52010PC0482

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 15.9.2010

COM(2010) 482 final

2010/0251 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit

{SEC(2010) 1055}{SEC(2010) 1056}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

Vânzarea în lipsă a titlurilor de valoare este o operațiune prin care o persoană fizică sau juridică vinde un titlu care nu este în posesia sa cu intenția de a cumpăra ulterior un titlu de valoare identic. Este vorba despre o operațiune curentă pe majoritatea piețelor financiare. De obicei se vând în lipsă acțiuni, dar și alte tipuri de instrumente financiare.

Există două tipuri de vânzare în lipsă: vânzarea în lipsă cu prevalidare ( covered short selling ), caz în care vânzătorul a împrumutat titlurile de valoare sau s-a asigurat că acestea pot fi împrumutate înainte de vânzare, și vânzarea în lipsă fără prevalidare ( naked short selling sau uncovered short selling ), caz în care, în momentul vânzării, vânzătorul nu a împrumutat titlurile sau nu s-a asigurat că pot fi împrumutate.

Vânzarea în lipsă poate fi practicată de diverși participanți pe piață și este utilizată în diverse scopuri, cum ar fi acoperirea împotriva riscurilor, speculația, arbitrajul și formarea pieței.

În punctul culminant al crizei financiare, în septembrie 2008, autoritățile competente din mai multe state membre ale UE și din SUA au adoptat măsuri de urgență pentru restricționarea sau interzicerea vânzării în lipsă a anumitor tipuri sau chiar a tuturor titlurilor de valoare. Raționamentul din spatele acestor decizii a fost că, în vremuri de instabilitate financiară mare, vânzarea în lipsă ar putea agrava declinul periculos al prețului acțiunilor, în special al acțiunilor instituțiilor financiare, punând astfel în pericol viabilitatea acestora și creând riscuri sistemice. Măsurile adoptate de statele membre au fost foarte diferite, deoarece în Uniunea Europeană lipsește cadrul legislativ care să reglementeze problemele legate de vânzarea în lipsă.

La începutul acestui an, unele state membre și-au exprimat îngrijorarea cu privire la rolul pe care este posibil să-l fi jucat tranzacțiile cu instrumente derivate, mai precis swapurile pe riscul de credit, în raport cu prețurile obligațiunilor suverane din Grecia. Mai recent, anumite state membre (mai precis Germania și Grecia) au adoptat la nivel național restricții permanente sau temporare referitoare la vânzarea în lipsă de acțiuni și/sau de swapuri pe riscul de credit.

De asemenea, în contextul examinării propunerii de directivă privind administratorii fondurilor de investiții alternative (inclusiv ai fondurilor speculative), Parlamentul European analizează și problemele legate de vânzarea în lipsă.

Abordarea actuală foarte fragmentată a vânzării în lipsă și a swapurilor pe riscul de credit limitează eficacitatea supravegherii și a măsurilor propuse și, în consecință, se ajunge la arbitraj de reglementare. De asemenea, ea poate genera confuzie pe piețe, precum și costuri și dificultăți suplimentare pentru participanții pe piață.

Conform majorității studiilor, vânzarea în lipsă contribuie la eficiența piețelor. Ea duce la creșterea lichidității pieței (vânzătorul în lipsă vinde titluri de valoare și, ulterior, achiziționează titluri de valoare identice celor dintâi pentru a acoperi vânzarea) și, permițând investitorilor să acționeze în momentul în care consideră că un titlu de valoare este supraevaluat, vânzarea în lipsă contribuie la fixarea mai eficientă a prețului titlurilor de valoare, ajută la limitarea prețurilor excesive și poate fi unul dintre primii indicatori ai problemelor unui emitent. De asemenea, vânzarea în lipsă este un instrument important utilizat în acoperirea împotriva riscurilor și în alte activități de administrare a riscurilor, precum și în formarea de piețe.

Însă, în anumite situații, vânzarea în lipsă poate da naștere unei întregi serii de riscuri potențiale. De exemplu, în condiții extreme de piață, există riscul ca vânzarea în lipsă să conducă la o scădere excesivă a prețurilor, ceea ce ar putea perturba piața și genera riscuri sistemice. În plus, dacă pozițiile scurte nu sunt suficient de transparente, s-ar putea întâmpla ca autoritățile de reglementare să nu mai fie capabile să monitorizeze implicațiile acestora asupra bunei funcționări a piețelor și nici să controleze dacă pozițiile scurte sunt utilizate în strategii abuzive. Mai mult, lipsa de transparență poate conduce la asimetrie informațională dacă ceilalți participanți pe piață nu sunt informați în mod corespunzător în legătură cu măsura în care vânzarea în lipsă afectează prețurile. De asemenea, în cazul vânzărilor în lipsă fără prevalidare, poate crește riscul de neplată și volatilitatea.

Vânzarea în lipsă a instrumentelor financiare utilizată în cadrul unei strategii abuzive, de exemplu asocierea vânzărilor în lipsă cu răspândirea anumitor zvonuri pentru ca prețul anumitor titluri de valoare să scadă, este deja interzisă prin Directiva 2003/6/CE privind abuzul de piață[1]. De multe ori vânzarea în lipsă nu este însă o operațiune abuzivă, iar în momentul de față nu există o legislație europeană care să trateze alte riscuri care ar putea apărea ca urmare a unor astfel de tranzacții.

Swapul pe riscul de credit este un instrument derivat care furnizează un fel de asigurare împotriva riscului de neplată al unei obligațiuni corporative sau de stat. În schimbul unei prime anuale, cumpărătorul unui swap pe riscul de credit este protejat de către vânzător împotriva riscului ca entitatea de referință (specificată în contract) să nu își îndeplinească obligațiile. În cazul în care entitatea de referință nu își îndeplinește obligațiile contractuale, vânzătorul protecției oferă cumpărătorului o compensație pentru costul suportat.

În comunicarea sa din 2 iunie 2010, „Reglementarea serviciilor financiare în folosul creșterii sustenabile”, Comisia a subliniat că va propune măsuri corespunzătoare privind vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit[2]. Acestea se vor baza pe rezultatele unei analize în curs de desfășurare privind funcționarea piețelor financiare și în special a piețelor datoriilor suverane.

Anumite jurisdicții (printre care și Statele Unite) și-au actualizat în ultimul timp normele privind vânzarea în lipsă a acțiunilor în locurile de tranzacționare. Comisia consideră că este de dorit să existe o legislație care să trateze riscurile ce pot apărea din vânzarea în lipsă. Ea intenționează să armonizeze cerințele privind vânzarea în lipsă în Uniunea Europeană, competențele de care autoritățile de reglementare pot dispune în situațiile excepționale în care există o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piață și să asigure o mai bună coordonare și coerență între statele membre în astfel de situații.

Regulamentul ar trebui să se aplice tuturor persoanelor fizice sau juridice care practică vânzarea în lipsă, în toate sectoarele pieței, indiferent dacă sunt sau nu reglementate prin alte regulamente privind serviciile financiare (de exemplu bănci, societăți de investiți, fonduri speculative etc.). În măsura posibilului, dispozițiile ar trebui să se aplice mai degrabă persoanelor fizice sau juridice care practică vânzarea în lipsă decât altor participanți pe piață, cum ar fi intermediarii care execută o tranzacție pentru un client. Regulamentul urmărește să ofere soluții pentru riscurile identificate, fără a suprima în mod nejustificat beneficiile vânzării în lipsă raportat la calitatea și eficiența piețelor.

2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Propunerea este rezultatul unui dialog și a unor consultări aprofundate cu principalele părți interesate, inclusiv cu autoritățile de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și cu participanții pe piață.

Comisia a cerut Grupului european de experți în piețele de valori mobiliare (ESME), un grup consultativ independent al Comisiei compus din participanți pe piață, să elaboreze un raport referitor la vânzarea în lipsă. Raportul, care conține o serie întreagă de recomandări, a fost adoptat de ESME la 19 martie 2009[3].

În contextul unei cereri de contribuții pentru revizuirea directivei privind abuzul de piață, lansată la 20 aprilie 2009[4], Comisia Europeană a formulat câteva întrebări de ordin general în legătură cu un posibil cadru de reglementare al vânzării în lipsă. A existat un oarecare sprijin pentru un asemenea cadru de reglementare, deși majoritatea contribuțiilor subliniau că directiva privind abuzul de piață nu este instrumentul adecvat pentru acesta, deoarece majoritatea vânzărilor în lipsă nu implică abuzuri de piață[5].

Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), a desfășurat în a doua jumătate a anului 2009 o consultare cu privire la un posibil model pan-european de notificare și publicare a pozițiilor scurte nete. La 2 martie 2010, CESR a publicat raportul său final recomandând un model de regim european de publicare a vânzărilor în lipsă de acțiuni[6]. Comitetul recomanda Comisiei introducerea cât mai rapidă a unui asemenea regim. La 26 mai 2010, CESR a mai publicat un raport care detaliază aspectele tehnice referitoare la modul de funcționare al modelului[7].

Comisia a avut o serie de discuții și consultații cu diverse părți interesate, inclusiv cu autorități de reglementare[8].

În perioada 14 iunie – 10 iulie 2010, Comisia a desfășurat o consultare publică privind opțiunile strategice pentru o posibilă inițiativă legislativă privind vânzarea în lipsă și swapul pe riscul de credit. Comisia a primit aproximativ 120 de contribuții care au fost publicate pe site-ul său[9].

Propunerea ține seama de lucrările ESME și CESR, de răspunsurile la chestionarele trimise participanților pe piață și autorităților de reglementare și de răspunsurile primite în cadrul consultărilor publice desfășurate.

În conformitate cu politica sa pentru „o mai bună legiferare”, Comisia a realizat o evaluare a impactului politicilor alternative. Opțiunile strategice se refereau la domeniul de aplicare al propunerilor, regimurile de transparență, cerințele legate de vânzarea în lipsă fără prevalidare, scutirile și competențele excepționale pentru restricționarea vânzării în lipsă.

Fiecare opțiune strategică a fost evaluată pe baza următoarelor criterii: incidența asupra părților interesate, eficacitate și eficiență.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1. Temeiul juridic

Prezenta propunere se bazează pe articolul 114 din TFUE.

3.2. Subsidiaritate și proporționalitate

Obiectivele propunerii nu pot fi atinse în mod satisfăcător de către statele membre.

Conform principiului subsidiarității [articolul 5 alineatul (3) din TUE], UE intervine numai dacă obiectivele preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene. Analiza a demonstrat că, deși toate problemele evocate mai sus au implicații importante asupra fiecărui stat membru, impactul lor general poate fi perceput doar în context european. Vânzarea în lipsă a unui instrument financiar poate avea loc pe oricare piață unde respectivul instrument este cotat sau pe o piață nereglementată, ceea ce înseamnă că vânzarea poate avea loc chiar și pe alte piețe decât piața primară a emitentului în cauză. În plus, numeroase piețe sunt transfrontaliere sau internaționale prin însăși natura lor. Prin urmare, există un risc real ca răspunsurile oferite la nivel național problemelor ridicate de vânzarea în lipsă și de swapurile pe riscul de credit să fie insuficiente sau ineficiente.

Răspunsurile foarte diferite ale statelor membre la problemele legate de vânzarea în lipsă duc la apariția riscului de arbitraj de reglementare, investitorii încercând să conturneze restricțiile dintr-o jurisdicție prin realizarea tranzacțiilor în altă jurisdicție. Această fragmentare a legislației ar putea conduce și la creșterea costurilor de conformare (cu legislația) ale participanților pe piață, în special a acelora care operează pe mai multe piețe, care ar trebui să dispună de mai multe sisteme pentru a se conforma cerințelor de pe piața fiecărui stat membru în care activează.

