27.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/74

1.1

Comitetul consideră necesară propunerea de instituire a unui cadru european al calificărilor, deoarece transparența necesară a calificărilor și competențelor este de natură să favorizeze mobilitatea în cadrul Uniunii și să facă posibil accesul pe piața muncii la nivel european în mod standardizat și generalizat, permițând ca certificatele obținute într-un stat membru să fie utilizate într-un alt stat membru. Cu toate acestea, observă o serie de dificultăți în modelul propus, care ar putea împiedica punerea sa în aplicare și care sunt subliniate în prezentul aviz.

1.2

CESE observă că forma juridică aleasă pentru adoptarea propunerii este recomandarea, formulă care, așa cum se prevede la articolul 249 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu are caracter obligatoriu.

1.3

CESE consideră necesară o mai mare claritate și simplitate a descriptorilor modelului, în special în ceea ce privește calificările profesionale, pentru ca aceștia să fie mai ușor de înțeles de publicul larg, întreprinderi și experți. Această simplificare ar trebui completată cu o anexă care să permită statelor membre să aibă un punct de referință pe care să se bazeze în elaborarea cadrelor naționale de calificare și să asigure astfel coerența întregului sistem de referință a cărui elaborare este avută în vedere.

2.1

Propunerea care face obiectul avizului CESE răspunde obiectivelor stabilite de Consiliul European de la Lisabona din anul 2000, în cadrul căruia s-a ajuns la concluzia că, prin creșterea transparenței calificărilor și prin promovarea învățării pe parcursul întregii vieți, sistemele europene de învățământ și formare vor putea fi adaptate în vederea atingerii obiectivelor stabilite de Consiliu în materie de competitivitate, creștere economică, ocupare a forței de muncă și coeziune socială în Europa.

2.2

Această concluzie a fost reiterată în anul 2002 de Consiliul European de la Barcelona. Rezoluția adoptată de acest Consiliu invita statele membre să promoveze cooperarea și să construiască punți de legătură între învățarea formală, non-formală și informală, ca o condiție indispensabilă pentru crearea unui spațiu european de învățare pe parcursul întregii vieți bazat pe realizările Procesului Bologna, întregul demers având obiectivul de a face ca în anul 2010 sistemele europene de învățământ și formare să devină un punct de referință mondial din punctul de vedere al calității.

2.3

În același an Consiliul European de la Sevilla a invitat Comisia să dezvolte, în strânsă colaborare cu Consiliul și cu statele membre, un cadru de recunoaștere a calificărilor în materie de educație și formare profesională.

2.4

Raportul intermediar al Consiliului și Comisiei din 2004 privind punerea în aplicare a programului „Educație și formare 2010” insista asupra necesității instituirii unui cadru european al calificărilor. Consiliul de la Copenhaga din toamna anului 2004 insista de asemenea asupra priorității care trebuie acordată elaborării unui cadru european al calificărilor deschis și flexibil, bazat pe transparență și recunoaștere reciprocă, care să devină un punct de referință comun în domeniul educației și formării profesionale.

2.5

Conferința miniștrilor educației responsabili cu învățământul superior, de la Bergen, din primăvara anului 2005, care a adoptat un cadru european al calificărilor pentru învățământul superior, a subliniat importanța asigurării complementarității dintre spațiul suropean de învățământ superior și cadrul european al calificărilor.

2.6

În contextul revizuirii Strategiei Lisabona, orientările privind ocuparea forței de muncă pentru perioada 2005-2008 insistau asupra necesității garantării unor filiere de învățare flexibile, sporind astfel șansele de mobilitate ale studenților și ale persoanelor în curs de formare, prin creșterea gradului de transparență a calificărilor și îmbunătățirea validării învățării non-formale în întreaga Europă.

2.7

Consiliul European din martie 2005 a insistat asupra adoptării unui cadru european al calificărilor în 2006. Această rezoluție a fost ratificată de Consiliu în martie 2006.

2.8

Prezenta propunere și, în special, descriptorii care definesc cadrul european al calificărilor (EQF) au fost elaborate la capătul unui proces metodic de consultare condus de Comisie în colaborare cu Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) și cu grupul de monitorizare a Procesului Bologna; pe baza documentului de lucru intitulat „Către un cadru european al calificărilor pentru învățare pe parcursul întregii vieți” (1), la care au contribuit cele treizeci și două de țări participante la programul de lucru „Educație și formare 2010”, partenerii sociali, organizații sectoriale, instituții de învățământ și organizații neguvernamentale; în urma dezbaterilor din cadrul Conferinței de la Budapesta din februarie 2006 și a lucrărilor grupurilor de experți și de consultanți care au asistat Comisia.

2.9

În urma analizei impactului pe care l-ar avea măsura în funcție de posibilele forme de prezentare a propunerii de instituire a cadrului european al calificărilor, s-a optat pentru forma de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului.

2.10

Parlamentul European a aprobat la sfârșitul lunii septembrie 2006 un raport privind crearea cadrului european al calificărilor (2).

3.1

Propunerea de recomandare pune la dispoziție un instrument de referință care va permite compararea nivelurilor de calificare ale diferitelor sisteme naționale de calificări. Aceasta se bazează pe o serie de opt niveluri de referință, care sunt descrise din perspectiva rezultatului procesului de învățare și acoperă învățământul general și cel pentru adulți, educația și formarea profesională și învățământul superior. Propunerea include textul recomandării, o serie de definiții și două anexe: una cu descriptorii de definire a nivelurilor cadrului european al calificărilor și cealaltă cu principiile privind garantarea calității în domeniul educației și formării profesionale.

3.2

Parlamentul European și Consiliul recomandă statelor membre:

3.3

Parlamentul European și Consiliul sprijină intenția Comisiei de:

3.4

În anexa I se descriu cele opt niveluri de referință, în conformitate cu rezultatele învățării individuale, care se bazează pe ceea ce o persoană știe, înțelege și este capabilă să facă. Aceste elemente se traduc în descriptorii nivelurilor din perspectiva cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor.

4.1

Comitetul salută propunerea de recomandare supusă avizului său, sub rezerva observațiilor din prezentul aviz. Comitetul înțelege că transparența necesară a calificărilor și competențelor favorizează mobilitatea în cadrul Uniunii și oferă posibilitatea accesului pe piața muncii la nivel european într-un mod standardizat și generalizat, permițând ca certificatele obținute într-un stat membru să fie utilizate într-un alt stat membru.

4.2

În concluziile avizului (3) privind propunerea de directivă a Parlamentului și a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale (4), Comitetul Economic și Social European se pronunță în favoarea unei platforme comune, care să cuprindă recunoașterea tuturor tipurilor de calificări, și anume învățământul superior, educația și formarea profesională și învățarea non-formală și informală. CESE consideră că, prin cadrul european al calificărilor, se face un pas important înainte în domeniul recunoașterii și transparenței calificărilor.

4.3

Fiind bazat pe rezultatele învățării, cadrul european al calificărilor ar trebui să contribuie la îmbunătățirea corelării nevoilor pieței forței de muncă cu oferta de educație și formare, facilitând, de asemenea, validarea învățării non-formale și informale și încurajând, la rândul său, transferul și utilizarea calificărilor între diferite țări și sisteme de învățământ și formare. În opinia CESE, acestea, împreună cu influența pe care o vor exercita nivelurile de referință asupra ocupării forței de muncă, sunt cele mai importante beneficii ale inițiativei.

4.4

Cadrul european al calificărilor trebuie să acopere nevoile învățării individuale: validarea cunoștințelor, competențele, integrarea socială a acestora, capacitatea de inserție profesională, precum și dezvoltarea și utilizarea resurselor umane. Validarea învățării non-formale și informale a lucrătorilor europeni trebuie să constituie una dintre prioritățile cadrului european al calificărilor.

4.5

Comitetul consideră că acest cadru european al calificărilor va contribui la creșterea clarității și accesibilității sistemelor de educație și formare pentru cetățeni în general. Este necesar ca lucrătorii din Uniunea Europeană și posibilii lor angajatori să poată avea un cadru de referință care să le permită să compare calificările obținute de o persoană într-unul sau mai multe state membre cu calificările de referință din statul membru în care aceasta dorește să se mute pentru a lucra. În acest sens CESE apreciază în mod pozitiv efectul pe care îl va avea propunerea asupra eliminării barierelor în calea mobilității transnaționale. Cadrul european al calificărilor trebuie să construiască punți între sistemele de formare, facilitând mobilitatea între formarea profesională și învățământul general, inclusiv învățământul superior.

4.6

În ceea ce privește forma juridică aleasă pentru cadrul european al calificărilor, Comitetul apreciază analiza realizată de Comisie în documentul de evaluare a impactului (5) propunerii de recomandare și recunoaște că statele membre au urmat în mai mare sau mai mică măsură recomandările succesive în domeniul educației, formării profesionale și mobilității. Cu toate acestea, Comitetul consideră că recomandarea, fiind un act fără caracter obligatoriu și, prin urmare, care nu incumbă nici o obligație în sarcina destinatarilor, ar putea fi un instrument cu o aplicare de scurtă durată, care nu ar permite pe termen mediu atingerea obiectivului propus, cu atât mai mult în cazul în care referința trebuie stabilită cu un ipotetic cadru național al calificărilor (NQF) pentru fiecare stat membru.

4.7

De asemenea, în acest posibil scenariu și în conformitate cu rezultatele obținute în cadrul Conferinței de la Budapesta din februarie 2006, cinci țări ale Uniunii deja creaseră un cadru național al calificărilor, iar restul țărilor fie erau în curs de a crea unul, fie deja își exprimaseră intenția sau își manifestaseră disponibilitatea de a-l realiza, fie nu aveau intenția de a crea un cadru național al calificărilor.

4.8

Acest mod inițial de abordare atrage atenția asupra faptului că pot fi întâmpinate mari greutăți în ducerea la bun sfârșit a acestui proiect și că, în lipsa unui cadru național al calificărilor, cadrul european al calificărilor este lipsit de conținut, având în vedere faptul că, după cum afirmă Comisia în documentul „Către un cadru european al calificărilor pentru învățarea pe parcursul întregii vieți” (6), „din punctul de vedere al EQF, soluția optimă ar fi ca fiecare țară să instituie un cadru național al calificărilor, pe care să-l coreleze cu cadrul european al calificărilor”.

4.9

Comitetul consideră că trebuie acordată prioritate validării efective a recunoașterii diferitelor forme de calificare care sunt rezultatul învățării formale, non-formale și informale în diferite țări și sectoare educative, printr-o mai mare transparență și o mai bună garantare a calității. Având în vedere aceste considerații, Comitetul își însușește punctul rezoluției Consiliului din 27 iunie 2002 privind învățarea și formarea pe parcursul întregii vieți (7). Totodată, nu poate uita însă că, în cadrul aceleiași rezoluții, Consiliul invita Comisia să dezvolte un cadru pentru recunoașterea calificărilor în domeniul învățământului superior și al formării profesionale. De aceea CESE insistă, cu acest nou argument, că efortul depus pentru elaborarea celor opt niveluri de referință ale cadrului european al calificărilor nu poate fi lăsat, la finalul procesului, la latitudinea statelor membre, adică supus, în cele din urmă, procedurii juridice a unei recomandări.

4.10

CESE consideră necesară clarificarea de către Comisie a consecințelor juridice pe care le-ar avea pentru acest proces neadoptarea de către unul sau mai multe state membre a unui cadru național al calificărilor sau necorelarea acestuia cu cadrul european. În această ipoteză, Comitetul crede că Comisia ar trebui să efectueze o analiză a acestui scenariu, cu posibilele soluții, în scopul de a nu pierde ulterior capacitatea de a reacționa în situații neprevăzute. Documentul definitiv trebuie să încurajeze statele membre să adopte acest instrument.

4.11

CESE nu solicită construirea un sistem uniform de educație și formare în cadrul Uniunii Europene, nici nu pretinde să dicteze statelor membre care sunt calificările pe care trebuie să le acorde unitățile de învățământ ale acestora. Ceea ce dorește să transmită Comitetul este necesitatea de a consolida pașii făcuți în căutarea transparenței, a recunoașterii și a transferului de calificări între diferitele state membre. Pentru aceasta sunt, de asemenea, necesare mecanisme perfecționate de garantare a calității, în special a organismelor de certificare, la nivelul statelor membre. În absența acestui cadru de acțiune, mobilitatea studenților și a persoanelor în curs de formare este lipsită de sens și se îngreunează mobilitatea lucrătorilor.

La nivel național și regional, deciziile privind cadrul național al calificărilor ar trebui adoptate în comun cu partenerii sociali. Aceștia, împreună cu autoritățile responsabile, ar trebui să definească și să aplice principiile, normele și obiectivele pentru conceperea cadrului național al calificărilor. De asemenea, trebuie să se țină seama de rolul organizațiilor societății civile din domeniu.

