7.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 199/1

—

având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (2),

—

având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (3),

—

având în vedere Decizia Comisiei 2010/15/UE din 16 decembrie 2009 de stabilire a unui ghid de utilizare a Sistemului Comunitar de Informare Rapidă „RAPEX” înființat în temeiul articolului 12 și a procedurii de notificare stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/95/CE (Directiva privind siguranța generală a produselor) (4),

—

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (COM(2008)0905),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor: Rezumat al acțiunilor preconizate”, DG Sănătate și Consumatori, 18 mai 2010,

—

având în vedere Foaia de parcurs intitulată „Alinierea la noul cadru legislativ (Decizia nr. 768/2008/CE)”, DG Întreprinderi și Industrie, 15 aprilie 2010,

—

având în vedere Foaia de parcurs intitulată „Revizuirea Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor” (DSGP), DG Sănătate și Consumatori, 25 martie 2010,

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei privind relația dintre Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor și dispozițiile de supraveghere a pieței prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, DG Sănătate și Consumatori, 2 martie 2010,

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor: identificarea aspectelor-cheie”, DG Sănătate și Consumatori, 15 septembrie 2009,

—

având în vedere documentul de informare comandat de Comisia IMCO privind supravegherea pieței în statele membre, publicat în octombrie 2009,

—

având în vedere documentul de informare comandat de Comisia IMCO referitor la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor (DSGP) și supravegherea pieței, publicat în septembrie 2010,

—

având în vedere atelierul de lucru referitor la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței care a avut loc la 30 septembrie 2010,

—

având în vedere summitul trilateral UE-SUA-China desfășurat la Shanghai la 25-26 octombrie 2010,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0033/2011),

A.

întrucât este esențial să se asigure că toate produsele introduse pe piața UE sunt sigure, astfel încât să se garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, printre altele;

B.

întrucât noul cadru legislativ (denumit în continuare NCL) a fost adoptat în iulie 2008, iar Regulamentul (CE) nr. 765/2008 privind supravegherea pieței a devenit aplicabil începând cu 1 ianuarie 2010;

C.

întrucât Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor (denumită în continuare DSGP), care stabilește cerințele generale în materie de siguranță pentru produsele de consum la nivel comunitar, trebuie să fie revizuită și adusă în conformitate cu NCL, prin intermediul integrării în special a Regulamentului privind supravegherea pieței;

D.

întrucât cadrul legislativ pentru siguranța produselor și supravegherea pieței este format din trei niveluri de acte juridice (DSGP, NCL și directive de armonizare specifice sectorului), ceea ce duce la incertitudini și confuzie în cadrul pieței interne;

E.

întrucât nivelul de supraveghere a pieței diferă considerabil între statele membre, iar o parte dintre acestea nu alocă resursele necesare pentru supravegherea eficientă a pieței și interpretează în mod diferit „produsele care prezintă risc grav”, fapt care poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor; poate denatura concurența și pune în pericol siguranța consumatorilor în cadrul pieței interne;

F.

întrucât cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și acțiunile comune de supraveghere a pieței sunt esențiale și ar trebui, prin urmare, consolidate în continuare, fiind necesar să se aloce resurse în acest scop;

G.

întrucât regulamentele au avantajul clarității, previzibilității și eficienței în comparație cu directivele, astfel cum s-a afirmat și în Raportul Monti,

1.

consideră că actualul cadru legislativ pentru supravegherea pieței nu oferă suficientă coerență și ar trebui, prin urmare, să fie revizuit și mai bine coordonat;

2.

propune Comisiei să stabilească un cadru comun european de supraveghere a pieței cu privire la toate produsele de pe piața internă sau care intră pe piața UE; invită Comisia să joace un rol mai activ în coordonarea activităților autorităților europene de supraveghere a pieței, ale autorităților vamale și ale autorităților competente ale statelor membre;

3.

