a)

revizuirea normelor privind cerințele de capital prin consolidarea consecventă și, dacă este cazul, contraciclică a dispozițiilor privind gestionarea riscurilor, lichiditățile și expunerea entităților care-și desfășoară activitatea pe piețele financiare și asigurarea unor cerințe adecvate de capital pentru toate entitățile care-și desfășoară activitatea pe piețele financiare, ținând seama în același timp de riscurile sistemice;

b)

consolidarea flexibilității cadrului de adecvare a capitalului pentru a putea face față tulburărilor de pe piața financiară, cu respectarea responsabilităților autorităților naționale;

c)

garantarea caracterului contraciclic al normelor, în măsura posibilului;

d)

reformarea cadrului pentru a îmbunătăți gestionarea riscurilor; asigurarea caracterului adecvat al modelelor matematice și, dacă este cazul, extinderea gamei de scenarii și a frecvenței simulărilor de criză;

e)

impunerea unor cerințe de capital adecvate pentru produsele financiare complexe și produsele derivate;

f)

asigurarea publicării elementelor din afara bilanțului, a vehiculelor de investiții structurate (VIS) și a oricăror mecanisme de injecție de lichidități și solicitarea unei evaluări corespunzătoare a riscurilor pe care le prezintă acestea, astfel încât participanții la piață să fie conștienți de existența acestora și de modul lor de funcționare.

(a)

Securitizare: promovarea transparenței, a clarității și a furnizării datelor în ceea ce privește produsele financiare complexe și procesul de securitizare, ținând seama de inițiativele conduse de industria de specialitate; garantarea faptului că securitizarea și procesul de rating al creditelor nu conduc la o creștere nejustificată a valorii totale a produsului securitizat peste valoarea activelor subiacente;

(b)

Produse financiare complexe (PFC): garantarea faptului că agențiile de rating al creditelor utilizează o terminologie consecventă și adecvată în domeniul ratingului care clarifică diferențele dintre aceste produse, în special în ceea ce privește volatilitatea, complexitatea și vulnerabilitatea la presiunea pieței, ținând în același timp seama de necesitatea ca investitorii să elaboreze proceduri de evaluare a calității produselor structurate fără a se baza exclusiv pe rating-uri;

(c)

Norme contabile, evaluare și stabilirea prețurilor:

(d)

Piețe nereglementate: asigurarea unei transparențe sporite a piețelor extrabursiere (OTC) în ceea ce privește lichiditatea acestora, contracararea principalilor factori de risc sistemic (respectiv riscul de concentrare a partenerilor din cadrul unei tranzacții financiare) și, dacă este cazul, încurajarea participanților la piață să efectueze compensarea tranzacțiilor OTC în case de compensare.

(a)

Securitizare: să se solicite emitenților să evalueze și să monitorizeze riscul și să asigure transparența titlurilor de credit sau a titlurilor de valoare ipotecare pentru a le permite investitorilor să acționeze cu atenția cuvenită (due diligence);

(b)

Sisteme de remunerare: garantarea publicării de către instituțiile financiare a politicii lor de remunerare, inclusiv a opțiunilor privind acțiunile, în special a pachetelor salariale și de compensare ale directorilor; să se garanteze că toate tranzacțiile în care au fost implicați membri ai structurilor de conducere pot fi identificate în mod clar în declarațiile financiare; să se garanteze faptul că autoritățile de supraveghere prudențială includ în evaluările lor privind gestionarea riscului influența sistemelor de remunerare, de prime și de impozitare pentru a garanta că aceste sisteme prevăd stimulente echilibrate și nu încurajează asumarea unor riscuri excesive;

(c)

Regimul de răspundere a întreprinderilor: asigurarea instituirii unor regimuri de răspundere care prevăd amenzi și alte sancțiuni adecvate în cazul nerespectării legislației privind serviciile financiare, astfel încât să existe posibilitatea de a suspenda personalul de conducere din instituțiile financiare în cazul neîndeplinirii atribuțiilor sau al unor operațiuni frauduloase sau de a le ridica autorizația de a lucra în sectorul financiar sau în anumite posturi relevante din acest sector;

(d)