În plus, anumite aspecte ale acestei probleme sunt deja parțial acoperite de acquis prin Directiva 2003/6/CE privind abuzul de piață care interzice vânzarea în lipsă pentru manipularea pieței sau în combinație cu informații confidențiale, Directiva 2004/109/CE[10] privind transparența care prevede comunicarea pozițiilor lungi importante și Directiva 2004/39/CE[11] privind piețele instrumentelor financiare (MIFID) care impune cerințe mai stricte privind mecanismele de decontare. Prezenta propunere privind vânzarea în lipsă și instrumentele juridice deja existente se vor completa reciproc. Acest obiectiv poate fi atins cel mai bine prin norme comune la nivelul UE.

În lumina elementelor de mai sus, acțiunea la nivelul UE pare să justificată raportat la principiile subsidiarității și proporționalității.

Se consideră oportun și necesar ca aceste prevederi să ia forma unui regulament, deoarece anumite prevederi impun operatorilor privați obligația de a notifica și a publica pozițiile scurte nete pentru anumite instrumente. Regulamentul este necesar și pentru a conferi AEVMP competențele necesare pentru coordonarea măsurilor autorităților competente și luarea de măsuri în situațiile excepționale în care există o amenințare serioasă la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar. În plus, utilizarea regulamentului va limita posibilitatea autorităților competente de a lua măsuri divergente.

3.3. Explicarea detaliată a propunerii

3.3.1. Instrumentele acoperite de propunere

Propunerea acoperă toate instrumentele financiare oferind însă un răspuns proporțional la riscurile pe care la poate comporta vânzarea în lipsă a diverselor instrumente financiare.

Pentru instrumente precum acțiunile și instrumentele derivate pe acțiuni, obligațiunile suverane și instrumentele derivate pe obligațiuni suverane, precum și swapurile pe riscul de credit al emitenților suverani pentru care se utilizează mai des pozițiile scurte și există în mod clar riscuri sau probleme identificabile, se aplică cerințele de transparență și cerințele referitoare la vânzarea în lipsă fără prevalidare.

În situațiile excepționale în care există o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței, propunerea prevede posibilitatea impunerii temporare a unor măsuri suplimentare de transparență pentru instrumentele financiare.

3.3.2. Cerințele de transparență pentru pozițiile scurte pe anumite instrumente – articolele 5 - 11

Propunerea aplică cerințele de transparență persoanelor fizice și juridice cu poziții scurte importante pe acțiuni UE și datorie UE suverană și persoanelor fizice și juridice cu poziții importante pe swapuri pe riscul de credit raportate la emitenți europeni de datorie suverană.

Propunerea privind transparența acțiunilor se bazează pe modelul recomandat de CESR[12]. Pentru societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare în locuri de tranzacționare din UE, propunerea prevede un model de transparență pe două niveluri a pozițiilor scurte nete importante pe acțiuni. De la un anumit prag, mai scăzut, poziția trebuie să facă obiectul unei notificări nepublice către autoritatea de reglementare și cu începere de la un alt prag, mai ridicat, trebuie informată și piața. Notificarea ar permite autorităților de reglementare să monitorizeze și, dacă e necesar, să analizeze vânzările în lipsă care ar putea duce la apariția de riscuri sistemice sau ar putea fi abuzive. Publicarea de informații în atenția pieței ar oferi informații utile celorlalți participanți pe piață referitoare la pozițiile individuale importante în raport cu operațiunile de vânzare în lipsă.

În ceea ce privește pozițiile scurte nete importante în raport cu emitenții de datorie suverană din UE, se cere declararea acestora doar autorităților de reglementare, fără a fi făcute publice. Notificarea acestor poziții va oferi autorităților de reglementare informații importante care să le sprijine în demersul de a verifica dacă astfel de poziții produc riscuri sistemice sau sunt utilizate în scopuri abuzive. Cadrul juridic propus prevede și notificarea pozițiilor importante de swapuri pe riscul de credit în raport cu emitenții de datorie suverană din UE.

Pentru a permite monitorizarea continuă a pozițiilor, regimurile de transparență prevăd obligația notificării și/sau publicării de informații în cazurile în care modificarea unei poziții nete implică o creștere sau o scădere peste sau sub anumite praguri.

Cerințele de transparență nu se aplică doar pozițiilor scurte create prin tranzacționarea acțiunilor sau a datoriei suverane în locuri de tranzacționare, ci și pozițiilor scurte create prin tranzacționarea în afara locurilor de tranzacționare (așa-numitele tranzacții extrabursiere) și pozițiilor economice scurte nete create prin utilizarea instrumentelor derivate cum ar fi opțiunile, futures, contracte pentru diferență și spread bets pe acțiuni sau datorie suverană.

Cerințele de transparență urmăresc asigurarea faptului că informațiile furnizate autorităților de reglementare și pieței sunt exacte și complete. De exemplu, informațiile furnizate trebuie să țină seama atât de pozițiile scurte, cât și de cele lungi, astfel încât să se furnizeze informații utile referitoare la poziția netă a persoanei fizice sau juridice.

Având în vedere că regimurile de transparență vor implica o calculare tehnică detaliată a pozițiilor individuale, propunerea prevede adoptarea de către Comisie a detaliilor tehnice prin acte delegate.

Pe lângă regimul de transparență al notificării și publicării pozițiilor scurte nete pe acțiuni, propunerea include și o prevedere referitoare la marcarea ordinelor de vânzare. Cerința de marcare a ordinelor de vânzare executate în locuri de tranzacționare ca ordine de vânzare în lipsă în cadrul cărora vânzătorul vinde în lipsă acțiuni în respectivul loc de tranzacționare va furniza informații suplimentare despre volumul vânzărilor în lipsă executate în respectivul loc. Locurile de tranzacționare vor avea obligația de a publica zilnic informațiile despre volumul vânzărilor în lipsă executate, obținute prin marcarea ordinelor.

3.3.3. Vânzări în lipsă fără prevalidare – articolele 12 și 13

Se consideră că vânzarea în lipsă a acțiunilor și a datoriei suverane fără prevalidare poate avea uneori ca efect creșterea riscurilor potențiale de nedecontare a tranzacției, precum și creșterea volatilității pieței. Propunerea conține prevederi detaliate care răspund acestor riscuri. În acest sens, trebuie ca în momentul vânzării persoanele fizice sau juridice care efectuează o vânzare în lipsă a unor asemenea instrumente să le fi împrumutat, să fi încheiat un acord pentru împrumutarea acestora sau să fi făcut alte aranjamente care să asigure că titlurile de valoare pot fi împrumutate astfel încât decontarea să se efectueze la termenul prevăzut. Această prevedere permite recurgerea la acorduri legitime care se utilizează în prezent pentru a efectua o vânzare în lipsă și care garantează că titlul de valoare va fi disponibil în momentul decontării. De exemplu, înainte de a efectua o vânzare, anumiți participanți încheie un acord cu un intermediar principal pentru a se asigura că titlurile de valoare vor fi disponibile pentru decontare, în timp ce alții au acorduri cu sisteme de decontare a operațiunilor cu titluri de valoare care garantează că respectivele titluri vor fi disponibile pentru decontare. În acest context, Comisia este împuternicită să adopte și alte standarde referitoare la acordurile de împrumut și la alte acorduri.

În plus, locurile de tranzacționare trebuie să garanteze existența acordurilor adecvate pentru cumpărarea impusă ( buy-in ) de acțiuni sau de datorii suverane, în caz de nedecontare a tranzacției. În caz de nedecontare trebuie aplicate amenzi zilnice. Mai mult, locurile de tranzacționare vor putea interzice unei persoane fizice sau juridice care s-a angajat într-o vânzare în lipsă și nu a reușit să o deconteze să efectueze și alte vânzări în lipsă.

Armonizarea perioadei de decontare și a acordurilor este însă o problemă separată și foarte vastă care va fi analizată în contextul altor inițiative (cum ar fi viitoarea directivă referitoare la securitatea juridică în materie de deținere și tranzacționare a titlurilor de valoare, anunțată în Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2010).

3.3.4. Scutiri - articolele 14 și 15

În lumina principiului conform căruia toate măsurile trebuie să fie proporționale și să reducă riscurile vânzării în lipsă fără a aduce atingere prin inadvertență activităților legitime care contribuie la eficiența și calitatea piețelor europene, în propunere au fost incluse o serie de scutiri.

Este prevăzută o scutire pentru acțiunile unei societăți atunci când piața principală a acestor acțiuni se găsește în afara Uniunii Europene. Într-adevăr, acțiunile societăților sunt tranzacționate din ce în ce mai des în diverse locuri de tranzacționare din lume. De exemplu, acțiunile multor companii multinaționale din afara Uniunii Europene sunt tranzacționate nu numai pe piața locală, ci și în alte locuri de tranzacționare din Uniunea Europeană. Nu este oportună și nici proporțională aplicarea prevederilor privind vânzarea în lipsă în cazurile în care marea majoritate a tranzacțiilor cu acțiunile respective are loc în afara Uniunii. Acest lucru s-ar putea dovedi oneros pentru participanții pe piață și ar putea crea o complexitate inutilă, descurajând emitenții să își propună acțiunile spre tranzacționare în Uniunea Europeană.

Este prevăzută o scutire și pentru activitățile de formare a pieței. Activitățile de formare a pieței joacă un rol esențial în asigurarea lichidității piețelor europene, iar formatorii de piață trebuie să dețină poziții scurte pentru a îndeplini acest rol. Impunerea de obligații acestor tipuri de activități ar putea compromite în mod serios capacitatea lor de a asigura lichiditatea, cu importante repercusiuni negative asupra eficienței piețelor europene. De altfel, în general formatorii de piață nu dețin poziții scurte importante decât pe perioade limitate. Se dorește ca această scutire să acopere diversele tipuri de activități de formare de piață. Tranzacțiile în cont propriu nu sunt însă excluse și, prin urmare, propunerea le acoperă în întregime. Persoanele care doresc să utilizeze această scutire trebuie să notifice autoritățile competente care pot interzice utilizarea scutirii dacă persoana în cauză nu îndeplinește criteriile stabilite. De asemenea, autoritățile competente pot cere informații suplimentare de la o persoană care beneficiază de scutire.

Este prevăzută o scutire și pentru operațiunile de pe piața primară efectuate de intermediari în contul emitenților de datorie suverană sau în cadrul mecanismelor de stabilizare prevăzute în directiva privind abuzul de piață. În mod asemănător formării de piață, acestea sunt funcții legitime, importante pentru buna funcționare a piețelor primare.

4.3.5. Dreptul de a interveni – articolele 16 - 25

Propunerea recunoaște că, în situații excepționale, ar putea fi necesar ca autoritățile competente să interzică sau să restricționez vânzările în lipsă care în alte condiții ar fi legitime și ar prezenta riscuri minime. Propunerea prevede că, în cazul unor evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniunea Europeană, autoritățile competente ar trebui să aibă temporar dreptul de a cere o mai mare transparență, de a impune restricții asupra vânzării în lipsă și a swapurilor pe riscul de credit sau de a limita posibilitatea persoanelor fizice și juridice de a efectua tranzacții cu instrumente derivate. Aceste drepturi se extind la o gamă largă de instrumente. Propunerea urmărește armonizarea cât mai bună a competențelor și a condițiilor și procedurilor de utilizare a acestor competențe.

În cazul în care evoluțiile sau evenimentele nefavorabile reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței care depășește granițele unui stat membru sau are alte implicații transfrontaliere, consultarea și cooperarea strânsă între autoritățile competente sunt esențiale. Propunerea introduce o serie de reguli procedurale vizând să garanteze că atunci când o autoritate competentă intenționează să ia măsuri excepționale legate de vânzarea în lipsă, celelalte autorități competente sunt notificate. Autoritate europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) va avea un rol central de coordonare în astfel de situații, pentru a încerca să asigure coerența între autoritățile competente. Pe lângă coordonarea măsurilor autorităților competente, AEVMP se va asigura că aceste măsuri sunt luate doar atunci când sunt necesare și proporționale.

