(1)   Prin prezentul regulament se înființează Agenția Uniunii Europene privind Drogurile (EUDA) (denumită în continuare „agenția”).

(2)   Agenția înlocuiește și îi succede Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA) înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1920/2006.

(1)   Agenția este un organ al Uniunii cu personalitate juridică.

(2)   În fiecare dintre statele membre, agenția se bucură de capacitatea juridică cea mai extinsă acordată unei persoane juridice în temeiul dreptului național. În special, aceasta poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în proceduri judiciare.

(3)   Sediul agenției este în Lisabona, Portugalia.

(1)   Agenția:

(2)   În îndeplinirea atribuțiilor sale, agenția asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a normelor de protecție a datelor și adoptă o abordare a fenomenului drogurilor bazată pe dovezi, integrată, echilibrată și multidisciplinară. Abordarea respectivă integrează perspectivele în materie de drepturile omului, de gen și de egalitate de gen, de vârstă, de sănătate și de echitate în materie de sănătate, precum și perspectivele sociale.

(1)   Pentru îndeplinirea atribuțiilor generale prevăzute la articolul 4 alineatul (1), agenția are următoarele atribuții specifice:

(2)   Agenția instituie și coordonează, în consultare și cooperare cu autoritățile și organizațiile competente din țările participante, Rețeaua europeană de informații privind drogurile și dependența de droguri menționată la articolul 32 (denumită în continuare „rețeaua Reitox”).

(3)   Agenția acționează în mod transparent, obiectiv, imparțial și riguros din punct de vedere științific atunci când își îndeplinește atribuțiile specifice prevăzute la alineatul (1).

(4)   Agenția sprijină și îmbunătățește coordonarea dintre acțiunile naționale și cele ale Uniunii în domeniile sale de activitate. Agenția facilitează schimburile de informații între factorii de decizie, cercetători, specialiști și cei implicați în aspectele legate de droguri din cadrul organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale.

(5)   Agenția sprijină Comisia, statele membre și alte părți interesate relevante, menționate în documentele strategice ale Uniunii aplicabile în materie de droguri, în ceea ce privește punerea în aplicare a documentelor strategice respective, după caz.

(6)   Pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice prevăzute la alineatul (1), agenția poate:

În cazul în care agenția organizează reuniuni, înființează grupuri de lucru sau finanțează proiecte prevăzute la primul paragraf, aceasta informează rețeaua Reitox în mod constant.

(7)   Pentru a atinge o eficiență maximă în monitorizarea, evaluarea și răspunsul la fenomenul drogurilor, agenția cooperează activ, în îndeplinirea atribuțiilor sale specifice prevăzute la alineatul (1), cu părțile interesate relevante, inclusiv:

(8)   Agenția desfășoară, din proprie inițiativă, activități de comunicare, în limitele mandatului său. Alocarea de resurse pentru activitățile de comunicare nu se face în detrimentul îndeplinirii cu eficacitate a atribuțiilor specifice prevăzute la alineatul (1). Agenția desfășoară activități de comunicare în conformitate cu strategiile de comunicare și cu planurile de diseminare a informațiilor relevante adoptate de consiliul de administrație. Agenția poate implica părțile interesate relevante în elaborarea strategiilor și planurilor respective, inclusiv comunitatea științifică și organizațiile societății civile.

(1)   Agenția:

(2)   Agenția colectează date relevante la nivel național prin intermediul punctelor naționale focale. Anterior colectării datelor, agenția discută și convine pachetul național de raportare cu punctele naționale focale. Agenția poate utiliza surse suplimentare de informații pentru datele naționale. În cazul în care agenția utilizează astfel de surse suplimentare, informează în mod corespunzător punctul național focal în cauză. Atunci când acest lucru este fezabil, datele colectate sunt defalcate în funcție de sex și, în măsura posibilului, de gen. Astfel de date iau în considerare aspectele politicii în materie de droguri sensibile la dimensiunea de gen.

(3)   Agenția elaborează, în limitele mandatului său, metode și abordări în ceea ce privește colectarea datelor, inclusiv prin intermediul unor proiecte cu parteneri externi.

(4)   Agenția dezvoltă soluțiile digitale necesare cu scopul de a colecta, valida, analiza, raporta, gestiona și partaja informațiile și datele, inclusiv în mod automatizat.

(5)   Agenția diseminează informații și date prin:

(6)   După caz, agenția poate disemina informații și date care au fost defalcate, în special în funcție de statul membru, sex, gen, vârstă, dizabilitate și statut socioeconomic, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, cu precădere în ceea ce privește protecția datelor.

(7)   Atunci când diseminează informații și date în temeiul alineatului (5), agenția face trimitere la sursele acestora.

(8)   Agenția nu diseminează și nu transmite informații și date care să permită identificarea persoanelor fizice sau a grupurilor mici de persoane fizice.

(1)   Agenția monitorizează:

(2)   Pe baza activităților sale de monitorizare în temeiul alineatului (1), agenția identifică, sprijină și, după caz, dezvoltă în comun bunele practici bazate pe dovezi și abordările inovatoare. Agenția partajează astfel de bune practici și abordări cu statele membre și facilitează schimbul unor asemenea bune practici și abordări între statele membre.

(3)   Agenția dezvoltă mijloace și instrumente care să sprijine statele membre în monitorizarea și evaluarea propriilor politici naționale, în cooperare cu punctele naționale focale, și ajută Comisia să monitorizeze și să evalueze politicile Uniunii.

(4)   Agenția efectuează periodic exerciții de analiză prospectivă, ținând seama de informațiile disponibile. Pe această bază, agenția elaborează scenarii relevante pentru dezvoltarea viitoarei politici în materie de droguri.

(1)   Fiecare stat membru se asigură că punctul său național focal și unitatea sa națională Europol furnizează agenției și Europolului, în timp util și fără întârzieri nejustificate, informațiile disponibile privind noile substanțe psihoactive, ținând seama de mandatele celor două agenții. Informațiile respective se referă la depistarea și identificarea, consumul și modelele de consum, fabricarea, extracția, distribuția și metodele de distribuție, traficul, utilizarea în scopuri comerciale, medicale și științifice și riscurile potențiale și identificate ale substanțelor respective.

(2)   În cooperare cu Europol, agenția colectează, centralizează, analizează și evaluează informațiile privind noile substanțe psihoactive. Aceasta comunică respectivele informații în timp util punctelor naționale focale, unităților naționale Europol și Comisiei, cu scopul de a le furniza toate informațiile necesare în vederea avertizării timpurii.

