Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52008IP0476

    Acțiunile ulterioare procesului Lamfalussy — o viitoare structură de supraveghere Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (2008/2148(INI))
    ANEXĂ LA REZOLUȚIE RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII (PROPUNERILOR) SOLICITATE

    JO C 9E, 15.1.2010, p. 48–56 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    15.1.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    CE 9/48


    Joi, 9 octombrie 2008
    Acțiunile ulterioare procesului Lamfalussy — o viitoare structură de supraveghere

    P6_TA(2008)0476

    Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (2008/2148(INI))

    2010/C 9 E/09

    Parlamentul European,

    având în vedere A patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (1),

    având în vedere A șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (2),

    având în vedere Directiva Consiliului 86/635/CEE din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (3),

    având în vedere Directiva Consiliului 91/674/CEE din 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (4),

    având în vedere Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (5),

    având în vedere Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (6),

    având în vedere Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (7),

    având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (8),

    având în vedere Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (9),

    având în vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (10),

    având în vedere Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare) (11),

    având în vedere propunerea modificată a Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare) (COM(2008)0119),

    având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2004 privind prevenirea și combaterea abuzurilor financiare și ale practicilor neregulamentare ale societăților (COM(2004)0611),

    având în vedere Recomandarea Comisiei 2004/913/CE din 14 decembrie 2004 de încurajare a instituirii unui regim corespunzător de remunerare a directorilor societăților cotate (12),

    având în vedere rezoluțiile sale din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) — Cartea albă (13), din 4 iulie 2006 privind consolidarea industriei serviciilor financiare (14), din 28 aprilie 2005 privind stadiul actual al integrării piețelor financiare ale UE (15) și din 21 noiembrie 2002 privind regulile de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană (16),

    având în vedere Raportul Forumului pentru stabilitate financiară privind consolidarea flexibilității piețelor și a instituțiilor din 7 aprilie 2008,

    având în vedere concluziile Consiliului privind cadrul de supraveghere și mecanismele de asigurare a stabilității financiare ale UE, adoptate la 14 mai 2008, precum și concluziile Consiliului privind chestiuni conexe după întâlnirile sale din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 și 9 octombrie 2007,

    având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din tratatul CE,

    având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

    având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0359/2008),

    A.

    întrucât în prezent are loc o revizuire a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE și se așteaptă o propunere privind agențiile de rating al creditelor;

    B.

    întrucât Comisia nu a abordat o serie de solicitări anterioare ale Parlamentului, inclusiv cele adresate în rezoluțiile menționate mai sus și întrucât anexa include o listă de recomandări pentru a îmbunătăți supravegherea funcționării piețelor financiare;

    C.

    întrucât supravegherea financiară nu a evoluat în același ritm cu integrarea piețelor și evoluția globală a piețelor financiare, impunând o actualizare a sistemelor actuale de reglementare și supraveghere pentru a face față mai bine riscurilor sistemice, a asigura stabilitatea financiară, a îndeplini obiectivele Uniunii Europene și a contribui la îmbunătățirea guvernării financiare globale;

    D.

    întrucât orice sugestie legislativă făcută de Parlament ar trebui să se bazeze pe principii și recomandările incluse în anexă ar trebui să fie dezvoltate în cooperare cu autoritățile de supraveghere, participanții la piețele financiare și alte organe relevante;

    E.

    întrucât numărul entităților paneuropene, care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, este în creștere; întrucât legăturile create între numeroase autorități naționale au mărit complexitatea și au cauzat neclaritate în delimitarea responsabilităților, în special în ceea ce privește supravegherea macroprudențială și gestionarea crizelor;

    F.

    întrucât criza financiară actuală, declanșată de creditele ipotecare cu nivel ridicat de risc acordate în SUA și de produsele derivate din acestea, s-a extins la nivel mondial din cauza integrării sporite a piețelor, ceea ce evidențiază și mai mult faptul că modalitățile actuale de reglementare și supraveghere a piețelor financiare nu sunt suficient de convergente nici la nivelul UE, nici la nivel internațional; întrucât este oportună, în consecință, o reformă a modalităților de reglementare și supraveghere a piețelor financiare;

    G.