Aceste măsuri trebuie să permită autorităților naționale de reglementare să reacționeze rapid în situații excepționale, asigurând în același timp coerența. AEVMP se va asigura că situațiile cu efecte transfrontaliere vor fi tratate, în măsura posibilului, în același fel, reducând astfel posibilitatea arbitrajului de reglementare și instabilitatea pe piețe.

Măsurile luate de autoritățile competente pentru a restricționa vânzarea în lipsă, swapurile pe riscul de credit și alte tranzacții vor avea un caracter temporar (în mod normal pentru o perioadă de cel mult trei luni) și se vor limita la strictul necesar pentru a face față situației excepționale. Aceste măsuri vor putea fi prelungite pentru perioade suplimentare de câte trei luni, dacă condițiile de utilizare a dreptului în cauză și cerințele procedurale sunt îndeplinite. AEVMP va trebui să formuleze un aviz și să se asigure că prelungirile sunt justificate.

Pentru a asigura o abordare coerentă a utilizării dreptului de intervenție, Comisia este împuternicită să definească în detaliu, prin intermediul unor acte delegate, criteriile și factorii care trebuie luați în considerare de către autoritățile competente și AEVMP atunci când determină dacă evenimentele și evoluțiile nefavorabile reprezintă o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare și a încrederii pieței.

În cazul unei scăderi importante a prețului unui instrument financiar, autoritățile competente vor avea posibilitatea de a interzice pe o perioadă foarte scurtă vânzarea în lipsă a instrumentului respectiv sau de a limita tranzacțiile pentru a preveni scăderea necontrolată a prețului. Posibilitatea de a juca un rol de „disjunctor”, ar permite autorităților competente să intervină în caz de nevoie pentru o perioadă foarte scurtă pentru a garanta că vânzarea în lipsă nu contribuie la scăderea necontrolată a prețului instrumentului respectiv. Acest drept ar fi utilizat doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții obiective fără fi necesar să se stabilească dacă există o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piață.

În fine, deși propunerea pornește de la premisa că de cele mai multe ori autoritățile competente sunt cel mai bine plasate pentru a reacționa primele în situațiile excepționale în care există o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piață, și AEVMP este împuternicită să ia măsuri temporare în astfel de situații. AEVMP este împuternicită să ia măsuri în cazurile în care situația are implicații transfrontaliere iar autoritățile competente nu au luat măsurile corespunzătoare pentru a face față acestei amenințări. AEVMP poate lua același tip de măsuri ca și autoritățile competente. În astfel de cazuri, AEVMP trebuie să notifice autoritățile competente și participanții pe piață. În caz de incompatibilitate, măsurile luate de AEVMP în astfel de situații vor prevala asupra măsurilor autorităților competente.

Propunerea precizează competențele AEVMP în cazul vânzării în lipsă și nu aduc atingere competențelor generale ale AEVMP stabilite prin Regulamentul [AEVMP …/2010].

3.3.6. Competențe și sancțiuni - articolele 26 - 35

Propunerea conferă autorităților competente toate drepturile necesare pentru aplicarea normelor. De exemplu, competențele acoperă accesul la documente, dreptul de a obține informații de la persoane fizice sau juridice sau de a lua măsuri pentru aplicarea normelor.

În anumite situații, autoritățile competente vor avea dreptul de a cere informații suplimentare de la persoane fizice sau juridice în legătură cu scopul încheierii unui swap pe riscul de credit și de a cere informații care să ateste acest scop.

De asemenea, AEVMP va avea posibilitatea de a investiga anumite probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă și să publice un raport cu concluziile sale.

Având în vedere că anumite măsuri ar putea implica monitorizarea unor persoane fizice sau juridice din afara Uniunii Europene sau luarea unor măsuri pentru ca aceste persoane să respecte legislația, autoritățile de reglementare din UE trebuie încurajate să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de reglementare din țările terțe în care se tranzacționează acțiuni sau obligațiuni suverane din UE sau instrumente derivate asociate acestora. Astfel s-ar facilita schimbul de informații și aplicarea legislației, precum și luarea de măsuri similare de către autoritățile de reglementare din țări terțe în situațiile excepționale în care stabilitatea financiară sau încrederea pieței ar fi amenințate în mod serios în UE. AEVMP ar trebuie să joace un rol de coordonare în încheierea acordurilor de cooperare și schimbul de informații provenind de la autoritățile de reglementare din țări terțe.

Conform propunerii, statele membre vor fi obligate să prevadă norme referitoare la măsurile administrative, sancțiuni și măsuri pecuniare necesare pentru implementarea și punerea în aplicare a dispozițiilor.

4. IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii Europene.

2010/0251 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene[13],

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[14],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) În punctul culminant al crizei financiare, în septembrie 2008, autoritățile competente din mai multe state membre ale UE și din Statele Unite ale Americii au adoptat măsuri de urgență pentru restricționarea sau interzicerea vânzării în lipsă a anumitor tipuri sau chiar a tuturor titlurilor de valoare. Raționamentul din spatele acestor decizii a fost că în vremuri de instabilitate financiară mare vânzarea în lipsă ar putea agrava declinul periculos al prețului acțiunilor, în special al acțiunilor instituțiilor financiare, punând astfel în pericol viabilitatea acestora și creând riscuri sistemice. Măsurile adoptate de statele membre au fost foarte diferite, deoarece în Uniunea Europeană lipsește cadrul legislativ care să reglementeze problemele legate de vânzarea în lipsă.

(2) Prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și a îmbunătăți condițiile acestei funcționări, în special în ceea ce privește piețele financiare, și pentru a asigura o protecție ridicată consumatorilor și investitorilor, este oportună crearea unui cadru comun referitor la cerințele și competențele legate de vânzarea în lipsă și swapuri pe riscul de credit și asigurarea unei mai bune coordonări și a unei coerențe sporite între statele membre în situațiile excepționale în care trebuie luate măsuri. Este necesară armonizarea cadrului de desfășurare a vânzărilor în lipsă și a anumitor aspecte privind swapurile pe riscul de credit, în vederea împiedicării apariției de obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne și având în vedere probabilitatea ca statele membre să continue să adopte măsuri divergente.

(3) Este oportun și necesar ca aceste prevederi să ia forma unui regulament, deoarece anumite prevederi impun operatorilor privați obligația de a notifica și de a publica pozițiile scurte nete pentru anumite instrumente și vânzările în lipsă fără prevalidare. De asemenea, regulamentul este necesar pentru a conferi Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. […/…] al Parlamentului European și al Consiliului[15] competențele necesare pentru a putea coordona măsurile luate de autoritățile competente și pentru a lua ea însăși măsuri.

(4) Pentru a pune capăt situației actuale de fragmentare în care unele state membre au luat măsuri foarte diferite și pentru a limita posibilitatea luării unor măsuri divergente de către autoritățile competente, este important ca riscurile potențiale ale vânzării în lipsă și a swapurilor pe riscul de credit să fie tratate în mod armonizat. Dispozițiile regulamentului trebuie să ofere soluții pentru riscurile identificate fără a suprima în mod nejustificat beneficiile vânzării în lipsă raportat la calitatea și eficiența piețelor.

(5) Domeniul de aplicare al regulamentului trebuie să fie cât mai larg pentru a oferi un cadru preventiv care să fie utilizat în situații speciale. Cadrul trebuie să acopere toate instrumentele financiare oferind însă un răspuns proporțional la riscurile pe care la poate comporta vânzarea în lipsă a diverselor instrumente financiare. Prin urmare, autoritățile competente și AEVMP trebuie să fie abilitate doar în situații excepționale să ia măsuri referitoare la toate tipurile de instrumente financiare, dincolo de măsurile permanente care se aplică doar anumitor tipuri de instrumente care prezintă riscuri clar identificate și pe care aceste măsuri trebuie să le vizeze.

(6) O mai mare transparență în raport cu pozițiile scurte nete pe anumite instrumente financiare ar fi atât în beneficiul autorităților de reglementare, cât și al participanților pe piață. Pentru societățile a căror acțiuni sunt admise la tranzacționare în locuri de tranzacționare din UE trebuie introdus un model de transparență pe două niveluri care să asigure o mai mare transparență a pozițiilor scurte nete importante pe acțiuni, la nivelul corespunzător. Începând de la un anumit prag, pozițiile trebuie notificate privat autorităților de reglementare în cauză pentru a le permite să monitorizeze și, dacă e necesar, să analizeze vânzările în lipsă care ar putea duce la apariția de riscuri sistemice sau ar putea fi abuzive, , iar de la un alt prag, mai ridicat, informațiile trebuie făcute publice pe piață pentru a oferi informații utile celorlalți participanți pe piață referitoare la pozițiile scurte individuale pe acțiuni.

(7) Notificarea acestor poziții referitoare la datoria suverană va oferi autorităților de reglementare informații importante care să le sprijine în demersul de a verifica dacă astfel de poziții produc riscuri sistemice sau sunt utilizate în scopuri abuzive. Prin urmare, trebuie prevăzută notificarea autorităților de reglementare cu privire la pozițiile scurte nete importante referitoare la datoria suverană din UE. O asemenea prevedere trebuie să conțină doar notificarea privată a informațiilor către autoritățile de reglementare, deoarece publicarea unor astfel de informații pe piață ar putea avea efecte nedorite asupra piețelor datoriei suverane, care se confruntă deja cu probleme de lichiditate. Prevederile trebuie să includă notificarea expunerilor importante la emitenți suverani, obținute prin utilizarea swapurilor pe riscul de credit.

(8) Obligația de notificare pentru datoria suverană trebuie să se aplice datoriei emise de Uniunea Europeană și statele membre, inclusiv ministere, departamente, bănci centrale, agenții sau organisme publice care emit astfel de titluri în numele unui stat membru, cu excepția organismelor regionale sau a organismelor cvasi-publice care emit datorie.

(9) Pentru a obține un mecanism de transparență exhaustiv și eficace, este importat ca acesta să nu vizeze doar pozițiile scurte obținute prin tranzacționarea acțiunilor sau a datoriei suverane în locuri de tranzacționare, ci și pozițiile scurte create prin tranzacționarea în afara locurilor de tranzacționare și pozițiile scurte nete economice obținute prin utilizarea instrumentelor derivate.

(10) Pentru a fi util autorităților de reglementare și pieței, regimul de transparență trebuie să furnizeze informații complete și exacte cu privire la pozițiile persoanei fizice sau juridice. Mai exact, informațiile furnizate autorității de reglementare sau pieței trebuie să țină seama atât de pozițiile scurte, cât și de cele lungi, astfel încât să se furnizeze informații utile referitoare la poziția netă pe acțiuni, datorie suverană și swapuri pe riscul de credit a persoanei fizice sau juridice.

(11) În calculul poziției scurte sau lungi trebuie să se includă și beneficiile economice pe care o persoană fizică sau juridică le obține în raport cu acțiunile emise ale unei societăți sau la datoria suverană emisă a statelor membre sau a Uniunii Europene. Mai precis, trebuie incluse beneficiile de acest tip obținute direct sau indirect prin utilizarea instrumentelor derivate precum opțiunile, futures, contracte pentru diferență și spread bets pe acțiuni sau datorie suverană. În cazul pozițiilor pe datoria suverană, trebuie să se țină seama și de swapurile pe riscul de credit al emitenților de datorie suverană.

