15.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/73

Raportor:

domnul Marian KRZAKLEWSKI

Coraportor:

domnul José Custódio LEIRIÃO

1.1.

Industria offshore cuprinde sectoarele generării de energie și al exploatării marine a gazului, petrolului și a mineralelor. CESE consideră că piețele legate de aceste sectoare sunt printre cele mai dinamice ca evoluție și oferă șansa unei dezvoltări pe termen lung, durabile și inteligente.

1.2.

CESE este convins că, pentru o dezvoltare durabilă a industriei offshore este nevoie de un cadru coerent și o viziune strategică europeană, care să asigure disponibilitatea unor tehnologii avansate și a unor soluții inovatoare pentru această industrie. Tehnologiile constituie elementul central al acestor cadre strategice.

1.3.

Comitetul apreciază că în prezent lipsește o viziune strategică europeană de ansamblu pentru întreaga industrie offshore și pentru sectoarele componente ale acesteia. Este adevărat că Comisia și Consiliul extind pas cu pas domeniul reglementării acestei industrii, vizând în special sectorul extracției petroliere și de gaz offshore, însă din aceste măsuri nu reiese existența unei concepții coerente și integrate.

1.4.

CESE consideră că absența unui cadru strategic pentru industria offshore este cauzată și de nivelul insuficient de cooperare între industria offshore, instituțiile europene, statele membre și organizațiile societății civile. Ca atare, Comitetul consideră că ideea sa de formulare și realizare a unei viziuni strategice europene pentru industria offshore ar permite obținerea unui nivel eficient de cooperare, cu beneficii pentru părțile interesate, printre care se numără și alte sectoare care folosesc resursele offshore, de exemplu turismul.

1.5.

Făcând referire la concluziile sale anterioare, CESE observă cu regret absența reprezentanților Comisiei, atât în cele două ședințe ale grupului de lucru, cât și în cadrul audierii publice de la Aberdeen, reuniuni care au servit la pregătirea avizului din proprie inițiativă pe tema industriei europene offshore.

1.6.

De pe urma analizei complexe a relației între industria offshore și industria maritimă europeană, Comitetul este convins că industria offshore generează impulsuri foarte puternice, adesea „verzi”, pentru întreaga industrie maritimă europeană și mai cu seamă pentru sectorul construcției și reparării navelor și cel al echipamentelor maritime. Se poate înainta ipoteza că, mulțumită cererii din industria offshore, industria navală europeană a reușit să evite pierderea masei critice, pericol cu care se confruntase până de curând.

1.7.

Comitetul consideră că, având în vedere procesul în curs de elaborare a directivei privind siguranța în industria marină a petrolului și gazului, ar trebui ca Comisia Europeană, în colaborare cu statele membre, să elaboreze un sistem de verificare și să exploreze modalitățile de sporire a potențialului financiar al operatorilor economici din sector în vederea acoperirii măsurilor de gestionare a situațiilor ulterioare accidentelor.

1.7.1.

Trebuie pregătit și implementat un program de „cultură a siguranței” și adoptate măsuri de promovare și sprijinire a acreditării instituțiilor de formare de către întreprinderile din sectorul offshore, în scopul realizării unei formări de mai bună calitate în domeniul siguranței, care să acopere și asigurarea protecției mediului. CESE este de asemenea convins că atingerea unui nivel ridicat de siguranță în industria offshore depinde și de asigurarea unor condiții bune de muncă pe mare.

1.8.

CESE solicită ca Comisia și statele membre interesate să colaboreze cu OIM și cu partenerii sociali, luând măsuri în direcția evaluării posibilității de a se aplica condițiile Convenției privind munca în domeniul maritim (MLC) lucrătorilor angajați în industriile OO&G (offshore oil and gas – exploatarea petrolului și gazului offshore) și lucrătorilor OWE (offshore wind energy – energia eoliană offshore) în spațiul UE și în SEE.

1.9.

Comitetul consideră că Comisia și partenerii sociali sectoriali din Europa care reprezintă industria offshore ar trebui să urmeze exemplul pozitiv dat de directiva din 2009 prin care se implementează în UE Convenția privind munca în domeniul maritim, pe baza acordului sectorial european dintre Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA).

1.10.

