15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/41

A.

întrucât, conform contribuției grupului de lucru II la RE4 al IPCC, se prognozează că aproape toate regiunile europene vor fi afectate negativ de unele aspecte ale impactului viitor al schimbărilor climatice; întrucât acest impact va pune probleme multor sectoare economice, reprezentând în același timp o amenințare suplimentară pentru biodiversitatea europeană și un obstacol în calea dezvoltării sociale;

B.

întrucât observarea științifică regională de pe toate continentele și din multe oceane prezintă dovezi conform cărora natura este afectată de schimbările climatice în cea mai mare măsură din cauza creșterilor de temperatură, dar și a altor influențe climatice în schimbare; întrucât această creștere a temperaturii care a fost observată este cauzată de activitatea umană și influențează sistemele fizice și biologice;

C.

întrucât UE ar trebui să ia în considerare măsura în care adaptarea la schimbările climatice poate deschide calea spre un nou model de creștere și dezvoltare economică care să protejeze mediul, să sporească ocuparea forței de muncă și să ofere o nouă dimensiune politicilor sociale;

D.

întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă care afectează societățile moderne în întregimea lor și, prin urmare, toate nivelurile de guvernare, de la nivelul UE și al autorităților publice până la nivelul individual al cetățenilor, pot și ar trebui să joace un rol important în măsurile de adaptare;

E.

întrucât măsurile de adaptare în scopul prevenirii pagubelor sunt necesare nu numai ca o reacție la impactul viitor al climei în Europa și în lume, ci trebuie să fie dezvoltate și aplicate deja pentru a contracara consecințele regionale și locale ale nivelului actual al încălzirii globale, cauzat de emisiile istorice de gaze cu efect de seră; întrucât o astfel de adaptare necesită o abordare cu adevărat interdisciplinară și includerea aspectelor sociale, economice și de mediu în sens larg;

F.

întrucât există numeroase studii și modele la scară regională sau locală privind impactul probabil al schimbărilor climatice; întrucât din multe din aceste studii lipsește o examinare echivalentă a dimensiunii socio-economice și a consecințelor previzibile asupra populațiilor afectate;

G.

întrucât monitorizarea schimbărilor climatice la nivelul UE și coordonarea măsurilor de soluționare a acestora ar trebui fixate drept o prioritate, astfel încât să se faciliteze o strategie comună față de această problemă;

H.

întrucât investițiile publice și private în activitățile de cercetare și de dezvoltare din domeniul schimbărilor climatice vor fi esențiale pentru asigurarea eficienței optime a eforturilor de adaptare la schimbările climatice și de limitare a creșterii temperaturii;

I.

întrucât cercetările naționale privind schimbările climatice trebuie coordonate cu cercetările efectuate sub egida celui de-al Șaptelea program-cadru;

J.

întrucât adaptarea la schimbările climatice s-a aflat mai puțin în centrul dezbaterilor publice ca urmare a faptului că s-a pus accentul în principal pe măsurile de diminuare necesare pentru limitarea încălzirii globale;

K.

întrucât obiectivul fixat de UE de a limita încălzirea globală la 2 °C ar însemna totuși un scenariu de încălzire a Europei, marcat de schimbări climatice regionale extreme, diferitele consecințe asupra populațiilor afectate, economiei locale și regionale și a mediului ducând la intensificarea suplimentară a inegalităților existente și a diferențelor regionale în ceea ce privește resursele și bunurile în Europa;

L.

întrucât cercetarea precondițiilor și înțelegerii fenomenelor meteorologice extreme ar trebui intensificată, aceasta fiind baza necesară pentru măsurile preventive, inclusiv punerea în aplicare a unor sisteme de alertă rapidă, și acțiunile de evitare a deceselor și pagubelor pentru oameni, bunuri, biodiversitate și mediu, în viitor, și întrucât trebuie create instrumente de evaluare a eficienței unor astfel de măsuri;

M.

întrucât o abordare a mecanismelor de adaptare doar pe baza analizei costurilor și beneficiilor nu pare să fie adecvată, deoarece se prevede că și în Europa cei mai săraci vor fi cei mai afectați, pentru că, în general, aceștia nu beneficiază de suficiente asigurări, informații și mobilitate pentru a putea reacționa la schimbările de mediu;

N.