Agenția întocmește rapoarte inițiale sau rapoarte inițiale combinate în temeiul articolului 9 pe baza informațiilor colectate în temeiul alineatului (1).

(1)   Atunci când agenția, Comisia sau majoritatea statelor membre consideră că informațiile cu privire la o nouă substanță psihoactivă care au fost colectate în unul sau în mai multe state membre și au fost furnizate acesteia sau acestora generează îngrijorări cu privire la faptul că noua substanță psihoactivă ar putea prezenta riscuri pentru sănătate sau sociale la nivelul Uniunii, agenția elaborează un raport inițial privind noua substanță psihoactivă în cauză.

În sensul primului paragraf, statele membre informează Comisia și celelalte state membre asupra faptului că doresc să se întocmească un raport inițial. În cazul în care o majoritate a statelor membre informează Comisia în acest sens, Comisia transmite agenției instrucțiunile corespunzătoare și informează statele membre în această privință.

(2)   Un raportul inițial astfel cum se menționează la alineatul (1) conține:

(3)   Pentru un raport inițial astfel cum se menționează la alineatul (1), agenția utilizează informațiile de care dispune.

(4)   Atunci când consideră necesar, agenția solicită punctelor naționale focale să furnizeze informații suplimentare cu privire la o nouă substanță psihoactivă. Punctele naționale focale furnizează astfel de informații în termen de două săptămâni de la primirea cererii.

(5)   Agenția solicită Agenției Europene pentru Medicamente, fără întârzieri nejustificate după ce începe să elaboreze un raport inițial în temeiul alineatului (1), să furnizeze informații din care să reiasă dacă, la nivelul Uniunii sau la nivel național, noua substanță psihoactivă este o substanță activă:

În cazul în care informațiile furnizate în temeiul primului paragraf se referă la autorizații de comercializare eliberate de statele membre, statele membre în cauză pun astfel de informații la dispoziția Agenției Europene pentru Medicamente, la cererea acesteia.

(6)   Agenția solicită Europolului, fără întârzieri nejustificate după ce începe să elaboreze un raport inițial în temeiul alineatului (1), să furnizeze informații cu privire la implicarea grupurilor infracționale în fabricarea și distribuția noii substanțe psihoactive, metodele de distribuție a acesteia, traficul cu respectiva nouă substanță psihoactivă și utilizarea noii substanțe psihoactive.

(7)   Agenția solicită Agenției Europene pentru Produse Chimice, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (23), Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (24), fără întârzieri nejustificate după ce începe să elaboreze un raport inițial în temeiul alineatului (1), să furnizeze informațiile și datele de care dispun cu privire la noua substanță psihoactivă.

(8)   Detaliile cooperării dintre agenție și agențiile Uniunii menționate la alineatele (5), (6) și (7) de la prezentul articol sunt stabilite prin acorduri de lucru. Respectivele acorduri de lucru se încheie în conformitate cu articolul 53 alineatul (2).

(9)   Agenția respectă condițiile de utilizare a informațiilor comunicate agenției, inclusiv condițiile privind accesul la documente și informații, securitatea datelor și protecția datelor confidențiale, inclusiv a datelor sensibile și a informațiilor comerciale confidențiale ale terților.

(10)   Agenția prezintă un raport inițial astfel cum se menționează la alineatul (1) Comisiei și statelor membre în termen de cinci săptămâni de la transmiterea cererilor de informații menționate la alineatele (5), (6) și (7).

(11)   Atunci când colectează informații privind mai multe noi substanțe psihoactive despre care consideră că au o structură chimică similară, agenția transmite Comisiei și statelor membre, în termen de șase săptămâni de la transmiterea cererilor de informații menționate la alineatele (5), (6) și (7), un raport inițial individual astfel cum se menționează la alineatul (1) pentru fiecare dintre noile substanțe psihoactive respective, sau rapoarte inițiale combinate care vizează mai multe noi substanțe psihoactive, cu condiția identificării clare a caracteristicilor fiecărei noi substanțe psihoactive.

(1)   În termen de două săptămâni de la primirea raportului inițial menționat la articolul 9 alineatul (10), Comisia poate solicita agenției să evalueze potențialele riscuri prezentate de noua substanță psihoactivă și să elaboreze un raport de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul inițial oferă indicii pentru a considera că noua substanță psihoactivă respectivă ar putea prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică și, după caz, riscuri sociale grave. Evaluarea riscurilor este efectuată de către comitetul științific.

(2)   În termen de două săptămâni de la primirea rapoartelor inițiale individuale sau a raportului inițial combinat menționat la articolul 9 alineatul (11), Comisia poate solicita agenției să evalueze potențialele riscuri prezentate de mai multe noi substanțe psihoactive cu o structură chimică similară și să elaboreze un raport combinat de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul inițial combinat oferă indicii pentru a considera că noile substanțe psihoactive respective ar putea prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică și, după caz, riscuri sociale grave. Evaluarea combinată a riscurilor este efectuată de către comitetul științific.

(3)   Un raport de evaluare a riscurilor sau un raport combinat de evaluare a riscurilor conține:

(4)   Comitetul științific efectuează o evaluare a riscurilor pentru a evalua riscurile prezentate de noua substanță psihoactivă sau de grupul de noi substanțe psihoactive. Pentru fiecare asemenea evaluare, Comisia, agenția, Europol și Agenția Europeană pentru Medicamente au dreptul de a desemna fiecare câte doi observatori.

(5)   Comitetul științific efectuează evaluarea riscurilor menționată la alineatul (4) pe baza informațiilor disponibile și a oricăror alte dovezi științifice relevante. Acesta ia în considerare toate opiniile exprimate de membrii săi. Agenția organizează procedura de evaluare a riscurilor, inclusiv identificarea viitoarelor nevoi de informare și a studiilor relevante.

(6)   Agenția transmite Comisiei și statelor membre raportul de evaluare a riscurilor sau raportul combinat de evaluare a riscurilor în termen de șase săptămâni de la primirea cererii din partea Comisiei de a elabora un raport de evaluare a riscurilor în temeiul alineatului (1) sau un raport combinat de evaluare a riscurilor în temeiul alineatului (2).