invită statele membre și Comisia să aloce resurse adecvate pentru activități eficiente de supraveghere a pieței; subliniază faptul că sistemele ineficace de supraveghere a pieței ar putea genera o denaturare a concurenței, ar putea pune în pericol siguranța consumatorilor și ar putea submina încrederea cetățenilor în piața internă; subliniază că este important să se securizeze granițele externe ale pieței unice, în special porturile maritime majore și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri împotriva produselor ilicite din țările terțe; sugerează efectuarea unei evaluări complete de către Comisie a punctelor de intrare a produselor pe piața UE, inclusiv a unei evaluări a resurselor necesare pentru a garanta un controla adecvat;

4.

invită statele membre să introducă în mod coordonat sancțiuni, inclusiv amenzi substanțiale, pentru operatorii economici care introduc în mod deliberat produse periculoase sau neconforme pe piața unică; propune ca interdicțiile impuse asupra produselor să fie făcute publice cât mai frecvent posibil, în vederea creșterii vizibilității controalelor vamale și a supravegherii pieței, precum și pentru a descuraja operatorii de piață ilegali;

5.

invită Comisia să cofinanțeze în continuare acțiunile comune de supraveghere a pieței, cu participarea autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților vamale;

6.

subliniază necesitatea unui schimb de bune practici între statele membre; solicită cooperarea, punerea în comun a cunoștințelor specializate și realizarea unui schimb de bune practici între autoritățile de supraveghere a pieței; reamintește importanța cooperării dintre autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței la frontierele externe pentru a realiza verificări corespunzătoare ale produselor introduse în Comunitate; recunoaște contribuția importantă pe care o are în prezent PROSAFE în ceea ce privește coordonarea acțiunilor comune de supraveghere a pieței și schimbul de practici încercate și testate în cadrul DSGP; prin urmare, solicită Comisiei să analizeze în ce condiții PROSAFE ar putea servi drept platformă pentru o coordonare extinsă între statele membre pentru produsele armonizate și nearmonizate; consideră că este necesar să se stabilească o bază legală și să se aloce suficiente resurse pentru ca PROSAFE să îndeplinească această sarcină; subliniază că prin intermediul PROSAFE coordonarea este în prezent restricționată datorită resurselor limitate și structurii sale neoficiale;

7.

invită statele membre ale UE să facă schimb de analize și studii privind siguranța produselor cu alte state membre; consideră că numerele de referință ale produselor în cauză ar trebui incluse pentru a facilita identificarea produselor de către alte autorități, care ar putea beneficia de pe urma traducerii și a utilizării informațiilor furnizate în studii; invită statele membre să permită autorităților competente să ia măsuri de supraveghere a pieței pe baza rezultatelor testelor sau a studiilor, inclusiv a celor furnizate de alte state membre, în vederea evitării dublării eforturilor;

8.

propune să fie înființate birouri de educare cu privire la siguranța produselor, de exemplu incluse în punctele de informare despre produse, care pot facilita formarea și transferul de informații între industrii;

9.

îndeamnă Comisia să înființeze o bază publică de date cu informații referitoare la siguranța produselor de consum, inclusiv o platformă pentru reclamații, dacă este posibil pe baza sistemelor regionale și naționale deja existente în statele membre; consideră că în acest mod va crește gradul de sensibilizare cu privire la produsele periculoase dincolo de granițele naționale în cadrul pieței interne și se va permite consumatorilor să înștiințeze electronic autoritățile competente cu privire la produsele periculoase; consideră că baza de date ar putea fi construită prin dezvoltarea bazelor de date existente precum Sistemul european de supraveghere a pieței sau Bazei de date privind persoanele rănite (IDB); subliniază că este nevoie ca baza de date să aibă un temei juridic și ca statele membre să aibă obligația de a raporta; solicită ca pe această bază de date să se înființeze un sistem statistic privind accidentele, din cadrul căruia vor fi publicate rapoarte anuale obligatorii; solicită ca baza de date să fie accesibilă publicului, dar să se garanteze în același timp confidențialitatea necesară pentru întreprinderi;

10.

subliniază că globalizarea și creșterea externalizării serviciilor, precum și a comerțului internațional înseamnă că pe piețele din întreaga lume se comercializează mai multe produse; consideră că este esențială cooperarea mai strânsă între autoritățile de reglementare de la nivel mondial și alte părți interesate din domeniul siguranței produselor de consum în vederea abordării provocărilor pe care le prezintă lanțurile de aprovizionare complexe și volumul mai mare de schimburi comerciale;