întrucât o abordare ascendentă cu implicarea comunităților afectate de consecințele negative ale schimbărilor climatice, care să prezinte tehnicile prin care au combătut cu succes aceste consecințe, ar fi un indicator util pentru UE, astfel încât să funcționeze ca o platformă în promovarea de strategii, dezvoltarea de programe de sprijin corespunzătoare și conducerea politicilor de coordonare prin rețele și parteneriate științifice, regionale sau locale;

O.

întrucât o componentă-cheie a modului de a reacționa la impactul schimbărilor climatice este intensificarea și îmbunătățirea educării profesionale și publice în ceea ce privește măsurile de adaptare;

P.

întrucât este evident că schimbările climatice afectează atingerea obiectivelor de dezvoltare și amenință evoluția prosperă a Europei, dar au un impact mult mai puternic asupra țărilor în curs de dezvoltare; întrucât problema finanțării măsurilor de adaptare trebuie să fie evaluată mai detaliat atât în UE, cât și în ceea ce privește acordarea de sprijin țărilor în curs de dezvoltare;

Q.

întrucât, în conformitate cu principiul integrării, adaptarea la schimbările climatice trebuie să fie inclusă în procesul de luare a deciziilor, după chestiuni precum modalitățile și sectoarele în care trebuie investit; întrucât dezbaterile din cursul acestui proces de luare a deciziilor trebuie să implice atât părțile interesate la nivel local și regional, cât și factorii de decizie;

R.

întrucât Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice nu recunoaște în mod precis excepțiile geografice și climatice și de dezvoltare reprezentate de regiunile ultraperiferice ale UE, în care vulnerabilitățile pot fi diferite de cele prognozate pentru continentul european, și nici nu analizează în mod precis condițiile climatice ale zonelor urbane sau ale părților dens populate ale Europei;

S.

întrucât este probabil ca schimbările climatice să afecteze acele regiuni care, datorită caracteristicilor lor topografice, depind în mod special de dinamica naturii (printre altele zonele glaciale și regiunile montane), expunând astfel economia locală, cultura și populația în întregimea sa unor presiuni și costuri de adaptare ridicate, putând în același timp să crească și mai mult inegalitățile regionale;

T.

întrucât Europa de Sud și bazinul Mării Mediteraneene sunt două dintre cele mai vulnerabile zone din Europa, confruntându-se deja cu deficitul de apă, secete și incendii forestiere;

U.

întrucât succesul strategiilor de adaptare pentru contracararea schimbărilor climatice inevitabile va necesita sprijinul sectoarelor educației și comunicării, prin implicarea mass-mediei și participarea cetățenilor la chestiunile privind mediul;

V.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății estimează că 60 000 de decese pe an pot fi deja atribuite unor catastrofe naturale legate de climă; întrucât cel mai recent raport al IPCC evidențiază impactul schimbărilor climatice asupra sănătății publice; întrucât există o îngrijorare deosebită în ceea ce privește propagarea bolilor tropicale și a vectorilor acestora în regiunile temperate; întrucât, ca o consecință deosebită a acestora, unitățile de îngrijire medicală pentru grupurile cele mai vulnerabile ale societății vor trebui, probabil, să se adapteze în cea mai mare măsură la schimbările climatice;

W.

întrucât schimbările climatice vor continua să provoace daune serioase ecosistemelor deja vulnerabile și aflate în pericol și vor afecta biodiversitatea europeană; întrucât astfel de daune se vor face cel mai grav simțite în mod indirect prin degradarea ecosistemelor fundamentale pentru bunăstarea umană; întrucât, prin urmare, protejarea ecosistemelor reprezintă baza unei strategii UE de adaptare; întrucât solul este cel mai mare rezervor terestru de carbon organic, iar practicile neadaptate de gestionare a solului contribuie la reducerea acestui rezervor; întrucât este necesar să se inverseze această tendință și să se garanteze că măsurile adecvate de menținere și, dacă este cazul, de mărire a cantității de carbon organic din sol să facă parte integrantă din strategia UE de adaptare;

1.

salută Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice și procesul de consultare a părților interesate;

2.