(12) Pe lângă regimul de transparență pentru publicarea pozițiilor scurte nete pe acțiuni, pentru a obține informații suplimentare despre volumul vânzărilor în lipsă de acțiuni executate în locuri de tranzacționare, trebuie introdusă obligația de a marca ordinele de vânzare executate în respectivele locuri drept ordine de vânzare în lipsă. Informațiile despre ordinele de vânzare în lipsă trebuie compilate de locul de tranzacționare și publicate în sinteză cel puțin o dată pe zi, pentru a permite autorităților competente și participanților pe piață să urmărească evoluția volumului vânzărilor în lipsă.

(13) Cumpărarea unor swapuri pe riscul de credit fără a deține o poziție lungă pe datoria suverană care stă la baza swapului poate fi considerată, din punct de vedere economic, echivalentă unei poziții scurte pe instrumentul de datorie în cauză. Prin urmare, calculul poziției scurte nete în legătură cu datoria suverană trebuie să includă swapurile pe riscul de credit raportate la o obligație a unui emitent de datorie suverană. Pozițiile pe swapuri pe riscul de credit trebuie luate în considerare atunci când se determină dacă o persoană fizică sau juridică are o poziție scurtă netă importantă în raport cu datoria suverană, care trebuie notificată autorităților competente, sau o poziție descoperită importantă pe un swap pe riscul de credit în raport cu un emitent de datorie suverană, poziție ce trebuie notificată autorităților competente.

(14) Pentru a permite monitorizarea continuă a pozițiilor, prevederile referitoare la transparență trebuie să includă și obligația notificării sau publicării de informații în cazurile în care modificarea unei poziții scurte nete implică o creștere sau o scădere peste sau sub anumite praguri.

(15) Pentru a produce efectele dorite, cerințele de transparență trebuie să se aplice indiferent de localizarea persoanei fizice sau juridice, chiar dacă aceasta se află în afara Uniunii Europene, în cazul în care persoana respectivă deține o poziție scurtă netă semnificativă pe o întreprindere ale cărei acțiuni sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniunea Europeană sau o poziție scurtă netă pe datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune.

(16) Se consideră uneori că vânzarea în lipsă a acțiunilor și a datoriei suverane fără prevalidare poate avea ca efect creșterea riscurilor potențiale de nedecontare a tranzacției, precum și creșterea volatilității. Este oportună supunerea acestor riscuri unor restricții proporționale, în vederea reducerii lor. Restricțiile detaliate trebuie să țină seama de diversele acorduri utilizate în prezent în cadrul tranzacțiilor de vânzare în lipsă. De asemenea, este oportună includerea unor obligații pentru locurile de tranzacționare referitoare la procedurile de cumpărare impusă de titluri ( buy-in ) și amenzile pentru nedecontarea tranzacțiilor cu instrumentele respective. Prevederile în caz de recumpărare de acțiuni și decontare întârziată trebuie să stabilească niște reguli de bază în materie de disciplină în cadrul decontării.

(17) Măsurile referitoare la datoria suverană și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane, inclusiv transparența sporită și restricțiile asupra vânzărilor în lipsă fără prevalidare, trebuie să impună cerințe proporționale care, în același timp, să permită evitarea efectelor nefavorabile asupra lichidității piețelor obligațiunilor suverane și piețelor repo pentru obligațiuni suverane.

(18) Acțiunile sunt din ce în mai frecvent admise la tranzacționare în diversele locuri de tranzacționare atât din Uniune, cât și din afara ei. Numeroase companii mari, bazate în afara Uniune au acțiuni admise la tranzacționare și în locuri de tranzacționare din Uniunea Europeană. Din motive de eficiență, atunci când principalul loc de tranzacționare al anumitor titluri de valoare se află în afara Uniunii Europene, este oportună scutirea respectivelor instrumente de anumite cerințe de notificare și publicare.

(19) Activitățile de formare a pieței joacă un rol esențial în asigurarea lichidității piețelor europene, iar formatorii de piață trebuie să dețină poziții scurte pentru a îndeplini acest rol. Impunerea de obligații acestor tipuri de activități ar putea compromite în mod serios capacitatea lor de a asigura lichiditatea, cu importante repercusiuni negative asupra eficienței piețelor europene. De altfel, se așteaptă ca formatorii de piață să dețină poziții scurte importante doar pe perioade foarte scurte. Prin urmare, este oportună scutirea persoanelor fizice sau juridice implicate în astfel de acțiuni de obligații care ar putea compromite capacitatea lor de a exercita o asemenea funcție, afectând astfel în mod negativ piețele Uniunii Europene. Pentru ca această excepție să se aplice și entităților din țări terțe, este necesar să se evalueze echivalența piețelor din aceste țări. Scutirea trebuie să se aplice diverselor tipuri de activități de pe piață, dar nu și tranzacțiilor în cont propriu. Este, de asemenea, oportună scutirea anumitor operațiuni de pe piața primară, precum cele legate de datoria suverană și mecanismele de stabilizare, deoarece este vorba despre activități importante care sprijină funcționarea eficientă a piețelor. Autoritățile competente trebuie notificate în legătură cu utilizarea excepțiilor și trebuie să aibă dreptul de a interzice unei persoane fizice sau juridice utilizarea acestora, în cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile stabilite. De asemenea, autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a cere informații de la persoanele fizice sau juridice pentru a monitoriza utilizarea scutirii.

(20) În cazul unor evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniunea Europeană, autoritățile competente trebuie să aibă dreptul de intervenție pentru a cere o mai mare transparență, de a impune restricții asupra vânzării în lipsă, a swapurilor pe riscul de credit sau a altor tranzacții pentru a preveni scăderea necontrolată a prețului unui instrument financiar. Astfel de măsuri se pot dovedi necesare datorită unor evenimente sau evoluții nefavorabile, aici fiind vorba nu doar de evenimente financiare sau economice, ci și de calamități naturale sau acte teroriste, de exemplu. În plus, anumite evenimente sau evoluții nefavorabile pot să apară doar într-un stat membru, fără a avea implicații transfrontaliere. Aceste drepturi trebuie să fie destul de flexibile pentru a se putea face față unei serii de situații excepționale.

(21) Deși autoritățile competente vor fi cel mai bine plasate pentru a monitoriza condițiile de pe piață și a reacționa primele la un eveniment sau o evoluție nefavorabilă, hotărând dacă a apărut o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piață și dacă sunt necesare măsuri pentru corectarea acestei situații, drepturile, precum și condițiile și procedurile de utilizarea a acestora, trebuie armonizate cât mai mult cu putință.

(22) În cazul unei scăderi importante a prețului unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare, autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a interzice temporar vânzarea în lipsă a instrumentului respectiv în acel loc, pentru a putea interveni rapid atunci când este necesar, și timp de 24 de ore, pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului în cauză.

(23) În cazul în care evoluțiile sau evenimentele nefavorabile depășesc granițele unui stat membru sau au alte implicații transfrontaliere, consultarea și cooperarea strânsă între autoritățile competente sunt esențiale. AEVMP trebuie să aibă un rol central de coordonare în astfel de situații și să încerce să asigure coerența între autoritățile competente. Componența AEVMP, în care se regăsesc și reprezentanții autoritățile competente, o va ajuta să își asume un asemenea rol.

(24) Pe lângă coordonarea măsurilor autorităților competente, AEVMP trebuie să se asigure că autoritățile competente iau măsuri doar atunci când sunt necesare și proporționale. AEVMP trebuie să poată să formuleze avize la adresa autorităților competente referitoare la utilizarea drepturilor de intervenție.

(25) Deși de cele mai multe ori autoritățile competente vor fi cel mai bine plasate pentru a reacționa rapid la evenimente sau evoluții nefavorabile, și AEVMP trebuie să fie abilitată să ia măsuri în cazul în care vânzarea în lipsă și alte activități conexe amenință funcționarea normală și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniunea Europeană, atunci când există implicații transfrontaliere, iar autoritățile competente nu au luat suficiente măsuri pentru a remedia situația. AEVMP trebuie să consulte Comitetul european pentru riscuri sistemice ori de câte ori este posibil, precum și alte autorități implicate, în cazul în care măsurile ar putea afecta și alte sectoare în afara piețelor financiare, cum ar fi instrumentele derivate pe mărfuri care sunt utilizate pentru acoperirea pozițiilor fizice împotriva riscurilor.

(26) Competențele conferite AEVMP în cadrul prezentului regulament de a restricționa în situații excepționale vânzarea în lipsă și alte activități conexe sunt conforme competențelor prevăzute la articolul 6a alineatul (5) din Regulamentul .../... [AEVMP]. Competențele conferite AEVMP în situații excepționale nu trebuie să aducă atingere competențelor AEVMP în situații de urgență în temeiul articolului 10 din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. Mai precis, în temeiul articolului 10, AEVMP trebuie să aibă posibilitatea de a adopta decizii individuale cerându-le autorităților competente să ia măsuri sau decizii individuale la adresa participanților pe piețele financiare.

(27) Competențele de intervenție ale autoritățile competente și ale AEVMP pentru a restricționa vânzarea în lipsă, swapurile pe riscul de credit și alte tranzacții trebuie să aibă doar un caracter temporar și să se exercite doar pe perioada prevăzută și în măsura necesară pentru a răspunde unei amenințări precise.

(28) Datorită riscurilor specifice care pot apărea în urma utilizării swapurilor pe riscul de credit, astfel de tranzacții trebuie monitorizate îndeaproape de către autoritățile competente. Mai precis, acestea trebuie să fie abilitate ca în situații excepționale să solicite de la persoanele fizice sau juridice care desfășoară astfel de tranzacții informații în legătură cu motivele derulării tranzacției.

(29) AEVMP trebuie să dispună de competența generală de a investiga probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit pentru a evalua dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței. Atunci când desfășoară asemenea investigații, AEVMP trebuie să publice un raport în care să își prezinte concluziile.

(30) Deoarece anumite măsuri s-ar putea aplica unor persoane fizice sau juridice sau unor acțiuni din afara Uniunii Europene, este necesar ca în anumite situații autoritățile competente să coopereze cu autoritățile din țări terțe. Prin urmare, autoritățile competente trebuie să încheie acorduri cu autoritățile din țări terțe. AEVMP trebuie să coordoneze încheierea unor astfel de acorduri de cooperare și schimbul de informații provenind de la autoritățile de reglementare din țări terțe.

(31) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscut în articolul 16 din Tratat și în articolul 8 din Cartă. Mai precis, transparența cu privire la anumite poziții scurte nete, inclusiv publicarea acestora, în cazurile prevăzute de prezentul regulament, este necesară din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Această transparență le va permite investitorilor să monitorizeze utilizarea vânzării în lipsă în contextul unor strategii abuzive și implicațiile acesteia asupra bunei funcționări a piețelor. Mai mult, transparența poate ajuta la prevenirea asimetriei informaționale, garantând informarea corespunzătoare a tuturor participanților pe piață în legătură cu măsura în care vânzarea în lipsă afectează prețurile. Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente trebuie să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[16]. Schimbul sau transmiterea de informații de către AEVMP trebuie să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date[17], regulament care trebuie să se aplice în întregime în sensul prezentului regulament.

(32) Statele membre trebuie să stabilească normele referitoare la sancțiunile aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure că aceste norme sunt implementate. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(33) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[18].

(34) Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat. Mai precis, trebuie adoptate acte delegate referitoare la calcularea pozițiilor scurte, atunci când o persoană fizică sau juridică deține o poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit, notificarea sau publicarea pragurilor și explicitarea criteriilor și factorilor, astfel încât să se poată determina dacă un eveniment sau o evoluție nefavorabilă reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniunea Europeană.

