08/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

111

---

52004XC0427(02)

---

C 101/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Comunicarea Comisiei privind cooperarea în cadrul rețelei autorităților de concurență

(2004/C 101/03)

(Text cu relevanță pentru SEE)

1.   INTRODUCERE

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1) (denumit în continuare „regulamentul Consiliului”) instituie un sistem de competențe paralele în care Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre (denumite în continuare „autoritățile naționale de concurență”) (2) pot aplica articolele 81 și 82 din Tratatul CE (denumit în continuare „tratat”). Împreună, autoritățile naționale de concurență și Comisia formează o rețea de autorități publice care acționează în interes public și colaborează strâns pentru a proteja concurența. Rețeaua este un forum de discuții și cooperare în aplicarea și controlul politicii comunitare în domeniul concurenței. Ea asigură cadrul pentru cooperarea autorităților europene de concurență în cauzele în care se aplică articolele 81 și 82 din tratat și constituie fundamentul pentru crearea și menținerea unei culturi comune a concurenței în Europa. Rețeaua se numește „European Competition Network” (ECN).

(2)   Structura autorităților naționale de concurență diferă de la un stat membru la altul. În unele state membre un singur organism investighează cauzele și adoptă toate tipurile de decizii. În alte state membre, rolurile sunt împărțite între două organisme, unul care răspunde de investigarea cauzei și altul, adesea un colegiu, care răspunde de adoptarea deciziilor. În final, în anumite state membre, deciziile de interzicere și/sau de aplicare a amenzilor nu pot fi adoptate decât de o instanță, în acest caz o altă autoritate de concurență, acționând în calitate de procuror prin aducerea cauzei în fața instanței. Sub rezerva principului general al eficacității, articolul 35 din regulamentul Consiliului permite statelor membre să aleagă organismul sau organismele care să fie desemnate ca autorități naționale de concurență și să le stabilească atribuțiile. În conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, statele membre au obligația de a institui un sistem de sancțiuni care să fie eficient, proporțional și preventiv pentru încălcarea dreptului comunitar (3). Statele membre acceptă faptul că sistemele lor de aplicare a legii sunt diferite dar, cu toate acestea, recunosc reciproc standardele sistemelor respective ca bază de cooperare (4).

(3)   Rețeaua formată din autoritățile de concurență trebuie să asigure atât diviziunea eficientă a muncii, cât și aplicarea eficientă și omogenă a regulilor comunitare de concurență. Regulamentul Consiliului coroborat cu declarația comună a Consiliului și Comisiei privind funcționarea Rețelei Europene de concurență stabilește marile principii care stau la baza funcționării rețelei. Prezenta comunicare prezintă detaliile sistemului.

(4)   Consultările și schimburile în cadrul rețelei sunt o problemă între autoritățile care acționează în interesul public și nu influențează în nici un fel drepturile și obligațiile care revin întreprinderilor și care decurg din dreptul comunitar sau național. Fiecare autoritate de concurență este pe deplin responsabilă cu asigurarea respectării procedurii în cauzele pe care le instrumentează.

2.   DIVIZIUNEA MUNCII

2.1.   Principiile atribuirii

(5)   Regulamentul Consiliului se bazează pe un sistem de competențe paralele în care toate autoritățile de concurență au competența de a aplica articolele 81 și 82 din tratat, fiind responsabile cu diviziunea eficientă a muncii pentru cauzele pentru care se consideră că este necesară o investigație. În același timp, fiecare membru al rețelei dispune de libertate totală pentru a decide dacă va investiga sau nu o cauză. În cadrul acestui sistem de competențe paralele, cauzele se instrumentează de către:

—	o singură autoritate națională de concurență, eventual cu sprijinul autorităților naționale de concurență competente din alte state membre sau

—	mai multe autorități naționale de concurență care acționează în paralel sau

—

Comisie.

(6)   În cele mai multe cazuri, autoritatea care primește o plângere sau inițiază o procedură din oficiu va răspunde în continuare de cauza respectivă (5). Problema reatribuirii unei cauze nu se prezintă decât la începutul procedurii (a se vedea punctul 18) în cazul în care autoritatea consideră că nu este bine plasată pentru a acționa sau în cazul în care alte autorități se consideră, de asemenea, bine plasate pentru a acționa (a se vedea punctele 8-15 de mai jos).

(7)   În cazul în care se consideră că reatribuirea este necesară pentru protecția eficientă a concurenței și a interesului comunitar, cel mai adesea membrii rețelei încearcă să reatribuie cauzele unei singure autorități de concurență bine plasate (6). În orice caz, reatribuirea trebuie să aibă loc rapid și eficient și să nu întrerupă investigațiile începute.

(8)   O autoritate poate fi considerată bine plasată pentru a instrumenta o cauză atunci când îndeplinește cumulativ următoarele trei condiții:

1.	acordul sau practica are efecte directe considerabile, reale sau previzibile asupra concurenței în raza sa de acțiune, se pune în aplicare sau își are originea în raza sa de acțiune;

2.	autoritatea poate să facă să înceteze, în mod eficient, încălcarea, cu alte cuvinte, poate să emită un ordin de încetare, al cărui efect este suficient pentru a determina încetarea încălcării și, la nevoie, poate sancționa încălcarea în mod corespunzător;

3.	autoritatea este în măsură să adune, eventual cu sprijinul altor autorități, probele necesare pentru a demonstra încălcarea.

(9)   Criteriile menționate anterior arată că trebuie să existe o legătură strânsă între încălcare și teritoriul statului membru pentru ca autoritatea de concurență a acestui stat membru să fie considerată bine plasată. Este foarte probabil ca, în majoritatea cazurilor, autoritățile statelor membre în care concurența este afectată semnificativ de o încălcare să fie bine plasate, cu condiția să fie în măsură să facă să înceteze, în mod efectiv, încălcarea, printr-o intervenție individuală sau paralelă, cu excepția cazului în care Comisia este mai bine plasată pentru a putea acționa (a se vedea punctele 14 și 15 de mai jos).

(10)   Rezultă că o singură autoritate națională de concurență este, în general, bine plasată pentru a se ocupa de acordurile și practicile care afectează semnificativ concurența în special pe teritoriul propriu.

Exemplul 1: Întreprinderi situate în statul membru A sunt implicate într-un cartel de fixare a prețurilor unor produse care se comercializează în principal în statul membru A. Autoritatea de concurență a statului A este bine plasată pentru a instrumenta cauza.