subliniază importanța unei strânse interconexiuni între eforturile de adaptare și diminuare, astfel încât să se utilizeze sinergia în scopul limitării consecințelor schimbărilor climatice; invită Comisia să examineze modalitățile de echilibrare a ambelor eforturi pentru a îmbunătăți eficiența amândurora cu scopul de crea o strategie holistică clară;

3.

recunoaște că, deși chestiunile sunt prezentate în funcție de sector în Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice, multe din aceste sectoare se află într-o relație de strânsă interdependență; consideră că impactul asupra unui sector și deciziile de adaptare luate în acesta au adesea implicații pentru alte sectoare și, prin urmare, solicită Comisiei să țină seama de aceste interacțiuni în punerea în aplicare a măsurilor de adaptare;

4.

enunță necesitatea unei modelări științifice mai detaliate și a unor studii după o metodă bazată pe riscuri pentru a analiza, înțelege și anticipa mai bine impactul uman și social al schimbărilor climatice în contextul obiectivului UE de limitare la 2 °C și dimensiunea adaptărilor locale sau regionale necesare;

5.

solicită Comisiei să realizeze un studiu privind economia adaptării, pentru a crea scenarii care să stabilească un bilanț al costurilor și al beneficiilor adaptării și pentru a stimula și anticipa acțiunile economice; subliniază importanța adoptării unei abordări sectoriale ascendente care să țină seama de diferențele dintre habitatele naturale europene, cum ar fi zonele muntoase sau regiunile insulare; invită Comisia să realizeze un grafic al schimbărilor în ocuparea forței de muncă atât în sectoarele în ascensiune, cât și în cele în declin;

6.

invită Comisia să coordoneze și să sprijine pregătirea științifică a unei baze de date europene comune privind vulnerabilitățile, din care să reiasă modul în care vor fi afectate grupurile sociale și patrimoniul cultural și național european și cum ar putea reacționa societățile la consecințele schimbărilor climatice în viitor; consideră că ar trebui, de asemenea, înființate baze de date care să includă alte informații importante privind activitățile și politicile de adaptare precum indici, politici și măsuri etc.;

7.

invită Comisia să coordoneze rețelele existente de monitorizare a datelor de mediu și, unde este cazul, să le combine cu structuri noi, cu scopul de a crea baze de date conținând măsurători omogene ce pot fi folosite la producerea unor modele care să faciliteze identificarea acțiunii cel mai urgent necesare la nivel continental, regional și local;

8.

invită Comisia să examineze modalitățile de dezvoltare aprofundată și de sprijinire a unei rețele paneuropene de universități, de parteneri sociali, de organizații ale societății civile, de organisme operaționale, în special serviciile meteorologice naționale care dispun de numeroase informații, și de factori de decizie locali sau regionali, în scopul promovării parteneriatelor intersectoriale privind adaptarea, pentru a face schimb de cunoștințe și politici, precum și pentru dezvoltarea instrumentelor de măsurare a succesului măsurilor adoptate și comunicarea sau difuzarea către public a descoperirilor și scenariilor științifice privind adaptările necesare la schimbările climatice;

9.

consideră că, în scopul eficientizării cercetărilor privind impactul schimbărilor climatice, cercetările realizate sub egida celui de-al șaptelea program-cadru ar trebui coordonate cu cercetările realizate la nivel național (în special cu programele de observare a Pământului din spațiu);

10.

consideră că UE trebuie să depună eforturi importante pentru a spori dezvoltarea tehnologică în domeniul adaptării, cu scopul de a ne sprijini propria economie și de a transfera aceste tehnologii către țările în curs de dezvoltare; consideră că dezvoltarea unor tehnologii eficiente, sigure și ieftine reprezintă una din formele esențiale de adaptare la schimbările climatice și că următoarea conferință/reuniune a părților de la Poznan (COP 14) ar trebui să se axeze pe această chestiune;

11.

solicită Comisiei să includă adaptarea la schimbările climatice în legislația pe care o elaborează sau o modifică și în toate strategiile și proiectele de finanțare actuale și viitoare, cu efecte teritoriale, în scopul limitării efectelor schimbărilor climatice; propune Comisiei să realizeze o analiză cuprinzătoare a instrumentelor financiare europene existente și a utilizării acestora la măsurile de adaptare la schimbările climatice, în cadrul sferei inițiale de aplicare a acestora, și să indice domeniile care necesită o finanțare suplimentară;

12.