    întrucât criza a condus la o limitare drastică a creditelor, care a determinat scumpirea creditelor pentru mulți dintre actorii pieței; întrucât tulburările actuale de pe piețele financiare afectează creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

    H.

    întrucât activitățile de intermediere de pe piața de capital și apariția unor noi tipuri de vehicule financiare au adus beneficii, dar, în același timp, au generat noi factori de risc sistemic la nivel global;

    I.

    întrucât modelul de emitere și distribuire a consolidat concurența și a distribuit riscul; întrucât, cu toate acestea, modelul respectiv a redus stimulentele în favoarea evaluării și monitorizării riscului și a condus la nerespectarea obligației de diligență în anumite cazuri;

    J.

    întrucât practicile inadecvate, precum gestionarea necorespunzătoare a riscurilor, acordarea de împrumuturi într-un mod iresponsabil, îndatorarea excesivă (efectul multiplicator), nerespectarea obligațiilor de diligență și retragerea bruscă de lichidități reprezintă riscuri importante la adresa instituțiilor financiare și pot afecta stabilitatea financiară;

    K.

    întrucât tehnicile inovative, concepute pentru a reduce riscurile la nivel microeconomic și care sunt în conformitate cu reglementările actuale, ar putea conduce la concentrarea riscurilor și la apariția riscurilor sistemice;

    L.

    întrucât ar trebui evitat arbitrajul prejudiciabil între sistemele de reglementare;

    M.

    întrucât, dată fiind natura transfrontalieră din ce în ce mai pronunțată a serviciilor bancare și nevoia de a răspunde într-o manieră coordonată în fața unor situații de criză, precum și nevoia de a aborda în mod eficace problematica riscurilor sistemice, este necesar ca divergențele existente între regimurile naționale de la nivelul statelor membre să fie diminuate pe cât de mult posibil; întrucât este necesar să se depășească faza studiilor întreprinse de Comisie în această privință și să se modifice, cât mai repede posibil, Directiva 94/19/CE, pentru a se garanta același nivel de protecție pentru depozitele bancare de pe întregul teritoriu al UE, în vederea menținerii stabilității financiare precum și a încrederii deponenților, precum și cu scopul de a evita denaturarea concurenței;

    N.

    întrucât trebuie asigurate niveluri adecvate de transparență față de public, investitori și autoritățile de supraveghere;

    O.

    întrucât sistemele de compensare care reflectă performanțele personale și corporative nu ar trebui să recompenseze riscurile excesive pe termen scurt în detrimentul randamentului și prudenței necesare pe termen lung;

    P.

    întrucât conflictele de interese, care pot fi generate de modelul economic utilizat de instituții financiare, agenții de rating al creditelor, firme de audit și cabinete de avocatură, trebuie soluționate și monitorizate;

    Q.

    întrucât carențele agențiilor de rating al creditelor în ceea ce privește produsele structurate complexe și interpretarea greșită a sensului rating-urilor de către participanții la piață au condus la apariția unor importante efecte externe negative, precum și a unui climat de suspiciune pe piață; întrucât procedurile agențiilor de rating al creditelor trebuie revizuite;

    R.

    întrucât soluțiile de autoreglementare propuse de agențiile de rating al creditelor nu sunt încă testate și sunt, probabil, insuficiente pentru a îndeplini rolul important pe care îl au în sistemul financiar;

    S.

    întrucât integrarea pieței, deși este în general benefică, ar trebui să fie însoțită de o abordare integrată adecvată în ceea ce privește supravegherea, care ar reduce, de asemenea, birocrația inutilă și ar respecta politicile de reglementare mai eficiente;

    T.

    întrucât Comisia ar trebui să realizeze un studiu de impact cuprinzător pentru o propunere legislativă;

    U.