(7)   După primirea unei cereri motivate în mod corespunzător din partea agenției, Comisia poate prelungi perioada de finalizare a evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor stabilite la alineatul (6), astfel încât să poată fi efectuate cercetări și colectări de date suplimentare. O astfel de cerere conține informații privind perioada necesară pentru finalizarea evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor.

(8)   Agenția furnizează în timp util evaluări rapide ale riscurilor, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2022/2371 al Parlamentului European și al Consiliului (25) în cazul unei amenințări, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv, dacă amenințarea intră sub incidența mandatului agenției.

(1)   Nu se efectuează nicio evaluare a riscurilor în cazul în care noua substanță psihoactivă se află într-un stadiu avansat de evaluare în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, și anume după publicarea de către Comitetul de experți privind dependența de droguri din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a analizei sale critice, însoțită de o recomandare scrisă, cu excepția cazului în care există suficiente date și informații disponibile care indică necesitatea elaborării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, considerentele pentru elaborarea unui astfel de raport fiind indicate în raportul inițial al substanței respective.

(2)   Nu se efectuează nicio evaluare a riscurilor în cazul în care, în urma unei evaluări efectuate în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, s-a decis ca noua substanță psihoactivă să nu fie clasificată, cu excepția cazului în care există suficiente date și informații disponibile care indică necesitatea elaborării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, considerentele pentru elaborarea unui astfel de raport fiind indicate în raportul inițial al substanței respective.

(3)   Nu se efectuează nicio evaluare a riscurilor în cazul în care noua substanță psihoactivă este o substanță activă:

(1)   Agenția dezvoltă o capacitate de evaluare strategică a amenințărilor la adresa sănătății și securității, bazată pe dovezi, pentru a identifica într-un stadiu incipient noile evoluții ale fenomenului drogurilor care au potențialul de a avea un impact negativ asupra unor aspecte sociale, legate de sănătate, de siguranță sau de securitate în Uniune și, astfel, pentru a contribui la creșterea gradului de pregătire a părților interesate relevante pentru a răspunde noilor amenințări în mod eficace și în timp util.

(2)   Agenția poate iniția o evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității din proprie inițiativă, pe baza unei evaluări interne a semnalelor rezultate în urma activităților de monitorizare de rutină sau a activităților de cercetare ori din alte surse de informații adecvate. De asemenea, agenția poate iniția o evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității la cererea Comisiei sau a unui stat membru, cu condiția ca criteriile stabilite la alineatul (1) să fie îndeplinite.

(3)   Evaluarea amenințărilor la adresa sănătății și securității constă într-o evaluare rapidă a informațiilor existente și, dacă este necesar, în colectarea de informații noi prin intermediul rețelelor de informații ale agenției. Agenția elaborează metode adecvate de evaluare științifică rapidă.

(4)   Atunci când, după evaluarea amenințărilor la adresa sănătății și securității, agenția elaborează un raport de evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității, raportul respectiv prezintă amenințările identificate, situația curentă pe baza dovezilor disponibile și potențialele rezultate în cazul în care nu se ia nicio măsură. Raportul de evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității stabilește opțiunile de pregătire și de răspuns care pot fi adoptate în scopul reducerii amenințărilor identificate și pentru a răspunde la acestea, inclusiv, dacă este posibil, intervenții bazate pe dovezi pentru a reduce cererea, riscurile și efectele negative și vizând recuperarea. Raportul de evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității poate conține, de asemenea, posibile măsuri de monitorizare. Agenția transmite raportul de evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității Comisiei și statelor membre, după caz.

(5)   Pentru efectuarea analizei amenințărilor la adresa sănătății și securității, agenția cooperează îndeaproape cu statele membre, cu alte organe, oficii și agenții ale Uniunii și cu organizații internaționale, implicându-le, după caz, în respectiva evaluare. Agenția nu efectuează niciun fel de evaluare a amenințărilor la adresa sănătății și securității în cazul în care amenințarea potențială face deja obiectul unei analize în cadrul unui alt mecanism al Uniunii.

(6)   Cu acordul Comisiei, agenția efectuează evaluări ale amenințărilor reprezentate de droguri la adresa sănătății și securității care provin din afara Uniunii și care au potențialul de a avea un impact asupra unor aspecte sociale, legate de sănătate, de siguranță sau de securitate pe teritoriul Uniunii.

(7)   Agenția monitorizează evoluția situației și, atunci când este necesar, actualizează în consecință evaluările amenințărilor la adresa sănătății și securității.

(1)   Agenția instituie și gestionează un sistem european rapid de alertă în materie de droguri, care completează sistemele naționale de alertă relevante, fără a le aduce atingere. Sistemul european de alertă în materie de droguri este complementar sistemului de avertizare timpurie menționat la articolul 8.

(2)   Punctele naționale focale, în cooperare cu autoritățile naționale competente relevante, notifică imediat agenției orice informație referitoare la apariția unui risc grav, direct sau indirect, legat de droguri, pentru sănătate, în ceea ce privește aspecte sociale, legate de siguranță sau de securitate, și orice informație care ar putea fi utilă pentru coordonarea unui răspuns, ori de câte ori acestea iau cunoștință de astfel de informații, cum ar fi:

(3)   Agenția analizează și evaluează informațiile și datele disponibile cu privire la potențialele riscuri grave pentru sănătate și le completează cu alte informații științifice și tehnice de care dispune, provenite din sistemul de avertizare timpurie menționat la articolul 8 și din alte evaluări ale amenințărilor efectuate în conformitate cu articolul 12, de la alte organe, oficii și agenții ale Uniunii și de la organizații internaționale, în special Organizația Mondială a Sănătății. Agenția ține seama de informațiile provenite din surse deschise și disponibile obținute prin intermediul instrumentelor sale de colectare a datelor, și de informațiile de la părțile interesate relevante, inclusiv de la comunitatea științifică și de la organizațiile societății civile.

(4)   Pe baza informațiilor și datelor primite în temeiul alineatului (3), agenția transmite autorităților naționale relevante, inclusiv punctelor naționale focale, comunicări specifice ale riscurilor prin sistemul de alertă rapidă. Agenția poate propune opțiuni de răspuns pentru astfel de comunicări ale riscurilor. Statele membre pot lua în considerare astfel de opțiuni de răspuns în cadrul activităților lor de planificare a pregătirii și de răspuns de la nivel național.

