—

acquis-ul comunitar pentru justiție, libertate și securitate a crescut în mod semnificativ, confirmând astfel opțiunea statelor membre de a implica masiv instituțiile Uniunii Europene în crearea de politici în acest domeniu, astfel încât să se garanteze libertatea, securitatea și justiția cetățenilor Uniunii;

—

conform datelor furnizate de sondajele periodice Eurobarometru, majoritatea cetățenilor Uniunii au din ce în ce mai mult sentimentul că măsurile la nivel comunitar au un plus de valoare față de cele luate numai la nivel național, iar două treimi dintre cetățeni sprijină măsurile comunitare care promovează și protejează drepturile fundamentale (inclusiv drepturile copiilor), precum și combaterea criminalității organizate și a terorismului, în timp ce doar 18 % dintre cetățeni sunt de părere că măsurile la nivelul UE nu au prezentat niciun avantaj suplimentar;

—

deficiențele juridice persistente și complexitatea procesului decizional al UE, mai ales în domenii precum cooperare polițienească și judiciară în materie penală, în care nu există un control democratic și juridic adecvat la nivelul UE;

—

reținerea manifestată de majoritatea statelor membre de a consolida politicile legate de drepturile fundamentale și drepturile cetățenilor; totodată, a devenit din ce în ce mai necesară concentrarea nu numai pe cazurile transfrontaliere pentru a evita folosirea de standarde duble în cazul aceluiași stat membru;

—

nevoia constată de a dezvolta în continuare și de a pune în aplicare în mod corespunzător politica europeană comună în materie de imigrație și azil, care se confruntă cu întârzieri în ceea ce privește calendarul convenit în cadrul Programului de la Haga și în Pactul european privind imigrația și azilul;

—

dificultățile întâmpinate de Comisie în asigurarea unei aplicări corecte și la timp a legislației comunitare adoptate de curând, alături de gestionarea unui volum mare de corespondență, reclamații și a unui număr din ce în ce mai mare de proceduri în caz de încălcare a dreptului comunitar;

—

necesitatea unei implicări mai mari a Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea impactului real al legislației UE pe teren;

—

rețeaua, încă insuficient de dezvoltată, de reprezentanți ai societății civile și ai părților interesate, la nivelul fiecărei politici a SLSJ; merită remarcat faptul că miniștrii de justiție ai statelor membre au decis abia de curând să construiască o rețea în vederea consolidării reciproce a legislațiilor naționale, iar acest lucru ar trebui, de asemenea, făcut și pentru celelalte domenii ale SLSJ;

—

faptul că, chiar și între agențiile UE, cooperarea se dezvoltă lent, iar situația riscă să devină și mai complicată odată cu multiplicarea numărului de alte organisme care au sarcini operaționale la nivelul UE;

—

poziția constant prudentă adoptată de Consiliu și Comisie, ca urmare a adoptării de către Parlament a Rezoluției din 25 septembrie 2008 referitoare la dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2007 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ)(articolele 2 și 39 din Tratatul UE) (1) și în timpul dezbaterilor în plen din decembrie 2008 privind protecția drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană și progresul înregistrat în cadrul SLSJ;

—

sprijinul oferit de parlamentele naționale pentru o cooperare interparlamentară de o mai mare anvergură, mai ales în cadrul SLSJ, după cum au demonstrat-o contribuțiile acestora la dezbaterile generale și cu prilejul unor ocazii specifice, cum ar fi revizuirea normelor UE în domeniul transparenței, Decizia-cadru a Consiliului 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (2), noua legislație UE-PNR (3), punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (4), evaluarea Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (5), precum și implementarea cooperării judiciare în materie penală și civilă,

—

crearea unui cadru mai coerent, mai transparent și mai viabil din punct de vedere juridic;

—

consolidarea protecției drepturilor fundamentale, conferind statut juridic obligatoriu Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și permițând UE să adere la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

