27.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/28

1.1

Prin prezenta comunicare privind aplicarea Directivei 1997/7/CE, Comisia, dincolo de faptul că informează Consiliul, Parlamentul European și CESE cu privire la rezultatele transpunerii și aplicării directivei, deschide o consultare publică a părților interesate cu scopul de a afla opiniile acestora, deși nu intenționează să prezinte nici o propunere de revizuire a directivei înaintea încheierii evaluării mai vaste a acquis-ului comunitar în domeniul drepturilor consumatorilor.

1.2

CESE, deși remarcă întârzierea acestei comunicări în raport cu termenele stabilite în directivă, apreciază inițiativa și este de acord cu multe dintre observațiile Comisiei, dintre care o mare parte, de altfel, coincid cu cele exprimate în avizele Comitetului, în special cu privire la propunerea de directivă privind vânzarea la distanță în general și vânzarea la distanță de servicii financiare în special. Comitetul este, de asemenea, de acord cu necesitatea de a face compatibile dispozițiile în materie cu cele privind alte instrumente juridice instituite între timp, în unele cazuri fără indispensabila coordonare și planificare.

1.3

Cu toate acestea, CESE consideră că revizuirea acestui act normativ, simultan cu revizuirea acelora privind vânzarea la distanță de servicii financiare și anumite aspecte ale comerțului electronic, ar fi preferabil să fie efectuată imediat, fără a aștepta încheierea lucrărilor de revizuire a acquis-ului comunitar în materie de contracte de consum, în scopul de a face dispozițiile disparate mai accesibile și mai ușor de înțeles.

1.4

În acest scop, CESE invită Comisia să întreprindă o analiză detaliată a răspunsurilor pe care le-a primit între timp în cadrul dezbaterii publice, care ar trebui completată cu date statistice fiabile privind domeniul și volumul vânzărilor la distanță pe piața internă și, în cele din urmă, cu o audiere publică a părților interesate.

1.5

CESE este, în general, de acord cu sugestiile Comisiei în ceea ce privește ameliorarea redactării și a structurii directivei, dar își reafirmă poziția, deja exprimată în avizele anterioare, conform căreia domeniul său de aplicare nu trebuie să se limiteze la relațiile dintre întreprinderi și consumatori și că ar fi foarte utilă redefinirea acestui domeniu astfel încât să coincidă, în aspectele fundamentale, cu reglementările în domeniul comerțului electronic.

1.6

CESE nu este de acord cu Comisia în aprecierea consecințelor utilizării „clauzei minimale”, pe care nu o consideră a fi cauza dificultăților, pe drept criticate, de punere în aplicare a directivei, dar nu exclude ipoteza unei înaintări spre o armonizare totală, realizată prin intermediul regulamentelor, pentru a garanta un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.

1.7

Pentru a contribui la revizuirea aprofundată a regimului vânzărilor la distanță, CESE face o serie de recomandări specifice, a căror analiză o consideră indicată în stadiul actual de dezvoltare al pieței interne în vederea promovării siguranței și încrederii consumatorilor, garantând pentru acest tip de tranzacții o protecție similară celei de care beneficiază consumatorii la încheierea și executarea de contracte încheiate față în față.

1.8

CESE subliniază, de asemenea, necesitatea punerii accentului pe informarea efectivă a părților contractante (în special a contractanților mai puțin informați), informare însoțită de un sistem eficient de sancționare a practicilor care încalcă regimul juridic existent.

2.1

Prin Comunicarea privind punerea în aplicare a Directivei 1997/7/CE din 20 mai 1997 (COM(2006) 514 final din 21 septembrie 2006), Comisia dorește să informeze Consiliul, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European cu privire la modul în care directiva a fost transpusă și aplicată în perioada de aproape 10 ani de la publicarea ei, punând astfel în aplicare, cu o întârziere de aproape 6 ani, dispozițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (4) din directivă.

2.2

Pe lângă faptul că identifică anumite situații problematice în aplicarea directivei (1), care sunt în primul rând consecința „redactării” sale și a „dificultăților de traducere” în unele versiuni lingvistice, Comisia formulează observații cu privire la ceea ce consideră a fi „divergențe semnificative între legislații cauzate de utilizarea clauzei minimale”, precum și la posibilul caracter perimat al directivei în ceea ce privește capacitatea de a acoperi „noile tehnologii și tehnici de comercializare”.

2.3

În final, Comisia prezintă un „chestionar” care urmează să fie completat până la 21 noiembrie 2006, al cărui scop este de a orienta o „dezbatere publică” a părților interesate, pentru a confirma sau infirma observațiile sale, și acceptă eventualitatea realizării unei audieri publice.