(11)   În afară de aceasta, chiar în cazul în care mai multe autorități care fi considerate bine plasate, uneori este indicată intervenția unei singure autorități atunci când aceasta este suficientă pentru a determina încetarea în totalitate a încălcării.

Exemplul 2: Două întreprinderi au înființat o societate în comun în statul membru A. Această societate în comun prestează servicii în statele membre A și B determinând apariția unei probleme din domeniul concurenței. Un ordin de încetare este suficient pentru a soluționa eficient cauza, deoarece poate determina încetarea în totalitate a încălcării. Probele se găsesc în cea mai mare parte la birourile societății în comun din statul membru A. Autoritățile naționale de concurență a lui A și B sunt ambele bine plasate pentru a instrumenta cauza, dar intervenția singulară a autorității naționale de concurență a lui A ar fi suficientă și mai eficientă decât intervenția singulară a autorității naționale de concurență a lui B sau decât intervenția paralelă a ambelor autorități naționale de concurență.

(12)   Intervenția paralelă a două sau trei autorități naționale de concurență poate fi indicată atunci când un acord sau o practică are efecte semnificative asupra concurenței în principal pe teritoriile fiecăreia dintre ele, iar intervenția unei singure autorități naționale de concurență nu ar fi suficientă pentru a determina încetarea în totalitate a încălcării și/sau pentru a o sancționa în mod corespunzător.

Exemplul 3: Două întreprinderi convin să împartă piața, restrângând activitatea întreprinderii situate în statul A la teritoriul statului A, iar activitatea întreprinderii situate în statul B la teritoriul statului B. Autoritățile naționale de concurență a lui A și B sunt bine plasate pentru a instrumenta cauza în paralel, fiecare pe teritoriul propriu.

(13)   Autoritățile care instrumentează o cauză în paralel depun toate eforturile necesare în vederea coordonării acțiunilor lor. În acest sens ar putea considera util să desemneze pe una din ele ca autoritate coordonatoare, delegându-i anumite sarcini, precum coordonarea măsurilor de investigare, fiecare dintre autorități rămânând responsabilă cu procedura inițiată de ea însăși.

(14)   Comisia este bine plasată în special în cazul în care unul sau mai multe acorduri sau practici, inclusiv rețele de acorduri sau practici similare au efecte asupra concurenței din mai mult de trei state membre (piețe transfrontaliere cuprinzând mai mult de trei state membre sau mai multe piețe naționale).

Exemplul 4: Două întreprinderi se înțeleg să își împartă piețele sau să fixeze prețuri pentru întregul teritoriu al Comunității. Comisia este bine plasată pentru instrumenta cauza. Exemplul 5: O întreprindere aflată în poziție dominantă pe patru piețe naționale diferite abuzează de poziția sa impunând distribuitorilor de pe aceste piețe să practice rabaturi de fidelitate. Comisia este bine plasată pentru a instrumenta cauza. Comisia ar putea, de asemenea, să se ocupe de o singură piață națională, creând o cauză „principală”, iar de celelalte piețe naționale s-ar putea ocupa autoritățile naționale, în special în cazul în care fiecare piață necesită o evaluare separată.

(15)   În afară de aceasta, Comisia este deosebit de bine plasată pentru a instrumenta o cauză în cazul în care cauza este în strânsă legătură cu alte dispoziții comunitare care pot fi aplicate exclusiv sau mai eficient de către Comisie sau în cazul în care interesul comunitar impune adoptarea unei decizii a Comisiei pentru dezvoltarea politicii comunitare în domeniul concurenței atunci când apare o nouă problemă în domeniul concurenței sau pentru a asigura aplicarea eficientă a regulilor.

2.2.   Mecanismele de cooperare în scopul atribuirii cauzelor și al asistenței

2.2.1.   Informații la începutul procedurii [articolul 11, alineatele (2) și (3) din regulamentul Consiliului]

(16)   Pentru a putea identifica procedurile multiple și pentru a se asigura că o autoritate de concurență bine plasată instrumentează cauzele, membrii rețelei trebuie să fie informați din stadiile incipiente ale cauzei pendinte înaintea diferitelor autorități de concurență (7). În cazul în care o cauză trebuie reatribuită, este atât în interesul rețelei, cât și în interesul întreprinderilor implicate ca reatribuirea să se realizeze rapid.

(17)   Regulamentul Consiliului instituie un mecanism care permite autorităților de concurență să se informeze reciproc pentru a se asigura reatribuirea eficientă și rapidă a cauzelor. Articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul Consiliului prevede obligația autorităților naționale de concurență, atunci când acționează în temeiul articolului 81 sau 82 din tratat, de a informa Comisia înainte sau imediat după inițierea primei măsuri formale de investigare. De asemenea, prevede că informațiile pot fi puse la dispoziția altor autorități de concurență (8). Articolul 11 alineatul (3) din regulamentul Consiliului are rolul de a permite rețelei să identifice procedurile multiple și să soluționeze eventualele probleme de reatribuire de îndată ce o autoritate începe investigarea unei cauze. De aceea, informațiile trebuie comunicate autorităților naționale de concurență și Comisiei înainte sau imediat după începerea unei etape similare măsurilor de investigare pe care Comisia le poate lua în temeiul articolelor 18-21 din regulamentul Consiliului. Comisia a acceptat o obligație echivalentă de a informa autoritățile naționale de concurență în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul Consiliului. Membrii rețelei se informează reciproc cu privire la cauzele pendinte printr-un formular standard care conține detalii limitate despre cauză, precum autoritatea care instrumentează cauza, produsul, teritoriile și părțile în cauză, presupusa încălcare, momentul de când se presupune că a început încălcarea și originea cauzei. Autoritățile naționale de concurență își vor comunica reciproc informațiile actualizate de fiecare dată când apare o modificare importantă.

(18)   Atunci când apar probleme de realocare a cauzelor, acestea trebuie soluționate rapid, în mod obișnuit în termen de două luni de la data trimiterii primelor informații comunicate rețelei în conformitate cu articolul 11 din regulamentul Consiliului. În această perioadă autoritățile de concurență se străduiesc să ajungă la un acord privind eventuala realocare și, după caz, asupra modalităților de acțiune în paralel.

(19)   In general, autoritatea sau autoritățile de concurență care instrumentează o cauză la sfârșitul perioadei de realocare trebuie continue să instrumenteze cauza respectivă până la finalizarea procedurii. Realocarea unei cauze după perioada inițială de alocare de două luni nu trebuie să se realizeze decât în cazul unei modificări importante a faptelor cunoscute ale cauzei pe parcursul procedurii.

2.2.2.   Suspendarea sau încetarea procedurii (articolul 13 din regulamentul Consiliului)

(20)   În cazul în care același acord sau aceeași practică este înaintat(ă) mai multor autorități de concurență, fie datorită faptului că acestea au fost sesizate cu o plângere, fie datorită faptului că acționează din oficiu, articolul 13 din regulamentul Consiliului prevede o bază juridică pentru suspendarea procedurii sau respingerea unei plângeri pe motiv că o altă autoritate instrumentează sau a instrumentat cauza. În articolul 13 din regulamentul Consiliului, expresia „instrumentează o cauză” nu înseamnă doar faptul că o altă autoritate a fost sesizată cu plângerea, ci înseamnă că cealaltă autoritate investighează sau a investigat cauza pe cont propriu.

(21)   Articolul 13 din regulamentul Consiliului se aplică atunci când o altă autoritate a instrumentat sau instrumentează problema de concurență ridicată de reclamant, chiar dacă autoritatea în cauză a acționat sau acționează pe baza unei plângeri depuse de un alt reclamant sau ca rezultat al unei proceduri din oficiu. Aceasta înseamnă că articolul 13 din regulamentul Consiliului poate fi invocat atunci când acordul sau practica se referă la aceeași (aceleași) încălcare (încălcări) pe aceleași piețe geografice și ale produselor.

(22)   Autoritatea națională de concurență are posibilitatea, dar nu și obligația de a suspenda sau de a închide o procedură. Articolul 13 din regulamentul Consiliului lasă o marjă de apreciere a particularităților fiecărui caz în parte. Această flexibilitate este importantă: în cazul în care o plângere este respinsă de o autoritate în urma examinării fondului cauzei, s-ar putea ca o altă autoritate să nu fie dispusă să reexamineze cauza. Pe de altă parte, în cazul în care o plângere a fost respinsă din alte motive (de exemplu, autoritatea nu a reușit să strângă probele necesare pentru a dovedi încălcarea), este posibil ca o altă autoritate să dorească efectuarea unei investigații pe cont propriu și să instrumenteze cauza. În cauzele pendinte, această flexibilitate se reflectă în faptul că este la latitudinea fiecărei autorități naționale de concurență să închidă sau să suspende procedura. Există posibilitatea ca o autoritate să nu dorească să închidă o cauză înainte ca rezultatul procedurii derulate de o altă autoritate să fie clar. Posibilitatea pe care o are autoritatea de a suspenda procedura îi permite să amâne decizia privind întreruperea procedurii. Flexibilitatea facilitează, de asemenea, aplicarea omogenă a regulilor.

(23)   În cazul în care o autoritate închide sau suspendă o procedură, pe motiv că o altă autoritate instrumentează cauza, aceasta poate transmite acesteia din urmă, în conformitate cu articolul 12 din regulamentul Consiliului, informațiile pe care le-a obținut de la reclamant.

(24)   Articolul 13 din regulamentul Consiliului se poate aplica, de asemenea, unei părți din plângere sau unei părți din procedură. Este posibil ca numai o parte din plângere sau dintr-o procedură inițiată din oficiu să se suprapună unei cauze deja soluționate sau aflate în curs de soluționare. În acest caz, autoritatea de concurență, căreia îi este înaintată plângerea, are dreptul să respingă o parte din plângere în temeiul articolului 13 din Regulamentul Consiliului și să instrumenteze în mod corespunzător restul plângerii. Același principiu se aplică și în cazul închiderii procedurii.

(25)   Articolul 13 din regulamentul Consiliului nu este singura bază legală pentru suspendarea sau închiderea unei proceduri inițiate din oficiu sau pentru respingerea plângerilor. De asemenea, autoritățile naționale de concurență au posibilitatea să procedeze astfel în conformitate cu dreptul procedural național. De asemenea, Comisia poate respinge o plângere datorită lipsei interesului comunitar sau din alte motive care țin de natura plângerii (9).

2.2.3.   Schimbul și utilizarea informațiilor confidențiale (articolul 12 din regulamentul Comisiei)

(26)   Un element esențial în funcționarea rețelei este competența tuturor autorităților de concurență de a schimba și utiliza informații (inclusiv documente, declarații și informații pe suport electronic), care au fost culese de autoritățile de competență în sensul aplicării articolului 81 sau 82 din tratat. Această competență este o condiție prealabilă reatribuirii și tratării eficiente a cauzelor.

(27)   Articolul 12 din regulamentul Consiliului precizează că, în sensul aplicării articolelor 81 și 82 din tratat, Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre au competența de a-și furniza reciproc și de a utiliza ca mijloc de probă orice elemente de fapt și de drept, inclusiv informații confidențiale. Cu alte cuvinte, schimburile de informații pot avea loc nu numai între autoritățile naționale de concurență și Comisie, dar și între autoritățile naționale de concurență. Articolul 12 din regulamentul Consiliului are întâietate față de orice legislație contrară dintr-un stat membru. Problema legalității modului de culegere a informațiilor de către autoritatea care le transmite intră sub incidența legislației aplicabile acestei autorități. Autoritatea care transmite informațiile poate informa autoritatea care le primește dacă acțiunea de culegere a informațiilor a fost contestată sau dacă ar putea fi contestată.

(28)   Schimbul și utilizarea de informații sunt protejate prin următoarele garanții pentru întreprinderi și persoane fizice.

(a)

În primul rând, potrivit articolului 28 din regulamentul Consiliului, „Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre, funcționarii acestora, reprezentanții oficiali și alte persoane care lucrează sub controlul acestor autorități (…) nu divulgă informațiile obținute sau schimbate în temeiul” regulamentului Consiliului și care „prin natura lor sunt protejate de secretul profesional”. Cu toate acestea, interesul justificat al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri nu poate împiedica divulgarea informațiilor necesare pentru a dovedi încălcarea articolelor 81 și 82 din tratat. Termenul „secret profesional” folosit în articolul 28 din regulamentul Consiliului este o noțiune de drept comunitar care include cu precădere secrete de afaceri și alte informații confidențiale. Este vorba de un nivel minim de protecție în cadrul Comunității.

(b)

A doua garanție oferită întreprinderilor se referă la utilizarea informațiilor care au fost schimbate în cadrul rețelei. În temeiul articolului 12 alineatul (2) din regulamentul Consiliului, informațiile astfel schimbate nu pot fi utilizate decât ca mijloc de probă în sensul aplicării articolelor 81 și 82 din tratat și numai în scopul pentru care au fost culese (10). În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din regulamentul Consiliului, informațiile schimbate pot fi, de asemenea, utilizate în sensul aplicării dreptului național al concurenței, atunci când acesta se aplică în aceeași cauză în paralel cu dreptul comunitar. Cu toate acestea, acest lucru este posibil numai în cazul în care aplicarea dreptului național nu conduce, în ceea ce privește constatarea încălcării, la un rezultat diferit de cel obținut prin aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat.