—

conferirea de puteri sporite cetățenilor UE și societății civile prin implicarea acestora în procesul legislativ și prin acordarea unui grad mai mare de acces la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CEJ);

—

implicarea Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea politicilor UE, conferind astfel un grad mai mare de responsabilitate administrației europene și administrațiilor naționale;

(a)

să implice în mod oficial Parlamentul European nou ales în adoptarea viitorului program multianual SLSJ pentru perioada 2010-2014, deoarece, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acest program ar trebui implementat de către Consiliu și Parlament prin procedura de codecizie; ținând seama de faptul că acest program multianual ar trebui să conțină mult mai multe elemente decât cele propuse în rapoartele grupurilor de lucru privind viitorul anumitor domenii, din cadrul Consiliului, iar parlamentele naționale ar trebui să aibă un rol fundamental în stabilirea priorităților și implementarea lor la nivel național;

(b)

să se concentreze asupra viitorului program multianual și, în mod deosebit, asupra îmbunătățirii drepturilor fundamentale și a drepturilor cetățenilor, după cum a recomandat recent Parlamentul în Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008 (6), prin dezvoltarea obiectivelor și principiilor cuprinse în Cartă, proclamată de instituții la Nisa în 2000 și din nou la Strasbourg la 12 decembrie 2007;

(a)

să adopte inițiative menite să îmbunătățească protecția drepturilor cetățenilor, cum ar fi protecția datelor, dreptul la protecție diplomatică și consulară și libertatea de circulație și de stabilire a reședinței;

(b)

să elaboreze un mecanism care să asigure o implicare mai mare a cetățenilor în definirea conceptului de cetățenie a Uniunii prin crearea de mecanisme de consultare și prin sprijinirea rețelelor părților interesate;

(c)

să prezinte un program coerent și complet de măsuri UE în vederea consolidării drepturilor procedurale ale inculpaților și a garanțiilor necesare în etapele anterioare și ulterioare proceselor, îndeosebi în cazul persoanelor care nu sunt cetățeni ai țării respective, și, la modul general, să creeze un sistem de monitorizare a măsurilor la nivel european în materie de justiție penală și securitate în ceea ce privește apărarea drepturilor cetățenilor;

(d)

să adune și să difuzeze în mod regulat toate datele importante cu caracter neutru referitoare la evoluția principalelor politici din cadrul SLSJ, precum fluxurile de migrație, situația criminalității organizate și mai ales a terorismului - a se vedea Evaluarea amenințărilor pe care le prezintă criminalitatea organizată la nivelul UE în 2008 (OCTA) și Raportul privind situația terorismului și evoluția acesteia în UE în 2008 (TE-SAT), realizat de Europol;

(e)

să prezinte cât mai curând posibil instrumentele juridice încă neadoptate referitoare la alte categorii de cetățeni din țări terțe deținători ai „Cărții Albastre a UE”, precum lucrătorii sezonieri, persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi și stagiarii remunerați, precum și cele referitoare la mandatul FRONTEX; în special, să se asigure că FRONTEX dispune de resurse corespunzătoare pentru a-și atinge obiectivele și pentru a informa pe deplin Parlamentul cu privire la negocierile cu țări terțe pentru încheierea de acorduri în domeniul imigrării;

(f)

să elaboreze o politică privind securitatea internă europeană, care să vină în completarea planurilor naționale de securitate, astfel încât cetățenii Uniunii și parlamentele naționale să poată avea o imagine clară a plusului de valoare adus de măsurile UE; în mod special, să consolideze politica comunitară de combatere a anumitor tipuri de criminalitate organizată, cum ar fi criminalitatea informatică, traficul de ființe umane, exploatarea sexuală a copiilor sau corupția, acționând eficient și utilizând toate instrumentele de cooperare disponibile pentru a obține rezultate concrete, inclusiv acțiuni în vederea adoptării unui instrument legislativ privind confiscarea bunurilor financiare și imobiliare ale organizațiilor criminale internaționale și reutilizarea acestora în scopuri sociale;