În ce privește prognozele privind un deficit de lucrători calificați și de cunoștințe în industria offshore din UE și SEE, CESE consideră că acesta trebuie combătut prin asigurarea unor condiții bune de muncă (conforme normelor Convenției privind munca în domeniul maritim) și prin elaborarea unei politici de adaptare a competențelor/formării profesionale și prin încurajarea tinerilor să lucreze în sectorul maritim.

1.11.

În domeniul industriei offshore, Comisia și statele membre ar trebui să promoveze colaborarea și parteneriatul public-privat (PPP), favorizând, printre altele, proiecte comune, garanții, condiții pentru împărțirea producției și concesiuni. Coordonarea ar trebui să vizeze cadrele juridice, amenajarea teritoriului, cercetarea geologică și protecția mediului în legătură cu problema exploatării durabile a resurselor energetice.

1.12.

CESE consideră că unul din aspectele de reglementare la nivel european a sectorului exploatărilor offshore ar trebui să îl constituie demararea de către Comisie a unui program de cercetare geologică în sens larg, cu folosirea TIC în vederea asigurării datelor pentru o exploatare mai durabilă – prezentă și viitoare – a resurselor de materii prime din mare.

1.13.

Comitetul apreciază că provocările esențiale pentru industria offshore din perspectiva concurenței globale și europene și a dispozițiilor în vigoare sunt:

1.14.

CESE îndeamnă la colaborarea rețelei sectoarelor industriei offshore, a regiunilor de coastă și a întreprinderilor din lanțul de aprovizionare, cu centrele de cercetare și universitare în cadrul programului „Orizont 2020” și al proiectelor din domeniul „specializării inteligente”. În cadrul acestei colaborări trebuie acordată o mai mare atenție subiectelor privind inovarea și tehnologia și valorificării oportunităților oferite de Fondul european pentru investiții strategice.

1.14.1.

CESE solicită Comisiei să aibă în vedere o amendare a fondurilor structurale sau a planului Juncker cu scopul sprijinirii investițiilor în inovarea din industria offshore.

1.15.

Comitetul consideră că trebuie actualizată Strategia Europa 2020 (revizuită) pentru a îndeplini obiectivele Uniunii privind activitățile maritime, proiectele, mâna de lucru calificată, finanțarea și promovarea unei dezvoltări durabile, ținându-se seama de larga gamă și varietate de tipuri de activități și calificări necesare în domeniul activităților offshore.

1.16.

CESE solicită Comisiei Europene să promoveze o dezbatere cu privire la potențialul unei strategii specifice pentru Marea Nordului, care să țină seama de provocările de durabilitate și competitivitate cu care se confruntă industriile offshore din Europa.

2.1.

Industria offshore cuprinde în principal: generarea de energie electrică și exploatarea marină a gazului, petrolului și a mineralelor. Dacă analizăm lanțul de aprovizionare și de servicii al industriei offshore, aceasta are relații cu următoarele ramuri ale industriei maritime: industria navală, sectorul reparațiilor, întreținerii și transformării navelor și sectorul echipării și aprovizionării navelor și a instalațiilor industriale maritime.

2.2.

În ce privește sectoarele offshore, industria europeană deține cunoștințe deosebit de avansate, precum și un potențial uman corespunzător pentru a folosi în mod eficient avantajele rezultate din participarea la piețele conexe tuturor sectoarelor offshore.

2.3.

În cadrul analizei situației industriei europene offshore și a evaluării șanselor acesteia de dezvoltare durabilă și pe termen lung, avizul prezintă:

3.1.

În bilanțul energetic al Europei, produsele petroliere și gazul au reprezentat în 2012 26 %, în timp ce poziția 1 era ocupată de energia nucleară – 29 %, iar sursele regenerabile de energie, inclusiv energia hidroelectrică, reprezentau 22 %.

3.1.1.

UE este cel mai mare importator de energie din lume – importă 53 % din energia de care are nevoie, în valoare de 400 de miliarde EUR pe an. 88 % din petrol și 66 % din gaz provine din importuri, în principal din Rusia.

3.2.

Problema cea mai importantă a sectorului petrolului și gazelor offshore din Europa este redată de întrebarea dacă industria tradițională OO&G din Europa va crește în contextul diversificării sale, al provocărilor generate de evoluția surselor regenerabile de energie și al gestionării eficiente a acestor schimbări în sector.

3.3.

Trăsăturile care caracterizează industria OO&G din Europa sunt următoarele:

3.4.