(5)   Punctele naționale focale, în cooperare cu autoritățile naționale competente relevante, informează agenția cu privire la informațiile suplimentare de care dispun pentru a permite agenției să analizeze și să evalueze în continuare riscurile menționate la alineatul (2) și cu privire la acțiunile întreprinse sau la măsurile luate în urma primirii comunicării riscurilor prin sistemul de alertă rapidă menționate la alineatul (4).

(6)   Agenția cooperează îndeaproape cu Comisia și cu statele membre pentru a promova coerența necesară în cadrul procesului de comunicare a riscurilor.

(7)   Agenția poate deschide participarea la sistemul european de alertă în materie de droguri pentru țările terțe sau pentru organizațiile internaționale. Această participare se bazează pe reciprocitate și include măsuri de asigurare a confidențialității echivalente cu cele aplicabile în cadrul agenției.

(8)   În strânsă cooperare cu autoritățile naționale competente relevante, în special cu punctele naționale focale, agenția dezvoltă, dacă este necesar, un sistem de alertă pentru a pune la dispoziția persoanelor care consumă sau care ar putea consuma anumite droguri informații privind un risc specific identificat, după caz.

(9)   Agenția își actualizează alertele privind drogurile ori de câte ori este necesar.

(1)   Agenția oferă asistență Comisiei pentru monitorizarea evoluțiilor legate de deturnarea și de traficul cu precursorii de droguri și pentru evaluarea necesității de a adăuga, de a elimina sau de a schimba categoria de substanțe clasificate și neclasificate incluse pe liste în raport cu Regulamentele (CE) nr. 273/2004 și (CE) nr. 111/2005, inclusiv pentru identificarea și evaluarea utilizărilor licite și ilicite ale acestora.

(2)   Agenția elaborează, din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei, un raport de evaluare a amenințărilor privind precursorii de droguri.

(1)   Agenția instituie o rețea de laboratoare criminalistice și toxicologice active în cadrul analizelor criminalistice și toxicologice privind drogurile și consecințele negative asociate consumului de droguri (denumită în continuare „rețeaua”).

(2)   Rețeaua funcționează ca un forum pentru:

Punctele naționale focale sunt informate periodic, cel puțin o dată pe an, cu privire la activitățile rețelei. Punctele naționale focale au acces la informațiile și datele generate de rețea.

(3)   Fiecare stat membru are dreptul de a desemna în cadrul rețelei, prin intermediul reprezentantului său în consiliul de administrație, până la trei laboratoare, specializate în analize criminalistice, în toxicologie sau în alte domenii relevante legate de droguri pentru a acționa drept laboratoare naționale reprezentative. Agenția poate selecta, pentru proiecte specifice, laboratoare suplimentare sau experți suplimentari, deosebit de activi în cadrul investigațiilor criminalistice și toxicologice privind drogurile și consecințele negative asociate consumului de droguri.

(4)   Centrul Comun de Cercetare al Comisiei este membru al rețelei și reprezintă Comisia în cadrul rețelei.

(5)   Rețeaua cooperează îndeaproape cu rețelele și organizațiile existente active în aceleași domenii ca ale rețelei și ține seama de activitatea acestora pentru a evita suprapunerile. Rețeaua Reitox este informată periodic, cel puțin o dată pe an, cu privire la activitățile rețelei.

(6)   Agenția prezidează rețeaua și convoacă cel puțin o reuniune pe an. Rețeaua poate decide să creeze grupuri de lucru, care pot fi prezidate de membri ai rețelei.

(7)   Rețeaua permite accesul agenției la date criminalistice și toxicologice, generate sau colectate de laboratoarele rețelei, inclusiv, dacă este cazul, pentru analiza noilor substanțe psihoactive.

(8)   Agenția identifică și finanțează proiecte specifice pentru dezvoltarea activității rețelei, după caz și pe baza unor norme și proceduri clare și transparente. Agenția stabilește normele și procedurile respective înaintea identificării unor astfel de proiecte.

(9)   Agenția creează o bază de date pentru stocarea, analizarea și punerea la dispoziție a informațiilor și datelor colectate sau generate de rețea, în conformitate cu dispozițiile relevante din prezentul regulament, inclusiv articolul 6 alineatul (8) și articolul 49.

(1)   Agenția dezvoltă și promovează intervenții bazate pe dovezi și bune practici cu scopul de a sensibiliza cu privire la efectele adverse ale drogurilor, prevenire, tratament, asistență, reducerea riscurilor și a efectelor negative, reabilitare, reintegrare socială și recuperare. După caz, agenția adoptă o abordare sensibilă la dimensiunea de gen și ține seama de aspectele legate de vârstă. Intervențiile bazate pe dovezi, bunele practici și activitățile de sensibilizare pot fi adaptate la contextul național și puse în aplicare la nivel național și, ori de câte ori este necesar, pot fi direcționate către grupuri specifice.

(2)   Intervențiile bazate pe dovezi, bunele practici și activitățile de sensibilizare menționate la alineatul (1) sunt conforme cu normele privind drepturile omului și cu orientările politice stabilite în documentele strategice ale Uniunii aplicabile în materie de droguri.

(3)   Agenția promovează punerea în aplicare a standardelor de calitate existente pentru prevenirea consumului de droguri și le actualizează după caz. Agenția oferă sau sprijină organizarea de cursuri de formare în temeiul articolului 19. Agenția elaborează, după caz, standarde de calitate pentru reducerea riscurilor și a efectelor negative, tratament, recuperare, asistență și reabilitare.

(4)   Agenția poate oferi sprijin statelor membre și, sub rezerva acordului prealabil al acestora, le asistă în dezvoltarea intervențiilor naționale în limitele mandatului său.

(1)   La cererea unei autorități naționale a unei țări participante, agenția evaluează măsurile naționale în conformitate cu protocolul standard de operare prevăzut la alineatul (3).

(2)   Înainte de a evalua o măsură națională, agenția o analizează și verifică dacă aceasta este adaptată la cele mai recente evoluții științifice și dacă s-a dovedit utilă pentru îndeplinirea obiectivelor sale declarate.

(3)   Agenția elaborează o procedură de evaluare. Agenția stabilește procedura de evaluare în mod transparent într-un protocol standard de operare. Consiliul de administrație aprobă protocolul standard de operare și orice modificare adusă acestuia înainte ca agenția să o aplice.

(4)   Agenția informează periodic consiliul de administrație cu privire la evaluările pe care le-a efectuat în temeiul prezentului articol.

