1.1

CESE consideră propunerea de directivă ca superfluă (mai ales în ceea ce privește obligația furnizării de informații despre „politica de diversitate”), fiind de părere că în acest domeniu nu se impune adoptarea de noi dispoziții legislative la nivel european. În general vorbind, CESE nu identifică nicio valoare adăugată fundamentală pe care directiva ar oferi-o în raport cu dispozițiile în vigoare, exprimându-și, dimpotrivă, temerea în legătură cu o eventuală creștere a sarcinii administrative.

1.2

CESE consideră că transparența face parte integrantă din gestionarea modernă a întreprinderii. Întreprinderile europene au demonstrat că sunt suficient de transparente din perspectiva legislației în vigoare. În Europa, responsabilitatea socială este de competența întreprinderilor, făcând parte din strategia acestora și fiind pusă în practică în mod voluntar. Chiar și în vreme de criză, întreprinderile europene nu și-au redus nivelurile de transparență și responsabilitate.

1.3

CESE ia notă de faptul că unele părți interesate, precum și publicul larg, simt nevoia unei transparențe sporite în privința politicilor întreprinderilor, mai ales când este vorba despre de dezvăluirea de informații de natură socială și de mediu, și în mod cu totul special în cazul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în țări terțe, ca de exemplu întreprinderile extractive din Africa (riscuri de mediu, corupție), întreprinderile textile din Asia (implicații sociale, drepturile omului) etc.

1.4

Singura valoare adăugată care poate fi identificată în propunere constă în faptul că aceasta pune accentul pe problematica riscurilor, definiția și gestionarea lor, precum și obligația de a le declara. Acest lucru ar putea permite întreprinderilor să gestioneze mai bine riscurile și oportunitățile și deci să își asume mai hotărât responsabilitățile implicate de activitățile lor nefinanciare. Dar chiar și așa stând lucrurile, întreprinderea respectivă este cea care ar trebui să poată hotărî dacă dorește să efectueze sau nu acest demers.

2.1

CESE est conștient de faptul că, în general, sporirea transparenței permite furnizarea unei contribuții semnificative la buna funcționare a pieței interne. O mai mare comparabilitate a informațiilor privind funcționarea întreprinderilor poate influența justețea deciziilor luate de investitori și acționari.

2.2

CESE consideră că modalitatea actuală de dezvăluire a informațiilor nefinanciare, precum și natura acestora sunt foarte potrivite și se dovedesc suficiente din perspectiva obiectivului urmărit. Noile date care ar urma să fie dezvăluite în mod obligatoriu reprezintă o sarcină excesivă, care contravine principiului proporționalității. Prin urmare, CESE ar prefera ca propunerea să solicite doar dezvăluirea informațiilor cu adevărat relevante și grăitoare, pentru ca întreprinderilor să nu li se impună sarcini administrative excesive și, în același timp, pentru ca propunerea să furnizeze cea mai bună valoare adăugată utilizatorilor acestor informații (investitori, acționari și salariați).

2.3

CESE ar prefera ca întreprinderile să dezvăluie informații nefinanciare doar dacă ele aleg să o facă. Prin urmare, Comitetul propune modificarea conținutului articolelor 1 și 2 din propunerea de directivă.

2.4

Propunerea prevede că întreprinderile mici și mijlocii nu vor fi supuse obligației de a dezvălui informații nefinanciare, ceea ce corespunde obiectivelor pe termen lung ale Uniunii Europene, care vizează reducerea sarcinii administrative ce revine întreprinzătorilor.