Agențiile de rating al creditelor: adoptarea unor măsuri privind, de exemplu, conflictele de interese, sistemele de asigurare a calității și activitatea de supraveghere, în mod consecvent cu recomandările analizate emise de Forumul pentru stabilitate financiară, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și Grupul european de experți în piețele valorilor mobiliare cu privire la o posibilă perfecționare a proceselor de rating al creditelor, folosind, dacă este cazul experiențele dobândite din supravegherea auditorilor; acordarea unei atenții deosebite: transparenței metodologiilor de rating, prezumțiilor și simulărilor de criză; asigurarea posibilității ca autoritățile de supraveghere să solicite o pistă de audit pentru corespondența emitent/agenție de rating și posibilitatea ca aceștia să fie notificați în cazul în care există preocupări semnificative în ceea ce privește modelele; să se garanteze că agențiile de rating al creditelor furnizează informații mai detaliate privind caracteristicile specifice produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanțelor ipotecare și produselor de împrumut tradiționale și că agențiile de rating al creditelor aplică simboluri diferențiate pentru clasificarea produselor de împrumut complexe, a produselor asociate creanțelor ipotecare și a produselor de împrumut tradiționale; să se încurajeze o transparență sporită a agențiilor de rating al creditelor, să se garanteze un nivel de transparență mai ridicat în ceea ce privește metodologia și criteriile relevante pentru anumite rating-uri ale produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanțelor ipotecare și produselor de împrumut tradiționale.

(a)

Stabilitatea financiară și riscurile sistemice: crearea unor baze de date și elaborarea unor scenarii și politici prospective privind supravegherea macroprudențială și stabilitatea financiară, precum și a unui sistem de alertă rapidă și să se garanteze că Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și Comitetul de supraveghere bancară al SEBC (CSB) au un rol activ în inițierea, elaborarea și gestionarea acestora; asigurarea faptului că autoritățile de supraveghere și băncile centrale din UE furnizează BCE, prin intermediul CSB, informații/date microprudențiale agregate pertinente, fără caracter public, confidențiale și actualizate pentru ca BCE să-și îndeplinească această funcție și să prevină riscurile sistemice;

(b)

Mecanismele de prevenire, gestionare și soluționare a crizelor din UE: în special:

c)

asigurarea revizuirii cu prioritate a normelor Uniunii Europene privind garantarea depozitelor, pentru a evita stabilirea în mod arbitrar la nivelul statelor membre a nivelurilor de garantare, ceea ce ar putea conduce la amplificarea, în continuare, a volatilității și la perturbarea stabilității financiare, în loc să contribuie la creșterea securității și a încrederii deponenților; de asemenea, normele respective ar trebui să garanteze condiții egale de concurență pentru instituțiile financiare; normele Uniunii Europene privind garantarea depozitelor ar trebui modificate astfel încât să sprijine dezvoltarea în continuare a unor sisteme ex-ante finanțate din contribuțiile instituțiilor financiare; nivelul rambursării ar trebui să beneficieze de o creștere substanțială, iar disponibilitatea unor rambursări pentru clienții individuali în cazul falimentului unei instituții financiare ar trebui asigurată într-o perioadă rezonabilă de timp, inclusiv în situațiile transfrontaliere;

d)

promovarea unor norme similare cu privire la garanțiile din sectorul asigurărilor, recunoscând natura diferită a sectorului de asigurări și servicii bancare;

e)

garantarea diversității pieței și încurajarea instituțiilor care au finanțare sau obligații pe termen lung să-și diversifice riscurile de piață și de lichiditate.

a)

adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să impună constituirea unor colegii de supraveghetori în cadrul celor mai importante grupuri sau holdinguri financiare transfrontaliere care operează în UE; reglementarea ar trebui să conțină criterii clare de identificare a grupurilor sau holdingurilor financiare transfrontaliere supuse obligației de constituire a unor asemenea colegii; în cazul în care grupul sau holdingul este implicat în mod semnificativ într-o țară terță, ar trebui să se evite crearea de structuri paralele separate și autoritățile de supraveghere din țări terțe ar putea fi invitate să se implice, în măsura în care este rezonabil și posibil;

b)

colegiile vor fi compuse din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere care au competențe în materie de supraveghere prudențială; reglementarea ar trebui să prevadă principii clare de desemnare a autorităților naționale de supraveghere care trebuie să fie reprezentate în cadrul colegiilor obligatorii, luând în considerare cota de piață deținută de grup într-un stat membru, volumul operațiunilor transfrontaliere, volumul și valoarea activelor pentru a reflecta importanța activităților grupului, garantând că toate statele membre în care își desfășoară activitatea întreprinderea mamă, filialele și sucursalele importante vor fi reprezentate, și ținând seama și de nevoia de a implica autorități de supraveghere din țări terțe, în măsura în care este rezonabil și posibil; ar trebui să se acorde o atenție deosebită provocărilor cu care se confruntă autoritățile de supraveghere în economiile aflate în dezvoltare rapidă; pentru a realiza integrarea operațională, autoritatea de supraveghere de consolidare trebuie să conducă toate procesele din cadrul colegiului, adică să fie punctul central de contact pentru grupul financiar și să asigure delegarea adecvată a sarcinilor și a responsabilităților în cadrul colegiului;