Provocările actuale pentru industria OO&G din Europa:

3.4.1.

Printre noile provocări care vor afecta ramura se numără:

3.5.

Industria OO&G europeană merită să fie susținută, întrucât:

3.6.

În momentul încheierii acordului de la Aberdeen (2) au fost prezentate rezultatele analizei SWOT a industriei OO&G, detaliate în anexă, pentru a completa propunerile prezentate în cursul discuției.

4.1.

Pe mările din UE funcționează în prezent cca. 2 500 de turbine, cu o capacitate totală de peste 8 GW, amplasate în 11 state. Proporția UE în producția globală se ridică la aproape 90 %. La terminarea celor 12 proiecte actuale, capacitatea instalată va crește la un total de 10,9 GW. Întreaga producție eoliană reprezintă în prezent 7 % din energia din UE, din care cca. 1/7 provine din energie eoliană offshore (OWE).

4.2.

Tendințele actuale de dezvoltare și inovare în acest sector vizează turbinele, fundațiile și instalarea la adâncimi mai mari și la distanțe mai mari de mal.

4.3.

Planificarea financiară devine un instrument tot mai important pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore. În 2014, această industrie a angajat credite fără recurs în valoare de 3,14 miliarde EUR (3), ceea ce reprezintă cel mai ridicat nivel atins în istoria sectorului. Parteneriatele financiare se dovedesc cheia succesului.

4.4.

Perspectivele pentru anii următori cuprind creșterea în continuare a capacității instalate. Cât privește viitorul mai îndepărtat, Asociația europeană pentru energie eoliană (EWEA) estimează că există deja autorizații pentru construcția a noi parcuri cu o capacitate totală de 26,4 GW, iar planurile pe termen lung menționează creșterea cu 98 GW.

4.5.

Conform datelor EWEA, la sfârșitul lui 2011 erau angajate în sectorul energiei eoliene în Europa 192 000 de persoane, din care cca 30-40 000 în sectorul energiei eoliene generate pe mare.

4.6.

Energia oceanică în UE reprezintă cca 1,5 GW de capacitate instalată (de 6 ori mai puțin decât energia eoliană generată pe mare, însă prognoza pentru 2020 este de 3,6 GW). Aceasta se compune din instalații care folosesc energia valurilor și a mareelor, precum și coeficientul de salinitate și conversia energiei termice a oceanului în energie electrică.

5.1.

În 2014, valoarea totală a comenzilor de nave s-a ridicat la 370 de miliarde USD, din care 170 de miliarde USD au reprezentat comenzi de unități offshore. Se estimează că nevoia globală de diverse tipuri de nave offshore în anii 2014-2025 se ridică la între 1 230 și 1 970 de unități. Cererea de nave industriale submarine a crescut cu 180 %, în vreme ce cererea de nave de instalare sau service pentru energia eoliană sau de unități plutitoare offshore a crescut cu între 50 și 60 %.

5.2.

Pentru toate tipurile de nave se preconizează o creștere a comenzilor până în 2025 cu 3,7 %, ceea ce, în contextul frecventelor prognoze de creștere privind navele offshore, arată că industria offshore constituie și va rămâne un impuls puternic pentru producția navală. În 2014, proporția reprezentată de navele offshore în ansamblul producției de nave în Europa se ridica la 30 %.

5.3.

O relație la fel de solidă cu industria offshore o are industria europeană a echipamentelor maritime, care este lider mondial al producției pentru sectorul offshore al modulelor de forare, motoarelor, vinciurilor, macaralelor și al componentelor electronice.

5.4.

Energia eoliană generată pe mare constituie un impuls ecologic pentru industria maritimă. Potențialul global total al acesteia este estimat la peste 19 miliarde EUR între anii 2012-2022 (cca 2 miliarde EUR pe an). Aceste estimări se bazează pe numărul navelor și al echipamentelor necesare pentru construcția și exploatarea parcurilor eoliene planificate.

5.5.

De asemenea, se relevă un nou tip de cerere de produse și servicii în industria maritimă europeană în legătură cu consolidarea operațiilor la mai mare adâncime, în principal în sectorul OO&G, dar și în cel al energiei eoliene generate pe mare.

5.6.

Topirea banchizelor în zonele arctice creează perspective de exploatare a resurselor, precum și a navigației în aceste zone (deși impulsurile în acest sens nu pot fi considerate întru totul „ecologice”). În această tendință se încadrează, printre altele, cererea sporită pentru construcția de spărgătoare de gheață și de nave de transport și de întreținere care să poată face față gheții.

