12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/79

A.

întrucât economia mondială se confruntă cu cea mai severă recesiune de la Marea Depresiune, cu consecințe sociale în Uniunea Europeană și în afara granițelor sale; întrucât criza economică și financiară din Europa are un impact deosebit de grav asupra femeilor – care sunt mai degrabă în situația de avea locuri de muncă nesigure, de a fi concediate mai întâi, precum și de a nu avea asigurări sociale – fapt căruia Consiliul, Comisia și statele membre nu i-au acordat atenția cuvenită până în prezent;

B.

întrucât primul val al crizei a lovit în principal sectorul financiar preponderent masculin, precum și industriile construcțiilor și automobilelor, care s-au impus deci, în mai mare măsură, atenției, iar al doilea val al crizei a afectat negativ într-o măsură egală sectoarele comerțului cu amănuntul, ale serviciilor și turismului dominate în principal de femei; prin urmare, se impune abordarea dimensiunii de gen a impactului crizei economice și sociale și a soluțiilor pentru această criză în cadrul planurilor de redresare naționale și europene;

C.

întrucât principalii specialiști în economie au subliniat că criza creditelor, care a determinat recesiunea, a fost în mod evident un dezastru provocat de om; întrucât răspunsurile la nivel statal și internațional - care nu au ținut seama în suficientă măsură de aspectele de gen - au fost, de asemenea, decise în principal de către bărbați; întrucât este important ca femeile care, în general, dispun de calificări mai înalte decât bărbații, să fie integrate complet în procesul decizional din sfera politică, economică și financiară, precum și în acordurile dintre partenerii sociali;

D.

întrucât studii recente au arătat că numai 5 % din cei care sunt decidenți la nivelul instituțiilor financiare ale UE sunt femei și că toți cei 27 de guvernatori ai băncilor centrale din statele membre sunt bărbați și întrucât studiile de gen au evidențiat faptul că femeile au un mod de gestionare diferit, care se caracterizează prin evitarea riscurilor și concentrarea mai mare asupra unei perspective pe termen lung;

E.

întrucât participarea femeilor la procesul decizional este un indicator decisiv al egalității între femei și bărbați; întrucât ocuparea de către femei a posturilor de director în companii și universități este limitată, iar numărul femeilor politician și al femeilor cercetător crește foarte încet;

F.

întrucât femeile au reprezentat 59 % dintre licențiații universităților în 2006; întrucât proporția femeilor care au obținut doctorate scade la 43 %, iar cea a femeilor care ocupă poziția de profesor universitar este cea mai mică; întrucât numai 15 % dintre profesorii universitari sunt femei;

G.

întrucât numărul de femei din facultățile cu profil economic, de management sau de drept este mai mare decât cel al bărbaților, dar la nivelul pozițiilor de conducere din corporații sau din politică, ele sunt în minoritate; întrucât numărul femeilor licențiate în informatică, inginerie și fizică este redus, acest lucru având drept consecință o subreprezentare a femeilor în sectorul privat, sector cu un rol crucial în relansarea economică;

H.

întrucât recesiunea economică afectează, probabil, într-o măsură mai mare femeile decât bărbații; întrucât există riscul ca actuala recesiune să întârzie evoluția sau chiar să inverseze progresul, cu consecințe pe termen mai lung pentru sistemele de protecție socială, incluziunea socială și demografie;

I.

întrucât măsurile privind egalitatea de gen au fost anulate sau întârziate, iar eventuale reduceri viitoare ale bugetelor publice vor avea un efect negativ asupra încadrării femeilor în muncă și asupra promovării egalității; întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei 2006/54/CE menționate anterior devine din ce în ce mai importantă;

J.

întrucât egalitatea de gen are un impact pozitiv major asupra productivității și creșterii economice, iar participarea femeilor pe piața muncii produce o mulțime de beneficii sociale și economice;

K.

întrucât diferențele de salarizare între femei și bărbați la nivelul EU27 au rămas foarte mari în ultimii 35 de ani, de când a fost implementată Directiva 75/117/CEE (8), ajungând în UE și în unele state membre până la 30 %, în 2010; întrucât diferența este mai mare în sectorul privat, față de sectorul public, reflectând astfel inegalitățile care persistă pe piața muncii, care practic, afectează în cea mai mare parte femeile;

L.

întrucât recesiunea economică nu ar trebui folosită pentru a încetini progresul în materie de politici de reconciliere și pentru a reduce bugetele alocate pentru serviciile de îngrijire și regimurile de concediu, fiind afectat astfel, mai ales accesul femeilor la piața muncii; întrucât trebuie acordată o atenție specială necesității de a concilia obligațiile familiale cu cele profesionale în familie monoparentale și în familiile numeroase;

M.

întrucât, conform Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și muncă, femeile dedică de trei ori mai mult timp decât bărbații îngrijirii copiilor și membrilor de familie aflați în întreținere, precum și treburilor casnice; întrucât împărțirea responsabilităților casnice și familiale între femei și bărbați, în special prin extinderea utilizării concediului parental și de paternitate, este o condiție prealabilă pentru promovarea și obținerea egalității de gen, întrucât neincluderea perioadelor de concedii de maternitate și de instruire în calculul timpului de muncă global este discriminatorie și constituie un dezavantaj pentru femeile prezente pe piața muncii;

N.

întrucât concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 (9), condus de Președinția suedeză, au invitat statele membre și Comisia să consolideze dimensiunea de gen în cadrul strategiei UE 2020; întrucât documentul de consultare al Comisiei UE 2020 nu a ținut seama de acest aspect, deoarece nu conține nicio mențiune referitoare la integrarea principiului egalității între femei și bărbați; întrucât, cu toate acestea, este esențial să se integreze o perspectivă de gen într-o nouă arhitectură și politică financiară și economică și să se asigure că planurile de redresare și programele de ajustare structurală fac obiectul unei evaluări a impactului de gen și integrează o perspectivă de gen;

O.

întrucât trebuie intensificate eforturile de integrare a perspectivei de gen în politicile publice;

P.

întrucât, în special în condiții de recesiune economică, oamenii care deja riscă să ajungă în stare de sărăcie, în majoritatea lor femei, devin și mai vulnerabili, în special lucrătoarele migrante și cele care aparțin unui grup minoritar, întrucât eforturile și soluțiile complete de eradicare a sărăciei, convenite de Consiliul European de la Lisabona din anul 2000, au devenit o chestiune de urgență; întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită protejării grupurilor care se confruntă cu dezavantaje multiple, în special romii, și să se asigure integrarea acestora în societate;

Q.

întrucât încadrarea cu normă întreagă și însoțită de drepturi sociale este o protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, precum și o trambulină către independența financiară și psihologică; întrucât prin soluționarea accesului universal la servicii publice de calitate este esențial să se conceapă și să se pună în aplicare politici care răspund nevoilor femeilor și, respectiv, bărbaților, inclusiv accesul la servicii de îngrijire a copiilor, persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, convenabile, de calitate și accesibile;

R.

întrucât, politicile dedicate dezvoltării care facilitează accesul la piața muncii pentru femeile care aparțin unor grupuri minoritare sau culturale specifice nu numai că asigură respectul pentru diferențe și pentru diversitatea culturală, dar contribuie și la reducerea excluderii sociale și la consolidarea coeziunii sociale, care la rândul ei, stimulează creșterea economică;

S.

întrucât violența domestică, ale cărei victime sunt în principal femeile, este un fenomen răspândit în toate țările și în toate clasele sociale; întrucât studiile au demonstrat că violența împotriva femeilor ia amploare în momentul în care bărbații suferă în urma unor dislocări și deposedări din cauza crizei economice; întrucât stresul economic conduce adesea la un abuz mai frecvent, mai violent și mai periculos, întrucât costurile asociate violenței domestice se ridică, în UE, la aproximativ 16 milioane de euro pe an;

T.