(1)   La cererea unui stat membru, agenția poate sprijini evaluarea independentă a politicilor sale în materie de droguri și elaborarea unor politici în materie de droguri bazate pe dovezi, în conformitate cu documentele strategice ale Uniunii aplicabile în materie de droguri.

(2)   Agenția poate oferi sprijin statelor membre și, sub rezerva acordului prealabil al acestora, le asistă în punerea în aplicare a politicilor lor naționale în materie de droguri, a standardelor de calitate, a bunelor practici și a abordărilor inovatoare. Agenția facilitează schimburile de informații, inclusiv cu privire la dreptul relevant și la bunele practici, între autoritățile și experții la nivel național.

(3)   Când sprijină evaluarea politicilor în materie de droguri, agenția acționează independent și este ghidată de standardele sale științifice și de o abordare bazată pe dovezi.

(1)   Agenția:

(2)   Cadrul de cooperare internațională menționat la alineatul (1) litera (a) urmărește să consolideze și să sprijine în continuare eforturile țărilor terțe de a aborda aspectele legate de droguri într-un mod bazat pe dovezi fiabile, integrat, echilibrat și multidisciplinar și în deplină conformitate cu normele privind drepturile omului. Cadrul de cooperare internațională respectiv ține seama de documentele de politică relevante ale Uniunii și de evoluțiile fenomenului drogurilor. Acesta stabilește țările sau regiunile prioritare pentru cooperare și principalele rezultate ale cooperării. Ține seama, de asemenea, de experiențele și de activitățile întreprinse de statele membre. Agenția evaluează și revizuiește periodic cadrul de cooperare internațională.

(3)   Agenția transferă, la cererea Comisiei și sub rezerva aprobării consiliului de administrație, expertiza sa și furnizează asistență tehnică țărilor terțe, în special țărilor candidate, în conformitate cu cadrul său de cooperare internațională menționat la alineatul (1) litera (a).

Asistența tehnică se axează în special pe crearea sau consolidarea punctelor naționale focale, a sistemelor naționale de colectare a datelor și a sistemelor naționale de avertizare timpurie și pe promovarea bunelor practici în domeniul prevenirii, tratamentului, asistenței, reducerii riscurilor și efectelor negative, reabilitării, reintegrării sociale și recuperării și, ulterior, sprijină crearea și consolidarea legăturilor structurale cu sistemul de avertizare timpurie menționat la articolul 8 și cu rețeaua Reitox. Agenția poate evalua organismele naționale dintr-o țară terță, la cererea țării terțe respective.

(4)   Agenția cooperează cu organizațiile internaționale și cu țările terțe în conformitate cu articolele 53 și 54.

(1)   Agenția acordă asistență Comisiei și statelor membre în ceea ce privește identificarea principalelor teme de cercetare, precum și în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a programelor-cadru ale Uniunii pentru activități de cercetare și inovare care sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor sale generale și specifice prevăzute la articolele 4 și, respectiv, 5. Agenția acordă atenția cuvenită intersecționalității ca principiu transversal în activitățile sale legate de cercetare. Atunci când acordă asistență Comisiei în ceea ce privește identificarea principalelor teme de cercetare, precum și în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unui program-cadru al Uniunii, agenția nu beneficiază de finanțare din respectivul program.

(2)   Agenția monitorizează și contribuie în mod proactiv la activitățile de cercetare și inovare relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor sale generale și specifice prevăzute la articolele 4 și, respectiv, 5, sprijină activitățile conexe ale statelor membre și pune în aplicare propriile activități de cercetare și inovare cu privire la aspectele vizate de prezentul regulament, printre care elaborarea, antrenamentul testarea și validarea algoritmilor pentru dezvoltarea de instrumente. Agenția comunică rezultatele unei astfel de activități de cercetare și inovatoare Parlamentului European, statelor membre și Comisiei, în conformitate cu normele de securitate prevăzute la articolul 49.

(3)   Agenția contribuie și participă la activitățile desfășurate în cadrul ciclului de cercetare și inovare, cum ar fi Centrul european de inovare pentru securitatea internă și Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară, înființată prin Decizia Comisiei din 16 septembrie 2021 (26).

(4)   Agenția poate planifica și pune în aplicare proiecte-pilot privind aspecte vizate de prezentul regulament.

(5)   Agenția ia toate măsurile necesare pentru a evita conflictele de interese în punerea în aplicare a proiectelor-pilot menționate la alineatul (4). Agenția publică informațiile privind proiectele sale de cercetare, inclusiv proiectele demonstrative. Printre aceste informații se numără partenerii de cooperare implicați și bugetul proiectelor.

(6)   Agenția creează o bază de date pentru stocarea, analizarea și punerea la dispoziție a programelor de cercetare în materie de droguri.

(1)   Structura administrativă și de conducere a agenției cuprinde:

(2)   Membrii structurii administrative și de conducere a agenției nu pot avea niciun fel de interese financiare sau de altă natură care le-ar putea afecta imparțialitatea. Ei acționează în interes public și își desfășoară activitățile în mod independent, imparțial și transparent. Aceștia depun anual o declarație de interese, care poate deveni accesibilă la cerere.

(1)   Consiliul de administrație este format din:

(2)   Consiliul de administrație include, de asemenea:

(3)   Pentru fiecare membru al consiliului de administrație există un membru supleant. Supleantul îl reprezintă pe membru în absența acestuia și poate participa la reuniunile consiliului de administrație.

(4)   Membrii consiliului de administrație și supleanții acestora sunt numiți pe baza cunoștințelor lor în domeniile menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), ținând seama de competențele lor manageriale, administrative și bugetare în domeniu. Toate părțile reprezentate în consiliul de administrație depun eforturi pentru a limita rata de înlocuire a reprezentanților lor, în scopul de a asigura continuitatea activității consiliului de administrație. Toate părțile au drept obiectiv realizarea unui echilibru de gen în cadrul consiliului de administrație.

(5)   Consiliul de administrație poate invita, cu titlu de observatori, reprezentanți ai organizațiilor internaționale cu care cooperează agenția, în conformitate cu articolul 53.

(6)   Durata mandatului membrilor titulari și al supleanților acestora este de patru ani. Acest mandat este reînnoibil.

(1)   Consiliul de administrație:

(2)   Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie întemeiată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri sunt delegate directorului executiv și în care sunt stabilite condițiile în care delegarea de competențe respectivă poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege competențele menționate.

În cazul în care apar împrejurări excepționale care impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri către directorul executiv și delegarea competențelor subdelegate de către directorul executiv și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui alt membru al personalului decât directorul executiv.