11.

invită Comisia să intensifice cooperarea internațională în cadrul Grupului privind siguranța produselor de consum („Consumer Product Safety Caucus”), astfel încât să facă schimb de practici încercate și testate și să prevină în comun producția de substanțe periculoase în țările terțe, destinate exportului către piața unică europeană;

12.

sprijină revizuirea DSGP și a Regulamentului (CE) nr. 765/2008/CE în ceea ce privește definițiile și obligațiile operatorilor economici, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 768/2008/CE, evitând în același timp crearea unor sarcini administrative inutile, în special pentru IMM-uri; consideră că existența unui singur regulament este singura modalitate de a avea un sistem unic de supraveghere a pieței pentru toate produsele; prin urmare, îndeamnă Comisia să stabilească un sistem unic de supraveghere a pieței pentru toate produsele, pe baza actului legislativ care acoperă atât DSGP, cât și Regulamentul (CE) nr. 765/2008/CE; consideră că acest nou act legislativ ar trebui creat cu scopul de a atinge un nivel ridicat de siguranță a produselor și de supraveghere a pieței, clarificând temeiul juridic și ținând seama de dispozițiile dezvoltate mai pe larg în cele două acte legislative existente;

13.

solicită alinierea între cerințele privind trasabilitatea din DSGP și din NCL, astfel încât să se garanteze un sistem coerent de trasabilitate, evitând crearea de noi proceduri birocratice;

14.

solicită Comisiei să aibă în vedere elaborarea unor criterii mai precise de evaluare a gradului de siguranță și a riscului care rezultă din neconformitatea produselor cu legislația UE;

15.

consideră că este problematic faptul că produsele utilizate de furnizorii de servicii nu sunt incluse în actuala DSGP, și anume că cerințele generale în materie de siguranță se aplică atunci când produsul este manipulat de către consumator la sediul furnizorului de servicii, dar nu și în cazul în care același produs este utilizat de către furnizorul de servicii; subliniază necesitatea de a rectifica această lacună juridică;

16.

solicită simplificarea legislației europene privind siguranța produselor, în special în ceea ce privește obiectivele Comisiei referitoare la „o mai bună legiferare” și la „a gândi mai întâi la scară mică”, astfel cum se precizează în Comunicarea intitulată „Către un Act privind piața unică” și solicită includerea dispozițiilor privind produsele care imită alimentele în propunerea revizuită;

17.

în scopul de a garanta siguranța cât mai multor categorii de consumatori deosebit de vulnerabili, solicită introducerea unei referiri la „persoanele cu handicap” (alături de referirile la copii și la persoanele în vârstă, care sunt deja prezente);

18.

solicită Comisiei să includă o obligație pentru producători de a efectua o analiză a riscurilor în faza de proiectare; solicită ca, în cazul în care sunt identificate riscuri, acestea să fie menționate în documentație și să fie puse la dispoziția autorităților publice;

19.

subliniază necesitatea unui cadru de reglementare mai eficace, care să permită intervenții rapide și soluții fiabile pe termen lung, fără a delega organismelor de standardizare sau Comisiei competența de a lua decizii politice în lipsa unui set clar de cerințe politice, astfel cum este cazul pentru legislația armonizată;

20.

subliniază faptul că produsele care prezintă un risc grav trebuie să fie retrase definitiv sau rechemate de pe piață cât mai rapid posibil și că trebuie să se asigure trasabilitatea în cadrul întregului lanț de aprovizionare, lucru care necesită resurse suficiente pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

21.

subliniază importanța asigurării unei trasabilități fiabile pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs, asigurând, totodată, că acest lucru nu duce la creșterea sarcinilor administrative;

22.

subliniază importanța trasabilității produselor și a etichetelor de identificare pentru a stabili țara de origine a produsului și producătorul responsabil;

23.

insistă asupra aplicării eficace a procedurilor de identificare care sunt deja în vigoare; încurajează Comisia să realizeze evaluări cu privire la utilizarea noilor tehnologii, însă consideră că utilizarea noilor tehnologii ar trebui să fie proporțională și nu ar trebui să pună în pericol viața privată, securitatea și siguranța consumatorilor;