2.5

CESE apreciază că dispozițiile propunerii supuse examinării, care prevăd dezvăluirea de informații nefinanciare în raportul anual și verificarea lor de către auditorul statutar, sunt complexe și totodată dificil de îndeplinit; va fi nevoie în acest sens de elaborarea complementară a unui ghid practic. Legislația europeană cere ca auditorul statutar să emită un aviz cu privire la coerența dintre raportul anual și conturi, având în vedere că dispozițiile în vigoare impun ca respectivul raport anual să conțină conturile anuale, raportul auditorului statutar și, eventual, alte documente. Verificarea informațiilor nefinanciare ar putea să se dovedească însă extrem de problematică și costisitoare. Este necesar să se definească precis modul în care trebuie prezentate informațiile dezvăluite în raportul anual, ținând totodată seama de necesitatea de a nu împovăra excesiv utilizatorii acestui raport cu informații lipsite de relevanță. CESE va promova dezvăluirea de informații nefinanciare prin intermediul unor documente pentru care nu se solicită un control legal.

3.1

CESE consideră că prezentarea obligatorie a unei „politici de diversitate” constituie o sarcină administrativă inutilă, care nu se justifică și ale cărei efecte pozitive nu pot fi dovedite. CESE consideră că faptul de a impune unor entități private instituirea unei „politici de diversitate” și mai ales obligația de a prezenta „politica de diversitate” a întreprinderii sau de a explica motivele pentru care aceasta nu a instituit o astfel de politică reprezintă o ingerință nejustificată în libertatea de a întreprinde și în libertatea de decizie a proprietarilor de societăți. Ca atare, Comitetul respinge ferm această ingerință. Dezvăluirea de informații privind o întreprindere ar trebui să rămână, în continuare, o decizie voluntară a întreprinderii respective, în funcție de eventualul avantaj concurențial pe care îl prezintă o astfel de publicare. CESE se opune totodată ansamblului de măsuri care vizează prezentarea unor informații detaliate privind politica de „diversitate”, din mai multe motive.

3.2

Trebuie în primul rând subliniat că prezentarea de informații privind o „politică de diversitate” în ceea ce privește alcătuirea organelor de conducere ale unei societăți nu are consecințe nici asupra gestionării, nici asupra performanțelor acelei societăți, contrar afirmațiilor eronate din expunerea de motive. În opinia CESE, proprietarul, proprietarii sau acționarii societății sunt cei care ar trebui să hotărască ce persoane le vor conduce societatea, care vor fi mecanismele de control al gestionării și ce rol vor juca în acest proces membrii organelor de supraveghere și de administrație. Funcționarea unei societăți depinde înainte de toate de responsabilitatea exclusivă care îi revine proprietarului sau acționarului ei, care acoperă totodată riscul pe care și-l asumă aceștia de a suferi pierderi din pricina adoptării unor decizii de afaceri greșite. Prin modificarea artificială a alcătuirii organelor de supraveghere și de administrație, nu se poate obține decât o perturbare a stării de lucruri actuale, care funcționează bine.

3.3

Comisia Europeană nu ar trebui în niciun caz să intervină în procesul de decizie care vizează, de exemplu, numărul de membri ai consiliului de administrație, calificările, vârsta sau sexul lor. Din analiza Comisiei Europene nu reiese că ar exista o legătură directă între vârstă, sex și alte considerații, pe de o parte, și performanțele unei societăți, de cealaltă parte; și chiar dacă s-ar dovedi că este așa, acest lucru nu ar justifica o ingerință autoritară în alcătuirea organelor de conducere sau de supraveghere ale unei societăți.

1)

va încuraja mai înainte de toate, în conformitate cu principiul subsidiarității, dezvăluirea informațiilor nefinanciare nou solicitate pe baza hotărârii voluntare a societăților înseși sau a unei reglementări naționale care să definească obligațiile în materie de informație;

2)

va recomanda retragerea din propunerea de directivă a dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) privind „politica de diversitate” și, dacă se va dovedi că acestei solicitări nu i se poate da curs, va recomanda ca dezvăluirea de informații privind politica de diversitate, inclusiv explicarea motivelor pentru care societatea nu a introdus o astfel de politică, să fie lăsată la latitudinea întreprinderii înseși sau, eventual, reglementată la nivel național.

Voturi pentru

:

37

Voturi împotrivă

:

96

Abțineri

:

2