2.4

Comisia, cu toate că recunoaște că regimul instituit prezintă deficiențe de concepție și dificultăți de interpretare, care dau naștere unor dificultăți de aplicare, nu consideră totuși „utilă” prezentarea unei propuneri de revizuire a directivei înaintea încheierii analizei mai generale a „acquis-ului comunitar în materia protecției consumatorilor”, știut fiind faptul că pentru aceasta nu există un termen fix.

2.5

În cursul elaborării prezentului aviz, Comisia a pus la dispoziție o serie de 84 de răspunsuri primite în cadrul consultărilor menționate anterior și a difuzat un document de lucru în care sunt rezumate o mare parte din răspunsurile primite; Comisia își propune să încheie în scurt timp analiza răspunsurilor rămase și să realizeze un studiu de impact mai aprofundat.

3.1.1

CESE apreciază inițiativa Comisiei, dar regretă întârzierea acesteia în raport cu data prevăzută (iunie 2001), respectiv aproape 4 ani față de termenul limită pentru transpunerea ei (iunie 2004), considerând că, în general, problemele ridicate astăzi ar fi putut deja să fie tratate și rezolvate cu cel puțin trei ani în urmă, cu avantaje evidente.

3.1.2

CESE amintește, de asemenea, că multe dintre problemele ridicate acum în comunicare au fost deja abordate în avizele sale, încă din faza de elaborare a directivei.

În avizul său privind propunerea de directivă a Consiliului privind protecția consumatorilor cu privire la contractele negociate la distanță (2), Comisia atrăsese deja atenția asupra necesității de a revizui anumite concepte prevăzute la articolul 2 din directivă, în special pe cele referitoare la contractele care intră sub incidența directivei, precum și însăși noțiunea de consumator.

Pe de altă parte, CESE își exprimase opinia conform căreia Comisia ar trebui să fie mai clară în ceea ce privește dreptul de retractare prevăzut de directivă, care, în opinia sa, ar trebui să fie înțeles în contextul dreptului la un timp de gândire și nu ar trebui să fie confundat cu dreptul pe care îl are consumatorul de a rezilia contractul, atunci când acesta nu a fost executat sau când se dovedesc practici frauduloase, și nici să pună în discuție acest drept.

CESE a atras, de asemenea, atenția asupra faptului că termenul de 7 zile stabilit pentru dreptul de retractare este mai scurt decât cel prevăzut în alte directive și în legislația deja existentă la acea dată în unele state membre și a sfătuit Comisia să uniformizeze termenele de exercitare a acestui drept. Apelul CESE de a clarifica dispozițiile privind dreptul la un timp de gândire a fost, de altfel, reiterat în Avizul privind propunerea de vânzare la distanță de servicii financiare (3).

De asemenea, în abordările de specialitate cele mai cunoscute, asemenea critici fuseseră de mult formulate (4).

3.1.3

CESE își manifestă surprinderea în ceea ce privește presupusa lipsă de informații a Comisiei cu privire la data intrării în vigoare a dispozițiilor de transpunere în unele state membre (5) și, de asemenea, își exprimă nedumerirea cu privire la presupusa constatare a unor încălcări flagrante ale transpunerii de către unele state membre, având în vedere că nu s-a anunțat nici o procedură privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acestor state membre și nici nu au fost anunțate rezultatele vreunei astfel de proceduri.

3.1.4

Pe de altă parte, CESE consideră că ar fi fost de preferat un proces cu adevărat participativ, în care comunicarea să fi fost precedată, și nu urmată, de o dezbatere publică, pentru a evita ca multe dintre observațiile și constatările Comisiei să se bazeze doar pe „impresii” și „opinii” subiective (6).

Comitetul amintește, de altfel, raportul din 10 martie 2000 privind reclamațiile consumatorilor în materie de vânzări la distanță (COM(2000) 127 final) și recomandă ca un exercițiu similar să fie făcut, de această dată pe baza unei analize obiective a tuturor răspunsurilor rezultate din dezbaterea publică, pentru actualizarea și compararea datelor, ca bază obiectivă de reflecție.

3.1.5

În circumstanțele actuale, CESE sprijină sugestia Comisiei și invită la realizarea unei audieri publice cu toate părțile interesate, dar care să nu se dilueze într-o dezbatere mai largă privind acquis-ul comunitar în materie de protecție a consumatorilor, referitor la care a fost difuzat foarte recent un voluminos studiu tehnic de aproape 800 de pagini (7), precum și Cartea verde a Comisiei (8).

3.1.6

Având în vedere modul în care se derulează lucrările la cadrul comun de referință (9), CESE se îndoiește de faptul că ar fi mai avantajos sau recomandabil ca revizuirea prezentei directive să depindă de încheierea lucrărilor, de consultările și de deciziile care vor fi luate în final cu privire la ansamblul acquis-ului comunitar în materia dreptului de consum, chiar și în ultima versiune prescurtată prezentată de Comisie (10).