(1)   Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte dintre membrii săi cu drept de vot. Președintele și vicepreședintele sunt aleși cu o majoritate de două treimi din membrii consiliului de administrație cu drept de vot.

(2)   Vicepreședintele îl înlocuiește automat pe președinte dacă acesta nu își poate îndeplini atribuțiile.

(3)   Durata mandatului președintelui și al vicepreședintelui este de patru ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă pe durata mandatului încetează calitatea acestora de membri ai consiliului de administrație, mandatul lor expiră automat la aceeași dată.

(4)   Procedura detaliată de alegere a președintelui și a vicepreședintelui este prevăzută în regulamentul de procedură al consiliului de administrație.

(1)   Președintele convoacă reuniunile consiliului de administrație.

(2)   Directorul executiv participă la lucrările consiliului de administrație.

(3)   Consiliul de administrație se reunește în ședință ordinară cel puțin o dată pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii săi.

(4)   Consiliul de administrație poate invita să participe la reuniunile sale, în calitate de observator, orice persoană a cărei opinie ar putea fi de interes, inclusiv reprezentanți ai organizațiilor societății civile.

(5)   Membrii consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului propriu de procedură, să fie însoțiți la reuniuni de consilieri sau de experți.

(6)   Agenția asigură secretariatul consiliului de administrație.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (1) literele (c) și (d), articolului 25 alineatul (1), articolului 35 alineatul (6), articolului 29 alineatul (8) și articolului 53 alineatul (2), consiliul de administrație adoptă decizii pe baza unei majorități a membrilor săi cu drept de vot.

(2)   Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În absența unui membru cu drept de vot, dreptul de vot al acestuia poate fi exercitat de către supleantul său.

(3)   Președintele și vicepreședintele participă la vot.

(4)   Directorul executiv nu participă la vot.

(5)   Regulamentul de procedură al consiliului de administrație stabilește în mod detaliat modalitățile de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru.

(1)   Comitetul executiv:

(2)   Dacă este necesar, din motive de urgență, comitetul executiv poate lua anumite decizii provizorii în locul consiliului de administrație, în special privind aspecte de gestionare administrativă, inclusiv suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri, precum și privind chestiuni bugetare. Condițiile pentru a lua asemenea decizii provizorii sunt stabilite în regulamentul de procedură al consiliului de administrație.

(3)   Comitetul executiv este compus din președintele și vicepreședintele consiliului de administrație, din alți doi membri numiți de consiliul de administrație dintre membrii săi cu drept de vot și din cei doi reprezentanți ai Comisiei în consiliul de administrație.

Președintele Consiliului de administrație este, de asemenea, președintele comitetului executiv.

Directorul executiv ia parte la reuniunile Comitetului executiv în calitate de observator. Comitetul executiv poate să invite și alți observatori să participe la reuniunile sale.

(4)   Durata mandatului membrilor comitetului executiv este de patru ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă pe durata mandatului încetează calitatea acestora de membri ai consiliului de administrație, mandatul lor în comitetul executiv expiră automat la aceeași dată.

(5)   Comitetul executiv se reunește în ședință ordinară cel puțin de două ori pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea membrilor săi.

(6)   Comitetul executiv ia decizii pe baza consensului membrilor săi. În cazul în care comitetul executiv nu este în măsură să ia o decizie prin consens, chestiunea este înaintată Consiliului de administrație.

(7)   Consiliul de administrație stabilește regulamentul de procedură al comitetului executiv.

(1)   Directorul executiv este angajat ca agent temporar al agenției în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(2)   Consiliul de administrație numește directorul executiv dintr-o listă de cel puțin trei candidați propuși de Comisie, pe baza unei proceduri de selecție deschise și transparente. Procedura de selecție include publicarea unei cereri de exprimare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin alte mijloace de informare în masă adecvate. Comisia consultă consiliul de administrație cu privire la proiectul de cerere de exprimare a interesului. Comisia poate include în procedura de selecție un reprezentant al consiliului de administrație în calitate de observator.

Înainte de numirea de către consiliul de administrație în postul de director executiv, candidații de pe lista scurtă propuși de Comisie pot fi invitați, fără întârziere, să facă o declarație în fața comisiei sau comisiilor competente a sau ale Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei sau ai comisiilor respective. După audierea declarației și a răspunsurilor, Parlamentul European poate adopta un aviz în care să își exprime punctele de vedere și îl poate prezenta consiliului de administrație.

(3)   În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, agenția este reprezentată de președintele Consiliului de administrație.

(4)   Mandatul directorului executiv are o durată de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comisia realizează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanțelor directorului executiv, inclusiv contribuția prealabilă a consiliului de administrație, precum și atribuțiile și provocările viitoare ale agenției.

(5)   Consiliul de administrație, acționând în baza unei propuneri a Comisiei care ia în considerare evaluarea menționată la alineatul (4), poate prelungi o singură dată mandatul directorului executiv, pentru o perioadă de cel mult cinci ani.

Consiliul de administrație informează Parlamentul European dacă intenționează să prelungească mandatul directorului executiv. Înainte ca consiliul de administrație să ia decizia de prelungire a mandatului directorului executiv, directorul executiv poate fi invitat să facă, fără întârziere, o declarație în fața comisiei sau a comisiilor competente a sau ale Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei sau ale comisiilor respective.

(6)   Un director executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai participă la o altă procedură de selecție pentru același post după încheierea perioadei totale a mandatului său.

(7)   Directorul executiv poate fi demis din funcție numai printr-o decizie a consiliului de administrație, pe baza propunerii Comisiei. Parlamentul European și Consiliul sunt informate cu privire la motivele unei astfel de decizii într-un mod care să respecte pe deplin cerințele de confidențialitate aplicabile.

(8)   Consiliul de administrație adoptă deciziile referitoare la numirea, la prelungirea mandatului sau la demiterea din funcție a directorului executiv cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

(1)   Directorul executiv este responsabil de gestionarea agenției. Directorul executiv răspunde în fața consiliului de administrație.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație și ale comitetului executiv, directorul executiv își exercită atribuțiile în mod independent și nici nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau a oricărui alt organism.

(3)   Atunci când i se solicită, directorul executiv prezintă Parlamentului European un raport privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile. Consiliul îi poate solicita directorului executiv să prezinte un raport cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile.

(4)   Directorul executiv este reprezentantul legal al agenției.