c)

colegiile vor fi prezidate în mod normal de autoritatea de supraveghere de consolidare din statul membru în care se află administrația centrală sau principalul birou din Uniunea Europeană al grupurilor sau al holdingurilor financiare transfrontaliere; autoritatea de supraveghere de consolidare asigură secretariatului localurile și personalul necesare;

d)

garantarea colectării, a schimbului și a accesului la informațiile relevante între membrii colegiului și între toate autoritățile de supraveghere implicate în UE și sprijinirea măsurilor necesare pentru a maximiza schimburile de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe;

e)

colegiile vor decide, dacă este cazul, pe baza unui sistem de vot cu majoritate calificată (VMC) bazat pe principii și obiective care să asigure coerența, un tratament echitabil și adecvat și condiții egale de concurență.

a)

adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să consolideze și să clarifice statutul și responsabilitatea comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, acordând comitetelor de nivelul 3 un statut juridic pe măsura îndatoririlor lor și care să coordoneze și să organizeze acțiunea autorităților de supraveghere din diferite sectoare, să consolideze activitatea acestora și să asigure necesarul de personal și resursele adecvate;

b)

pe lângă misiunea de acordare de consultanță, comitetele Lamfalussy de nivelul 3 vor primi, de asemenea, sarcina (împreună cu instrumentele și resursele corespunzătoare) de a asigura și de a promova activ convergența activităților de supraveghere și egalitatea condițiilor de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației UE; autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să se angajeze să îndeplinească sarcinile și deciziile comitetelor Lamfalussy de nivelul 3; acest lucru ar trebui inclus în mandatele autorităților naționale de supraveghere, iar mandatele acestora ar trebui armonizate mai bine;

c)

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să prezinte un plan de lucru anual; Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să aprobe planurile și rapoartele anuale de lucru ale comitetelor;

d)

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 pot adopta decizii pe baza unui sistem de voturi cu majoritate calificată just și adecvat, care să ia în considerare dimensiunea relativă a sectorului financiar și PIB-ul fiecărui stat membru, precum și importanța sistemică a sectorului financiar pentru statele membre; o astfel de procedură ar trebui elaborată atât la adoptarea deciziilor privind aspecte legate de convergența activităților de supraveghere, cât și a avizelor adresate Comisiei cu privire la legislație și reglementare;

e)

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui:

f)

președinții comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să se reunească în mod periodic pentru a consolida cooperarea intersectorială și coerența celor trei comitete Lamfalussy de nivelul 3; în măsura în care este posibil, se impune recurgerea la un proces de mediere pentru soluționarea litigiilor în primă instanță prin intermediul mediatorului (mediatorilor) desemnat (desemnați) de comun acord de către părțile în litigiu. În lipsa unui mediator de acest tip, ar trebui să se atribuie unui grup compus din președinții comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, cu un președinte și un vice-președinte independenți, competențele juridice necesare pentru a juca un rol de mediere și, dacă este cazul, posibilitatea de a interveni pentru soluționarea litigiilor dintre autoritățile de supraveghere în cadrul structurii colegiilor și comitetelor sectoriale Lamfalussi de nivelul 3. Președintele și vice-președintele acestui grup de coordonare a comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui numiți de către Comisie și aprobați de către Parlament pentru un mandat de cinci ani;

g)

împreună, aceștia ar trebui:

h)

să dezvolte o arhitectură a sistemului de supraveghere care să fie puternică și durabilă și care să permită îmbunătățirea integrării și a coordonării intersectoriale și transfrontaliere;

a)

adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei propuneri care să impună aranjamente pentru controlul stabilității financiare la nivelul UE; aceste aranjamente ar trebui să garanteze o colectare și o analiză eficiente ale informațiilor micro și macroprudențiale pentru identificarea din timp a riscurilor potențiale la adresa stabilității financiare, integrate în activitatea globală privind stabilitatea financiară; aranjamentele respective ar trebui să permită autorităților de supraveghere a UE și băncilor centrale să reacționeze rapid și să instituie o forță de reacție rapidă în situații de criză care au un impact sistemic asupra Uniunii Europene;

b)

aranjamentele de control ar trebui să vizeze în primul rând consolidarea legăturilor orizontale dintre politica macroeconomică și supravegherea piețelor financiare; în acest sens, este necesară consolidarea rolului BCE; ar trebui dezvoltate proceduri de cooperare și partajare a informațiilor între comitetele Lamfalussy de nivelul 3 și SEBC/CSB;

c)

aspectele specifice care trebuie abordate ar trebui să cuprindă: