6.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 67/110

1.1

Comitetul salută propunerea Comisiei Europene pentru o recomandare a Consiliului și recunoaște, cu regret, că este necesară includerea unui pachet de măsuri, care să poată fi prezentat și sub forma unui program minim de implementare.

1.2

De asemenea, Comitetul deplânge faptul că, așa cum se menționează și în expunerea de motive a recomandării, realizarea obiectivelor strategiei-cadru la nivel european se confruntă în permanență cu dificultăți grave privind punerea în aplicare și angajamentul politic la nivel național, regional și local.

1.3

Comitetul atrage atenția asupra lacunelor evidențiate în documentele de analiză ale organizațiilor societății civile cu privire la strategia-cadru și programele strategice de la nivel național. Este absolut necesar ca, în baza indiciilor furnizate de părțile interesate, acestea să fie luate în serios și remediate, prin elaborarea și punerea în aplicare, într-o perioadă determinată, a unor soluții eficace și cuprinzătoare la nivelul politicilor publice.

1.4

CESE consideră că partea din propunere care se referă la măsurile politice orizontale este superficială și invită Comisia să o elaboreze în detaliu, să definească mai concret cerințele formulate în cele patru domenii, sprijinind punerea lor în aplicare prin prezentarea celor mai bune practici.

1.5

Comitetul este de părere, în lumina concluziilor exprimate în expunerea de motive a propunerii de recomandare (1) și a înrăutățirii situației socioeconomice ca urmare a crizei economice, ca Consiliul, făcând uz de competențele sale, să adopte acte juridice constrângătoare pentru a atenua agravarea situației precare și a stării de sărăcie care periclitează viața cetățenilor și pentru a combate efectele cele mai grave ale discriminării, rasismului și atitudinii antițigănești.

1.6

Comitetul preconizează, în special în cazul unor condiții de viață extrem de defavorizate, definirea unor cadre clare de aplicare a drepturilor omului, precum și elaborarea - necesară de mult timp - a unor indicatori și indici de referință pentru evaluarea unor astfel de condiții de viață.

1.7

Recomandă ca evaluarea implementării strategiilor să fie realizată de grupuri de experți independenți, care să aibă la dispoziție instrumentele juridice și garanțiile necesare în materie de etică în cercetare; de asemenea, trebuie garantată finanțarea activității acestora și transparența utilizării fondurilor.

1.8

Trebuie consolidată, prin intermediul garanțiilor juridice și de altă natură necesare, funcționarea autorităților responsabile cu implementarea tratamentului egal, actori-cheie ai politicii de combatere a discriminării, a punctelor de contact naționale care joacă un rol esențial în punerea în aplicare a strategiilor, precum și a cooperării acestor diferite instanțe cu grupurile de populație vizate.

1.9

Condiția pentru sporirea eficacității implementării strategiilor și recâștigarea încrederii celor vizați este implicarea și mobilizarea reale a romilor în toate domeniile de intervenție. Comitetul recomandă și se așteaptă la extinderea cadrului conceptual de cooperare, promovarea unei culturi de conciliere dincolo de simpla consultare și formulează recomandări în acest sens.

1.10

Comitetul subliniază că factorii de decizie trebuie să se distanțeze în mod clar de orice declarații rasiste, violente și cu un pronunțat caracter discriminatoriu la adresa romilor; de asemenea, insistă asupra necesității de a denunța în mod deschis și consecvent fenomenele de violență rasistă și discursurile care instigă la ură, precum și asupra elaborării unor instrumente juridice, administrative, de reglementare și de informare, care să poată fi utilizate eficient în combaterea unor astfel de manifestări.

2.1

La 5 aprilie 2011, Comisia a adoptat un cadru al UE privind strategiile naționale, până în 2020, privind integrarea romilor (2), creând în sfârșit, după o lungă așteptare, posibilitatea desfășurării de acțiuni concertate pentru reducerea sărăciei și a segregării care afectează și comunitatea romilor. În iunie 2011, Consiliul a aprobat acest document (3) și a invitat statele membre să adopte, înainte de încheierea anului 2011, strategii naționale de integrare a romilor.