(5)   Directorul executiv este responsabil de îndeplinirea atribuțiilor specifice agenției, prevăzute la articolul 5. În special, directorul executiv este responsabil pentru atribuțiile următoare:

(6)   Directorul executiv poate decide să detașeze unul sau mai mulți ofițeri de legătură pe lângă instituțiile Uniunii și pe lângă organele, oficiile și agențiile de resort ale Uniunii, pentru ca agenția să își poată îndeplini atribuțiile într-un mod eficace și eficient. Directorul executiv obține acordul prealabil al Comisiei și al consiliului de administrație. Deciziile de detașare ale unor ofițeri de legătură precizează domeniul de aplicare al activităților care urmează să fie desfășurate de ofițerii de legătură, într-o manieră care să evite costurile inutile și dublarea funcțiilor administrative ale agenției.

(7)   La solicitarea Parlamentului European sau a Consiliului, directorul executiv participă, fără întârzieri nejustificate, la reuniunile organizate de Parlamentul European sau de Consiliu, după caz, cu privire la orice subiect legat de mandatul agenției.

(1)   Comitetul științific este compus din cel puțin șapte și cel mult 15 oameni de știință, numiți de consiliul de administrație pe baza excelenței lor în domeniul științei și a independenței lor, în urma publicării unei cereri de exprimare interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin alte mijloace de informare în masă adecvate. Agenția informează comisia sau comisiile competente a sau ale Parlamentului European cu privire la numirile în cadrul comitetului științific și la activitatea acestuia. Procedura de selecție a membrilor comitetului științific garantează că domeniile de specialitate ale membrilor comitetului științific acoperă domeniile cele mai relevante pentru obiectivele agenției. Părțile implicate în numirea membrilor comitetului științific au drept obiectiv realizarea unui echilibru de gen în cadrul comitetului științific.

(2)   Membrii comitetului științific sunt numiți cu titlu personal pentru o perioadă de patru ani, care poate fi prelungită o singură dată.

(3)   Membrii comitetului științific sunt independenți și acționează în interesul public. Aceștia nici nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau a oricărui alt organism.

(4)   În cazul în care un membru nu mai îndeplinește criteriile de independență, acesta informează consiliul de administrație. De asemenea, consiliul de administrație poate, la propunerea unei treimi din membrii săi sau la propunerea Comisiei, să declare lipsa de independență din partea unui membru și să revoce din funcție membrul respectiv. Consiliul de administrație desemnează un nou membru pentru perioada rămasă din mandatul membrului respectiv în conformitate cu procedura ordinară aplicabilă numirii membrilor.

(5)   Comitetul științific emite un aviz în cazurile prevăzute de prezentul regulament sau cu privire la orice aspect științific referitor la activitățile agenției pe care consiliul de administrație sau directorul executiv îl supune atenției acestuia. Avizele comitetului științific sunt publicate pe website-ul agenției.

(6)   În scopul evaluării riscurilor prezentate de o nouă substanță psihoactivă sau de un grup de noi substanțe psihoactive, comitetul științific poate fi extins, în cazul în care directorul executiv consideră acest lucru necesar, la recomandarea președintelui comitetului științific, prin includerea unor experți în domeniile științifice relevante, pentru asigurarea unei evaluări echilibrate a riscurilor prezentate de noua substanță psihoactivă sau de grupul de noi substanțe psihoactive. Directorul executiv numește experții respectivi dintr-o listă de experți. Consiliul de administrație aprobă lista de experți o dată la patru ani.

(7)   Comitetul științific alege un președinte și un vicepreședinte pentru perioada mandatului comitetului științific. Președintele poate participa în calitate de observator la reuniunile consiliului de administrație.

(8)   Comitetul științific se întrunește cel puțin o dată pe an.

(9)   Lista membrilor comitetului științific este publicată și actualizată de agenție pe website-ul acesteia.

(1)   Prin intermediul Rețelei europene de informații privind drogurile și dependența de droguri (denumită în continuare „rețeaua Reitox”), statele membre contribuie la atribuția agenției de a colecta și de a raporta informații coerente și standardizate privind fenomenul drogurilor în întreaga Uniune. Rețeaua Reitox este formată din punctele naționale focale desemnate în conformitate cu articolul 33 și dintr-un punct focal al Comisiei.

(2)   Rețeaua Reitox alege un purtător de cuvânt și între unul și trei purtători de cuvânt adjuncți din rândul membrilor săi. Purtătorul de cuvânt reprezintă rețeaua Reitox în legătură cu agenția și are dreptul de a participa în calitate de observator la reuniunile consiliului de administrație.

(3)   Rețeaua Reitox se reunește în ședință ordinară cel puțin o dată pe an. Reuniunile sunt convocate și prezidate de agenție. În plus, rețeaua se întrunește la inițiativa purtătorului său de cuvânt sau la cererea a cel puțin o treime din membrii săi.

(1)   Fiecare țară participantă desemnează, prin măsuri naționale adecvate, juridice sau administrative, un punct focal național unic, înființat cu titlu permanent și având un mandat clar. Desemnarea punctului național focal și numirea șefului acestuia, precum și orice modificare adusă numirilor respective sunt comunicate agenției prin intermediul membrului național în consiliul de administrație.

(2)   Autoritatea națională responsabilă se asigură că punctului național focal i se încredințează atribuțiile prevăzute la articolul 34 alineatul (2). Șeful punctului național focal sau un supleant reprezintă punctul național focal din cadrul rețelei Reitox.

(3)   Punctele naționale focale sunt independente din punct de vedere științific și asigură calitatea datelor acestora.

(4)   Punctele naționale focale își planifică activitățile în avans și dispun de resurse financiare și umane adecvate alocate din bugetele naționale și cofinanțate de agenție în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a-și îndeplini mandatul și atribuțiile prevăzute în articolul 34 alineatul (2), și dispun de suficiente echipamente și instrumente pentru a-și sprijini activitățile lor zilnice.

(5)   Costurile de bază ale punctului național focal al fiecărui stat membru sunt cofinanțate prin intermediul unui grant acordat de agenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (1)-(4). Pentru a obține cofinanțarea respectivă, punctul focal național semnează anual un acord de grant cu agenția. Nivelul de cofinanțare este propus de directorul executiv, aprobat de consiliul de administrație și revizuit periodic. Agenția poate furniza ad hoc o finanțare suplimentară punctelor naționale focale pentru participarea la anumite proiecte specifice și pentru realizarea acestora.