    întrucât la nivelul Uniunii Europene se resimte nevoia unor modalitățile de reglementare și supraveghere mai coerente și mai eficace, aplicate în mod corespunzător, dar nu excesiv de împovărătoare, pentru a reduce riscul unor viitoare crize financiare și pentru a garanta condiții egale de concurență de la o țară la alta, precum și între toți participanții la piață; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să își asume un rol de lider la nivel internațional și ar trebui să asigure aplicarea consecventă și convergența propriilor reglementări și modalități de supraveghere;

    V.

    întrucât este necesară o revizuire globală a actualelor mecanisme de reglementare și supraveghere în vigoare în UE, însoțită de măsuri de îmbunătățire a cooperării la nivel mondial dintre autoritățile de reglementare în ceea ce privește cadrul de adecvare a capitalului, transparența și guvernarea drept condiții prealabile fundamentale pentru elaborarea coordonată a unor mecanisme de reglementare și supraveghere eficiente;

    W.

    întrucât modul de abordare a supravegherii ar trebui să fie adaptat la caracteristicile specifice domeniului și la aspectele sale care sunt deja reglementate; întrucât obiectivele supravegherii pieței financiare și cele ale supravegherii prudențiale a anumitor instituții variază;

    X.

    întrucât propunerile viitoare ar trebui să țină seama de negocierile privind propunerea Solvabilitate II și de revizuirea Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE;

    Y.

    întrucât cooperarea în domeniul supravegherii trebuie să țină cont de aspectele supravegherii care implică țări terțe în cazul grupurilor internaționale deoarece mare parte dintre grupurile financiare importante din Uniunea Europeană, dacă nu toate, au interese în țări terțe;

    Z.

    întrucât, în urma concluziilor Consiliului din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 și 9 octombrie 2007, este în curs de desfășurare un program important de lucrări având ca obiectiv realizarea unor îmbunătățiri specifice ale modalităților de cooperare în domeniul supravegherii la nivelul UE; întrucât la nivelul Uniunii Europene și la nivel mondial sunt, de asemenea, în curs de desfășurare programe cuprinzătoare de lucru care au ca obiectiv înțelegerea cauzelor care au determinat tulburările de pe piață și găsirea unor soluții adecvate;

    AA.

    întrucât ar trebui constituit, până în toamna anului 2008, un grup de experți care să reunească diferiți actori interesați, cum ar fi autorități de supraveghere, autorități de reglementare și reprezentanți ai industriei, care să elaboreze o viziune asupra supravegherii pe termen mai lung; întrucât acest grup ar trebui să aibă ca sarcină elaborarea unui proiect și a unei foi de parcurs pentru o reformă mai radicală pe termen lung având ca scop integrarea instituțională completă; întrucât dincolo de arhitectura supravegherii financiare, grupul ar putea, de asemenea, să abordeze probleme precum un set unic de norme pentru supravegherea financiară, un sistem de garantare a depozitelor și un regim comun privind insolvabilitatea care să fie proporționale cu un sistem financiar și de supraveghere integrat,

    1.

    solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 44, al articolului 47 alineatul (2), al articolului 55, al articolului 95, al articolului 105 alineatul (6), al articolului 202, al articolului 211 sau al articolului 308 din Tratatul CE, până la data de 31 decembrie 2008, o propunere legislativă sau mai multe propuneri legislative care să reglementeze aspectele prezentate în recomandările detaliate în anexă;

    2.

    confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

    3.

    consideră că, dacă este cazul, implicațiile financiare ale propunerii sau propunerilor solicitate ar trebui să fie acoperite prin intermediul creditelor de la bugetul UE;

    4.

    încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.


    (1)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

    (2)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

    (3)  JO L 372, 31.12.1986, p. 1.

    (4)  JO L 374, 31.12.1991, p. 7.

    (5)  JO L 135, 31.5.1994, p. 5.

    (6)  JO L 125, 5.5.2001, p. 15.

    (7)  JO L 35, 11.2.2003, p. 1.

    (8)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

    (9)  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

    (10)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

    (11)  JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

    (12)  JO L 385, 29.12.2004, p. 55.

    (13)  JO C 175E, 10.7.2008, p. 392.