îndeamnă insistent Consiliul să ajungă cât mai curând la o decizie referitoare la propunerea de regulament de instituire a Fondul de Solidaritate al UE (FSUE), luând în considerare faptul că Parlamentul a adoptat deja o poziție în acest sens la 18 mai 2006 (6); consideră că regulamentul propus care, printre alte măsuri, coboară pragul de mobilizare a FSUE, va facilita abordarea pagubelor cauzate de catastrofe naturale sau produse de om într-un mod mai eficient, mai flexibil și mai rapid; insistă asupra importanței unui astfel de instrument financiar, în special în condițiile în care se prognozează o creștere a numărului de catastrofe naturale în viitor și datorită schimbărilor climatice;

13.

invită Comisia să aibă în vedere includerea unor măsuri financiare de adaptare pentru politicile regionale și fondurile structurale în următorul cadru financiar pe termen lung și, de asemenea, să propună alocarea unor resurse suplimentare în scopul de a găsi soluții inovatoare de abordare a schimbărilor climatice;

14.

reamintește că orientările strategice pentru politica de coeziune UE formulează în mod explicit necesitatea de a consolida sinergiile dintre mediu și creșterea economică; afirmă că programele de politică regională investesc în infrastructură în domeniile apei, deșeurilor, calității aerului, biodiversității, promovării planificării exploatării terenurilor, transportului public; subliniază că acestea contribuie la respectarea angajamentelor privind clima și stimulează măsuri de prevenire a riscurilor prin politici de gestionare publică inovatoare, de exemplu, monitorizarea preventivă; exprimă, de asemenea, necesitatea ca statele membre și Comisia să consolideze nevoia de coordonare a organizării protecției civile și a planificării pentru situații de urgență; face referire, în acest sens, la lucrările programului ONU privind strategia internațională pentru reducerea dezastrelor;

15.

subliniază necesitatea ca statele membre să utilizeze fondurile pentru dezvoltare rurală pentru a intensifica adaptarea la schimbările climatice în agricultură și silvicultură; reamintește rolul pe care materia organică din sol îl joacă în ceea ce privește fertilitatea solului și capacitatea sa de reținere a apei, precum și în calitate de puțuri de carbon, și invită Comunitatea să adopte și să sprijine practici adecvate de gestionare a solului care să mențină nivelurile de materii organice din sol în toate solurile europene, aceasta fiind o cale eficientă de adaptare la temperaturile în creștere și la schimbarea regimului de precipitații; subliniază necesitatea unor măsuri adecvate de prevenire a crizelor și de gestionare a riscurilor atât la nivel comunitar, cât și național și regional, deoarece numărul crizelor va crește cu siguranță în viitor, având în vedere, în mod special, un efort sistematic de gestionare a terenurilor care să garanteze perioade mai lungi de reținere a apei și un număr mai redus de incendii forestiere; consideră că gestionarea riscurilor ar trebui să devină o parte integrantă și explicită a politicii UE de coeziune;

16.

invită Comisia să propună un cadru UE de planificare pentru adaptare și pregătire; evidențiază nevoia de a ține seama cum se cuvine de principiul subsidiarității pentru abordarea consecințelor schimbărilor climatice prin măsuri concrete de adaptare, deoarece regiunile și entitățile locale din Europa vor avea o capacitate mai mare de a oferi răspunsuri politice la propriile experiențe; subliniază, totuși, necesitatea coerenței și coordinării planurilor de adaptare la nivelul UE;

17.

subliniază rolul-cheie pe care îl joacă comunitățile locale în combaterea schimbărilor climatice și solicită, prin urmare, punerea în aplicare a unor strategii de dezvoltare urbană, regională și rurală integrate și durabile, care să țină pe deplin seama de măsurile care vizează diminuarea și adaptarea; solicită, de asemenea, studii științifice pentru a analiza tipurile de infrastructură care pot facilita abordarea schimbărilor climatice;

18.