(35) Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să evalueze pertinența pragurilor de notificare și publicare, punerea în aplicare a restricțiilor și a obligațiilor legate de transparența pozițiilor scurte nete și oportunitatea impunerii altor restricții sau condiții pentru vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit.

(36) Deși autoritățile competente naționale sunt mai bine plasate pentru a monitoriza și a înțelege evoluțiile pieței, impactul general al problemelor ridicate de vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit poate fi perceput în întregime doar la nivelul Uniunii Europene. Din acest motiv, obiectivele prezentului regulament pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta putând adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(37) Deoarece anumite state membre aplică deja restricții la vânzarea în lipsă și pentru că trebuie adoptate acte delegate și standarde tehnice obligatorii înainte de punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să se prevadă o perioadă de timp suficientă în acest sens.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1 Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică următoarelor instrumente financiare:

(1) instrumentele financiare care sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Uniunea Europeană, inclusiv astfel de instrumente atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

(2) instrumentele derivate menționate la punctele 4 – 10 secțiunea C anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului[19] care sunt legate de un instrument financiar menționat la alineatul (1) sau de un emitent de instrumente financiare menționate la alineatul (1), inclusiv astfel de instrumente derivate atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

(3) instrumente de debit emise de un stat membru sau de Uniunea Europeană și instrumentele derivate menționate la punctele 4 – 10 secțiunea C anexa I la Directiva 2004/39/CE care sunt legate de un asemenea instrument de datorie emis de un stat membru sau de Uniunea Europeană sau de o obligație a unui stat membru sau a Uniunii Europene.

Articolul 2 Definiții

1. În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a) „dealer primar autorizat” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a semnat un acord cu un emitent de datorie suverană în temeiul căruia persoana fizică sau juridică se angajează să acționeze în calitate de agent principal în raport cu operațiunile de pe piața primară și de pe piața secundară legate de datoria emisă de respectivul emitent;

(b) „contrapartidă centrală” înseamnă o entitate care se interpune, în conformitate cu dispozițiile legale, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru orice vânzător și vânzător pentru orice cumpărător și care este responsabilă pentru funcționarea unui sistem de compensare;

(c) „swap pe riscul de credit” înseamnă un contract derivat în care o parte plătește o primă altei părți în schimbul unei compensări sau a unei plăți în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către o entitate de referință sau al unui eveniment de credit care afectează respectiva entitate de referință și orice alt contract derivat care are un efect economic similar;

(d) „instrument financiar” înseamnă instrumentele enumerate în secțiunea C anexa I la Directiva 2004/39/CE;

(e) „stat membru de origine” al unei piețe reglementate, al unei întreprinderi de investiții care exploatează un sistem multilateral de tranzacționare sau al oricărei alte întreprinderi de investiții înseamnă statul membru de origine al respectivei piețe reglementate sau întreprinderi de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2004/39/CE;

(f) „întreprindere de investiții” înseamnă o întreprindere de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE;

(g) „datorie suverană” înseamnă un instrument de datorie emis de Uniune sau de un stat membru, inclusiv ministerele, departamentele, băncile centrale, agențiile sau organismele publice ale statului membru;

(h) „capital social emis” în raport cu o întreprindere înseamnă totalul acțiunilor ordinare și preferențiale emise de întreprinderea respectivă, cu excepția titlurilor de creanță convertibile;

(i) „datorie suverană emisă” înseamnă:

(i) în raport cu un stat membru, valoarea totală a datoriei suverane emise de către statul membru, ministere, departamente, bănci centrale, agenții sau organisme publice ale statului membru care nu a fost răscumpărată;

(ii) în raport cu Uniunea Europeană, valoarea totală a datoriei suverane emise de Uniune care nu a fost răscumpărată;

(j) „întreprindere locală” înseamnă o întreprindere menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE care negociază în contul altor membri ai pieței sau stabilește prețurile pentru acestea;

(k) „activitate de formare a pieței” înseamnă o activitate menționată la articolul 15 alineatul (1);

(l) „sistem multilateral de tranzacționare” înseamnă un sistem multilateral în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;

(m) „loc principal de tranzacționare” în raport cu o acțiune înseamnă locul de tranzacționare în care volumul tranzacțiilor cu respectiva acțiune este cel mai ridicat;

(n) „piață reglementată” înseamnă un sistem multilateral în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;

(o) „autoritate competentă relevantă” înseamnă:

(i) în raport cu datoria suverană a unui stat membru sau cu un swap pe riscul de credit legat de o obligație a unui stat membru, autoritatea competentă a statului membru respectiv;

(ii) în raport cu datoria suverană a Uniunii sau cu un swap pe riscul de credit legat de o obligație a Uniunii, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilit Fondul european de stabilitate financiară;

(iii) În raport cu un alt instrument financiar decât instrumentele menționate la punctul (i) sau (ii), autoritatea competentă pentru respectivul instrument financiar, în sensul articolului 2 punctul alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei, determinată în conformitate cu capitolul III din respectivul regulament;

(iv) în raport cu un instrument financiar care nu intră sub incidența punctelor (i), (ii) sau (iii), autoritatea competentă a statului membru în care respectivul instrument financiar a fost admis pentru prima dată la tranzacționare într-un loc de tranzacționare.

(p) „vânzare în lipsă” în raport cu o acțiune sau o datorie înseamnă orice vânzare a unei acțiuni sau datorii pe care vânzătorul nu o deține în momentul încheierii unui acord de vânzare, inclusiv vânzările în cadrul cărora, în momentul încheierii acordului de vânzare, vânzătorul a împrumutat sau a convenit să împrumute acțiunea sau datoria pentru a o livra în momentul decontării tranzacției;

(q) „zi de tranzacționare” înseamnă zi de tranzacționare în sensul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;

(r) „loc de tranzacționare” înseamnă o piață reglementată sau un sistem multilateral de tranzacționare din Uniune;

(s) „valoarea tranzacțiilor” cu o acțiune înseamnă valoarea tranzacțiilor conform definiției de la articolul 2 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006.

2. Comisia poate adopta prin acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor de la articolele 37 și 38, măsuri care să detalieze definițiile de la alineatul (1), mai exact pentru a preciza cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține un instrument financiar în sensul definiției vânzării în lipsă de la alineatul (1) litera (p).

Articolul 3 Poziții scurte și poziții lungi

1. În sensul prezentului regulam ent, o poziție care rezultă din următoarele situații se consideră poziție scurtă în raport cu capitalul social al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii:

(a) o vânzare în lipsă a unei acțiuni emise de o întreprindere sau un instrument de datorie emis de statul membru sau de Uniune;

(b) o persoană fizică sau juridică care efectuează o tranzacție ce creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este conferirea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii acțiunii sau instrumentului de datorie.

2. În sensul prezentului regulament, o poziție care rezultă din următoarele situații se consideră poziție lungă în raport cu capitalul social al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii:

(a) deținerea unor acțiuni emise de o întreprindere sau a unui instrument de datorie emis de statul membru sau de Uniune;

(b) o persoană fizică sau juridică care efectuează o tranzacție ce creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este conferirea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea creșterii prețului sau valorii acțiunii sau instrumentului de datorie.

3. În sensul alineatelor (1) și (2), în calculul pozițiilor scurte și al pozițiilor lungi referitoare la datoria suverană se includ și swapurile pe riscul de credit legate de o obligație sau de un eveniment de credit referitor la un stat membru sau la Uniune.

4. În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu capitalul social emis a unei societăți din pozițiile scurte deținute de acea persoană în raport cu capitalul respectiv se consideră poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al societății respective.

5. În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune din pozițiile scurte deținute de acea persoană în raport cu aceeași datorie se consideră poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune.

6. Calculele efectuate conform alineatelor (1) – (5) pentru datoria suverană se efectuează pentru fiecare stat membru sau pentru Uniune, chiar dacă entități diferite din cadrul aceluiași stat membru sau al Uniunii emit datorie suverană în numele statului membru sau al Uniunii.

7. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, măsuri pentru a preciza:

(a) cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține acțiuni sau instrumente de datorie în sensul alineatului (2);

(b) cazurile în care o persoană fizică sau juridică deține o poziție scurtă în sensul alineatelor (4) și (5), precum și metoda de calcul a poziției;

(c) metoda de calcul a pozițiilor în sensul alineatelor (3), (4) și (5) în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte sau pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.

Articolul 4 Poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit

1. În sensul prezentului regulament se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit relativ la o obligație a unui stat membru sau a Uniunii, în măsura în care swapul nu este utilizat ca acoperire împotriva riscului ca emitentul să nu își îndeplinească obligațiile în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent sau pe datoria unui emitent a cărui preț este corelat în mare măsură cu prețul obligației unui stat membru sau a Uniunii. Partea la swapul pe riscul de credit care este obligată să facă plata sau să plătească o compensare în cazul nerespectării unei obligații sau al unui eveniment de credit legat de entitatea de referință nu are, din cauza acestei obligații, o poziție descoperită în sensul prezentului alineat.

2. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, măsuri pentru a preciza:

(a) cazurile în care un swap pe riscul de credit este considerat o acoperire împotriva unui risc de nerespectare a unei obligații, în sensul alineatului (1), și metoda de calcul a poziției neacoperite pe un swap pe riscul de credit în sensul respectivului alineat;

(b) metoda de calcul a pozițiilor în sensul alineatului (1) în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte sau pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.

CAPITOLUL II TRANSPARENȚA POZIȚIILOR SCURTE NETE

Articolul 5 Notificarea autorităților competente în legătură cu pozițiile scurte nete semnificative pe acțiuni

1. O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare notifică autoritatea competentă relevantă ori de câte ori poziție atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant, menționat la alineatul (2).

2. Un prag de notificare relevant este un procentaj egal cu 0,2% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag.

3. Comisia, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, poate modifica pragurile menționate la alineatul (2) ținând seama de evoluțiile piețelor financiare.

Articolul 6 Marcarea ordinelor de vânzare în lipsă în locurile de tranzacționare

Un loc de tranzacționare care admit e la tranzacționare acțiuni instituie proceduri care să garanteze că persoanele fizice sau juridice care execută ordinele în acel loc marchează ordinele de vânzare drept ordine de vânzare în lipsă în cazul în care vânzătorul efectuează o vânzare în lipsă a acțiunii. Locul de tranzacționare publică cel puțin o dată pe zi o sinteză a volumului ordinelor marcate ca fiind ordine de vânzare în lipsă.

Articolul 7 Publicarea pozițiilor scurte nete semnificative pe acțiuni

1. O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare publică informații detaliate despre poziție ori de câte ori aceasta atinge sau coboară sub un prag de publicare relevant, menționat la alineatul (2).

2. Un prag de publicare relevant este un procentaj egal cu 0,5% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag.

3. Comisia, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, poate modifica pragurile menționate la alineatul (2) ținând seama de evoluțiile piețelor financiare.

Articolul 8 Notificarea autorităților competente în legătură cu pozițiile scurte nete semnificative pe datorie suverană și swapuri pe riscul de credit

1. O persoană fizică sau juridică care deține una din următoarele poziții notifică autoritatea competentă relevantă ori de câte ori o astfel de poziție atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant pentru statul membru în cauză sau pentru Uniune:

(a) o poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii;

(b) o poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii.

2. Pragurile relevante de notificare constau dintr-o valoare inițială și niveluri succesive suplimentare în raport cu fiecare stat membru și cu Uniunea, conform precizărilor din măsurile luate de Comisie în conformitate cu alineatul (3).

3. Comisia, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, precizează valorile și nivelurile succesive menționate la alineatul (2). Aceasta ia în considerare următoarele elemente:

(a) faptul că pragurile nu trebuie fixate la un nivel care să impună notificarea pozițiilor a căror valoare este minimă;

(b) valoarea totală a datoriei suverane emise restante a fiecărui stat membru și a Uniunii și mărimea medie a pozițiilor deținute de participanții pe piață în raport cu datoria suverană a respectivului stat membru sau a Uniunii.