5.7.

Sectorul abia incipient al energiei oceanice va reprezenta la rândul lui un impuls ecologic tot mai puternic pentru industria maritimă europeană, în special pentru sectoarele asociate în cadrul SEA Europe.

5.8.

Gama produselor sectorului naval pentru industria OO&G este corelată cu ciclul de viață al acestei industrii în următoarele moduri:

5.9.

Pentru a se asigura aprovizionarea viitoare cu petrol și gaz, va fi necesară creșterea semnificativă a numărului de puțuri offshore. În consecință, va exista o cerere semnificativă de module tehnice avansate pentru platforme și de reparare și transformare a diverselor tipuri de instalații și platforme de foraj offshore, servicii care constituie o sursă importantă de venituri pentru sectorul construcției și reparării navelor din UE.

5.10.

Se identifică perspective interesante în ce privește noua specialitate a producției navale – navele specializate nu numai în transportul gazului natural (FLNG), ci și în furnizarea altor servicii pentru industria petrolului și gazului offshore, inclusiv înlocuirea terminalelor portuare mobile de LNG. Facem referire în acest sens la versiunea FPSO LNG (nave care ajută la producerea, depozitarea și transportul gazului lichefiat) și FSRU (transport, depozitare și regazeificare).

5.11.

Totodată, porturile europene pot beneficia de impulsul generat de industria offshore. Ne referim în acest sens la serviciile de operare a încărcăturilor și descărcare a subansamblelor pentru energia eoliană generată pe mare: segmente ale turnurilor, ale generatoarelor și elicelor rotoare, precum și a altor echipamente comandate de industria offshore.

6.1.

În cursul ultimului deceniu, investițiile europene în inovare nu au ținut pasul cu cele ale concurenților principali (SUA). Acest lucru are consecințe în toate sectoarele industriale, ca atare și în industria OO&G.

6.2.

Una din principalele provocări în industria petrolului și a gazului o reprezintă asigurarea unei exploatări sigure a activelor în situația învechirii acestora. Cca 30 % din platformele active la nivel mondial operează de peste 20 de ani, multe dintre ele depășind deja perioada de funcționare pentru care au fost proiectate.

6.3.

Principalele domenii care necesită acțiuni în contextul învechirii instalațiilor din sectorul OO&G sunt:

6.4.

Creșterea sectorului depinde de tehnologiile inovatoare care au ca scop sprijinirea extracției și permiterea „extragerii ultimului strop” din instalațiile în curs de îmbătrânire și prelungirea perioadei de exploatare a câtorva poluri de producție.

6.4.1.

Noile tehnologii joacă totodată un rol esențial în prospecțiunile și producția de la mari adâncimi, care presupun investiții de miliarde. Dezvoltarea noilor tehnologii are ca scop reducerea costurilor și a riscurilor de operare și exploatarea puțurilor în condiții de temperatură și presiune ridicată.

6.5.

CESE consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere o amendare a fondurilor structurale și/sau a planului Juncker cu scopul sprijinirii investițiilor în inovarea din industria offshore, în special în domeniile:

6.6.

Dezvoltarea exploatării gazelor de șist cu asigurarea respectării cerințelor ecologice reprezintă o opțiune tot mai atrăgătoare și pentru sectorul OO&G, datorită îmbunătățirii semnificative a tehnologiei de fracturare hidraulică a rocilor submarine. De asemenea, depozitarea CO2 în mare poate constitui un factor ecologic central pentru creșterea potențială, inclusiv pentru industria offshore, în competiția către o economie cu emisii reduse.

6.7.

Alte noi domenii de dezvoltare pot fi realizarea unor platforme industriale multifuncționale în continuarea proiectelor-pilot (al 7-lea program-cadru) și construcția unor echipamente și instalații complete pentru exploatarea energiei valurilor și a mareelor oceanice.

6.8.

Provocarea pentru factorii de decizie politică din UE constă în fructificarea potențialului programului Orizont 2020 de maximizare a cercetării științifice și a inovării (4) în domeniul industriei europene offshore.

7.1.

Activitățile sectorului industrial offshore din Europa au loc în contextul unui cadru de reglementare tot mai complex. Principalele dispoziții care afectează aceste industrii cuprind:

7.2.