2.2

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de cadru, Comisia Europeană realizează un raport anual privind stadiul punerii în aplicare a strategiilor. În 2012, ea a efectuat prima sa evaluare (4) a strategiilor prezentate de statele membre, a adoptat concluzii orizontale și, într-un document anexat, a analizat punctele forte și punctele slabe identificate în strategie fiecărui stat membru (5).

2.3

Asociațiile care au ca scop reprezentarea romilor au urmărit îndeaproape procesul de elaborare a acestor strategii și au exprimat, în numeroase documente, punctele de vedere sau rezervele cu privire la anumite aspecte și, totodată, au evaluat strategiile (6).

2.4

Toate aceste analize au dat la iveală importante lacune în strategiile statelor membre. În opinia organizațiilor societății civile, conținuturile orizontale și deficiențele acestora constituie o problemă importantă. Exemple de astfel de lacune sunt:

2.5

Documentele de analiză citate anterior ale Comisiei Europene nu reacționează la aceste lacune fundamentale constatate în strategiile statelor membre în ceea ce privește condamnarea, atenuarea și suprimarea diferitelor manifestări ale handicapului social și societal pe care îl generează aceste lacune, care ating aspecte dintre cele mai grave, respectiv încălcarea drepturilor omului. Astfel, nu se insistă suficient asupra violării „tradiționale” a drepturilor omului și ale „tinerei generații”, de exemplu:

2.6

CESE a consacrat două avize strategiei-cadru și strategiilor naționale de integrare a romilor. Avizul precedent (7), care se referă la chestiunea responsabilizării sociale și a integrării romilor, aprobă strategia-cadru, evocă, din perspectiva elaborării și punerii în aplicare ulterioare, necesitatea unei abordări triple (o politică de integrare fără deosebire de rasă și etnie, o politică de sprijinire a responsabilizării persoanelor care se consideră membre ale oricăror comunități rome și de promovare a succeselor înregistrate în materie de integrare socială, politică generală antirasistă și publicitate) și formulează noi propuneri.

2.7

În avizul său suplimentar, CESE (8), bazându-se pe un studiu efectuat în 2012, atrage atenția asupra lipsei de încredere observate de formatorii de opinie ai comunității rome; în consecință, prezintă propuneri privind în special integrarea romilor și promovarea participării acestora.

3.1

Comitetul recunoaște cu regret necesitatea recomandării Consiliului privind situația romilor, efectele crizei și angajamentele extrem de variabile ale statelor membre și aprobă aceste obiective; în schimb, el consideră că măsurile cuprinse în această recomandare, care ar putea fi percepute ca un program minim de punere în aplicare, sunt, în anumite cazuri, prea superficiale și prea puțin operaționale pentru a asigura atingerea obiectivelor urmărite în document.

3.2

După cum se afirmă în propunerea Comisiei, acesta urmărește „accelerarea progreselor, prin concentrarea atenției statelor membre asupra unei serii de măsuri concrete care sunt de o importanță crucială pentru punerea în aplicare cu mai multă eficacitate a strategiilor lor”. Comitetul regretă faptul că această finalitate lasă să se înțeleagă, în același timp, că realizarea obiectivelor strategiei-cadru la nivel european se lovește în mod constant de serioase dificultăți în ceea ce privește angajamentul politic asumat la nivel național, regional și local.

3.3

Comitetul observă că, dacă nu se dorește să se rateze încă o dată momentul politic favorabil în ceea ce privește integrarea romilor - ceea ce ar pune într-o situație gravă de risc atât obiectivele Uniunii, cât și evoluția condițiilor de viață ale persoanelor în cauză -, ar trebui adoptat, cu participarea organizațiilor romilor interesate și ale societății civile relevante și în cadrul unei vaste consultări, o listă de recomandări bazată pe un sistem de analiză factuală, cu obiective realiste și controlabile în mod efectiv, care să cuprindă elemente suficient de concrete și operaționale și care să fie totodată posibil de evaluat.

3.4

Comitetul consideră că recomandările politice care figurează în propunere sunt utile și trebuie să beneficieze de un sprijin larg, constituind o listă de intervenție restrânsă și care trebuie să fie pusă în aplicare în mod necondiționat. În plus, el constată că aceste recomandări definesc un cadru de acțiune mult prea limitat și nu sunt întotdeauna suficient de ambițioase; el insistă, prin urmare, asupra extinderii listei de recomandări și a completării acesteia cu instrumente de control și monitorizare.