4.12

Propunerea de recomandare prevede crearea unui grup consultativ pentru cadrul european al calificărilor, cu funcții de supervizare, coordonare și asigurare a calității și a coeziunii procesului de corelare a sistemelor de calificare cu cadrul european. Cu privire la acesta și în vederea garantării omogenității criteriilor de corelare a sistemelor naționale cu cadrul european, Comitetul consideră că, dată fiind calificarea membrilor care sunt propuși, printre funcțiile grupului menționat ar trebui să se numere și validarea corelării care se va stabili între nivelurile naționale și cadrul național de referință, înaintea stabilirii acestei corelări.

5.1

La sfârșitul paginii 9 a versiunii în limba engleză a propunerii de recomandare se face referire la cele 25 de state membre ale Uniunii. Această referire trebuie modificată pentru a include cele 27 de state, ca urmare a ultimei extinderi.

5.2

Comitetul estimează că termenele-limită la care se face trimitere în recomandare cu privire la statele membre, în special trimiterea de la punctul 2, sunt precipitate, având în vedere situația în care se află diferitele state în ceea ce privește cadrele lor naționale de calificare. Comitetul consideră termenul menționat ca fiind facultativ, dar, având în vedere situația, termenul este susceptibil de a fi mai lung.

5.3

În cadrul sarcinilor pe care propunerea de recomandare le atribuie Comisiei figurează la punctul 3 cea de a superviza măsurile adoptate și de a informa Parlamentul European și Consiliul cu privire la experiența dobândită, prevăzându-se o eventuală reexaminare a recomandării. Comitetul consideră că, în spiritul articolelor 149 alineatul (4) și 150 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comitetul Economic și Social European ar trebui inclus între destinatarii raportului.

5.4

Referitor la descriptorii stabiliți în anexa I a propunerii de recomandare, fiind vorba de criterii pe baza cărora să se stabilească corelarea nivelurilor, Comitetul consideră că ar trebui simplificată redactarea lor pentru a-i face mai ușor de înțeles, mai clari și mai concreți, exprimându-i într-un limbaj mai puțin academic și mai apropiat de formarea profesională. Această anexă a descriptorilor ar putea fi completată cu o a doua anexă, explicativă, care ar permite corelarea calificărilor cu nivelurile, ceea ce ar ușura transpunerea ulterioară a calificărilor, pentru a putea face comparație între statele membre.

5.5

Claritatea definițiilor face posibilă înțelegerea cu o mai mare ușurință a sensului termenilor folosiți în documentul analizat. În acest sens, Comitetul consideră că unele definiții din documentul Comisiei „Către un cadru european al calificărilor pentru învățarea pe parcursul întregii vieți” (8) sunt mai clare decât cele din propunerea de recomandare aflată în dezbatere. În mod concret și cu titlu de exemplu, propunem ca definiția termenului „competențe” să fie înlocuită cu cea care figurează la pagina 47 a documentului menționat anterior.

5.6

Comitetul este de acord cu corespondența stabilită între ultimele trei niveluri ale cadrului european al calificărilor și titlurile academice ale cadrului de la Bologna (licențiat, master și doctor). În aceste stadii formative, cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite trebuie clasificate în funcție de formația universitară primită.

5.7

Comitetul este de acord că trebuie aplicate în continuare criterii de calitate la toate nivelurile de învățământ și de formare din statele membre. În acest sens, Comitetul s-a pronunțat în repetate rânduri, atât în Avizul privind propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind o mai bună cooperare europeană în materia garantării calității învățământului superior (9), cât și în Avizul privind propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind continuarea cooperării europene pentru garantarea calității învățământului superior (10). În cel de-al doilea aviz Comitetul remarca în mod concret că „cerința unei calități înalte a învățământului și formării constituie un element central pentru atingerea obiectivelor Strategiei Lisabona”.

5.8

Comitetul susține în totalitate conținutul anexei II a propunerii de recomandare. Cu toate acestea, pentru a se adapta la tendințele actuale în materie de calitate, în toate domeniile, Comitetul consideră că anexa II ar trebui intitulată „Principii privind îmbunătățirea continuă a calității învățământului și formării”, iar textul anexei ar trebui corelat cu acest titlu.

5.9

Comitetul recomandă statelor membre și centrelor lor de educație și formare și partenerilor sociali să utilizeze modelul Fundației Europene pentru Managementul Calității (EQFM). Acest model acreditat, susținut de Uniunea Europeană, ar putea constitui cadrul de referință pe baza căruia unitățile de învățământ să dezvolte procesul de îmbunătățire continuă a calității.