Articolul 9 Metoda de notificare și publicare

1. Notificările și publicările în temeiul articolelor 5, 7 sau 8 precizează identitatea persoanei fizice sau juridice cu poziție relevantă, mărimea poziției relevante, emitentul în raport cu care este deținută poziția relevantă și data la care s-a creat, s-a modificat sau și-a încetat existența respectiva poziție.

2. Ora care trebuie luată în considerare pentru calcularea unei poziții scurte nete este ora 24:00 a zilei de tranzacționare în care persoana fizică sau juridică deține poziția relevantă. Notificarea sau publicarea trebuie făcute cel târziu la ora 15:30 în următoarea zi de tranzacționare.

3. Notificarea informațiilor către autoritățile competente relevante se face în conformitate cu sistemul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006.

4. Publicarea informațiilor prevăzute la articolul 7 se face astfel încât să se asigure accesul rapid și fără discriminare la informații. Informațiile trebuie puse la dispoziția mecanismului desemnat în mod oficial din statul membru de origine al emitentului de acțiuni, menționat la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/109/CE a parlamentului European și a Consiliului[20].

5. Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate în sensul alineatului (1).

Standardele de reglementare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7 - 7d] din Regulamentul (UE) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează proiecte de standarde tehnice Comisiei cel târziu la data de [31 decembrie 2011].

6. Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (4), Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze modalitățile prin care se publică informațiile.

Standardele tehnice de punere în aplicare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolul [7e] din Regulamentul (UE) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare cel târziu la data de [31 decembrie 2011].

Articolul 10 Aplicarea în afara Uniunii

Obligațiile de notificare și publicare prevăzute la articolele 5, 7 și 8 se aplică persoanelor fizice și juridice, rezidente sau stabilite în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene.

Articolul 11 Informațiile care trebuie furnizate AEVMP

1. Autoritățile competente furnizează trimestrial Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe informații sintetizate cu privire la pozițiile scurte nete în raport cu acțiuni sau cu datoria suverană și cu privire la swapurile pe riscul de credit pentru care sunt autorități competente și primesc notificări în temeiul articolelor 5-8.

2. Pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate solicita în orice moment de la autoritățile competente relevante ale unui stat membru informații suplimentare referitoare la pozițiile scurte nete în raport cu acțiuni sau cu datoria suverană sau la pozițiile neacoperite în raport cu swapuri pe riscul de credit.

Autoritatea competentă furnizează AEVMP informațiile solicitate în cel mult șapte zile calendaristice.

CAPITOLUL IIIVÂNZĂRI ÎN LIPSĂ FĂRĂ PREVALIDARE

Articolul 12 Restricții aplicabile vânzărilor în lipsă fără prevalidare

1. O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau un instrument de datorie suverană doar atunci când este îndeplinită una din următoarele condiții:

(a) persoana fizică sau juridică a împrumutat acțiunile sau instrumentul de datorie suverană;

(b) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta acțiunile sau instrumentul de datorie suverană;

(c) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte, conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană au fost localizate și rezervate pentru a fi împrumutate de persoana fizică sau juridică astfel încât să se poată efectua decontarea la scadență.

2. Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (1) Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze tipurile de acorduri care garantează în mod corespunzător că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană vor fi disponibile pentru decontare.

Comisia trebuie să ia în considerare în principal nevoia de a prezerva lichiditatea piețelor, în special a pieței obligațiunilor suverane și a piețelor repo pentru obligațiuni suverane.

Standardele tehnice de punere în aplicare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolul [7e] din Regulamentul (EU) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare cel târziu la data de [1 ianuarie 2012].

Articolul 13 Procedura de cumpărare impusă și amenzi pentru decontarea întârziată

1. Un loc de tranzacționare care permite tranzacționarea unor acțiuni sau a unei datorii suverane se asigură că dispune de proceduri care respectă cerințele următoare sau că contrapartida centrală care oferă servicii de compensare pentru locul de tranzacționare dispune de asemenea proceduri:

(a) în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni sau instrumente de datorie suverană în respectivul loc de tranzacționare nu poate furniza acțiunile sau instrumentele de datorie suverană pentru decontare în termen de patru zile de tranzacționare de la data la care tranzacția are loc sau în termen de șase zile de tranzacționare de la data la care tranzacția are loc în cazul activităților de formare de piață, se declanșează automat procedurile de cumpărare impusă de acțiuni sau instrumente de datorie suverană de către locul de tranzacționare sau de către contrapartida centrală pentru a asigura livrarea acestora pentru decontare;

(b) în cazul în care locul de tranzacționare sau contrapartida centrală nu pot cumpăra impus acțiunile sau instrumentele de datorie suverană pentru a fi livrate, locul de tranzacționare sau contrapartida centrală plătesc cumpărătorului o compensație în numerar bazată pe valoarea acțiunilor sau a datoriei care trebuiau livrate la data livrării, completată cu o sumă pentru pierderile suportate de cumpărător;

(c) persoana fizică sau juridică care nu a fost în măsură să efectueze decontarea plătește locului de tranzacționare sau contrapartidei centrale o anumită sumă pentru a le rambursa acestora sumele plătite în temeiul literelor (a) și (b).

2. Un loc de tranzacționare care permite tranzacționarea unor acțiuni sau a unei datorii suverane se asigură că el însuși sau sistemul de decontare care furnizează servicii de decontare pentru acțiuni sau pentru datoria suverană dispune de proceduri care garantează că, în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni sau instrumente de datorie suverană în locul respectiv nu este în măsură să furnizeze acțiunile sau instrumentele de datorie suverană la data stabilită, persoana fizică sau juridică este supusă obligației de a face plăți zilnice către locul de tranzacționare sau sistemul de decontare pentru fiecare zi în care nu își respectă obligațiile.

Plățile zilnice trebuie să fie suficient de importante pentru a nu permite vânzătorului să obțină un profit din neefectuarea decontării și pentru a avea un efect disuasiv asupra persoanei fizice sau juridice care nu efectuează decontarea.

3. Un loc de tranzacționare care permite tranzacționarea unor acțiuni sau a unei datorii suverane dispune de norme care îi permit să interzică unei persoane fizice sau juridice membră a unui loc de tranzacționare să efectueze în acel loc și alte vânzări în lipsă de acțiuni sau instrumente de datorie suverană atâta timp cât persoane nu reușește să deconteze o tranzacție ce rezultă dintr-o vânzare în lipsă în respectivul loc.

CAPITOLUL IV SCUTIRI

Articolul 14 Scutiri în cazul în care principalul loc de tranzacționare se ală în afara Uniunii

1. Articolele 5, 7, 12 și 13 nu se aplică acțiunilor unei întreprinderi tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune, în cazul în care locul principal de tranzacționare al acțiunilor se află într-o țară din afara Uniunii.

2. Autoritatea competentă pentru acțiunile unei întreprinderi tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune și într-un loc de tranzacționare din afara Uniunii determină cel puțin din doi în doi ani dacă locul principal de tranzacționare al respectivelor acțiuni se află în afara Uniunii.

Autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP cu privire la acțiunile al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii.

AEVMP publică din doi în doi ani lista acțiunilor al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii Lista este valabilă doi ani.

3. Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul a volumului tranzacțiilor în vederea determinării locului principal de tranzacționare al unei acțiuni.

Standardele de reglementare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7 - 7d] din Regulamentul (UE) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează proiecte de standarde tehnice Comisiei cel târziu la data de [31 decembrie 2011].

4. Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2) Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de punere în aplicare pentru determinarea:

(a) datei la care și perioada pentru care se efectuează calculele pentru determinarea locului principal de tranzacționare al unei acțiuni;

(b) datei până la care autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP cu privire la acțiunile al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii;

(c) datei de la care lista este valabilă, în urma publicării ei de către AEVMP.

Standardele tehnice de punere în aplicare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolul [7e] din Regulamentul (UE) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare cel târziu la data de [31 decembrie 2011].

Articolul 15 Scutiri pentru formarea de piață și operațiunile de pe piața primară

1. Articolele 5, 6, 7, 8 și 12 nu se aplică activităților unei societăți de investiții sau unei entități dintr-o țară terță sau unei societăți locale care este membră a locului de tranzacționare sau unei piețe dintr-o țară terță a cărui cadru legal și de supraveghere a fost declarat echivalent în temeiul alineatului (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar, tranzacționat în locul de tranzacționare sau în afara acestuia într-una din următoarele două maniere:

(a) prin comunicarea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și competitive în scopul furnizării de lichiditate în mod regulat și continuu pieței;

(b) ca parte a activității sale uzuale, prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la cererile de tranzacționare ale clienților și prin acoperirea împotriva riscurilor a pozițiilor rezultând din aceste tranzacții.

2. În conformitate cu procedurile menționate la articolul 39 alineatul (2), Comisia poate adopta decizii prin care stabilește că cadrul legal și de supraveghere al unei țări terțe garantează că o piață autorizată într-o țară terță respectă cerințele legale obligatorii care, în sensul aplicării scutirii de la alineatul (1), sunt echivalente cerințelor de la Titlul III din Directiva 2004/39/CE, precum și cerințelor din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului[21] și din Directiva 2004/109/CE, și care fac obiectul unei supravegheri și aplicări efective în respectiva țară terță.

Cadrul legal și de supraveghere al unei țări terțe poate fi considerat echivalent dacă îndeplinește următoarele condiții:

(a) piețele din țara terță respectivă sunt supuse autorizării si unei supravegheri și unui control efectiv în mod permanent;

(b) piețele dispun de reguli transparente și clare privind acceptarea titlurilor la tranzacționare, astfel încât respectivele titluri pot fi tranzacționate în mod echitabil, ordonat și eficient și pot fi negociate în mod liber;

(c) emitenții de titluri de valoare sunt supuși obligației de informare periodică și continuă, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a investitorilor;

(d) asigură transparența și integritatea pieței prevenind abuzurile de piață care iau forma utilizării abuzive a informațiilor confidențiale și a manipulării pieței.

3. Articolele 8 și 12 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când, acționând în calitate de dealer primar autorizat în urma unui acord cu un emitent de datorie suverană, persoana acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană.

4. Articolele 5, 6, 7 și 12 nu se aplică peroanelor fizice sau juridice în cazul în care efectuează o vânzare în lipsă a unui titlu sau dețin o poziție scurtă netă în raport cu realizarea unei stabilizări în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2273/2003 al Comisiei[22].

5. Scutirile menționate al alineatele (1)-(3) se aplică doar în cazul în care persoana fizică sau juridică în cauză a notificat întâi în scris autoritatea competentă din statul său de origine cu privire la faptul că intenționează să utilizeze aceste scutiri. Notificarea se face cu cel puțin 30 de zile calendaristice înaintea datei la care persoana fizică sau juridică intenționează să utilizeze scutirea.

6. Autoritatea competentă a statului membru de origine poate interzice utilizarea scutirii în cazul în care consideră că persoana fizică sau juridică nu respectă condițiile de acordare a scutirii. Interdicțiile se pronunță în perioada de 30 de zile calendaristice menționată la alineatul precedent sau ulterior, dacă autoritatea competentă își dă seama că situația persoanei s-a modificat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile.

7. O entitate dintr-o țară terță care nu este autorizată în Uniune trimite notificarea menționată la alineatul (5) autorității competente a principalului loc de tranzacționare din Uniune unde efectuează tranzacții.

8. O persoană fizică sau juridică care a notificat în temeiul alineatului (5) notifică în scris cât mai curând posibil autoritatea competentă din statul său membru de origine cu privire la schimbările intervenite care afectează dreptul său de a utiliza scutirea.