3.5

Comitetul consideră că partea din propunere care se referă la măsurile politice orizontale este tratată superficial și invită Consiliul să dezvolte mai mult cele patru domenii delimitate (lupta împotriva discriminării, protecția femeilor și a copiilor romi, reducerea sărăciei, incluziunea socială și autonomizarea romilor) și să definească cerințe mult mai concrete, furnizând totodată, în acest context, indicații privind cele mai bune practici necesare.

3.6

Comitetul nu este satisfăcut de argumentele prezentate în document, care susțin că „prin alegerea unui instrument [juridic] fără caracter obligatoriu, s-a urmărit ca statele membre să beneficieze de orientări practice în ceea ce privește problema integrării sociale a romilor, dar fără să stabilească norme obligatorii stricte”, întrucât conform constatărilor Comisiei Europene, încă nu au fost adoptate măsuri ferme și proporționate pentru identificarea unei soluții la problemele sociale și economice cu care se confruntă o mare parte din populația romă a UE. Dacă situația actuală de criză nu este gestionată în mod corespunzător și orientat, grupurile de romi, care sunt totodată grav afectate de segregare, discriminare și sărăcie extremă, vor suferi într-o măsură disproporționată din cauza efectelor acesteia, în condițiile în care criza este deja pentru ei o povară insuportabilă și intolerabilă; prin urmare, în opinia Comisiei sunt necesare soluții și intervenții eficace din partea factorilor de decizie și sub raportul unei aplicabilități imediate și cu caracter juridic.

3.7

Prin urmare, Comitetul este de părere ca, în lumina concluziilor exprimate în expunerea de motive a propunerii de recomandare (9), Consiliul, făcând uz de competențele sale, să adopte acte juridice constrângătoare pentru a combate efectele cele mai grave ale discriminării, rasismului, atitudinii ostile față de romi și celei antițigănești. Necesitatea unor astfel de măsuri decurge tocmai din lipsurile evidente, la nivelul statelor membre, în materie de legislație și jurisprudență (10).

4.1

Comitetul sugerează serviciilor competente ale Uniunii Europene să își reevalueze misiunile strict legate de aplicarea drepturilor fundamentale ale romilor și a drepturilor minorităților, în afara metodei deschise de coordonare, în special în ceea ce privește chestiunile menționate anterior. În această privință, Comitetul consideră necesar ca Uniunea:

4.2

Comitetul propune să se acorde prioritate conservării tradițiilor lingvistice și/sau culturale, care constituie fundamentul identității romilor, precum și susținerii sociale și bugetare a acestora, ca urmare a reexaminării strategiilor.

4.3

În opinia Comitetului, este indispensabil, pentru realizarea strategiilor naționale de integrare a romilor, ca statele membre să vegheze îndeaproape la legiferarea și punerea în aplicare a politicilor conexe, să remedieze eventualele efecte discriminatorii și, în acest sens, să instituie mecanisme eficace.

4.4

Pentru sprijinirea integrării și independenței materiale a romilor, Comitetul solicită în mod ferm statelor membre să răspundă în mod adecvat nivelului necesităților și pună în aplicare programe care să favorizeze ocuparea forței de muncă, antreprenoriatul și programe de formare. În acest sens, solicită de urgență consolidarea instrumentelor juridice menite să încurajeze întreprinderile să ofere locuri de muncă romilor. Pentru comunitățile rome segregate care înregistrează, pe termen lung, o cotă extrem de redusă a ocupării a forței de muncă și se confruntă cu un nivel foarte ridicat de discriminare pe piața forței de muncă, este necesar să se creeze forme specifice de ocupare a forței de muncă, inclusiv un număr suficient de locuri de muncă corespunzătoare finanțate din fonduri publice.

4.5

Comitetul regretă că Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și statele membre nu au putut defini încă nici indicatorii și punctele de referință care constituie condiția primordială a evaluării strategiilor și programelor de intervenție, nici metodologiile și cerințele în domeniu, care sunt condițiile unei colectări de date și analize a situației actuale adecvate și independente (11). Practicile actuale de monitorizare și evaluare a statelor membre se limitează adesea la raporturi realizate fără o adevărată metodă de evaluare, bazându-se eventual pe date, nu rare fiind cazurile în care rezultatele produse sunt lipsite de orice fundament.