întrucât ocuparea unui loc de muncă este un factor esențial pentru incluziunea socială; întrucât sunt necesare eforturi concentrate și vaste pentru a eradica sărăcia pe fundalul creșterii inegalității, sărăciei și a crizei economice și financiare,

1.

subliniază că egalitatea de tratament între femei și bărbați este unul dintre obiectivele UE și, prin urmare, unul dintre principiile cheie al oricărui răspuns politic la criza economică și financiară și la tranziția perioadei care urmează crizei;

2.

scoate în evidență constatările Comisiei conform cărora actuala criză a provocat preocupări în legătură cu faptul că realizările în materie de egalitate de gen sunt în pericol și că efectele recesiunii riscă să se răsfrângă în special asupra femeilor;

3.

subliniază că trebuie adoptate măsuri care să combată efectele crizei financiare și economice pentru a se putea proteja ceea ce s-a realizat până acum în domeniul egalității de gen, și să se evite folosirea recesiunii drept argument pentru restrângerea egalității de gen (așa cum s-a întâmplat în anumite state membre);

4.

subliniază că politicile care vizează egalitate de gen trebuie considerate ca parte a soluției pentru sfârșitul crizei, mobilizând și exploatând pe deplin capacitățile și competențele tuturor Europenilor și, în viitor, conducând la o economie mai competitivă;

5.

subliniază faptul că integrarea femeilor la locul de muncă în ultimele decenii înseamnă un impact direct mai puternic al crizei nu doar asupra femeilor, ci și asupra gospodăriilor, în cazul în care veniturile vor fi afectate în mod semnificativ de pierderile locurilor de muncă de către femei; invită instituțiile Uniunii Europene și statele membre să țină seama de costurile ascunse ale crizei, inclusiv de consecințele diferite și adesea nerecunoscute asupra femeilor și bărbaților;

6.

subliniază că s-a observat din experiența crizelor anterioare că rata de ocupare a forței de muncă masculine își revine mai repede decât cea feminină;

7.

subliniază faptul că politicile macroeconomice sunt asociate în mod predominant cu o creștere a segregării de gen a muncii, cu destabilizarea încadrării în muncă a femeilor prin subcontractare, cu creșterea diferenței de salarizare dintre femei și bărbați, cu reducerea accesului femeilor la sănătate și educație, cu inegalitatea sporită în materie de acces la credite, terenuri și proprietate și cu o feminizare tot mai pronunțată a sărăciei;

8.

atrage atenția asupra faptului că diferențele de remunerare dintre femei și bărbați continuă să existe și riscă să fie accentuate de criza economică și financiară; invită instituțiile europene și statele membre să-și fixeze obiective clare și să propună măsuri cu caracter obligatoriu în vederea combaterii diferențelor de remunerare;

9.

îndeamnă Comisia să formuleze o propunere legislativă privind revizuirea legislației existente referitoare la aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și a femeilor (Directiva 75/117/CEE menționată mai sus), după cum a solicitat deja Parlamentul în 2008; salută recenta inițiativă a Comisiei privind îmbunătățirea sancțiunilor în caz de încălcare a dreptului la remunerație egală, asigurându-se că acestea sunt descurajatoare și proporționale (de exemplu, sancțiuni mai aspre în cazul încălcărilor repetate);

10.

subliniază faptul că responsabilitatea pentru cheltuielile publice în domeniul sănătății aparține fiecărui stat membru și parlamentelor lor naționale și/sau autorităților locale respective;

11.

regretă faptul că multe femei și-au pierdut deja sau sunt susceptibile să-și piardă locul de muncă, în special cele care muncesc în comerțul cu amănuntul, servicii și turism, precum și femeile care au locuri de muncă cu fracțiune de normă și locuri de muncă precare; subliniază faptul că, în același timp, se preconizează că o scădere a acordării de microcredite va determina o reducere a veniturilor femeilor care desfășoară o activitate independentă, în special cele din sectoarele agriculturii și cel rural; accentuează faptul că se poate anticipa ca șomajul în rândul femeilor să crească în mod disproporționat pe măsură ce se anunță reduceri ale bugetului public, întrucât femeile sunt angajate în mod disproporționat în educație, sănătate și servicii sociale;

12.

subliniază efectul pozitiv pe care îl are egalitatea de gen asupra creșterii economice; atrage atenția, în acest sens, că unele studii afirmă că, în condițiile în care ratele de angajare, ratele de angajare cu fracțiune de normă și rata productivității ar fi aceleași la bărbați și la femei, PNB ar crește cu 30 %;

13.

recunoaște că multe femei au fost stimulate de pierderea recentă a locului de muncă să își deschidă propriile lor afaceri; invită Comisia să promoveze prevederi legislative concentrate specific pe IMM-uri, pentru a-și îndeplini obiectivul e reducere a costurilor administrative ale întreprinderilor din UE cu 25 % până în anul 2012, pentru a stimula spiritul antreprenorial;

14.

salută statisticile defalcate pe gen ale Eurostat; consideră, cu toate acestea, că ar trebui să se acorde o atenție sporită șomajului lucrătorilor cu fracțiune de normă (un domeniu adesea exclus din statisticile privind șomajul); subliniază faptul că șomajul pe termen lung, salariile mai mici și timpul de lucru mediu mai scurt pot avea consecințe profunde, în special pentru veniturile, alocațiile de asigurări sociale și, pe termen mai lung, pentru pensiile femeilor;

15.

invită Comisia să elaboreze un studiu la nivel comunitar referitor la relația dintre numărului de femei din consiliile de administrație ale întreprinderilor și performanța financiară a acestor întreprinderi, ținând seama de studiul elaborat de Catalyst Inc. în 2007 care a afirmat că întreprinderile care au trei sau mai multe femei în consiliile de administrație au o rentabilitate a acțiunilor cu 83 % mai mare și o rentabilitate a vânzărilor cu 73 % mai mare decât celelalte întreprinderi;

16.

subliniază că această criză va avea cel mai mult grupurile vulnerabile de femei: femeile cu dizabilități, imigrantele, cele aparținând minorităților etnice, femeile slab calificate, cele aflate de mult timp în șomaj, femeile singure și fără mijloace, precum și care îngrijesc persoane dependente;

17.

subliniază faptul că lucrătorii migranți sunt afectați în aceeași măsură de criză, precum și familiile lor de acasă; se referă la faptul că amploarea migrației femeilor este adesea raportată insuficient și astfel, și impactul asupra familiilor dependente de salariile acestora pentru supraviețuire, fapt care determină ca femeile să se afle într-o situație și mai vulnerabilă în momentul în care se întorc acasă, respinse de comunitățile și familiile lor;

18.

subliniază și salută faptul că intervențiile și soluțiile necesită o înțelegere contextuală a crizei și recunoașterea faptului că nu există un răspuns unic; accentuează că, în același timp, recesiunea poate fi folosită ca o ocazie unică pentru a elabora politici economice și sociale cu o pronunțată dimensiune de gen și pentru a crea o societate în care să există mai multă egalitate de gen;

19.

subliniază că trebuie combătute stereotipurile în toate domeniile și la toate etapele vieții, deoarece acestea constituie una din cele mai frecvente cauze ale inegalității dintre bărbați și femei, cu consecințe asupra opțiunilor educaționale, profesionale sau de angajare, a distribuției responsabilităților domestice și familiale, participării la viața publică și a participării și reprezentării în structurile decizionale, precum și asupra opțiunilor legate de piața muncii;

20.

constată cu regret faptul că răspunsurile la criză la nivelul politicilor, inclusiv pachetele de redresare, nu au recunoscut, nu au analizat și nu au rectificat impactul crizei din perspectiva genului; regretă faptul că integrarea principiului egalității de gen în strategia post-Lisabona este în esență inexistentă; invită Consiliul, Comisia și statele membre să introducă egalitatea de gen, cu obiective specifice, în orientările privind ocuparea forței de muncă și cele macroeconomice și în Strategia UE 2020, și să introducă problematica de gen în stabilirea bugetului pentru toate politicile;

21.

este de opinie că, deși rata de angajare a femeilor din UE este aproape de obiectivul stabilit de 60 % în 2010, trebuie stabilit un obiectiv mai ambițios pentru 2020, de 75 %; subliniază, de asemenea, necesitate de a reduce diferențele de gen din nivelul salarizării;

22.

invită Comisia, Consiliul și statele membre să ia toate măsurile necesare în vederea aplicării metodei integrării perspectivei de gen în toate politicile comunitare și să revizuiască legislația existentă astfel încât să asigure că egalitatea de gen este aplicată corect și că măsurile de discriminare pozitivă se pot aplica acolo unde este necesar;

23.

invită Consiliul, Comisia, statele membre și în special Comisia specială privind criza financiară, economică și socială (CRIS) a Parlamentului să se asigure că planurile de redresare și programele de ajustare structurală fac obiectul unei evaluări a impactului de gen (evaluare ex-post în cazurile în care nu s-a efectuat o evaluare ex-ante) și integrează o perspectivă de gen, inclusiv date și statistici defalcate în funcție de gen;

24.

îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să asigure că recesiunea și diminuarea creditelor nu afectează politicile și funcționarea structurilor destinate să realizeze egalitatea între femei și bărbați la toate nivelurile în sectorul guvernamental și neguvernamental; regretă că s-a produs deja diminuarea creditelor în unele țări;

25.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să analizeze și să contracareze efectele negative ale reducerii cheltuielilor publice și ale beneficiilor sociale, în special în contextul reducerilor cheltuielilor publice la nivel local, pentru a se asigura că femeile nu vor fi nevoite să ducă o povară disproporționată (îngrijirea copiilor, a vârstnicilor și a persoanelor dependente);

26.

subliniază faptul că absența politicilor și a infrastructurii de îngrijire a condus la o creștere a lucrătoarelor domestice migrante care compensează aceste deficiențe în case private, fără acces la protecție și beneficii sociale și alte beneficii asemănătoare; invită statele membre să combată angajările ilegale și să integreze urgent lucrătorii migranți legali în sistemele de asigurări sociale și de sănătate;

27.

invită statele membre să dezvolte servicii de îngrijire convenabile, accesibile și de calitate pentru copii și alte persoane dependente, în conformitate cu obiectivele europene, garantând că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu orarele de lucru cu normă întreagă ale femeilor și bărbaților; îndeamnă Comisia și statele membre să folosească pe deplin potențialul Fondurilor structurale și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și să faciliteze accesul la finanțarea unor servicii de calitate; îndeamnă Comisia să propună o directivă privind concediul de paternitate, concediul de adopție și concediul filial;

28.

subliniază faptul că violența împotriva femeilor și bărbaților se intensifică în condiții de instabilitate economică; încurajează prin urmare, statele membre să folosească legislația națională în combaterea tuturor formelor de violență bazată pe gen și salută inițiativa Președinției spaniole de a înființa un Observator al violenței împotriva femeilor; în aceeași măsură, salută inițiativa unui grup de state membre referitoare la instrumentul principal privind protecția victimelor (ordinul european de protecție);

29.

invită statele membre să creeze condițiile favorabile, în special prin campanii de sensibilizare, pentru conștientizarea de către opinia publică a fenomenului violenței contra femeilor; reamintește că educația și sensibilizarea tinerilor sunt esențiale pentru combaterea fenomenelor de acest tip;

30.

solicită instituțiilor europene și statelor membre, precum și autorităților regionale și locale, să adopte măsuri eficiente, în special prin intermediul legislației, pentru a încuraja o participare echilibrată a femeilor și bărbaților în posturi de răspundere în cadrul întreprinderilor și în sfera politică, inclusiv în consiliile de administrație și în instituțiile, administrațiile și organizațiile publice locale, regionale, naționale și europene, care trebuie să constituie un exemplu; prin urmare, solicită obiective obligatorii pentru a se asigura reprezentarea egală a femeilor și bărbaților;

31.

subliniază faptul că femeile sunt reprezentate în mod deficitar în procesul decizional financiar - de fapt, femeile reprezintă unul dintre grupurile excluse în prezent din procesul de luare a deciziilor financiare care sunt afectate în mod negativ de riscul financiar; invită Consiliul, Comisia și statele membre să își amelioreze gradul de participare a femeilor la toate nivelurile procesului de luare a deciziilor, în special în domeniile stabilirii bugetelor și ale regimului de guvernare pentru sistemele financiare europene, inclusiv Banca Centrală Europeană; în acest context, subliniază necesitatea de a promova cultura financiară în rândul fetelor și femeilor;

32.