3.1.7

CESE recomandă să fie eventual regândită natura juridică a instrumentului comunitar care va fi utilizat în viitoarea revizuire a directivei, în cazul în care se consideră că pot fi îndeplinite condițiile pentru ca schimbările esențiale în această materie să fie făcute cel mai eficient prin intermediul unui regulament (11), păstrând obiectivul esențial al acestuia — restabilirea echilibrului și a egalității între părțile implicate, așa cum trebuie să fie cazul în tranzacțiile comerciale încheiate față în față.

3.2.1

Observațiile/comentariile Comisiei cu privire la directivă sunt de două tipuri:

3.2.2

În ceea ce privește chestiunile de redactare/structură a directivei, CESE este de acord cu următoarele:

3.2.3

CESE nu este însă de acord cu Comisia cu privire la:

3.2.4

CESE recomandă, de asemenea, ca Comisia să încerce să simplifice și să facă mai accesibile și mai ușor de înțeles dispozițiile privind vânzările la distanță, care sunt împrăștiate în diferite acte.

3.2.5

În ceea ce privește punerea în aplicare a directivei și pe baza cunoștințelor dobândite de Comisie din experiențele anumitor state membre, CESE susține în ansamblu observațiile Comisiei, dar consideră că trebuie efectuate studii mai aprofundate pentru a dispune de o imagine exhaustivă, și nu doar fragmentară, a situațiilor de divergență/incompatibilitate în transpunerea/interpretarea directivei în toate statele membre.

De aceea, invită Comisia ca, după analizarea răspunsurilor la chestionar, să întreprindă un astfel de studiu și să informeze asupra rezultatelor acestuia.

Comitetul adaugă că Comisia nu a furnizat încă datele statistice care ar permite evaluarea ponderii relative a vânzărilor la distanță către consumatori în ansamblul tranzacțiilor transfrontaliere și a volumului lor în raport cu tranzacțiile cu consumatori din fiecare stat membru, aceste elemente neputând fi deduse cu obiectivitatea necesară din datele cele mai recente ale Eurobarometrului (20), ele fiind, cu toate acestea, indispensabile pentru stabilirea criteriilor de includere și de evaluare a corectitudinii excluderilor prevăzute în directivă.

3.2.6

CESE privește cu îngrijorare poziția adoptată de Comisie atunci când, pe de o parte, identifică diverse probleme la nivelul transpunerii directivei și, pe de altă parte, își exprimă îndoiala cu privire la relevanța lor pentru încrederea consumatorilor, afirmând că nu va face modificări și neanunțând măsuri mai energice cu privire la problemele de transpunere.

3.2.7

Prin urmare, în ceea ce privește domeniul de aplicare al Directivei 1997/7/CE, Comisia însăși recunoaște că excluderile prevăzute au fost transpuse în mod diferit în statele membre și că este necesar să fie reanalizate unele dintre aceste excluderi, motiv pentru care CESE invită Comisia să ia inițiative mai concrete în acest domeniu.

3.2.8

În ceea ce privește efectele utilizării „clauzei minimale”, CESE nu este de acord cu Comisia că toate situațiile inventariate de aceasta ar fi consecința unei aplicări incorecte a clauzei din articolul 14.

3.2.8.1

CESE consideră că, dimpotrivă, în general, discrepanțele întâlnite, care sunt reale, nu sunt consecința utilizării necorespunzătoare a clauzei minimale, ci a unor deficiențe deja semnalate în modul de concepere, de formulare și de transpunere/traducere a directivei.

3.2.8.2

CESE consideră că, de fapt, clauza minimală, care permite statelor membre să depășească cerințele comunitare prevăzute în directivele de armonizare minimală, întotdeauna cu respectarea tratatului, cum prevăd dispozițiile articolului 153, constituie un instrument util, care asigură un nivel înalt de protecție a consumatorilor, permițând luarea în considerare a specificului cultural, social și judiciar al fiecărui sistem național.

3.2.8.3

Cu toate acestea, CESE preconizează că, chiar și în cazul în care este asigurat efectiv un grad mai înalt de protecție a consumatorilor, anumite dispoziții juridice va trebui să facă obiectul armonizării totale, de preferință chiar al unui regulament, ca o garanție a uniformității lor, ceea ce s-ar putea aplica și directivei care face obiectul prezentului aviz.

3.2.9

CESE consideră că există și alte chestiuni care ar merita reconsiderate în cadrul unei revizuiri a directivei și care nu au fost abordate în comunicare.

3.2.10

Acestea sunt, în special:

3.2.11

CESE consideră că examinarea adecvată a acestor probleme este fundamentală pentru atingerea obiectivului directivei de a garanta consumatorilor de bunuri și servicii achiziționate la distanță o protecție echivalentă cu cea asigurată în contractele încheiate față în față.