solicită o mai strânsă cooperare și schimburi de bune practici cu și între autoritățile regionale și locale în realizarea de construcții, gospodărirea comunală și serviciile ce vizează neutralizarea emisiilor de CO2 în domeniile respective, cum ar fi sistemele de încălzire a cartierelor, serviciile de reciclare îmbunătățite, transportul public integrat, clădirile cu un consum eficient de energie și apă, mărirea producției și utilizarea energiei alternative și intensificarea furnizării de informații publice privind consumul de energie;

19.

subliniază faptul că sectorul agricol este unul dintre cele mai vulnerabile la schimbările climatice, dar care, în același timp, a fost acuzat de deteriorarea mediului; consideră că măsurile de adaptare în acest sector trebuie să tindă spre reducerea vulnerabilității și sporirea durabilității atât din punct de vedere ecologic, cât și economic;

20.

subliniază faptul că adaptarea treptată a sectorului agricol la noile nevoi provocate de schimbările climatice ar trebui examinată în cadrul „evaluării stării de sănătate a PAC”;

21.

subliniază faptul că sectorul agricol se poate adapta la schimbările climatice și poate diminua efectele acestora prin punerea în aplicare a unei legislații care să consolideze durabilitatea și să promoveze noi căi de utilizare și gestionare a apei și a altor resurse naturale;

22.

subliniază importanța identificării de către statele membre și Comisie a infrastructurii de transporturi cu cea mai mare vulnerabilitate la schimbările condițiilor climatice și care necesită eforturi și investiții suplimentare pentru a se garanta continuarea funcționării și siguranța acesteia;

23.

salută rezultatul semnificativ al MOP 3 din Bali, și anume operaționalizarea Fondului pentru adaptare, ce reunește proiecte concrete de adaptare cu metode de finanțare prin intermediul unei contribuții percepute proiectelor din cadrul Mecanismului de Dezvoltare Curată (MDC) inițiate în țările în curs de dezvoltare care sunt părți la Protocolul de la Kyoto; subliniază faptul că această decizie pozitivă de a finanța adaptarea în țările în curs de dezvoltare independent de donatori a fost luată înainte de adoptarea Planului de acțiune de la Bali;

24.

subliniază necesitatea garantării faptului că, în cadrul evaluării impactului asupra mediului, toate permisele de construcție și planurile urbanistice țin seama de diferitele scenarii de adaptare pentru a împiedica investiții în infrastructuri incompatibile; accentuează faptul că în multe cazuri ar fi mai adecvat să nu fie dezvoltate zonele vulnerabile sau ca zone dezvoltate să fie redate naturii mai degrabă decât să se construiască sisteme de protecție ca pregătire pentru efectele negative ale climei;

25.

consideră că este imperativă cooperarea în scopul susținerii zonelor mai sărace ale Europei și a țărilor în curs de dezvoltare, având în vedere faptul că aceste zone vor fi probabil cel mai puternic afectate de schimbările climatice, dar cel mai puțin capabile să suporte consecințele acestora; regretă că Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice nu se referă îndeajuns la nevoia de cooperare privind adaptarea între UE și țările în curs de dezvoltare; evidențiază în special nevoia de transferuri de tehnologie și de consolidare a capacităților; în acest context, salută inițiativa Comisiei de a lansa o alianță mondială împotriva schimbărilor climatice, dar subliniază că în prezent aceasta duce o lipsă marcantă de fonduri;

26.

recunoaște o relație de condiționalitate între obiectivele de dezvoltare și diminuarea și adaptarea la schimbările climatice; subliniază faptul că schimbările climatice trebuie integrate în toate activitățile de cooperare pentru dezvoltare ale UE, inclusiv programele de parteneriat existente, cum ar fi dialogul EUROMED sau parteneriatul UE-Africa în domeniul energiei; subliniază, de asemenea, importanța deosebită a consolidării parteneriatelor cu țările în curs de dezvoltare pentru a intensifica eforturile de evitare a despăduririlor, ceea ce presupune atât avantaje de limitare a creșterii temperaturii, cât și de adaptare la schimbările climatice;

27.

solicită dezvoltarea în cadrul politicilor UE a unor instrumente financiare semnificative și previzibile, cum ar fi sistemul de comercializare a emisiilor (ETS), pentru a susține țările în curs de dezvoltare în procesul de adaptare la impactul schimbărilor climatice, cât și pentru a furniza fonduri pentru politicile de adaptare din statele membre;