(c)

A treia garanție prevăzută de regulamentul Consiliului se referă la sancțiunile aplicate persoanelor fizice pe baza informațiilor schimbate în temeiul articolului 12 alineatul (1). regulamentul Consiliului nu prevede decât sancțiuni aplicate întreprinderilor pentru încălcarea articolelor 81 și 82 din tratat. Unele legislații naționale prevăd, de asemenea, sancțiuni pentru persoanele fizice pentru încălcarea articolelor 81 și 82 din tratat. În mod normal, persoanele fizice se bucură de drepturi ale apărării mai largi (de exemplu, dreptul de a păstra tăcerea în comparație cu întreprinderile, care pot doar să refuze să răspundă la întrebări, refuz care înseamnă recunoașterea încălcării (11). Articolul 12 alineatul (3) din regulamentul Consiliului prevede că informațiile obținute de la întreprinderi nu pot fi folosite într-o manieră susceptibilă de a aduce atingere protecției mai largi a persoanelor fizice. Această dispoziție interzice aplicarea de sancțiuni persoanelor fizice pe baza schimbului de informații în conformitate cu regulamentul Consiliului în cazul în care legislația autorităților care transmit și cea a celor care primesc informațiile nu prevăd sancțiuni similare pentru persoane fizice, cu excepția cazului în care drepturile persoanei fizice în cauză, în ceea ce privește culegerea de dovezi, au fost respectate de autoritatea care transmite informațiile în aceeași măsură ca și de către autoritatea care primește informațiile. Clasificarea sancțiunilor în contextul dreptului național („administrative” și „penale”) nu este relevantă în sensul aplicării articolului 12 alineatul (3) din regulamentul Consiliului. Regulamentul Consiliului intenționează să facă distincție între sancțiunile privative de libertate și alte tipuri de sancțiuni, precum amenzile aplicate persoanelor fizice și alte sancțiuni personale. În cazul în care sistemul juridic al autorității care transmite informațiile și cel al autorității care primește informațiile prevăd sancțiuni de aceeași natură (de exemplu, în ambele state membre se pot aplica amenzi unui membru al personalului din întreprinderea care a fost implicată în încălcarea articolului 81 sau 82 din tratat), informațiile schimbate în conformitate cu articolul 12 din regulamentul Consiliului pot fi folosite de autoritatea care primește informațiile. În acest caz garanțiile procedurale din ambele sisteme sunt considerate echivalente. Pe de altă parte, în cazul în care sistemele juridice ale celor două state nu prevăd sancțiuni de aceeași natură, informațiile nu pot fi folosite decât dacă se asigură același nivel de protejare a drepturilor persoanelor fizice în cauza respectivă [a se vedea articolul 12 alineatul (3) din regulamentul Consiliului]. Cu toate acestea, în ultimul caz nu se pot aplica sancțiuni privative de libertate decât în cazul în care atât autoritatea care transmite informațiile, cât și autoritatea care primește informațiile au competența de a aplica acest tip de sancțiune.

2.2.4.   Investigațiile (articolul 22 din regulamentul Consiliului)

(29)   Regulamentul Consiliului prevede că o autoritate națională de concurență poate să solicite asistența altei autorități naționale în colectarea informațiilor sau executarea investigației în numele și în contul său. Articolul 12 din Regulamentul Consiliului împuternicește autoritatea care acordă asistență să transmită autorității solicitante informațiile pe care le-a colectat. Orice schimb de informații între autoritățile naționale de concurență, precum și utilizarea lor ca probe de către autoritatea care le solicită, se realizează în conformitate cu articolul 12 din regulamentul Consiliului. În cazul în care o autoritate națională de concurență acționează în numele și în contul altei autorități naționale de concurență, aceasta procedează în conformitate cu propria reglementare de procedură și în limitele propriilor competențe de investigare.

(30)   În temeiul articolului 22 alineatul (2) din regulamentul Consiliului, Comisia poate cere autorității naționale de concurență să efectueze o inspecție în numele său. În acest sens, Comisia poate să adopte o decizie conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din regulamentul Consiliului sau pur și simplu să adreseze o cerere autorității naționale de concurență. Funcționarii autorității naționale de concurență își exercită funcțiile în conformitate cu dreptul național. Agenții Comisiei pot acorda asistență autorității naționale de concurență pe parcursul inspecției.

2.3.   Poziția întreprinderilor

2.3.1.   Generalități

(31)   Toți membrii rețelei se străduiesc să atribuie cauzele în mod eficient și rapid. Dat fiind că regulamentul Consiliului a instituit un sistem de competențe paralele, atribuirea cazurilor între membrii rețelei reprezintă un proces de diviziune a muncii în care o parte dintre autorități se abțin de la acțiune. Prin urmare, atribuirea cauzelor nu conferă întreprinderilor implicate într-o încălcare sau afectate de o încălcare dreptul individual în temeiul căruia o anumită cauză este instrumentată de anumite autorități.

(32)   În cazul în care o cauză este atribuită unei anumite autorități de concurență, acest lucru se datorează faptului că aplicarea criteriilor de atribuire enunțate anterior a condus la concluzia că această autoritate este bine plasată pentru a instrumenta cauza, printr-o acțiune unică sau paralelă. Autoritatea de concurență căreia i s-a reatribuit cauza ar fi fost oricum în măsură să inițieze o procedură din oficiu împotriva încălcării.

(33)   În afară de aceasta, toate autoritățile de concurență aplică dreptul comunitar al concurenței, iar regulamentul Consiliului prevede mecanismele care asigură aplicarea omogenă a acestor reguli.

(34)   În cazul în care o cauză este reatribuită în cadrul rețelei, întreprinderile implicate și reclamantul (reclamanții) sunt informați în cel mai scurt timp de către autoritățile de concurență implicate.

2.3.2.   Poziția reclamanților

(35)   În cazul în care Comisia este sesizată o plângere în conformitate cu articolul 7 din regulamentul Consiliului, dar nu investighează plângerea sau nu interzice acordul sau practica denunțat(ă), reclamantul are dreptul să obțină o respingere a plângerii sale, fără ca acest lucru să aducă atingere articolului 7 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare al Comisiei (12). Drepturile reclamanților care depun o plângere la o autoritate națională de concurență sunt reglementate de dreptul național în vigoare.

(36)   De asemenea, articolul 13 din regulamentul Consiliului dă posibilitatea tuturor autorităților naționale de concurență posibilitatea să suspende sau să respingă o plângere pe motiv că o altă autoritate de concurență instrumentează sau a instrumentat aceeași cauză. De asemenea, această dispoziție permite Comisiei să respingă o plângere pe motiv că o altă autoritate de concurență a unui stat membru instrumentează sau a instrumentat aceeași cauză. Articolul 12 din regulamentul Consiliului permite transmiterea de informații între autoritățile de concurență din cadrul rețelei sub rezerva garanțiilor prevăzute de acest articol (a se vedea punctul 28).

2.3.3.   Poziția întreprinderilor care invocă beneficiul unui program de clemență

(37)   Comisia consideră (13) că este în interesul Comunității să acorde tratament preferențial întreprinderilor care cooperează cu ea în cadrul investigațiilor asupra cartelurilor ilegale. Mai multe state membre au adoptat, de asemenea, programe de clemență. În prezenta Comunicare, termenul „clemență” se folosește în legătură cu toate programele (14) (inclusiv programul Comisiei) ce oferă imunitate totală sau reducerea semnificativă a amenzilor, care altfel ar fi fost aplicate participantului la un cartel, în schimbul divulgării de bună voie, înainte sau pe parcursul etapei de investigare a cauzei, a informațiilor cu privire la cartel, informații care răspund unor criterii precise. Acest termen nu se referă la reducerea penalităților acordate pentru alte motive. Comisia publică pe site-ul web propriu o listă a autorităților publice care aplică programe de clemență. cu privire la investigațiile asupra cartelurilor. Prin aceste programe de clemență se urmărește să se faciliteze identificarea cartelurilor ilegale de către autoritățile de concurență și astfel să se descurajeze participarea la astfel de carteluri.

(38)   În absența unui sistem de clemență complet armonizat la nivelul Uniunii Europene, cererea de clemență adresată unei anumite autorități nu se consideră a fi o cerere adresată oricărei alte autorități de concurență. Prin urmare, este în interesul solicitantului să solicite clemență de la toate autoritățile de concurență care au competența să aplice articolul 81 din tratat pe teritoriul afectat de încălcare și care pot fi considerate bine plasate pentru a acționa împotriva încălcării în cauză (15). Dată fiind importanța alegerii momentului în majoritatea programelor de clemență în vigoare, solicitanții trebuie, de asemenea, să analizeze oportunitatea depunerii cererilor de clemență simultan la toate autoritățile competente. Rămâne la latitudinea solicitantului să acționeze cum consideră că este mai bine pentru a-și proteja poziția în cadrul unei eventuale proceduri inițiate de aceste autorități.

(39)   La fel ca pentru toate cauzele în care se aplică articolele 81 și 82 din tratat, atunci când o autoritate națională de concurență instrumentează o cauză care a fost inițiată în urma unei cereri de clemență, aceasta are obligația de a informa Comisia și poate pune informațiile la dispoziția altor membri ai rețelei în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul Consiliului (a se vedea punctul 16 și următoarele). Comisia a acceptat o obligație echivalentă de a informa autoritățile naționale de concurență în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul Consiliului. Cu toate acestea, în ambele cazuri, informațiile comunicate rețelei în temeiul articolului 11 nu sunt folosite de alți membri ai rețelei ca bază de pornire a unei investigații pe cont propriu, nici în temeiul regulilor de concurență din tratat nici, în cazul autorităților naționale de concurență, în temeiul propriei legislații din domeniul concurenței sau alte legi naționale (16). Această dispoziție nu aduce atingere nici unei competențe a autorității de a iniția o investigație pe baza informațiilor primite din alte surse sau, sub rezerva punctelor 40 și 41 de mai jos, de a solicita unui alt membru al rețelei, inclusiv membrul din rețea căruia i s-a adresat o cerere de clemență, să îi furnizeze informații în temeiul articolului 12 din regulamentul Consiliului, informații pe care autoritatea în cauză le poate utiliza.

(40)   Cu excepția cazurilor prevăzute la punctul 41, informațiile comunicate de bună voie de un solicitant al măsurilor de clemență nu sunt transmise altui membru al rețelei în temeiul articolului 12 din regulamentul Consiliului, decât cu consimțământul solicitantului. De asemenea, alte informații care au fost obținute pe parcursul sau în urma inspecției sau în cadrul altor măsuri de investigație sau ulterior acesteia, care nu s-ar fi putut desfășura decât în urma unei cereri de clemență, nu se transmit altei autorități în temeiul articolului 12 din regulamentul Consiliului, decât în cazul în care solicitantul a autorizat transmiterea, către această autoritate, a informațiilor pe care le-a comunicat de bună voie în cererea de clemență. Membrii rețelei încurajează solicitanții de clemență să își dea consimțământul în acest sens, în special în ceea ce privește divulgarea de informații către autoritățile care ar putea fi în măsură să le acorde tratament preferențial. O dată ce solicitantul de clemență și-a dat consimțământul în ceea ce privește transmiterea de informații altei autorități, acesta nu mai poate fi retras. Cu toate acestea, prezentul punct nu aduce atingere responsabilității fiecărui solicitant de a adresa cererea de clemență oricărei autorități pe care o consideră adecvată.

(41)   Fără a aduce atingere afirmațiilor anterioare, consimțământul solicitantului în ceea ce privește transmiterea de informații unei alte autorități în temeiul articolului 12 din regulamentul Consiliului nu este necesar în situațiile prezentate în continuare:

1.

Consimțământul nu este necesar atunci când autoritatea care primește informațiile a primit, de la același solicitant, referitor la aceeași încălcare, aceeași solicitare de clemență ca și autoritatea care transmite informațiile, cu condiția ca, la momentul transmiterii informațiilor, solicitantul de clemență să nu poată să retragă informațiile pe care le-a comunicat autorității care primește informațiile.

2.

Consimțământul nu este necesar atunci când autoritatea care primește informațiile s-a angajat în scris că informațiile care i-au fost transmise sau pe care le-ar mai putea obține după data și ora transmiterii, indicate de autoritatea care transmite informațiile nu vor fi folosite nici de ea, nici de altă autoritate căreia i-ar putea transmite ulterior informațiile, în vederea aplicării de sancțiuni: (a) solicitantului de clemență; (b) oricărei alte persoane juridice sau fizice care beneficiază de tratament preferențial din partea autorității care transmite informațiile în urma cererii solicitantului în temeiul programului de clemență; (c) oricărui angajat sau fost angajat al uneia din persoanele menționate la litera (a) sau (b). O copie a angajamentului în scris furnizat de autoritatea care primește informațiile se comunică solicitantului.

3.

În cazul în care au fost colectate informații de către un membru al rețelei în temeiul articolului 22 alineatul (1) din regulamentul Consiliului în numele și în contul membrului rețelei căruia i-a fost adresată cererea de clemență, nu este necesar consimțământul pentru transmiterea acestor informații membrului rețelei căruia i-a fost adresată cererea și nici pentru utilizarea lor de către acesta.

(42)   Informațiile referitoare la cauze inițiate în urma unei cereri de clemență și care au fost puse la dispoziția Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul Consiliului (17) nu sunt puse decât la dispoziția autorităților naționale de concurență care s-au angajat că vor respecta principiile menționate anterior (a se vedea punctul 72). Același principiu se aplică și atunci când o cauză a fost inițiată de Comisie în urma unei cereri de clemență adresate Comisiei. Acest fapt nu afectează dreptul unei autorități de a i se furniza informații în temeiul articolului 12 din regulamentul Consiliului, sub rezerva respectării punctelor 40 și 41.

3.   APLICAREA OMOGENĂ A REGULILOR COMUNITARE DE CONCURENȚĂ (18)

3.1.   Mecanisme de cooperare [articolul 11 alineatele (4) și (5) din regulamentul Consiliului]

(43)   Regulamentul Consiliului are ca obiectiv aplicarea coerentă a articolelor 81 și 82 din tratat în întreaga Comunitate. În acest sens, autoritățile naționale de concurență respectă regula de convergență prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul Consiliului. În conformitate cu articolul 16 alineatul (2), autoritățile naționale de concurență nu pot — în cazul hotărârilor cu privire la acorduri, decizii și practici în temeiul articolelor 81 și 82 din tratat, care fac deja obiectul unei decizii a Comisiei — să ia decizii contrare deciziilor adoptate de Comisie. În cadrul rețelei autorităților de concurență, Comisiei, în calitate de gardian al tratatului, îi revine responsabilitatea de bază, fără a fi singura care poartă răspunderea, în ceea ce privește elaborarea politicii și asigurarea aplicării eficiente și omogene a dreptului comunitar al concurenței.

(44)   În temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul Consiliului, cu cel puțin treizeci de zile înainte de adoptarea unei decizii, în aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat, prin care se dispune încetarea încălcării, acceptarea angajamentelor sau retragerea beneficiului unui regulament de exceptare pe categorii, autoritățile naționale de concurență ale statelor membre informează Comisia. Autoritățile naționale de concurență au obligația de a transmite Comisiei, cu cel puțin treizeci de zile înainte de adoptarea deciziei, descrierea sumară a cauzei, decizia preconizată sau, în lipsa acesteia, orice document în care se prezintă acțiunile preconizate.

(45)   Ca și în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul Consiliului, autoritățile naționale de concurență au obligația să informeze Comisia, dar pot transmite informațiile și celorlalți membri ai rețelei.

(46)   În cazul în care o autoritate națională de concurență a informat Comisia în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul Consiliului, iar termenul de treizeci de zile a expirat, decizia poate fi luată atâta timp cât Comisia nu a inițiat procedura. Comisia poate prezenta observații în scris cu privire la cauză înainte de adoptarea deciziei de către autoritatea națională de concurență. Autoritățile naționale de concurență și Comisia depun toate eforturile pentru asigurarea aplicării omogene a dreptului comunitar (a se vedea punctul 3 de mai sus).

(47)   În cazul în care circumstanțe speciale impun luarea unei decizii naționale în mai puțin de treizeci de zile de la transmiterea informațiilor în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul Consiliului, autoritatea națională de concurență în cauză poate cere Comisiei să reacționeze mai rapid. Comisia se va strădui să reacționeze cât mai rapid.

(48)   Alte tipuri de decizii, respectiv decizii de respingere a plângerilor, decizii privind închiderea unei proceduri inițiate din oficiu sau decizii prin care se dispun măsuri provizorii, pot fi, de asemenea, importante din punctul de vedere al politicii comunitare din domeniul concurenței, iar membrii rețelei ar putea fi interesați să se informeze reciproc cu privire la deciziile respective și, eventual, să poarte discuții pe marginea lor. Prin urmare, autoritățile naționale de concurență pot, în temeiul articolului 11 alineatul (5) din regulamentul Consiliului, să informeze Comisia și implicit rețeaua cu privire la orice altă cauză în care se aplică dreptul comunitar al concurenței.

(49)   Toți membrii rețelei au obligația de a se informa reciproc cu privire la închiderea procedurilor care au fost notificate rețelei în temeiul articolului 11 alineatele (2) și (3) din regulamentul Consiliului (19).

3.2.   Inițierea procedurilor de către Comisie în temeiul articolului 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului

(50)   Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, Comisia, căreia i s-a încredințat prin articolul 85 alineatul (1) din tratat sarcina de a asigura aplicarea principiilor prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat, este responsabilă pentru definirea și punerea în aplicare a orientării politicii comunitare din domeniul concurenței (20). Comisia poate adopta în orice moment decizii individuale în temeiul articolelor 81 și 82 din tratat.

(51)   Articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului prevede că inițierea unei proceduri de către Comisie pentru adoptarea unei decizii în temeiul regulamentului Consiliului degrevează toate autoritățile naționale de competența lor în ceea ce privește aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat. Aceasta înseamnă că, o dată deschisă procedura de către Comisie, autoritățile naționale de concurență nu pot acționa în temeiul aceleiași baze juridice împotriva aceluiași (acelorași) acord (acorduri) sau aceleiași (acelorași) practică (practici) a(le) aceleiași (acelorași) întreprinderi pe aceeași piață geografică relevantă și pe aceeași piață a produselor.

(52)   Inițierea de către Comisie a unei proceduri este un act oficial (21) prin care Comisia își face cunoscută intenția de a adopta o decizie în temeiul capitolului III din regulamentul Consiliului. Primirea de către Comisie a unei plângeri nu este suficientă pentru a degreva autoritățile naționale de concurență de competența lor.