9. Autoritatea competentă a statului membru de origine poate solicita în scris informații de la o persoană fizică sau juridică care își desfășoară activitatea utilizând scutirile menționate la alineatele (1), (3) sau (4) în legătură cu pozițiile scurte deținute sau activitățile desfășurate utilizând scutirile. Persoana fizică sau juridică furnizează informațiile în cel mult patru zile calendaristice de la primirea cererii.

10. În conformitate cu alineatele (5) și (8), în termen de două săptămâni de la notificare, autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP cu privire la formatorii de piață și dealerii primari autorizați care utilizează scutirile și formatorii de piață și dealerii primari autorizați care nu mai utilizează scutirile.

11. AEVMP publică pe site-ul său și actualizează lista formatorilor de piață și a dealerilor primari autorizați care utilizează scutirile.

CAPITOLUL V DREPTUL DE INTERVENȚIE AL AUTORITĂȚILOR COMPETENTE ȘI AL AEVMP

Secțiunea 1 Atribuțiile autorităților competente

Articolul 16 Publicarea de informații în situații de excepționale

1. Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita persoanelor fizice sau juridice care dețin poziții scurte nete în raport cu un anumit instrument financiar sau cu o categorie de instrumente financiare să notifice sau să publice informații cu privire la poziție ori de câte ori poziția atinge sau scade sub un prag de notificare fixat de autoritatea competentă, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-unul sau mai multe state membre;

(b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea.

2. Alineatul (1) nu se aplică instrumentelor financiare supuse obligației de transparență în conformitate cu capitolul II articolele 5 – 8.

Articolul 17 Limitarea vânzărilor în lipsă și a tranzacțiilor similare în situații excepționale

1. Autoritatea competentă a unui stat membru poate lua măsurile menționate la alineatele (2) și (3) atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-unul sau mai multe state membre;

(b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea.

2. Autoritatea competentă a statului membru poate interzice sau impune anumite condiții în raport cu persoanele fizice sau juridice care efectuează:

(a) o vânzare în lipsă;

(b) o altă tranzacție decât vânzarea în lipsă ce creează sau se raportează la un instrument financiar, iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este conferirea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar.

3. Autoritatea competentă a unui stat membru poate să interzică persoanelor fizice sau juridice să efectueze tranzacții în raport cu instrumente financiare sau să limiteze valoarea tranzacțiilor care pot fi încheiate cu instrumentele financiare respective.

4. Măsurile luate în temeiul alineatelor (2) sau (3) se pot aplica tranzacțiilor referitoare la toate instrumentele financiare, instrumentele financiare dintr-o anumită categorie sau un anumit instrument financiar. Măsura se poate aplica în circumstanțe bine determinate sau poate face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă relevantă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare de piață și activitățile de pe piața primară.

Articolul 18 Limitarea tranzacțiilor cu swapuri pe riscul de credit în situații excepționale

1. Autoritatea competentă a unui stat membru poate limita posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii sau poate limita valoarea pozițiilor neacoperite pe swapuri pe riscul de credit pe care le pot deține persoanele fizice sau juridice în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-unul sau mai multe state membre;

(b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea.

2. Măsurile luate în temeiul alineatului (1) se pot aplica swapurilor pe riscul de credit dintr-o anumită categorie sau anumitor swapuri pe riscul de credit. Măsura se poate aplica în circumstanțe bine determinate sau poate face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare de piață și activitățile de pe piața primară.

Articolul 19 Dreptul de a limita temporar vânzarea în lipsă a instrumentelor financiare în cazul unei scăderi importante a prețului

1. În cazul în care prețul unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare a scăzut într-o singură zi de tranzacționare cu valoarea menționată la alineatul (4) față de prețul de închidere din ziua anterioară din respectivul loc, autoritatea competentă a statului membru de origine a locului respectiv examinează oportunitatea interzicerii sau limitării dreptului peroanelor fizice sau juridice de a efectua tranzacții de vânzare în lipsă a instrumentului respectiv în acel loc sau a limitării tranzacțiilor cu respectivul instrument financiar în acel loc pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului financiar.

În cazul în care autoritatea competentă se asigură de oportunitatea acțiunii în temeiul primului paragraf ,în cazul unei acțiuni sau al unei datorii ea interzice sau limitează dreptul persoanelor de a încheia vânzări în lipsă în locul de tranzacționare sau, în cazul altor tipuri de instrumente financiare, limitează tranzacțiile cu respectivele instrumente în acel loc de tranzacționare.

2. Măsura se aplică pentru o perioadă ce nu depășește sfârșitul următoarei zile de tranzacționare după ziua de tranzacționare în care a avut loc scăderea prețului.

3. Măsura se aplică în circumstanțe bine determinate sau poate face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare de piață și activitățile de pe piața primară.

4. Scăderea valorii trebuie să fie de cel puțin 10% în cazul acțiunilor, iar pentru celelalte categorii de instrumente financiare valoarea va fi specificată de Comisie.

Comisia, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, precizează scăderea valorii celorlalte instrumente financiare în afara acțiunilor, ținând seama de particularitățile fiecărei categorii de instrumente financiare.

5. Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul a scăderii cu 10% a valorii acțiunilor și a scăderii valorii precizate de Comisie conform alineatului (4).

Standardele de reglementare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7 - 7d] din Regulamentul (UE) nr. .../... [Regulamentul AEVMP].

AEVMP înaintează proiecte de standarde tehnice Comisiei cel târziu la data de [31 decembrie 2011].

Articolul 20 Durata restricțiilor

Măsurile impuse în temeiul articolelor 16 și 18 sunt valabile pentru o perioadă inițială de cel mult trei luni de la data publicării anunțului menționat la articolul 21.

Măsurile de acest gen pot fi reînnoite de fiecare dată pentru o perioadă ce nu depășește trei luni.

Articolul 21 Publicarea restricțiilor

1. Autoritățile competente publică pe site -ul lor toate deciziile de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la articolele 16-19.

2. În anunț se precizează cel puțin următoarele informații:

(a) măsurile impuse, inclusiv instrumentele și categoriile de instrumente la care se referă și perioada de aplicare a acestora;

(b) motivele pentru care autoritatea competentă este de părere că este necesară impunerea măsurilor, inclusiv elemente care să justifice aceste motive.

3. Măsurile luate în temeiul articolelor 16-19 intră în vigoare în momentul publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.

Articolul 22 Notificarea AEVMP și a celorlalte autorități competente

1. Înainte de impunerea sau reînnoirea unei măsuri luate în temeiul articolelor 16, 17 sau 18 și înainte de impunerea unei restricții în temeiul articolului 19, autoritatea competentă notifică AEVMP și alte autorități competente cu privire la măsura pe care o are în vedere.

2. Notificarea conține informații detaliate despre măsurile avute în vedere, categoria de instrumente financiare și tranzacții cărora li se vor aplica acestea, elemente care să justifice motivele și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.

3. Propunerea de a impune sau reînnoi o măsură luată în temeiul articolelor 16, 17 și 18 se notifică cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, o autoritate competentă poate notifica cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii atunci când notificarea cu 24 de ore înainte nu este posibilă. Notificarea în temeiul articolului 19 se face înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare a măsurii.

4. Autoritatea competentă a unui stat membru care primește notificări în temeiul prezentului articol poate lua măsuri în conformitate cu articolele 16 - 19 în respectivul stat membru în cazul în care se convinge că măsura este necesară pentru a sprijini cealaltă autoritate competentă. Autoritatea competentă notifică la rândul său, în conformitate cu alineatele (1) – (3), atunci când intenționează să ia măsuri.

Secțiunea 2 Competențele AEVMP

Articolul 23 Coordonarea de către AEVMP

1. AEVMP joacă un rol de facilitare și coordonare în raport cu măsurile luate de autoritățile competente în temeiul dispozițiilor de la secțiunea 1. Mai precis, AEVMP se asigură că autoritățile competente au o abordare coerentă în privința măsurilor luate în temeiul dispozițiilor de la secțiunea 1, în special în ceea ce privește circumstanțele în care este necesară utilizarea dreptului de a interveni în temeiul dispozițiilor de la secțiunea 1, natura măsurilor impuse, precum și data intrării în vigoare și durata măsurilor.

2. În urma primirii unei notificări în temeiul articolului 22 cu privire la măsurile care trebuie impuse sau reînnoite în temeiul dispozițiilor de la articolele 16, 17 sau 18, AEVMP emite în termen de 24 de ore un aviz indicând dacă consideră că măsurile sau posibilele măsuri sunt necesare pentru a face față situației excepționale. Avizul precizează dacă AEVMP consideră că într-unul sau mai multe state membre s-au produs evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței, dacă măsurile sau posibilele măsuri sunt adecvate și proporționale raportat la amenințare și dacă durata propusă a acestora este justificată. Dacă AEVMP este de părere că este necesară luarea de măsuri și de către alte autorități competente pentru a răspunde amenințării, ea precizează și acest lucru în avizul său. Avizul se publică pe site-ul AEVMP.

3. În cazul în care o autoritate competentă intenționează să ia măsuri contrare avizului AEVMP exprimat în temeiul dispozițiilor de la alineatul (2) sau refuză să ia măsuri contrare unui aviz al AEVMP exprimat în temeiul dispozițiilor de la alineatul respectiv, acesta publică imediat pe site-ul său un comunicat explicând în detaliu motivele sale.

Articolul 24 Dreptul de intervenție al AEVMP

1. În conformitate cu articolul [6a alineatul (5)] din Regulamentul (UE) nr. …/… [Regulamentul AEVMP], în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (2), AEVMP ia una sau mai multe din următoarele măsuri:

(a) solicită unei persoane fizice sau juridice care deține o poziție scurtă netă în raport cu un anumit instrument financiar sau o categorie de instrumente financiare să notifice o autoritate competentă sau să publice informații detaliate referitoare la astfel de poziții;

(b) să interzică sau să impună condiții în raport cu persoanele fizice sau juridice care efectuează o vânzare în lipsă sau o tranzacție care creează sau se raportează la un instrument financiar, iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este conferirea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar;

(c) să limiteze posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii sau să limiteze valoarea pozițiilor neacoperite pe swapuri pe riscul de credit pe care le pot deține persoanele fizice sau juridice în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii.

(d) să interzică persoanelor fizice sau juridice să efectueze tranzacții în raport cu instrumente financiare sau să limiteze valoarea tranzacțiilor care pot fi încheiate cu instrumentele financiare respective.

Măsurile se pot aplica în circumstanțe bine determinate sau pot face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă relevantă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare de piață și activitățile de pe piața primară.

2. AEVMP ia o măsură în temeiul dispozițiilor de la alineatul (1) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) măsurile enumerate la alineatul (1) literele (a) – (d) răspund unei amenințări la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniune și există implicații transfrontaliere;

(b) una sau mai multe autorități competente nu au luat măsuri pentru contracararea amenințării sau măsurile luate nu contracarează suficient amenințarea.

3. Atunci când ia măsurile menționate la alineatul (1) AEVMP verifică în ce măsură:

(a) ele vor contracara în mod semnificativ amenințarea la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniune sau vor îmbunătăți în mod semnificativ capacitatea autorităților competente de a monitoriza amenințarea;

(b) nu vor crea risc de arbitraj de reglementare;

(c) nu vor avea efecte negative asupra eficienței piețelor financiare, în special prin reducerea lichidității pe piețele respective și crearea de incertitudini pentru participanții pe piață, disproporționate față de avantajele măsurilor.

În cazul în care una sau mai multe autorități competente au luat măsuri în temeiul dispozițiilor de la articolele 16, 17, sau 18, AEVMP poate lua oricare dintre măsurile menționate la alineatul (1) fără emiterea avizului prevăzut la articolul 23.