24.

subliniază, totuși, că nu ar trebui impusă o singură soluție tehnică ca sistem oficial/metodă oficială de trasabilitate în cadrul pieței UE și solicită o proporționalitate generală;

25.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți și de a consolida în continuare schimburile RAPEX de informații cu privire la produsele periculoase din țările terțe (cum ar fi China/India), precum și de a evalua ultimele studii ale acesteia;

26.

recunoaște că RAPEX reprezintă un instrument util și eficient de diseminare în rândul statelor membre a informațiilor referitoare la măsurile luate cu privire la produsele periculoase, însă consideră că instrumentul poate fi îmbunătățit în continuare;

27.

solicită Comisiei să permită specialiștilor în materie de siguranță a produselor, producătorilor, sindicatelor și organizațiilor de consumatori, precum și autorităților naționale să aibă acces la toate informațiile relevante, asigurând în același timp confidențialitatea necesară; solicită Comisiei să îmbunătățească gradul de informare privind sistemul RAPEX și sistemele care permit rechemarea produselor din afara UE;

28.

salută noile orientări RAPEX care contribuie la îmbunătățirea funcționării sistemului RAPEX; invită Comisia să armonizeze noua metodă de evaluare a riscurilor cu cele aflate în vigoare pentru produsele armonizate în scopul de a asista autoritățile de supraveghere a pieței în activitatea acestora;

29.

invită Comisia să ofere explicații cu privire la clasificarea produselor ca fiind un „risc serios” în notificările RAPEX;

30.

observă că produsele de consum introduse pe piața internă europeană provin din ce în ce mai mult din țările terțe; este deosebit de preocupat de faptul că în fiecare an se înregistrează o creștere a notificărilor RAPEX privind produse de origine chineză, acestea reprezentând peste jumătate din notificările RAPEX și că se pare că nu este posibilă identificarea producătorilor acestor produse în 20 % cazuri; solicită, prin urmare, să se depună eforturi sporite la nivel internațional și salută cooperarea UE-China-SUA privind strategiile din domeniul trasabilității produselor; salută orice sprijin, cursuri de formare și seminare organizate de autoritățile UE și cele chineze pentru a îmbunătăți siguranța produselor; subliniază faptul că există necesitatea de adoptare a unor programe multianuale pentru a face față acestor provocări;

31.

invită Comisia să analizeze utilitatea instituirii unui sistem similar cu sistemul RAPEX – CHINA pentru alți parteneri comerciali, în special pentru cei ale căror produse au fost notificate în sistemul RAPEX;

32.

solicită Comisiei să includă în RAPEX sau în orice alt sistem adecvat de la nivelul UE sancțiuni pentru încălcarea legislației de către statele membre, în vederea garantării transparenței și stimulentelor pentru toate părțile interesate;

33.

este preocupat de dificultățile întâmpinate de autoritățile de supraveghere a pieței atunci când iau măsuri împotriva produselor periculoase comercializate online;

34.

salută proiectul Comisiei C2013 din domeniul siguranței produselor, care va genera orientări pentru controalele vamale din UE; solicită Comisiei să furnizeze instrumente specifice autorităților vamale pentru a face față provocărilor reprezentate de efectuarea unor controale adecvate cu privire la produsele importate; solicită o cooperare consolidată între autoritățile cu rol de implementare;

35.

recunoaște creșterea numărului de produse cumpărate online de către consumatori și provenite din țări terțe, care nu respectă standardele europene, punând astfel în pericol siguranța și sănătatea consumatorilor; invită Comisia să intensifice și să standardizeze controalele vamale asupra produselor cumpărate pe internet și să supravegheze piața, acordând o atenție deosebită produselor care pot provoca daune directe consumatorilor, precum produsele farmaceutice și cele alimentare; îndeamnă Comisia să analizeze posibile soluții la această problemă pentru a consolida încrederea consumatorilor în comerțul electronic;

36.