    (14)  JO C 303E, 13.12.2006, p. 110.

    (15)  JO C 45E, 23.2.2006, p. 140.

    (16)  JO C 25E, 29.1.2004, p. 394.


    Joi, 9 octombrie 2008
    ANEXĂ LA REZOLUȚIE

    RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII (PROPUNERILOR) SOLICITATE

    1.     Recomandarea nr. 1 — condiții prealabile fundamentale pentru instituirea unor mecanisme de reglementare și supraveghere eficiente

    Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze:

    1.1.   Măsuri de îmbunătățire a cadrului de reglementare al serviciilor financiare în Uniunea Europeană

    Cadrul de adecvare a capitalului, în special:

    a)

    revizuirea normelor privind cerințele de capital prin consolidarea consecventă și, dacă este cazul, contraciclică a dispozițiilor privind gestionarea riscurilor, lichiditățile și expunerea entităților care-și desfășoară activitatea pe piețele financiare și asigurarea unor cerințe adecvate de capital pentru toate entitățile care-și desfășoară activitatea pe piețele financiare, ținând seama în același timp de riscurile sistemice;

    b)

    consolidarea flexibilității cadrului de adecvare a capitalului pentru a putea face față tulburărilor de pe piața financiară, cu respectarea responsabilităților autorităților naționale;

    c)

    garantarea caracterului contraciclic al normelor, în măsura posibilului;

    d)

    reformarea cadrului pentru a îmbunătăți gestionarea riscurilor; asigurarea caracterului adecvat al modelelor matematice și, dacă este cazul, extinderea gamei de scenarii și a frecvenței simulărilor de criză;

    e)

    impunerea unor cerințe de capital adecvate pentru produsele financiare complexe și produsele derivate;

    f)

    asigurarea publicării elementelor din afara bilanțului, a vehiculelor de investiții structurate (VIS) și a oricăror mecanisme de injecție de lichidități și solicitarea unei evaluări corespunzătoare a riscurilor pe care le prezintă acestea, astfel încât participanții la piață să fie conștienți de existența acestora și de modul lor de funcționare.

    1.2.   Măsuri destinate creșterii transparenței

    (a)

    Securitizare: promovarea transparenței, a clarității și a furnizării datelor în ceea ce privește produsele financiare complexe și procesul de securitizare, ținând seama de inițiativele conduse de industria de specialitate; garantarea faptului că securitizarea și procesul de rating al creditelor nu conduc la o creștere nejustificată a valorii totale a produsului securitizat peste valoarea activelor subiacente;

    (b)

    Produse financiare complexe (PFC): garantarea faptului că agențiile de rating al creditelor utilizează o terminologie consecventă și adecvată în domeniul ratingului care clarifică diferențele dintre aceste produse, în special în ceea ce privește volatilitatea, complexitatea și vulnerabilitatea la presiunea pieței, ținând în același timp seama de necesitatea ca investitorii să elaboreze proceduri de evaluare a calității produselor structurate fără a se baza exclusiv pe rating-uri;

    (c)

    Norme contabile, evaluare și stabilirea prețurilor:

    i)

    asigurarea unui tratament contabil adecvat pentru vehiculele importante de securitizare, pentru a garanta că societățile și instituțiile financiare nu pot menține în mod artificial, în afara bilanțului, portofolii importante de vehicule de investiții cu destinații speciale sau VIS etc.;

    ii)

    garantarea caracterului adecvat al normelor privind standardele de evaluare și stabilire a prețurilor produselor financiare complexe, în special în contextul IAS 39, care urmează a fi elaborat în cooperare cu IASB și alte organisme internaționale competente.

    (d)

    Piețe nereglementate: asigurarea unei transparențe sporite a piețelor extrabursiere (OTC) în ceea ce privește lichiditatea acestora, contracararea principalilor factori de risc sistemic (respectiv riscul de concentrare a partenerilor din cadrul unei tranzacții financiare) și, dacă este cazul, încurajarea participanților la piață să efectueze compensarea tranzacțiilor OTC în case de compensare.