4. Înainte de a hotărî impunea sau înnoirea uneia dinte măsurile menționate la alineatul (1) AEVMP se consultă, atunci când este cazul, cu Comitetul european pentru riscuri sistemice sau cu alte autorități relevante.

5. Înainte de a hotărî impunerea sau reînnoirea uneia dinte măsurile menționate la alineatul (1) AEVMP notifică autoritățile competente cu privire la măsurile pe care le are în vedere. Notificarea conține informații detaliate despre măsurile avute în vedere, categoria de instrumente financiare și tranzacții cărora li se vor aplica acestea, elemente care să justifice motivele și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.

6. Notificarea se face cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, AEVMP poate notifica cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii, atunci când notificarea cu 24 de ore înainte nu este posibilă.

7. AEVMP publică pe site-ul său toate deciziile de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la alineatul (1). Anunțul conține cel puțin următoarele informații detaliate:

(a) măsurile impuse, inclusiv instrumentele și categoriile de instrumente la care se referă și perioada de aplicare acestora;

(b) motivele pentru care AEVMP este de părere că este necesară impunerea măsurilor, inclusiv elemente care să justifice aceste motive.

8. Măsurile intră în vigoare în momentul publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.

9. AEVMP reexaminează măsurile menționate la alineatul (1) la intervale adecvate și cel puțin o dată la trei luni. O măsură care nu este reînnoită după această perioadă de trei luni expiră în mod automat. Alineatele (2) - (8) se aplică reînnoirii de măsuri.

10. Măsurile adoptate de AEVMP în temeiul prezentului articol prevalează asupra oricărei măsuri adoptate anterior de către o autoritate competentă în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1.

Articolul 25 Precizarea mai detaliată a evenimentelor sau evoluțiilor nefavorabile

Comisia adoptă, prin acte delegate, în conformitate cu articolul 36 și cu respectarea condițiilor de la articolele 37 și 38, măsuri care să precizeze criteriile și factorii care trebuie luați în considerare de către autoritățile competente și AEVMP atunci când stabilesc dacă evenimentele sau evoluțiile nefavorabile menționate la articolele 16, 17, 18 și 23 și amenințările menționate la articolul 24 alineatul (2) litera (a) se produc.

CAPITOLUL VI ROLUL AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

Articolul 26 Autoritățile competente

Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă în sensul prezentului Regulament. Statele membre informează Comisia, AEVMP și autoritățile competente ale altor state membre cu privire la aceasta.

Articolul 27 Atribuțiile autorităților competente

1. Pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente sunt investite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Ele își exercită atribuțiile în următoarele moduri:

(a) direct;

(b) în colaborare cu alte autorități;

(c) prin sesizarea autorităților judiciare competente.

2. Pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin autoritățile competente ale statelor membre, în conformitate cu legislația națională, sunt abilitate:

(a) să aibă acces la orice document, sub orice formă, și să primească sau să facă o copie a acestuia;

(b) să solicite informații de la orice persoană fizică sau juridică și, în cazul în care este necesar, să convoace și să audieze orice persoană fizică sau juridică pentru a obține informații;

(c) să efectueze inspecții la fața locului, cu sau fără înștiințare prealabilă

(d) să solicite înregistrările telefonice și ale schimburilor de informații existente;

(e) să ceară încetarea practicilor contrare dispozițiilor prezentului regulament;

(f) să ceară înghețarea și punerea sub sechestru a activelor.

3. Autoritățile competente din statele membre sunt abilitate, fără a aduce atingere aliniatului (2) literele (a) și (b), ca în anumite cazuri, să ceară unei persoane fizice sau juridice care efectuează un swap pe riscul de credit să furnizeze următoarele elemente:

(a) o explicare a scopului tranzacției și dacă aceasta urmărește o acoperire împotriva unui risc sau alte scopuri;

(b) informații care să confirme riscul împotriva căruia oferă acoperire tranzacția.

Articolul 28 Investigații ale AEVMP

AEVMP, la cererea uneia sau mai multe autorități competente sau din proprie inițiativă, poate investiga anumite probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit, pentru a evalua dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în cadrul Uniunii.

AEVMP publică un raport în care își prezintă concluziile și face recomandări în legătură cu problema sau practica respectivă.

Articolul 29 Secretul profesional

1. Obligația de secret profesional se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice care lucrează sau care au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru oricare alte autorități sau persoane fizice sau juridice cărora autoritatea competentă le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de respectiva autoritate. Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi comunicate niciunei alte persoane fizice sau juridice sau autorități decât atunci când această comunicare este necesară pentru proceduri judiciare.

2. Toate informațiile schimbate între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament sunt considerate drept confidențiale, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi publicate sau când publicarea este necesară pentru proceduri judiciare.

Articolul 30 Obligația de a coopera

Autoritățile competente ale statelor membre cooperează atunci când este necesar sau util în sensul prezentului Regulament. Mai precis, autoritățile competente își comunică fără întârziere informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 31 Cooperarea în cazul unei cereri de inspecție la fața locului sau de investigație

1. Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita asistența autorității competente a unui alt stat membru cu privire la inspecțiile la fața locului și la investigații.

Autoritatea competentă informează AEVMP cu privire la cererile menționate la primul paragraf. AEVMP coordonează investigațiile sau inspecțiile cu implicații transfrontaliere.

2. Atunci când o autoritate competentă primește o cerere de efectuare a unei inspecții la fața locului sau a unei investigații din partea autorității competente a unui alt stat membru, ea poate adopta oricare dintre măsurile următoare:

(a) să efectueze ea însăși inspecția sau investigația la fața locului;

(b) să permită participarea autorității competente care a introdus cererea la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c) să permită autorității competente care a introdus cererea să efectueze inspecția la fața locului sau investigația;

(d) să numească auditori sau experți care să efectueze inspecția la fața locului sau investigația;

(e) să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităților cu cealaltă autoritate competentă.

Articolul 32 Cooperare cu țările terțe

1. Autoritățile competente încheie cu autoritățile competente din țări terțe acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu acestea, respectarea în țările terțe a obligațiilor ce decurg din prezentul regulament și adoptarea de măsuri similare de către autoritatea competentă, în completarea măsurilor luate în temeiul capitolului V.

O autoritate competentă care intenționează să încheie un astfel de acord informează AEVMP și celelalte autorități competente.

2. AEVMP coordonează încheierea unor acorduri de cooperare între autoritățile competente din statele membre și autoritățile competente relevante din țări terțe. În acest sens, AEVMP elaborează un model de acord care poate fi utilizat de autoritățile competente.

AEVMP coordonează și schimbul, între autoritățile competente, de informații obținute de la autoritățile competente din țări terțe care pot fi relevante pentru luarea de măsuri în temeiul capitolului V.

3. Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile competente din țări terțe, cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții cu privire la păstrarea secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 29. Acest schimb de informații trebuie să aibă ca scop îndeplinirea sarcinilor autorităților competente respective.

Articolul 33 Transferul și păstrarea datelor cu caracter personal

În ceea ce privește transferul de date personale între statele membre sau între statele membre și țări terțe, statele membre aplică Directiva 95/46/CE. În ceea ce privește transferul de date personale de către AEVMP unui stat membru sau unei țări terțe, AEVMP respectă prevederile Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Datele se păstrează pentru o perioadă maximă de cinci ani.

Articolul 34 Furnizarea de informații țărilor terțe

Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate transfera unei țări terțe informații și analiza informațiilor atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite în articolele 25 și 26 din Directiva 95/46/CE și doar de la caz la caz. Autoritatea competentă a statului membru trebuie să se asigure că transferul este necesar pentru scopurile prezentului Regulament. Țara terță nu transferă informațiile unei alte țări terțe fără autorizarea expresă scrisă a autorității competente din statul membru.

Autoritatea competentă a unui stat membru furnizează informațiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru autorității competente a unei țări terțe numai dacă autoritatea competentă a statului membru în cauză a primit acordul expres al autorității competente care i-a transmis informațiile și dacă, acolo unde este cazul, informațiile sunt furnizate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul.

Articolul 35 Sancțiuni

Statele membre adoptă norme privind măsurile administrative, sancțiunile și penalitățile care se aplică pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora. Măsurile și sancțiunile și penalitățile în cauză trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

Statele membre notifică dispozițiile în cauză Comisiei până la [1 iulie 2012] și notifică fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

CAPITOLUL VII ACTE DELEGATE

Articolul 36 Exercitarea delegării

1. Comisia este împuternicită pentru o perioadă de timp nedeterminată să adopte actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 19 alineatul (4), articolul 19 alineatul (5) și articolul 25.

2. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 38 și 39.

Articolul 37 Revocarea delegării

1. Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 19 alineatul (4), articolul 19 alineatul (5) și articolul 25 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul european sau de către Consiliu.

2. Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia cu suficient timp înainte de adoptarea unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și eventualele motive ale revocării.

3. Prin decizia de revocare ia sfârșit delegarea competențelor indicate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare imediat sau la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia de revocare nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolul 38 Obiecții cu privire la actele delegate

1. Parlamentul European și Consiliul pot prezenta obiecții cu privire actele delegate în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu o lună.

2. În cazul în care, la expirarea termenului respectiv, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au prezentat obiecții la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în actul respectiv.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu prezenta obiecții.

3. Dacă Parlamentul European sau Consiliul prezintă obiecții față de un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecții la un act delegat prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 39 Procedura comitetului

1. Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei [23].

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

3. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.

CAPITOLUL VIIIDISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 40 Evaluare și raportare

Până la 30 iunie 2014, în baza discuțiilor cu autoritățile competente și cu AEVMP, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind:

(a) caracterul corespunzător al pragurilor de notificare și publicare prevăzute la articolele 5, 7 și 8;

(b) funcționarea restricțiilor și obligațiilor prevăzute la capitolul II;

(c) oportunitatea introducerii altor restricții sau condiții referitoare la vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit.

Articolul 41 Dispoziție tranzitorie

Măsurile existente, în vigoare înainte de 15 septembrie 2010, care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot fi aplicate în continuare până la [1 iulie 2013] cu condiția de a fi notificate Comisiei.

Articolul 42 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Se aplică de la [1 iulie 2012].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, 12.4.2003, p. 16).

[2] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Banca Centrală Europeană - Reglementarea serviciilor financiare în folosul creșterii sustenabile - COM(2010) 301, p. 7.

[3] http://ec.europa.eu/internal_market/securities/docs/esme/report_20090319_en.pdf

[4] Cerere de contribuții, revizuirea Directivei 2003/6/CE privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață). Textul cererii de contribuții poate fi consultat la adresa:http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2009/market_abuse/call_for_evidence.pdf

[5] Articolul 1 din Directiva 2003/6/CE definește informațiile confidențiale și manipulările pieței, care împreună constituie abuz de piață.

[6] CESR/10-088 , „ Model for a Pan-European Short Selling Disclosure Regime ”.

[7] CESR/10-453, „ Technical details of the pan-European short selling disclosure regime ”.

[8] Lista consultărilor formale și informale se regăsește în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere.

[9] http://ec.europa.eu/internal_market/securities/short_selling_en.htm

[10] Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).

[11] Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2001/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

[12] CESR/10-088 și CESR/10-453. CESR a analizat doar acțiunile, în timp ce propunerea Comisiei acoperă toate tipurile de instrumente financiare.

[13] JO C […], […], p. […].

[14] JO C […], […], p. […].

[15] JO L […], […], p. […].

[16] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[17] JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

[18] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[19] JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

[20] JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

[21] JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

[22] JO L 336, 23.12.2003, p. 33.

[23] JO L 191, 13.7.2001, p. 45.