4.6

Comitetul propune ca misiunile de evaluare să fie încredințate unor grupuri de cercetători și unor institute selecționate prin procedură deschisă de ofertare, profesioniști independenți din punct de vedere politic, a căror independență trebuie consolidată și prin diverse instrumente juridice (de exemplu, introducerea unei declarații de absență a conflictului de interese, reguli de transparență financiară în materie de utilizare a fondurilor, control din partea comunității științifice, supravegherea metodei de cercetare etc.) (12).

4.7

Dincolo de finanțarea programabilă, transparentă și corespunzătoare din partea autorităților pentru egalitatea de tratament, situația juridică a acestor instituții trebuie consolidată astfel încât puterea politică să poată influența cât mai puțin posibil funcționarea acestora, dar să le garanteze totuși condițiile de funcționare. Autoritățile pentru egalitatea de tratament trebuie de asemenea să întrețină legături permanente și strânse cu asociațiile responsabile de reprezentare a romilor, dincolo de punctele de contact pentru romi.

4.8

Punctele de contact naționale pentru romi trebuie să-și îndeplinească misiunea într-un mod transparent, nu numai în teorie, ci și în practică. Activitatea acestora este esențială pentru realizarea strategiilor-cadru. Trebuie garantate, pe cale legală, drepturile punctelor de contact și ale organismelor guvernamentale însărcinate cu programarea și punerea în aplicare a politicilor sociale privind romii, pentru ca acestea să poată, precum un „câine de gardă”, să își poată exprima opinia cu privire la procedurile legislative referitoare la politicile guvernamentale care privesc și romii și să influențeze aceste organisme, astfel încât efectele să nu se anuleze reciproc. Punctele de contact pentru romi au obligația de a informa asociațiile reprezentative ale societății civile rome, sub forma, de exemplu, a publicării unor rapoarte anuale ale evaluatorilor independenți, al căror conținut să nu fie supus niciunei influențe politice, sau a unor conferințe specializate.

4.9

Comitetul consideră că este greu de realizat obiectivul stabilit la punctul 5.1 al propunerii de recomandare: „statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura aplicarea prezentei recomandări într-un interval de până la 24 de luni de la publicare și să notifice Comisiei toate măsurile adoptate, în conformitate cu prezenta recomandare, până la acea dată”; în acest scop, trebuie suprimată posibilitatea ca statele membre să fie scutite de obligația de a pune în aplicare strategia-cadru a UE privind propriile lor angajamente. Într-adevăr, propunerea actuală, în ceea ce privește conținutul, nu reprezintă decât o parte a sistemului mai extins de cerințe, definit de strategia-cadru într-un vast context și pe care Comisia este chemată să-l evalueze în fiecare an.

4.10

În opinia mai multor experți și a mai multor organizații ale societății civile rome - care se regăsește în parte în evaluarea Comisiei Europene în domeniu -, actualele politici și mecanisme de ajutor ale statelor membre nu permit, în anumite cazuri, tratarea chestiunii integrării romilor cu o eficacitate suficientă și nu au întotdeauna ca punct de plecare și fir conductor o abordare bazată pe drepturile omului (13). Între timp, s-a constatat, din păcate, o agravare a excluziunii romilor în mai multe țări. Cauza principală a acestei situații este discriminarea constantă a romilor, atitudinea antițigănească adânc înrădăcinată, căreia autoritățile nu îi acordă atenția cuvenită sau, cum se afirmă în propunerea de recomandare, „cheia de boltă a problemei constă în legăturile strânse dintre discriminare și excluderea socială cu care se confruntă romii” (14).