(53)   Pot să apară două situații. Prima este aceea în care Comisia este prima autoritate de concurență care inițiază procedura într-o cauză în vederea adoptării unei decizii în temeiul regulamentului Consiliului, iar autoritățile naționale de concurență nemaifiind îndreptățite să instrumenteze cauza respectivă. Articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului prevede că, în momentul în care Comisia a inițiat o procedură, autoritățile naționale de concurență nu mai sunt îndreptățite să inițieze propria procedură în aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat aceluiași (acelorași) acord (acorduri) sau aceleiași (acelorași) practică (practici) a(le) aceleiași (acelorași) întreprinderi pe aceeași piață geografică relevantă și pe aceeași piață a produselor.

(54)   A doua situație apare atunci când una sau mai multe autorități naționale de concurență au informat rețeaua în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul Consiliului despre faptul că instrumentează o anumită cauză. Pe parcursul perioadei de atribuire inițială (perioadă de două luni, a se vedea punctul 18 de mai sus), Comisia poate iniția proceduri cu efectele articolului 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului după consultarea autorităților în cauză. După faza de alocare, Comisia nu aplică în principiu articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului decât dacă apare una din situațiile prezentate în continuare.

(a)	Membrii rețelei preconizează decizii contradictorii în aceeași cauză.

(b)

Membrii rețelei preconizează o decizie care este în mod evident contrară jurisprudenței constante; standardele definite în hotărârile instanțelor comunitare și în deciziile și regulamentele anterioare ale Comisiei trebuie să servească drept reper; în ceea ce privește evaluarea faptelor (de exemplu definirea pieței), doar o divergență semnificativă declanșează intervenția Comisiei.

(c)	Unul sau mai mulți membri ai rețelei prelungesc excesiv o procedură.

(d)	Apare necesitatea adoptării unei decizii a Comisiei privind dezvoltarea politicii comunitare din domeniul concurenței în special atunci când o problemă similară de concurență apare în mai multe state membre sau pentru aplicarea eficientă.

(e)	Autoritățile naționale de concurență în cauză nu se opun.

(55)   În cazul în care o autoritate națională de concurență acționează deja într-o cauză, Comisia explică în scris autorității naționale de concurență în cauză și altor membri ai rețelei motivele aplicării articolului 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului (22).

(56)   Comisia anunță rețeaua în legătură cu intenția sa de a aplica articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului în timp util, astfel încât membrii rețelei să aibă posibilitatea de a solicita întrunirea comitetului consultativ cu privire la problema în cauză, înainte ca procedura să fie inițiată de Comisie.

(57)   În mod normal, în măsura în care nu este implicat interesul comunitar, Comisia nu adoptă o decizie care să fie contrară unei decizii a unei autorități naționale de concurență după ce a avut loc informarea corespunzătoare în temeiul articolului 11 alineatele (3) și (4) din regulamentul Consiliului, iar Comisia nu a folosit articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului.

4.   ROLUL ȘI FUNCȚIONAREA COMITETULUI CONSULTATIV ÎN NOUL SISTEM

(58)   Comitetul consultativ este forumul în care experți din diferite autorități de concurență analizează anumite cauze și aspectele generale referitoare la dreptul comunitar al concurenței (23).

4.1.   Domeniul de aplicare a consultării

4.1.1.   Deciziile Comisiei

(59)   Comitetul consultativ este consultat înainte de adoptarea unei decizii de către Comisie în temeiul articolelor 7, 8, 9, 10, 23, 24 alineatul (2) sau articolului 29 alineatul (1) din regulamentul Consiliului. Comisia trebuie să țină seama în cea mai mare măsura de avizul comitetului consultativ și să informeze comitetul consultativ despre modul în care avizul este luat în considerare.

(60)   În ceea ce privește deciziile de adoptare a măsurilor provizorii, Comitetul Consultativ este consultat printr-o procedură mai rapidă și mai simplă, pe baza unei scurte note explicative și a dispozitivului deciziei.

4.1.2.   Deciziile autorităților naționale de concurență

(61)   Este în interesul rețelei să se poată analiza în cadrul comitetului consultativ cauzele importante instrumentate de autoritățile naționale de concurență în temeiul articolelor 81 și 82 din tratat. Regulamentul Consiliului permite Comisiei să înscrie pe ordinea de zi a comitetului consultativ o cauză care este instrumentată de o autoritate națională de concurență. Examinarea unei cauze poate fi solicitată de către Comisie sau de orice stat membru. În ambele situații, Comisia înscrie cauza pe ordinea de zi după informarea autorității (autorităților) naționale de concurență în cauză. Examinarea în cadrul comitetului consultativ nu conduce la un aviz oficial.

(62)   În cauzele importante, comitetul consultativ poate avea, de asemenea, rolul de forum de discuții pentru atribuirea cauzelor. În special atunci când Comisia intenționează să aplice articolul 11 alineatul (6) din regulamentul Consiliului după perioada inițială de atribuire, cauza poate fi examinată în cadrul comitetului consultativ înaintea inițierii unei proceduri de către Comisie. Comitetul consultativ poate adopta o declarație neoficială privind această problemă.

4.1.3.   Măsuri de punere în aplicare, regulamente de exceptare pe categorii, orientări și alte comunicări (articolul 33 din regulamentul Consiliului)

(63)   Comitetul consultativ poate fi consultat cu privire la proiectele de regulamente ale Comisiei în conformitate cu regulamentele Consiliului în materie.

(64)   Pe lângă regulamente, Comisia adoptă comunicări și orientări. Aceste instrumente mai flexibile sunt foarte utile pentru explicarea și anunțarea politicii Comisiei, precum și pentru explicarea interpretării date de Comisie regulilor de concurență. Comitetul consultativ poate fi consultat și cu privire la aceste comunicări și orientări.

4.2.   Procedura

4.2.1.   Procedura normală

(65)   Pentru consultări cu privire la proiecte de decizii, comitetul consultativ se întrunește în termen de cel puțin patrusprezece zile de la trimiterea de către Comisie a convocării. Comisia anexează la convocare o prezentare scurtă a cauzei, o listă a celor mai importante documente, respectiv documentele necesare pentru evaluarea cauzei, precum și un proiect de decizie. Comitetul consultativ emite un aviz cu privire la proiectul de decizie al Comisiei. La cererea unuia sau mai multor membri, avizul va fi motivat.

(66)   Regulamentul Consiliului permite statelor membre să convină asupra fixării unui termen mai scurt între trimiterea convocării și întrunire.