    1.3.   Măsuri privind guvernarea

    (a)

    Securitizare: să se solicite emitenților să evalueze și să monitorizeze riscul și să asigure transparența titlurilor de credit sau a titlurilor de valoare ipotecare pentru a le permite investitorilor să acționeze cu atenția cuvenită (due diligence);

    (b)

    Sisteme de remunerare: garantarea publicării de către instituțiile financiare a politicii lor de remunerare, inclusiv a opțiunilor privind acțiunile, în special a pachetelor salariale și de compensare ale directorilor; să se garanteze că toate tranzacțiile în care au fost implicați membri ai structurilor de conducere pot fi identificate în mod clar în declarațiile financiare; să se garanteze faptul că autoritățile de supraveghere prudențială includ în evaluările lor privind gestionarea riscului influența sistemelor de remunerare, de prime și de impozitare pentru a garanta că aceste sisteme prevăd stimulente echilibrate și nu încurajează asumarea unor riscuri excesive;

    (c)

    Regimul de răspundere a întreprinderilor: asigurarea instituirii unor regimuri de răspundere care prevăd amenzi și alte sancțiuni adecvate în cazul nerespectării legislației privind serviciile financiare, astfel încât să existe posibilitatea de a suspenda personalul de conducere din instituțiile financiare în cazul neîndeplinirii atribuțiilor sau al unor operațiuni frauduloase sau de a le ridica autorizația de a lucra în sectorul financiar sau în anumite posturi relevante din acest sector;

    (d)

    Agențiile de rating al creditelor: adoptarea unor măsuri privind, de exemplu, conflictele de interese, sistemele de asigurare a calității și activitatea de supraveghere, în mod consecvent cu recomandările analizate emise de Forumul pentru stabilitate financiară, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și Grupul european de experți în piețele valorilor mobiliare cu privire la o posibilă perfecționare a proceselor de rating al creditelor, folosind, dacă este cazul experiențele dobândite din supravegherea auditorilor; acordarea unei atenții deosebite: transparenței metodologiilor de rating, prezumțiilor și simulărilor de criză; asigurarea posibilității ca autoritățile de supraveghere să solicite o pistă de audit pentru corespondența emitent/agenție de rating și posibilitatea ca aceștia să fie notificați în cazul în care există preocupări semnificative în ceea ce privește modelele; să se garanteze că agențiile de rating al creditelor furnizează informații mai detaliate privind caracteristicile specifice produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanțelor ipotecare și produselor de împrumut tradiționale și că agențiile de rating al creditelor aplică simboluri diferențiate pentru clasificarea produselor de împrumut complexe, a produselor asociate creanțelor ipotecare și a produselor de împrumut tradiționale; să se încurajeze o transparență sporită a agențiilor de rating al creditelor, să se garanteze un nivel de transparență mai ridicat în ceea ce privește metodologia și criteriile relevante pentru anumite rating-uri ale produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanțelor ipotecare și produselor de împrumut tradiționale.

    2.     Recomandarea nr. 2 — Stabilitatea financiară și măsurile privind riscul sistemic

    Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze:

    (a)

    Stabilitatea financiară și riscurile sistemice: crearea unor baze de date și elaborarea unor scenarii și politici prospective privind supravegherea macroprudențială și stabilitatea financiară, precum și a unui sistem de alertă rapidă și să se garanteze că Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și Comitetul de supraveghere bancară al SEBC (CSB) au un rol activ în inițierea, elaborarea și gestionarea acestora; asigurarea faptului că autoritățile de supraveghere și băncile centrale din UE furnizează BCE, prin intermediul CSB, informații/date microprudențiale agregate pertinente, fără caracter public, confidențiale și actualizate pentru ca BCE să-și îndeplinească această funcție și să prevină riscurile sistemice;

    (b)