4.11

În opinia Comitetului, eliminarea efectelor negative ale acestor mecanisme trebuie să constituie principalul obiectiv al oricărei politici de incluziune. În acest sens, principalele instrumente sunt, în special, integrarea romilor și încurajarea participării acestora, precum și autonomizarea organizațiilor romilor și dezvoltarea competențelor acestora. Acest lucru nu este posibil decât în cadrul unei culturi bazate în mod ferm pe acceptare, în care politica privind romii este canalizată în mod efectiv pe domeniile specifice acestora, în care romii nu sunt doar considerați beneficiari, ci acționează pe picior de egalitate, participarea lor fiind indispensabilă. Trebuie modificată abordarea paternalistă anterioară, în cadrul căreia procesele erau definite de către formatorii de opinie și decidenți majoritari ai societății, iar romii trebuie recunoscuți și acceptați ca membri ai societății responsabili, în măsură să-și influențeze activ destinul și pregătiți să o facă.

4.12

Comitetul face trimitere la un aviz anterior (15), în care dădea la iveală, pe baza unui studiu, gradul ridicat de insatisfacție, o anumită frustrare și neîncredere exprimate de numeroși purtători de cuvânt ai comunității rome, de organizațiile societății civile și reprezentanții acestora. Conform acestui aviz al CESE, în ciuda intențiilor declarate, „părțile vizate nu au fost suficient implicate în procesul de elaborare a strategiilor, nu s-au creat mecanismele fundamentale de participare, respectiv, din cauza experiențelor de secole de discriminare și segregare, procesele actuale nu au reușit să sădească suficientă încredere în cercul reprezentanților părților vizate”. Un studiu elaborat în aceeași perioadă de ERPS a ajuns la aceleași concluzii (16).

4.13

Fiind vorba de schimbări ale abordării sociale și decizionale, Comitetul evidențiază că acest proces nu poate fi conceput fără participarea romilor - și a organizațiilor civile care îi reprezintă - în faza de elaborare, punere în aplicare și evaluare a politicilor la toate nivelurile. Comitetul consideră că este necesar să se definească indicatorii care permit evaluarea adecvată a gradului de integrare și de participare a romilor (de exemplu, în administrația locală sau centrală, date privind școlarizarea, rata de participare la punerea în aplicare a programelor etc.).

4.14

Comitetul sugerează și așteaptă lărgirea cadrului conceptual al cooperării, o cultură bazată pe consens care să meargă dincolo de simpla consultare, punerea în funcțiune a platformelor de dialog permanent (și la nivel local), crearea mecanismelor organizaționale adecvate pentru asigurarea participării, o transparență sporită a deciziilor autorităților publice (la nivel local) și justificarea deciziilor (care să reveleze și divergențele de opinie și rezultatele votului).

4.15

Comitetul propune să se garanteze, cum s-a indicat anterior, un fond de ajutor (de exemplu, ca parte a programului „Europa pentru cetățeni”) favorabil integrării și autonomizării romilor, precum și dezvoltării capacităților și a organizațiilor societății civile reprezentative. Programul operațional al FSE, sau, mai precis, garanția programelor de sprijin care prevăd o asistență tehnică ar fi la fel de importante pentru dezvoltarea capacităților instituționale ale organizațiilor romilor.

4.16

Factorii de decizie trebuie să se desolidarizeze în mod clar de declarațiile îngrijorătoare împotriva romilor, impregnate de rasism, de violență și cu pronunțat caracter discriminatoriu, iar fenomenele de violență rasistă și discursurile încărcate de ură trebuie denunțate în mod deschis și trebuie elaborate instrumente juridice, administrative, de reglementare și de publicitate care să permită combaterea eficace a acestor fenomene. În acest sens, formatorilor de opinie, în special elitei politice și mediatice, îi revine o responsabilitate esențială. Comitetul propune să se desfășoare, în cadrul unei metodologii uniforme, cercetări sistematice privind prejudecățile și să se creeze instrumente care să fie în măsură, în cazul în care rezultatele dau la iveală o tendință negativă, să încurajeze politicile publice în materie, punerea în aplicare a acestora sau intensificarea eforturilor.

4.17

Comitetul atrage în mod insistent atenția statelor membre asupra faptului că nu este suficientă realizarea unor programe sub formă de proiecte focalizate pe un anumit domeniu problematic, pentru a face față segregării și discriminării care dăinuie de câteva generații, care se răsfrâng în toate aspectele vieții celor afectați. În prezent, este indispensabil să se opteze pentru o abordare sistemică în realizarea obiectivelor strategiei.