28.

reamintește faptul că schimbările climatice ar putea accelera diminuarea accesului la resursele naturale; invită Comisia să prevadă măsuri suplimentare de adaptare la noile provocări legate de garantarea securității aprovizionării cu alimente și energie;

29.

invită Comisia să examineze la nivel european, ținând seama de contextul internațional, modalitățile de includere în planurile de dezvoltare și negocierile bugetare a adaptărilor necesare pentru a face față schimbărilor climatice; invită Comisia să examineze modalitățile de aplicare a acestor măsuri politicilor sectoriale pentru a dirija finanțarea și investițiile publice și private; subliniază faptul că o astfel de includere trebuie să acopere domeniile științelor, integrării, sensibilizării, informării, cooperării și monitorizării și să urmeze clar criterii a căror respectare să fie controlată în mod regulat pentru a se justifica continuarea acordării sprijinului, rezultatul fiind retransmis Parlamentului și Consiliului;

30.

subliniază importanța necesității din ce în ce mai mari a unei utilizări raționale a apei prin intermediul „gestionării cererii de apă”, având în vedere că apa devine o resursă deficitară; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de integrare care să asigure disponibilitatea, accesibilitatea, utilizarea și conservarea apei și să promoveze tehnologiile și practicile inovatoare, inclusiv proiecte-pilot pentru reducerea daunelor produse de secetă și a riscurilor de inundații; recunoaște, în acest context, importanța unei „abordări ecosistemice” pentru prevenirea sau absorbirea impactului eroziunii solului, inundațiilor, deșertificării, creșterii nivelului mării, speciilor alogene invadatoare și pentru creșterea rezistenței la incendiile forestiere;

31.

recunoaște că schimbările climatice vor duce la creșterea numărului bolilor și al deceselor premature la nivel mondial, afectând, în special, cele mai vulnerabile grupuri ale populației; invită statele membre să ia în considerare elaborarea unor măsuri de consolidare a capacității sistemelor de sănătate de a se adapta la efectele negative ale schimbărilor climatice; invită Comisia să creeze la nivelul UE un sistem de monitorizare și supraveghere a efectelor schimbărilor climatice asupra sănătății; invită Comisia să garanteze că amenințările schimbărilor climatice asupra sănătății umane se află în centrul politicii UE de adaptare la schimbările climatice și de diminuare a creșterii temperaturii;

32.

subliniază necesitatea unei abordări climatice și de dezvoltare diferențiate în cazul zonelor și regiunilor deosebit de vulnerabile la schimbările climatice, cum ar fi zonele muntoase sau litorale, insulele sau, de exemplu, cele mai îndepărtate șapte regiuni ale UE, care, având în vedere caracteristicile lor topografice și dezavantajele lor structurale, sunt deosebit de dependente de dinamica evenimentelor naturale; în acest context, invită Comisia să extindă lista celor mai vulnerabile zone și să coopereze cu inițiativele regionale existente, precum Convenția alpină și Convenția carpatică, în scopul utilizării optime a cunoștințelor acumulate în cadrul unor astfel de inițiative;

33.

invită Comisia să ia în considerare rolul vital pe care ecosistemele sănătoase îl pot juca în cadrul politicii de adaptare; subliniază faptul că actuala legislație a UE (de exemplu directiva privind păsările (7) și directiva privind habitatele (8), Natura 2000 și directiva-cadru privind apele (9)) poate contribui la abordarea acestei chestiuni în Europa; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate maximă aplicării acestei politici, pentru a asigura o adaptare rapidă și eficientă la schimbările climatice;

34.

salută inițiativa Comisiei de a înființa un Grup european de consiliere privind adaptarea la schimbările climatice și subliniază nevoia ca acest grup de experți să ofere posibilități de realizare a unor strategii intersectoriale coerente la nivelul UE și de intensificare a cadrului politicilor care să poată oferi stimulente pentru investiții în activități de adaptare la schimbările climatice și de reducere a consecințelor acestora;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, ca o contribuție a Parlamentului la procesul de consultare a părților interesate în ceea ce privește Cartea verde inițiată de Comisie.