4.2.2.   Procedura scrisă

(67)   Regulamentul Consiliului prevede posibilitatea procedurii de consultare în scris. În cazul în care nici un stat membru nu ridică obiecții, Comisia poate consulta statele membre trimițându-le documentele și fixând un termen până la care acestea își pot formula observațiile. În mod normal, acest termen nu este mai mic de patrusprezece zile, cu excepția deciziilor privind măsurile provizorii prevăzute la articolul 8 din regulamentul Consiliului. În cazul în care un stat membru solicită organizarea unei întruniri, Comisia ia măsurile necesare în acest sens.

4.3.   Publicarea avizului comitetului consultativ

(68)   Comitetul consultativ poate recomanda publicarea avizului său. În acest caz, Comisia publică avizul în același timp cu decizia, ținând seama de interesul legitim al întreprinderilor de a proteja secretele de afaceri ale respectivelor întreprinderi.

5.   OBSERVAȚII FINALE

(69)   Prezenta comunicare nu aduce atingere interpretării dispozițiilor tratatului și a normelor administrative în vigoare date de către Tribunalul de Primă Instanță și de către Curtea de Justiție.

(70)   Prezenta comunicare se supune revizuirii periodice efectuate în comun de către autoritățile naționale de concurență și de Comisie. Pe baza experienței acumulate, prezenta comunicare se revizuiește înainte de sfârșitul celui de-al treilea an de la data adoptării.

(71)   Prezenta comunicare înlocuiește comunicarea Comisiei privind cooperarea dintre Comisie și autoritățile naționale de concurență în instrumentarea cauzelor care intră sub incidența articolelor 81 și 82 din tratat, publicată în 1997 (24).

6.   DECLARAȚIA ALTOR MEMBRI AI REȚELEI

(72)   Principiile descrise în prezenta comunicare vor fi respectate, de asemenea, de autoritățile de concurență ale statelor membre care au semnat o declarație conformă anexei la prezenta comunicare, prin care declară că au luat act de principiile enunțate în prezenta comunicare, inclusiv principiile referitoare la protecția persoanelor care au cerut să beneficieze de programul de clemență (25)și acceptă să le respecte. Lista autorităților naționale de concurență a fost publicată pe site-ul webb al Comisiei Europene. Lista în cauză se actualizează după caz.

---

(1)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

(2)  În prezenta comunicare, Comisia Europeană și autoritățile naționale de concurență sunt denumite în mod colectiv „autorități de concurență”.

(3)  A se vedea hotărârea Curții în cauza 68/88 – Comisia c. Greciei, Culegere 1989, p. 2965, considerentele (23)-(25).

(4)  A se vedea punctul 8 din Declarația comună a Consiliului și Comisiei privind funcționarea rețelei, disponibilă pe site-ul webb al Registrului Consiliului: http://register.consilium.eu.int (documentul nr. 15435/02 addendum 1).

(5)  În prezenta comunicare, termenul „procedură” desemnează investigațiile și/sau procedurile oficiale prealabile adoptării unei decizii în temeiul regulamentul Consiliului, conduse de o autoritate națională de concurență sau de Comisie, după caz.

(6)  A se vedea motivul 18 din regulamentul Consiliului.

(7)  Pentru cauze inițiate ca urmare a unei cereri de clemență a se vedea punctul 37 și următoarele.

(8)  Intenția de a face]n așa fel încât toate informațiile schimbate în temeiul articolului 11 să poată fi puse la dispoziția tuturor membrilor rețelei și să poată fi ușor accesibile este totuși inclusă în Declarația comună a Consiliului și Comisiei privind funcționarea rețelei, menționată la nota de subsol 4 de mai sus.

(9)  A se vedea comunicarea Comisiei privind plângerile.

(10)  A se vedea cauza 85/87, Dow Benelux, Culegere 1989, p. 3137, considerentele (17)-(20).

(11)  A se vedea cauza 374/87, Orkem, Culegere 1989, p. 3283 și cauza T-112/98 — Mannesmannröhren-Werke AG, Culegere 2001, p. II-729.

(12)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei, JO L 123, 27.4.2004.

(13)  JO C 45, 19.2.2002, p. 3 punctul 3.

(14)  În prezenta Cominicare, termenul „elemență” se folosește în legătură cu toate programele (inclusiv programul Comisiei) ce oferă imunitate totală sau reducerea semnificativă a amenzilor, care altfel ar fi fost aplicate participantului la un cartel, în schimbul divulgării de bună voie, înainte sau pe parcursul etapei de investigare a cauzei, a informațiilor cu privire la cartel, informații care răspund unor criterii precise. Acest termen nu se referă la reducerea penalităților acordate pentru alte motive. Comisia publică pe site-ul web propriu o listă a autorităților publice care aplică programe de clemență.

(15)  A se vedea punctele 8-15 de mai sus.

(16)  În mod similar, informațiile transmise în vederea obținerii de asistență de la autoritatea care primește informațiile în temeiul articolelor 20 sau 21 din regulamentul Consiliului sau în vederea desfășurării unei inspecții sau a unei măsuri de investigație în temeiul articolului 22 din regulamentul Consiliului nu pot fi utilizate decât în sensul aplicării articolelor menționate anterior.

(17)  A se vedea punctul (17).

(18)  Articolul 15 din regulamentul Consiliului abilitează autoritățile naționale de concurență și Comisia să prezinte observații scrise și, cu permisiunea Curții, observații orale, cu privire la aplicarea articolelor 81 și 82 din tratat. Este vorba de un instrument foarte important pentru asigurarea aplicării omogene a normelor comunitare. Autoritățile naționale de concurență și Comisia colaborează strâns în exercitarea acestei competențe.

(19)  A se vedea punctul 24 din Declarația comună privind funcționarea rețelei, menționate anterior la nota de subsol 4.

(20)  A se vedea cauza C-344/98 — Masterfoods Ltd. Culegere 2000, p. I-11369.

(21)  Curtea de Justiție a definit acest concept în cauza 48/72 — SA Brasserie de Haecht, Culegere 1973, p. 77:

„inițierea unei proceduri în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 17 implică un act de autoritate al Comisiei, evidențiind intenția sa de a lua o decizie.”

(22)  A se vedea punctul 22 din Declarația comună menționată anterior la nota de subsol 4.

(23)  În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din regulamentul Consiliului, în cazul în care se analizează probleme orizontale precum regulamentele de exceptare pe categorii și orientările, statele membre pot numi un reprezentant suplimentar, specialist în probleme din domeniul concurenței și care nu face parte în mod obligatoriu din autoritatea de concurență.

(24)  JO C 313, 15.10.1997, p. 3.

(25)  A se vedea punctul 37 și următoarele.

---

ANEXĂ

---