    Mecanismele de prevenire, gestionare și soluționare a crizelor din UE: în special:

    i)

    consolidarea, dacă este cazul, a mecanismelor de prevenire și gestionare a crizelor la nivelul UE, inclusiv:

    monitorizarea și evaluarea riscurilor financiare sistemice la nivelul UE;

    instituirea, la nivelul UE, a unui sistem de alertă rapidă și a unui mecanism de intervenție timpurie destinat entităților în dificultate și falimentare, în cazul în care sunt afectate grupuri financiare transfrontaliere care operează în UE sau stabilitatea financiară a UE este în pericol; un astfel de mecanism ar trebui să fie definit cu precizie, să fie clar, capabil să intervină cu rapiditate și să respecte regulile privind ajutorul de stat din UE;

    facilitarea transferului transfrontalier de fonduri în cadrul aceluiași grup în situații extreme ținând seama de interesele creditorilor diverselor entități individuale ale grupului și având în vedere dispozițiile Directivei 2001/24/CE;

    gestionarea crizelor transfrontaliere și clarificarea regulilor privind ajutorul de stat în cazuri de criză transfrontalieră;

    ii)

    consolidarea mecanismelor de soluționare a crizelor prin îmbunătățirea normelor UE privind lichidarea și stabilirea unor mecanisme pentru partajarea sarcinilor între statele membre implicate, în caz de insolvabilitate a unui grup financiar transfrontaliere;

    c)

    asigurarea revizuirii cu prioritate a normelor Uniunii Europene privind garantarea depozitelor, pentru a evita stabilirea în mod arbitrar la nivelul statelor membre a nivelurilor de garantare, ceea ce ar putea conduce la amplificarea, în continuare, a volatilității și la perturbarea stabilității financiare, în loc să contribuie la creșterea securității și a încrederii deponenților; de asemenea, normele respective ar trebui să garanteze condiții egale de concurență pentru instituțiile financiare; normele Uniunii Europene privind garantarea depozitelor ar trebui modificate astfel încât să sprijine dezvoltarea în continuare a unor sisteme ex-ante finanțate din contribuțiile instituțiilor financiare; nivelul rambursării ar trebui să beneficieze de o creștere substanțială, iar disponibilitatea unor rambursări pentru clienții individuali în cazul falimentului unei instituții financiare ar trebui asigurată într-o perioadă rezonabilă de timp, inclusiv în situațiile transfrontaliere;

    d)

    promovarea unor norme similare cu privire la garanțiile din sectorul asigurărilor, recunoscând natura diferită a sectorului de asigurări și servicii bancare;

    e)

    garantarea diversității pieței și încurajarea instituțiilor care au finanțare sau obligații pe termen lung să-și diversifice riscurile de piață și de lichiditate.

    3.     Recomandarea nr. 3 — cadrul de supraveghere

    Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze, să organizeze, să integreze și să completeze sistemul actual de supraveghere prin intermediul următoarelor orientări:

    3.1.   Supravegherea marilor grupuri financiare transfrontaliere:

    a)

    adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să impună constituirea unor colegii de supraveghetori în cadrul celor mai importante grupuri sau holdinguri financiare transfrontaliere care operează în UE; reglementarea ar trebui să conțină criterii clare de identificare a grupurilor sau holdingurilor financiare transfrontaliere supuse obligației de constituire a unor asemenea colegii; în cazul în care grupul sau holdingul este implicat în mod semnificativ într-o țară terță, ar trebui să se evite crearea de structuri paralele separate și autoritățile de supraveghere din țări terțe ar putea fi invitate să se implice, în măsura în care este rezonabil și posibil;

    b)

    colegiile vor fi compuse din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere care au competențe în materie de supraveghere prudențială; reglementarea ar trebui să prevadă principii clare de desemnare a autorităților naționale de supraveghere care trebuie să fie reprezentate în cadrul colegiilor obligatorii, luând în considerare cota de piață deținută de grup într-un stat membru, volumul operațiunilor transfrontaliere, volumul și valoarea activelor pentru a reflecta importanța activităților grupului, garantând că toate statele membre în care își desfășoară activitatea întreprinderea mamă, filialele și sucursalele importante vor fi reprezentate, și ținând seama și de nevoia de a implica autorități de supraveghere din țări terțe, în măsura în care este rezonabil și posibil; ar trebui să se acorde o atenție deosebită provocărilor cu care se confruntă autoritățile de supraveghere în economiile aflate în dezvoltare rapidă; pentru a realiza integrarea operațională, autoritatea de supraveghere de consolidare trebuie să conducă toate procesele din cadrul colegiului, adică să fie punctul central de contact pentru grupul financiar și să asigure delegarea adecvată a sarcinilor și a responsabilităților în cadrul colegiului;