salută decizia guvernului norvegian de a crește numărul femeilor din cadrul consiliilor de administrație ale societăților pe acțiuni la cel puțin 40 %, fapt care a făcut posibilă creșterea proporției de femei din consiliile de administrație la 41 %, în prezent; invită Comisia și statele membre să considere inițiativa guvernului norvegian ca un exemplu pozitiv și să acționeze în aceeași direcție pentru întreprinderile cotate la bursă;

33.

salută necesitatea de a crește numărul femeilor din cadrul consiliilor de administrație ale societăților pe acțiuni, dar subliniază că guvernele naționale trebuie să acționeze în conformitate cu necesitățile lor;

34.

subliniază faptul că investiția în infrastructura socială reprezintă o ocazie de modernizare a Europei și de promovare a egalității și poate fi considerată ca o strategie paralelă pentru investițiile în tehnologiile curate care modernizează infrastructura fizică; prin urmare, consideră că egalitatea de gen ar trebui să fie o prioritate politică și un instrument esențial;

35.

constată că, din perspectiva Strategiei EU 2020, „economia verde” este absolut crucială; subliniază faptul că „locurile de muncă ecologice” au potențialul de a deveni un segment cheie de creștere al viitoarei piețe europene a muncii, că, în prezent, peste 20 de milioane de locuri de muncă din Uniunea Europeană se pot considera ca „ecologice” și că studiile recente arată că doar locurile de muncă din sectorul energiei regenerabile au potențialul de a se dubla la 2,8 milioane până în 2020;

36.

subliniază faptul că tranziția la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și conversia ecologică a economiei vor crea o cerere imensă de lucrători calificați; se referă la faptul că femeile sunt subreprezentate în sectorul surselor de energie regenerabile, în special în locurile de muncă din domeniile științei și tehnologiei; solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să se asigure că lucrătoarele participă pe scară mai largă în cadrul proiectelor și programelor de formare profesională în domeniul transformării ecologice, și anume în sectorul surselor de energie regenerabile, în locurile de muncă din domeniul științei și al tehnologiei; invită statele membre să încurajeze inițiativele antreprenoriale locale în aceste domenii prin facilitarea accesului la fondurile structurale europene, prin diseminarea datelor și ateliere de formare;

37.

încurajează angajatorii din statele membre să creeze mai multe oportunități pentru lucrătoarele în cadrul noilor tehnologii pentru a întări sectorul tehnologiile de vârf, în conformitate cu obiectivele UE 2020;

38.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să promoveze implementarea completă, la nivel național, a fondurilor structurale europene pentru a face față efectelor recesiunii prin inițiative de reconversie și calificare profesională în temeiul articolului 16 din Regulamentul general (10) și a articolului 6 din ambele Regulamente privind Fondul Social European (11) și privind Fondul European de Dezvoltare Regională (12);

39.

solicită revizuirea Regulamentului privind FEARD, astfel încât să permită adoptarea de măsuri proactive în sprijinul femeilor, în perioada de programare 2014-2020, acest lucru fiind fezabil în perioadele anterioare, dar nu și în cea curentă, și având potențialul de a avea consecințe benefice asupra angajării forței feminine de muncă în zonele rurale;

40.

invită statele membre să dezvolte mecanisme pentru guvernanța egalității în vederea includerii expertizei în materie de egalitate de gen în departamentele guvernamentale și în alte agenții care pun în aplicare măsuri în cadrul fondurilor de coeziune și structurale și promovează organizațiile și rețelele femeilor;

41.

încurajează Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați să efectueze o analiză a efectelor crizei economice și financiare asupra egalității dintre bărbați și femei; consideră că această analiză a efectelor ar trebui efectuată pe baza unor indicatori preciși, care să țină seama de contextul specific al crizei și invită instituțiile europene, precum Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, să propună soluții la problemele legate de gen în activitatea lor curentă;

42.

subliniază necesitatea de a elabora programe și stimulente financiare menite să încurajeze și să promoveze participarea femeilor la întreprinderile mici și mijlocii;

43.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să recunoască și să ofere sprijin pentru contribuția pe care o poate avea societatea civilă în abordarea crizei financiare și economice, în special ținând seama de Anul european al combaterii sărăciei și excluderii sociale;

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, precum și partenerilor sociali și ONG-urilor din domeniu.