solicită Comisiei și autorităților din statele membre să asigure instruirea corespunzătoare a responsabililor pentru a asigura o mai bună detectare a produselor cu risc; solicită o mai bună cooperare între autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței înainte de introducerea produselor pe piață, lucru care necesită, de asemenea, un program multianual;

37.

solicită Comisiei și autorităților naționale competente să dezvolte în continuare campanii de sensibilizare destinate consumatorilor, pentru a-i informa cu privire la riscul de a cumpăra produse contrafăcute, în special online;

38.

subliniază necesitatea ca autoritățile de supraveghere a pieței să participe sistematic la procesul de elaborare a standardelor de securitate, deoarece aceasta este o metodă adecvată de garantare a faptului că de cunoștințele lor se beneficiază în cadrul procesului de standardizare și că se ajunge la o mai bună înțelegere a standardelor, astfel garantând că aplicarea voluntară a standardelor va contribui la sporirea siguranței și a sănătății consumatorilor, precum și a securității juridice, permițând o interpretare și o aplicare corecte a standardelor europene de către autoritățile statelor membre;

39.

solicită Comisiei să mărească claritatea mandatelor privind standardele și să reflecteze asupra altor moduri evolutive de îmbunătățire și integrare a sistemelor de standardizare naționale și europene în zona nearmonizată, având în vedere în special participarea IMM-urilor, concomitent cu menținerea elementelor principale ale structurii actuale;

40.

solicită îmbunătățirea procedurilor Comisiei aplicabile în prezent pentru stabilirea mandatelor pentru dezvoltarea standardelor europene, astfel încât să se garanteze un răspuns rapid la riscurile noi sau emergente într-un mod mai eficient; subliniază, totuși, că procedurile noi sau modificate ar trebui să fie supuse, de asemenea, controlului din partea Parlamentului; subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a controla procedurile de preluare sau aplicare a standardelor internaționale, non-europene și a altor standarde;

41.

solicită organizațiilor europene de standardizare și Comisiei să investigheze toate sistemele posibile capabile să accelereze procesul de dezvoltare a standardelor, asigurând în același timp o implicare corespunzătoare a tuturor părților interesate relevante, precum introducerea unei proceduri accelerate sau posibilitatea pentru Comisie de a publica standardele de referință europene sau ISO, dezvoltate în afara unui mandat al Comisiei, în cazul în care se consideră că astfel de standarde asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor sau pentru a aborda un risc specific, ca o măsură provizorie, până în momentul în care devine disponibilă o soluție permanentă;

42.

solicită ca mandatele Comisiei pentru standardizare să fie îmbunătățite pentru a permite organizațiilor europene de standardizare să dezvolte standardele europene care îndeplinesc cerințele tehnice pentru care se realizează sau se evaluează conformitatea cu o decizie politică; în acest sens, consideră că sunt necesare o implicare și o cooperare mai bune între Comisia Europeană și organizațiile de standardizare europene în activitatea de elaborare; având în vedere că aceste organizații lucrează pe baza consensului, consideră esențial pentru buna funcționare a sistemului ca abordarea chestiunilor politice să se realizeze la nivel de elaborare a politicilor și nu să fie delegate Comisiei Europene, organismelor de standardizare sau vreunei administrații de aplicare a legii;

43.

solicită introducerea unei proceduri privind obiecția oficială cu privire la un standard, cum ar fi procedura din Decizia nr. 768/2008/CE care să fie inclusă în DSGP; consideră că folosirea acestei proceduri ar să fie posibilă chiar înainte de citarea unui standard în Jurnalul Oficial al UE, dar nu ar trebui să înlocuiască implicarea din ce în ce mai mare a autorităților de supraveghere a pieței din statele membre în sistemul de standardizare;

44.

invită Comisia și toate părțile interesate să garanteze viabilitatea financiară a sistemului european de standardizare, inclusiv prin parteneriate public-private și prin planificări financiare multianuale, acest lucru fiind esențial pentru asigurarea eficacității și eficienței sistemului;

45.

solicită Comisiei să ia măsuri suplimentare în concordanță cu noul cadru legislativ, astfel încât revizuirile necesare să poată fi îmbunătățite;

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.