    c)

    colegiile vor fi prezidate în mod normal de autoritatea de supraveghere de consolidare din statul membru în care se află administrația centrală sau principalul birou din Uniunea Europeană al grupurilor sau al holdingurilor financiare transfrontaliere; autoritatea de supraveghere de consolidare asigură secretariatului localurile și personalul necesare;

    d)

    garantarea colectării, a schimbului și a accesului la informațiile relevante între membrii colegiului și între toate autoritățile de supraveghere implicate în UE și sprijinirea măsurilor necesare pentru a maximiza schimburile de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe;

    e)

    colegiile vor decide, dacă este cazul, pe baza unui sistem de vot cu majoritate calificată (VMC) bazat pe principii și obiective care să asigure coerența, un tratament echitabil și adecvat și condiții egale de concurență.

    3.2.   Configurația supravegherii la nivelul UE: comitetele Lamfalussy de nivelul 3:

    a)

    adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să consolideze și să clarifice statutul și responsabilitatea comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, acordând comitetelor de nivelul 3 un statut juridic pe măsura îndatoririlor lor și care să coordoneze și să organizeze acțiunea autorităților de supraveghere din diferite sectoare, să consolideze activitatea acestora și să asigure necesarul de personal și resursele adecvate;

    b)

    pe lângă misiunea de acordare de consultanță, comitetele Lamfalussy de nivelul 3 vor primi, de asemenea, sarcina (împreună cu instrumentele și resursele corespunzătoare) de a asigura și de a promova activ convergența activităților de supraveghere și egalitatea condițiilor de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației UE; autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să se angajeze să îndeplinească sarcinile și deciziile comitetelor Lamfalussy de nivelul 3; acest lucru ar trebui inclus în mandatele autorităților naționale de supraveghere, iar mandatele acestora ar trebui armonizate mai bine;

    c)

    comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să prezinte un plan de lucru anual; Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să aprobe planurile și rapoartele anuale de lucru ale comitetelor;

    d)

    comitetele Lamfalussy de nivelul 3 pot adopta decizii pe baza unui sistem de voturi cu majoritate calificată just și adecvat, care să ia în considerare dimensiunea relativă a sectorului financiar și PIB-ul fiecărui stat membru, precum și importanța sistemică a sectorului financiar pentru statele membre; o astfel de procedură ar trebui elaborată atât la adoptarea deciziilor privind aspecte legate de convergența activităților de supraveghere, cât și a avizelor adresate Comisiei cu privire la legislație și reglementare;

    e)

    comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui:

    i)

    să elaboreze proceduri pentru transmiterea datelor în situațiile cu caracter transfrontalier;

    ii)

    să emită recomandări privind aspecte specifice (macro) practicii din domeniul supravegherii;

    iii)

    să emită orientări pentru a asigura coerența și a organiza practicile de supraveghere ale colegiilor;

    iv)

    să dezvolte proceduri pentru a media conflictele care ar putea apărea între membrii unui colegiu;

    v)

    să definească standarde comune de raportare și cerințe privind transmiterea datelor pentru grupuri, de preferință într-un format polivalent, precum XBRL (Extensible Business Reporting Language);

    vi)

    să reprezinte UE în cadrul instanțelor internaționale ale organelor sectoriale de supraveghere, precum Organizația Internațională a Comisiilor Valorilor Mobiliare;

    vii)

    să instituie un proces de revizuire periodică a fiecărui colegiu de către o comisie, pentru a asigura convergența între procedurile colegiilor; această comisie de revizuire ar trebui instituită ca grup mixt al comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 și CSB, acesta din urmă aducând perspectiva macroprudențială care este crucială pentru a asigura o cooperare strânsă între autoritățile de supraveghere și băncile centrale și pentru a gestiona eficient situațiile de criză;

    f)

    președinții comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să se reunească în mod periodic pentru a consolida cooperarea intersectorială și coerența celor trei comitete Lamfalussy de nivelul 3; în măsura în care este posibil, se impune recurgerea la un proces de mediere pentru soluționarea litigiilor în primă instanță prin intermediul mediatorului (mediatorilor) desemnat (desemnați) de comun acord de către părțile în litigiu. În lipsa unui mediator de acest tip, ar trebui să se atribuie unui grup compus din președinții comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, cu un președinte și un vice-președinte independenți, competențele juridice necesare pentru a juca un rol de mediere și, dacă este cazul, posibilitatea de a interveni pentru soluționarea litigiilor dintre autoritățile de supraveghere în cadrul structurii colegiilor și comitetelor sectoriale Lamfalussi de nivelul 3. Președintele și vice-președintele acestui grup de coordonare a comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui numiți de către Comisie și aprobați de către Parlament pentru un mandat de cinci ani;

    g)

    împreună, aceștia ar trebui:

    i)

    să coordoneze activitatea comitetelor Lamfalussy de nivelul 3;

    ii)

    să transmită date și a statistici comune;

    iii)

    să coopereze cu CSB și BCE în scopul coordonării în ceea ce privește problematica stabilității financiare;

    iv)

    să instituie, dacă este cazul, modalități adecvate de abordare a conflictelor care ar putea apărea între autoritățile de supraveghere naționale și/sau sectoriale care participă la colegii sau între comitetele Lamfalussy de nivelul 3;

    v)

    să promoveze o viitoare cultură europeană a supravegherii care să fie puternică și durabilă și care să permită îmbunătățirea integrării și a coordonării intersectoriale și transfrontaliere;

    h)

    să dezvolte o arhitectură a sistemului de supraveghere care să fie puternică și durabilă și care să permită îmbunătățirea integrării și a coordonării intersectoriale și transfrontaliere;

    3.3.   Aranjamente privind stabilitatea financiară la nivelul UE:

    a)

    adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei propuneri care să impună aranjamente pentru controlul stabilității financiare la nivelul UE; aceste aranjamente ar trebui să garanteze o colectare și o analiză eficiente ale informațiilor micro și macroprudențiale pentru identificarea din timp a riscurilor potențiale la adresa stabilității financiare, integrate în activitatea globală privind stabilitatea financiară; aranjamentele respective ar trebui să permită autorităților de supraveghere a UE și băncilor centrale să reacționeze rapid și să instituie o forță de reacție rapidă în situații de criză care au un impact sistemic asupra Uniunii Europene;

    b)

    aranjamentele de control ar trebui să vizeze în primul rând consolidarea legăturilor orizontale dintre politica macroeconomică și supravegherea piețelor financiare; în acest sens, este necesară consolidarea rolului BCE; ar trebui dezvoltate proceduri de cooperare și partajare a informațiilor între comitetele Lamfalussy de nivelul 3 și SEBC/CSB;

    c)

    aspectele specifice care trebuie abordate ar trebui să cuprindă:

    i)

    instituirea unui sistem adecvat de colectare și schimb de date privind supravegherea;

    ii)

    analizarea și detalierea acestor date;

    iii)

    elaborarea procedurilor pentru transmiterea și colectarea datelor confidențiale;

    iv)

    transmiterea unor semnale de avertizare timpurie în legătură cu dinamicele care pot pune în pericol stabilitatea sistemului financiar;

    v)

    mecanisme de reacție rapidă în cazul unei amenințări la adresa stabilității financiare;

    vi)

    reprezentarea Uniunii Europene în cadrul organismelor internaționale ale autorităților de supraveghere, precum Forumul pentru stabilitate financiară și identificarea unui interlocutor la nivelul UE pentru autoritățile de supraveghere din alte regiuni ale lumii.


    Top