Directiva privind siguranța în industria OO&G a intrat în vigoare în 2013 și urmează să fie încorporată în sistemele juridice naționale până în iulie 2015, industria trebuind să se adapteze la noile standarde până în iulie 2016.

7.2.1.

Pentru a se obține un efect global și capacitatea de a se monitoriza avariile grave din Europa, precum și din alte părți ale lumii, trebuie să existe o cooperare între Comisie, statele membre și întreprinderi specializate în următoarele domenii:

7.3.

Reprezentanții industriei consideră în prezent că activitatea cu privire la documentul de referință (BREF) privind explorarea și producția hidrocarburilor în UE folosind fracturarea hidraulică de mare volum constituie o chestiune de reglementare deosebit de delicată.

7.4.

De asemenea, în contextul impactului pe care îl are reglementarea asupra dezvoltării tuturor sectoarelor industriei offshore, este necesară respectarea celei mai recente directive (iulie 2014) de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim.

7.5.

Conținutul Comunicării COM(2008) 699 privind materiile prime, care stabilește direcția către o mai mare cooperare internațională între studiile geologice naționale, în scopul sporirii bazei de cunoștințe de la nivelul UE, ar trebui să aibă la rândul său un impact indirect asupra industriei extractive offshore.

7.6.

Următoarele chestiuni de reglementare și politice, cu influență asupra întregii industrii europene offshore, nu sunt cu nimic mai puțin importante:

8.1.

Marea diversitate a industriei offshore europene și impactul semnificativ al globalizării asupra economiei, alături de problemele încă nerezolvate privind condițiile de concurență echitabile și dumpingul social în acest sector au dus la o situație complexă în chestiunile legate de personal. Această situație este agravată de probleme în domeniul dialogului social, al relațiilor colective de muncă și al standardelor sociale.

8.1.1.

Aceste chestiuni ar putea fi soluționate în mod cuprinzător în temeiul Convenției privind munca în domeniul maritim din 2006 (MLC), care intră acum în vigoare și al regulamentului UE prin care aceasta va fi implementată.

8.1.2.

Din păcate, șansele de aplicare pe scară largă a acestei convenții în industria offshore sunt încă limitate. Cauza este atât absența unor dispoziții precise în MLC privind lucrătorii offshore, cât și atitudinea guvernelor, a operatorilor și a proprietarilor. Această stare de fapt este înrăutățită de problemele existente în UE privind înregistrarea navelor și a instalațiilor industriale plutitoare.

8.2.

CESE consideră că Comisia și partenerii sociali sectoriali din Europa care reprezintă industria offshore ar trebui să urmeze exemplul pozitiv dat de directiva din 2008 prin care se implementează în UE Convenția privind munca în domeniul maritim, pe baza acordului sectorial european dintre ETF și ECSA.

8.2.1.

O soluție-model ar putea fi acordul colectiv al Federației Internaționale a Lucrătorilor din Transporturi (ITF) pentru industria offshore. Implementarea acestuia este în momentul de față împiedicată de lipsa de voință a autorităților naționale, de situația privind înregistrarea navelor, de caracterul nesatisfăcător al dialogului social și de proporția mare pe piața muncii a persoanelor angajate cu contracte de mizerie sau a lucrătorilor aparent independenți.

9.1.

Industria petrolului și gazelor funcționează de aproximativ 50 de ani și are o durată de viață estimată de încă 50 de ani, confruntându-se cu un mediu energetic care suferă o mutație semnificativă, sub următoarele aspecte:

Întrebarea este: poate sectorul tradițional O&G să facă față provocării majore de a-și diversifica activitățile în sectorul energiei din surse regenerabile și de a gestiona o astfel de schimbare?

9.2.

Comisia pentru Marea Nordului urmează să colaboreze cu Camera Lorzilor în scopul de a implica guvernul Regatului Unit în promovarea unei abordări integrate a amenajării spațiului maritim în bazinul Mării Nordului și în elaborarea unui document de comunicare și a unei strategii de identificare a beneficiilor pe care o rețea energetică a Mării Nordului le-ar avea pentru public.

9.3.

CESE solicită Comisiei Europene să promoveze o dezbatere privind potențialul unei strategii specifice pentru Marea Nordului, care să acopere provocările pentru o industrie offshore durabilă și competitivă în Europa, vizând următoarele aspecte: