dezvoltarea durabilă. Solicită, de asemenea, ca viitorul acord să includă un comitet de acest tip.

1.4.

Noul acord ar trebui să cuprindă un alineat prin care să se solicite părților ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor și a rezoluțiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în ceea ce privește principiile și drepturile sociale fundamentale cuprinse în obiectivele OIM privind „munca decentă” și, în special, în Convenția nr. 98 a OIM privind aplicarea principiului dreptului sindical și al negocierii colective.

1.5.

În plus, în ceea ce privește comerțul și investițiile, trebuie să se îmbunătățească anumite aspecte ale actualului acord, sub aspectul barierelor netarifare, al Acordurilor de promovare și protecție reciprocă a investițiilor, al proprietății intelectuale și al consolidării cooperării în materie de impozitare, care să vizeze eliminarea fraudei și evaziunii fiscale.

1.6.

Ar trebui să fie reevaluate prioritățile în materie de cooperare, prin încurajarea elementelor incluse în parteneriatul strategic, astfel încât acestea să fie interconectate și să genereze o sinergie pozitivă, care, până în prezent, s-a dovedit a fi insuficientă, în lipsa unei legături adecvate între proiectele individuale.

1.7.

Concret, CESE dorește să semnaleze trei domenii pe care le consideră drept prioritare pentru această cooperare consolidată: îmbunătățirea guvernanței, cercetarea științifică și tehnică în domeniul dezvoltării durabile și cooperarea în domeniul schimbărilor climatice și al protecției mediului.

2.

2.1.

Legătura dintre Europa, pe de o parte, și America Latină și zona Caraibilor, pe de altă parte, dă semne de slăbire de mai mult de un deceniu. Provocarea cu care se confruntă actualii lideri de pe ambele țărmuri ale Atlanticului constă în revigorarea acestei legături, conferindu-i un nou dinamism.

2.2.

Este evident că America Latină este influențată de evoluția de pe întregul continent american, precum și de interdependența economică tot mai accentuată cu țările din Pacific și, în mod special, cu China. Cu toate acestea, relația dintre Europa și America Latină se bazează pe legături culturale, pe limbile vehiculare, pe valorile care generează afinitățile profunde dintre societățile lor și care fac ca ambele să aibă privilegiul de a împărtăși, pe fundalul complex al globalizării, aceleași rădăcini culturale și istorice, care depășesc simplele obiective și valori comerciale. Aceasta face ca relațiile economice să fie văzute ca încă un element al acestui ansamblu, și nu ca nucleul și leitmotivul său fundamental, spre deosebire de ceea ce s-ar putea întâmpla cu alte regiuni ale lumii.

2.3.

În același timp, se observă că relațiile dintre Uniunea Europeană și Mexic – care este totuși un partener strategic – au avansat într-un ritm mai lent decât relațiile cu alte țări din lume și că se manifestă o anumită oboseală care face ca, mai mult decât oricând, să fie absolut necesară introducerea unor noi elemente de dezbatere și reflecție, pentru a da un nou impuls acestor relații.

3.1.

Mexic este de o importanță deosebită pentru Uniunea Europeană datorită, printre altele, următoarelor aspecte: în primul rând, populația sa numeroasă, de 120 de milioane de locuitori, ponderea sa, de 2 % din PIB-ul mondial, și un PIB pe cap de locuitor de cca 9 000 EUR, motive pentru care se prezintă ca un partener comercial foarte important la nivel mondial. În al doilea rând, datorită apartenenței sale la Tratatul NAFTA și implicațiilor acesteia în termeni economici și diplomatici în ceea ce privește acordurile transatlantice globale cu America de Nord și procesul de la Heiligendamm; în al treilea rând, împărtășind ample legături culturale, UE poate susține, prin contribuția sa, eforturile depuse de guvernul acestei țări pentru a consolida structurile sociale, construind astfel o societate mai echitabilă și o coexistență mai pașnică.

3.2.

Uniunea Europeană și Mexic au semnat în 1997 un Acord de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare, care a intrat în vigoare în anul 2000. Acest acord este întemeiat pe trei piloni principali: dialogul politic, comerțul și cooperarea.

3.3.

În luna octombrie a anului 2008, Consiliul European a aprobat instituirea unui parteneriat strategic între Mexic și UE și, ca urmare, în luna mai a anului 2010 s-a aprobat Planul executiv comun pentru acest parteneriat, care cuprinde paisprezece acțiuni concrete și inițiative multilaterale specifice, patru măsuri regionale și altele paisprezece în domeniul relațiilor bilaterale. Pentru punerea în aplicare a parteneriatului, s-a creat o gamă largă de mecanisme de dialog instituționalizat între Mexic și UE, cum ar fi: un Summit bienal (care include un Forum de dialog cu societatea civilă, un Comitet comun anual, o Comisie parlamentară mixtă și până la 9 dialoguri sectoriale pe diferite teme, de la drepturile omului și schimbările climatice la aspecte culturale.

3.4.

Cooperarea dintre Mexic și Uniunea Europeană se bazează pe patru metode complementare: în primul rând, cooperarea bilaterală, a cărei programare pentru perioada 2007-2013 a stabilit ca teme prioritare coeziunea socială, economia durabilă și competitivitatea, precum și educația și cultura. În al doilea rând, cooperarea sectorială în domenii precum drepturile omului și democrația, actorii nestatali, mediul și securitatea nucleară, sănătatea, migrația și azilul. În al treilea rând, participarea activă a Mexicului în cadrul programelor regionale pentru America Latină și zona Caraibilor, în ansamblu. În al patrulea și ultimul rând, participarea directă a Mexicului la alte programe comunitare, cum ar fi cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare.

3.5.

În ultimii ani, atât în Mexic, cât și în UE, s-a resimțit în repetate rânduri nevoia intensificării și extinderii relațiilor reciproce și, în mod concret, referitor la comerț, s-a subliniat faptul că Acordul de liber schimb în vigoare din 1997 trebuie aprofundat și, totodată, trebuie consolidată cooperarea atât la nivel multilateral, cât și la nivelul relațiilor Uniunii Europene cu toate țările din America Latină și zona Caraibilor.

4.1.

La începutul mandatului Președintelui Peña Nieto (decembrie 2012), partidele principale au semnat un „Pact pentru Mexic”, după care guvernul a lansat o serie de reforme menite să modernizeze economia și statul pentru a stimula dinamismul economiei naționale. Cu toate acestea, vitalitatea economică actuală a Mexicului este în pericol dacă nu se câștigă lupta împotriva violenței și pentru respectarea deplină a drepturilor omului. Lupta împotriva rețelelor criminale, pentru a reduce violența tot mai accentuată în anii anteriori din această țară, nu a adus rezultatele dorite, căci incidența asasinatelor aleatorii, a disparițiilor, a răpirilor etc. este în continuare ridicată. Trebuie remarcat însă că, în acest context, s-au lansat o serie de acțiuni la nivel federal (Programul național privind drepturile omului; coordonarea între autoritățile de la nivelurile local, al statelor federate și cel federal; restructurarea poliției și a procuraturii în statele federate) pentru a pune capăt lipsei de coordonare între diferitele autorități polițienești și pentru prevenirea cazurilor de complicitate sau de implicare în infracțiuni a acestora.

4.2.

Din punct de vedere strict comercial, Acordul din 1997 poate fi considerat drept relativ bun pentru ambele părți. Schimburile comerciale au crescut de trei ori în perioada 2003-2013, iar cota de participare a Mexicului la exporturile UE a crescut de la 1 % la 1,7 %, în timp ce Uniunea Europeană menține un excedent comercial aproape constant pe parcursul acestor ani, cuprins între 7 000 și 10 000 de milioane EUR. Astfel, Mexicul ocupă locul al șaptesprezecelea ca partener comercial important pentru UE, cu 1 % din importurile totale în Uniunea Europeană și, după cum s-a menționat mai sus, cu 1,7 % din exporturile noastre totale, cifre care nu depășesc totuși 2 %, adică ponderea Mexicului în PIB-ul mondial, în timp ce Uniunea Europeană este cel de-al treilea partener comercial al Mexicului, după Statele Unite și China.

4.3.

De asemenea, s-au realizat investiții directe semnificative, atât de către Uniunea Europeană în Mexic (11 138 de milioane EUR, doar în perioada 2008-2012), cât și de către Mexic în Uniunea Europeană (în special în sectoarele cimentului și telecomunicațiilor și în sectorul alimentar). În general, Mexicul a încheiat tratate bilaterale de protejare a investițiilor cu toate țările din Uniunea Europeană, existând și un acord bilateral între Mexic și Banca Europeană de Investiții pentru a finanța activități în această țară, ceea ce a permis acordarea de facilități de credit în valoare de 495 de milioane EUR, începând cu anul 2000. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat progrese corespunzătoare în combaterea fraudei fiscale.

4.4.

Totuși, aceste cifre legate de investiții sunt influențate de politica tradițională a Mexicului, de restricționare a accesului investitorilor străini în anumite sectoare strategice, cum ar fi cel energetic și al serviciilor poștale (după cum stipulează Constituția acestui stat), sau cel al serviciilor de telecomunicații și de transport terestru de călători. Multe dintre aceste reguli sunt eliminate în contextul Planului de dezvoltare a Mexicului în perioada 2013-2018, cu progrese semnificative care ar trebui – conform așteptărilor – să continue în viitor și să țină seama de opinia întregii societăți mexicane.

4.5.

În ceea ce privește sprijinirea și consolidarea societății civile mexicane, s-a dezvoltat o gamă largă de proiecte comune, printre care și crearea unui laborator de coeziune socială, numeroase proiecte susținute de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului pe teme legate de egalitate și protecția minorilor și cincisprezece proiecte referitoare la așa-numiții „actori nestatali”. În cele din urmă, s-au elaborat inițiative legate de sănătatea populației, migrație și azil.

4.6.

În ceea ce privește consolidarea competitivității și protecția mediului, în contextul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (PROCEI), au fost elaborate inițiative menite să promoveze IMM-urile din Mexic, precum și diverse inițiative sectoriale în materie de agricultură, schimbări climatice și securitate nucleară. De asemenea, cercetătorii mexicani și centrele de cercetare și universitățile din această țară au acces la programul Orizont 2020 al Uniunii Europene.

4.7.

S-au elaborat proiecte interesante în domeniul cultural, în cadrul „Fondului cultural” UE-Mexic, etapele I și a II-a, principalul interlocutor din Mexic fiind CONACULTA.

4.8.

Un alt aspect care a condus, punctual, la unele divergențe de interpretare a fost aplicarea principiilor de coerență și condiționalitate, pe care Uniunea Europeană le promovează în acordurile sale externe cu alte țări și regiuni. În mod specific, aspectele de condiționalitate au fost interpretate de unii interlocutori mexicani ca „amestec în treburile interne”, în special în ceea ce privește consolidarea democrației și a drepturilor omului, precum și modul de tratare a comunităților indigene. CESE consideră că aceste aspecte nu pot fi lăsate deoparte în viitoarea revizuire a acordului.

4.9.

Planul executiv comun din 2010 pus în aplicare în cadrul Parteneriatului strategic UE-Mexic stabilea că: „Mexic și Uniunea Europeană se angajează să consolideze domeniile dialogului politic în regiune, încurajând dialogul biregional, în special cu Grupul de la Rio, în cadrul reuniunilor la nivel înalt dintre America Latină și zona Caraibilor și Uniunea Europeană (ALCUE), și promovând cooperarea tripartită prin intermediul Proiectului de integrare și dezvoltare a Americii Centrale. Mexic și UE vor analiza, de asemenea, posibilitățile de cooperare tripartită cu alte regiuni ale lumii, cum ar fi Africa”.

4.10.

Fiind o țară cu un nivel suficient de ridicat al PIB-ului, este posibil ca Mexicul să nu mai beneficieze de ajutorul pentru cooperare bilaterală pe care Comisia Europeană îl acordă țărilor mai puțin dezvoltate.

4.11.

Analiza proceselor-verbale ale diferitor reuniuni instituționale, organizate atât la nivelul Comisiei Europene și al Parlamentului European, cât și la nivelul CESE, cu omologii mexicani, nu indică rezultate palpabile, care să conducă la concluzia că acest parteneriat strategic permite obținerea unor rezultate concrete, pe măsura importanței sale politice. În aceste procese-verbale se insistă, în termeni diplomatici, asupra faptului că nu se abordează în detaliu eventualele mici diferențe existente și nici nu se trasează orientări precise pentru dezvoltarea aprofundată a Parteneriatului strategic.

4.12.

Negocierea Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții între Statele Unite și Uniunea Europeană (Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții – TTIP), va avea repercusiuni, în mod inevitabil, asupra relațiilor Americii de Nord, atât cu UE, cât și cu întreaga regiune.

4.13.

După cum a subliniat deja în 2012 comisarul pentru comerț, Karel de Gucht (1), în ciuda faptului că Mexic și UE au fost pionieri în 1997 în ceea ce privește stabilirea unui acord de liber schimb, acordurile succesive cu multe alte țări din America și din restul lumii au aprofundat și îmbunătățit structurile prevăzute în acordul respectiv, existând așadar riscul ca aceasta să devină caduc și, astfel, să nu mai poată contribui la menținerea statutului deținut de Mexic, acela de partener prioritar, politic, comercial și strategic al Uniunii Europene. În intervalul scurs de la această declarație, s-au înregistrat puține progrese reale în vederea perfecționării acordurilor în vigoare, inclusiv pe plan strict comercial și economic.

5.1.

CESE consideră că este necesar ca, în contextul negocierilor pentru modernizarea acordului, autoritățile ambelor părți să fie de acord cu constituirea, chiar în cadrul acestuia, a unui comitet consultativ mixt cu reprezentare egală din partea CESE și a societății civile din Mexic, care să poată fi un element dinamizator al acestui proces.

5.2.

Așteptările generate de clauza „democratică” au stârnit interesul a numeroase organizații mexicane, dar și europene, care doresc să participe la procesul de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului global. Comitetul comun constituit din guvernul mexican și Comisia Europeană a decis să convoace un Forum de dialog între autorități și organizațiile societății civile din Mexic și Uniunea Europeană pentru a da curs acestor cerințe.

5.3.

Primul forum a avut loc la Bruxelles în noiembrie 2002, cu participarea a peste două sute de organizații de afaceri, sindicate, ONG-uri și diverse asociații. CESE a fost, de asemenea, reprezentat. De atunci, au avut loc cinci forumuri, alternativ, în Mexic și în Europa. De fiecare dată, s-au prezentat solicitări organelor Acordului global, de care acestea au luat notă, fără a le da curs, cu excepția câtorva dintre ele, pe teme punctuale.

5.4.

Forumul a avut loc cu o anumită regularitate, dar nu la intervalul propus. De exemplu, încă nu a avut loc cel de-al 6-lea Forum, care ar fi trebui să se desfășoare în Mexic, în septembrie 2014.

5.5.

Observatorul social, a cărui înființare a fost acceptată, în principiu, de către autorități, nu a fost încă lansat, iar obiectivele și componența sa nu sunt încă stabilite. Mai multe organizații ale societății civile mexicane îl consideră drept un instrument pentru evaluarea acordului global de către cetățeni și îl limitează la spațiul mexican, adică fără participare europeană.

5.6.

În Mexic nu există un Consiliu Economic și Social la nivel național (dar există totuși în unele din statele sale federative), care să poată fi interlocutorul natural al CESE în cadrul UE. La cererea diverselor sectoare sociale a fost elaborat în urmă cu câțiva ani un proiect legislativ de înființare a acestuia, care însă nu s-a concretizat. Mai multe organizații și entități, precum și CES din unele state au solicitat din nou relansarea acestui proiect în contextul actualelor reforme politice.

5.7.

În avizele sale anterioare și cu ocazia contactelor sale cu autoritățile, CESE a susținut propuneri similare, pentru consolidarea participării societății civile în cadrul acordului. Avizul privind relațiile UE-Mexic  (2), elaborat de CESE în 2006, a făcut apel la instituționalizarea dialogului cu societatea civilă organizată, făcând trimitere la articolul 49 din Acord, care prevede posibilitatea „de a institui orice alt comitet sau organism”, pentru crearea unui comitet consultativ mixt.

5.8.

În ceea ce privește eventuala creare a unui Comitet Economic și Social mexican, CESE a afirmat că înființarea în Mexic a unui organism similar ar fi de bun augur pentru monitorizarea comună a relațiilor dintre UE și Mexic, dar că va respecta orice decizie adoptată în acest sens de societatea civilă și autoritățile mexicane.

6.1.

„Declarația de la Bruxelles” a Summitului UE-CELAC de la 10 și 11 iunie 2015 a evidențiat progresele semnificative înregistrate pe calea modernizării Acordului UE-Mexic și, ca atare, în vederea lansării negocierilor „cât mai curând posibil”. CESE preconizează că se va proceda la încheierea unui nou acord pe baza revizuirii și amplificării acordului existent, analizând punctele forte și punctele slabe ale drumului străbătut până în prezent de UE și Mexic și valorificând experiența acumulată în contextul acordurilor de parteneriat încheiate în ultimii ani între UE și diferite țări din lume. De asemenea, acordul trebuie să servească drept element dinamizator al relațiilor de ansamblu dintre Uniunea Europeană și America Latină și zona Caraibilor.

6.2.

CESE este conștient de faptul că guvernul din Mexic și instituțiile Uniunii au viziuni diferite asupra rolului pe care ar trebui să îl joace societatea civilă în acest proces. Cu toate acestea, faptul că punctele de vedere ale societății civile organizate nu urmează același făgaș, ar putea conduce la apariția unor forme alternative de natură populistă.

6.3.

Acordul revizuit ar trebui să includă un alineat prin care să se solicite părților ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor și rezoluțiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în ceea ce privește drepturile sociale fundamentale cuprinse în obiectivele OIM privind „munca decentă”.

6.4.

Mexic nu a ratificat încă Convenția nr. 98 (3) a OIM privind aplicarea principiului dreptului sindical și al negocierii colective. Ratificarea acestei convenții importante și adaptarea necesară a legislației în acest domeniu ar împiedica practica larg răspândită a așa-numitelor „contracte de protecție”, care evită dialogul dintre lucrători și angajatori, și ar obliga toate întreprinderile, mexicane sau străine, să respecte standardele internaționale de muncă.

6.5.

Pe lângă aceste aspecte legate de muncă, de comerț și de investiții, trebuie luate în considerare aspectele legate de bariere netarifare, de sistemul de protejare a investițiilor și de protecția proprietății intelectuale, precum și o mai strânsă cooperare în materie fiscală, pentru combaterea fraudei și a evaziunii fiscale.

6.5.1.

Ar fi bine-venit un acord general în materie de investiții cu UE, care să înlocuiască și să consolideze acordurile bilaterale încheiate anterior de Mexic cu numeroase țări membre, într-un context de compatibilitate cu dispozițiile legislative din statele membre ale UE.

6.5.2.