(g)

să continue să implementeze principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești atât în materie civilă, cât și penală, în toate etapele procedurii judiciare, în special în ceea ce privește justiția penală, astfel încât să asigure la nivelul UE un sistem de recunoaștere și acceptare reciprocă a probelor, respectând în cea mai mare măsură drepturile fundamentale;

(h)

să sprijine evoluția recunoașterii reciproce printr-o serie de măsuri care să întărească încrederea reciprocă, mai ales prin dezvoltarea unei alinieri a dreptului penal material și procedural, a drepturilor procedurale, îmbunătățirea evaluării reciproce a funcționării sistemelor de justiție și a metodelor de creștere a încrederii reciproce în interiorul profesiei juridice, precum dezvoltarea programelor de formare în domeniul judiciar și sprijinirea rețelelor;

(i)

să elaboreze o strategie UE externă transparentă și eficientă în cadrul SLSJ, care să se bazeze pe o politică credibilă, mai ales în domeniile în care Comunitatea deține competențe exclusive, de exemplu în cazul acordurilor de readmisie, protecției frontierelor externe și a politicilor de acordare a vizelor (după modelul programului de scutire de vize din SUA);

(j)

să invite Consiliul să consulte în mod regulat Parlamentul, chiar și în cazul acordurilor internaționale care au ca obiect cooperarea judiciară și polițienească în materie penală, deoarece în momentul de față, prin refuzul său de a face acest lucru, Consiliul contrazice principiile UE ale cooperării loiale și răspunderii democratice; invită Comisia să prezinte în special criteriile privind elaborarea unei politici UE adecvate referitoare la acordurile cu țările terțe privind asistența juridică reciprocă sau extrădarea în cazul infracțiunilor grave, luând în considerare principiul nediscriminării între cetățenii UE și cei provenind din țările terțe în cauză;

(k)

să introducă o legislație specifică care să acorde protecție diplomatică și consulară tuturor cetățenilor UE, indiferent dacă statul membru respectiv este reprezentat pe teritoriul unei țări terțe;

(l)

să formuleze propuneri noi pentru a se conforma hotărârilor CEJ referitoare la protecția drepturilor fundamentale în cazurile de blocare a fondurilor persoanelor fizice sau juridice, făcând referire și la hotărârile Curții de Justiție cu privire la lista din anexele la deciziile Consiliului de aplicare a articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (7);

(m)

să consolideze încrederea reciprocă și solidaritatea dintre administrațiile statelor membre prin:

(n)

să instituie o coordonare și o complementaritate mai mare între agențiile UE existente, cum ar fi Europol, Eurojust, FRONTEX și Cepol, deoarece aceste organisme ar trebui să depășească stadiul de cooperare incipientă și nesigură și să stabilească legături mai strânse cu serviciile naționale corespunzătoare, adoptând standarde mai ridicate de eficiență și securitate și devenind mai responsabile și mai transparente în relațiile cu Parlamentul European și parlamentele naționale;

(o)

să dezvolte și să consolideze în continuare, în mod periodic, politica comună a Uniunii în domeniul gestionării frontierelor, subliniind în același timp necesitatea definirii, cât mai curând posibil, a unei arhitecturi globale pentru strategia Uniunii în materie de frontiere, precum și modul în care toate programele și proiectele legate de aceasta ar trebui să interacționeze și să funcționeze ca un întreg pentru a optimiza modul în care acestea sunt corelate și pentru a evita duplicarea sau incoerențele;

—

Rezoluția din 2 aprilie 2009 referitoare la problematica și perspectivele cetățeniei europene (9),

—

Rezoluția din 27 septembrie 2007 privind aplicarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (10),

—

Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și la experiențele similare în țări terțe (11), și

—

Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la viitorul sistemului european comun de azil (12);