Mexicul a depus un efort legislativ major pentru a îmbunătăți protecția proprietății intelectuale, dar transpunerea sa în practică nu s-a realizat cu eficiență, trebuind stabilite formule pentru a consolida punerea în aplicare efectivă, în special în ceea ce privește protecția împotriva falsificării mărcilor comerciale.

6.5.3.

În ceea ce privește barierele netarifare, Mexic nu permite accesul proprietarilor străini la registrul indicațiilor sale geografice recunoscute la nivel comunitar, ceea ce, de exemplu, este permis în acordul UE cu Columbia și Peru. Acest lucru îngreunează semnificativ intensificarea schimburilor comerciale cu numeroase produse comunitare.

6.6.

De asemenea, partea mexicană a subliniat nevoia de a găsi modalități de încurajare a unui mai bun acces al produselor agricole din această țară către piețele UE, fapt ce ar contribui la reducerea deficitului comercial existent în prezent.

6.7.

Implicarea societății civile organizate din Mexic și din Uniunea Europeană trebuie să fie deosebit de relevantă pentru buna dezvoltare a elementelor cooperării incluse în acordurile dintre cele două părți. Ar trebui să fie reevaluate prioritățile în acest domeniu și, totodată, disponibilitățile financiare, astfel încât acestea să fie interconectate și să genereze o sinergie pozitivă, care, până în prezent, s-a dovedit a fi insuficientă, în lipsa unei legături adecvate între proiectele individuale.

6.8.

Concret, CESE dorește să semnaleze trei domenii pe care le consideră drept prioritare pentru această participare: îmbunătățirea guvernanței, cercetarea științifică și tehnică și cooperarea în materie de dezvoltare durabilă și mediu înconjurător.

6.8.1.

Problema guvernanței trebuie să constituie, fără îndoială, componenta centrală a politicii de cooperare. Ar trebui ca Mexic să incorporeze treptat numeroasele „bune practici” în acest domeniu, adaptându-le realității din această țară, pentru a sistematiza acțiunile societății civile, ceea ce ar permite organizarea eficientă a acesteia, astfel încât să constituie un factor complementar al puterii politice tradiționale din Mexic și să contribuie la respectarea în mai mare măsură a drepturilor omului în această țară.

6.8.2.

În domeniul cercetării științifice și tehnice, trebuie încurajată participarea universităților și cercetătorilor din Mexic la programe de cercetare și dezvoltare din Uniunea Europeană, precum Orizont 2020, cu accent asupra sectoarelor prioritare în contextul parteneriatului strategic, cum ar fi atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în vederea adoptării unor poziții comune în acest sens. Astfel, s-ar putea lua în considerare reinstituirea Fondului de cooperare internațională în domeniul științei și tehnologiei Uniunea Europeană-Mexic (FONCICYT), care a fost în vigoare până în 2011.

6.8.3.

În domeniul dezvoltării durabile și al mediului înconjurător, pe lângă proiectele specifice legate de adaptarea la schimbările climatice, se pot inița și altele privind, de exemplu, reducerea emisiilor poluante din atmosferă, reducerea la minimum a evacuărilor în apă și a poluării apelor subterane, precum și tratarea și reciclarea deșeurilor de toate tipurile.

6.8.4.

CESE consideră că există, atât la nivelul guvernului din Mexic, cât și la nivelul Uniunii Europene, al organelor parlamentare și al reprezentanților societății civile, suficiente elemente pentru a lansa multe dintre aceste inițiative, fără a mai trebui așteptată încheierea unui nou acord. Concluziile Summiturilor Uniunea Europeană-America Latină și zona Caraibilor și ale celor dintre Uniunea Europeană și Mexic, din luna iunie 2015, precum și ale celei de-a XIX-a reuniuni a Comisiei parlamentare mixte Uniunea Europeană-Mexic (7-9 iulie 2015) reprezintă o ocazie pentru dezvoltarea unor astfel de inițiative la nivel regional, Mexicul trebuind să fie considerat în acest context drept unul dintre pilonii principali.