(6)   Agenția evaluează punctele naționale focale în conformitate cu articolul 35.

(1)   Punctele naționale focale reprezintă interfața și sprijină interacțiunile dintre țările participante și agenție.

(2)   În vederea sprijinirii agenției în îndeplinirea atribuțiilor sale generale și specifice prevăzute la articolul 4 și la articolul 5 respectiv, contribuind astfel la o acțiune coordonată a Uniunii, fiecare punctele naționale focale are următoarele atribuții:

(3)   În funcție de capacitatea lor, punctele naționale focale pot, de asemenea, să monitorizeze, să analizeze și să interpreteze informațiile relevante în domeniile care intră sub incidența articolului 4. Punctele naționale focale furnizează agenției informațiile respective, precum și informații cu privire la politicile și soluțiile aplicate.

(4)   Punctele naționale focale stabilesc și mențin cooperarea necesară cu autoritățile, organismele, agențiile și organizațiile naționale și regionale competente pentru colectarea informațiilor de care au nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile în temeiul alineatului (2).

(5)   Atunci când colectează date în temeiul prezentului articol, punctele naționale focale se asigură, în limita posibilităților, că datele colectate sunt defalcate în funcție de sex sau de gen. Punctele naționale focale țin cont de aspectele politicii în materie de droguri sensibile la dimensiunea de gen atunci când colectează și prezintă date în temeiul prezentului articol. Punctele naționale focale nu transmit niciun fel de date care să permită identificarea persoanelor fizice sau a grupurilor mici de persoane fizice. Acestea se abțin de la transmiterea oricărei informații referitoare la anumite persoane fizice.

(1)   Agenția evaluează dacă fiecare punct focal național, prin îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la articolul 34 alineatul (2), contribuie la îndeplinirea atribuțiilor agenției. Astfel de evaluări nu vizează alte funcții ale organismului care găzduiește punctul național focal sau structura generală în care este integrat punctul național focal.

(2)   Evaluarea menționată la alineatul (1) se bazează pe informații relevante, care urmează să fie furnizate de punctul național focal. Dacă este necesar, agenția poate vizita punctul național focal.

(3)   Agenția prezintă fiecare evaluare pe care o realizează în temeiul alineatului (1) punctului național focal respectiv și autorității naționale competente în cauză. Evaluările pot cuprinde recomandări pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la articolul 34 alineatul (2) și poate stabili un calendar pentru punerea lor în aplicare și o ofertă de sprijin din partea agenției pentru punctele naționale focale cu scopul de a consolida capacitățile acestora.

(4)   În cazul în care au fost elaborate recomandări, însoțite de un calendar de punere în aplicare al acestora în temeiul alineatului (3), punctul național focal în cauză fie informează agenția că a acceptat recomandările, fie, în caz de dezacord, transmite agenției un aviz motivat scris.

(5)   Agenția informează consiliul de administrație cu privire la rezultatele evaluărilor efectuate în temeiul alineatului (1) în cadrul primei sale reuniuni după finalizarea evaluării de către agenție. În cazul unui dezacord între agenție și punctul național focal, astfel cum se menționează la alineatul (4) de la prezentul articol, agenția transmite evaluarea, recomandările și calendarul lor de punere în aplicare pentru a fi aprobate de consiliul de administrație în cadrul următoarei sale reuniuni cu majoritatea membrilor săi cu drept de vot, în conformitate cu articolul 23. Reprezentantul statului membru în cauză nu participă la acest vot.

(6)   În cazul în care, până la data specificată în evaluarea menționată la alineatul (1), punctul național focal nu își îndeplinește atribuțiile prevăzute la articolul 34 alineatul (2), consiliul de administrație decide, cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot, în cadrul primei sale reuniuni care urmează momentului specificat în evaluare, în conformitate cu articolul 23, dacă nu se acordă cofinanțarea până când punctul național focal nu își îndeplinește atribuțiile prevăzute la articolul 34 alineatul (2). Reprezentantul statului membru în cauză nu participă la votul respectiv.

(7)   Prima evaluare în temeiul alineatului (1) a fiecărui punct național focal trebuie efectuată de către agenție cel târziu la 3 iulie 2026. Ulterior, agenția evaluează punctele naționale focale la intervale regulate, după caz.

(1)   Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, consiliul de administrație adoptă un proiect de document unic de programare care conține programarea multianuală și anuală și toate documentele enumerate la articolul 32 din Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (30), pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv, după consultarea comitetului științific, ținând seama de avizul Comisiei și aflat în legătură cu programarea multianuală, după consultarea Parlamentului European. În cazul în care decide să nu urmeze anumite elemente din avizul Comisiei sau elementele rezultate în urma consultării Parlamentului European sau a comitetului științific, consiliul de administrație prezintă o justificare. Consiliul de administrație transmite documentul unic de programare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei până la data de 31 ianuarie a anului următor.

Documentul unic de programare devine definitiv după ce bugetul general al Uniunii este adoptat definitiv și, dacă este necesar, se modifică în consecință.

(2)   Programul anual de lucru cuprinde obiective detaliate și rezultatele preconizate, inclusiv indicatorii de performanță. Acesta cuprinde, de asemenea, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate și o indicație a resurselor financiare și umane alocate fiecărei acțiuni, în conformitate cu principiile care stau la baza întocmirii bugetului și ale gestionării pe activități. Programul anual de lucru trebuie să fie conform cu programul multianual de lucru menționat la alineatul (4). Programul anual de lucru indică în mod clar atribuțiile care au fost adăugate, modificate sau eliminate comparativ cu exercițiul financiar precedent.

Programarea multianuală sau anuală include informațiile cu privire la punerea în aplicare a cadrului de cooperare internațională menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (a) și cu privire la acțiunile legate de cadrul respectiv. Ea include și activitățile de cercetare și inovare planificate ale agenției, menționate la articolul 21.

(3)   Atunci când agenției i se încredințează o atribuție nouă, consiliul de administrație modifică programul anual de lucru adoptat.

Orice modificare substanțială a programului anual de lucru este adoptată prin aceeași procedură ca cea utilizată în cazul programului anual de lucru inițial. Consiliul de administrație poate delega directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului anual de lucru.

(4)   Programul multianual de lucru stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță. Acesta stabilește, de asemenea, programarea resurselor, inclusiv bugetul multianual și personalul.

Programarea resurselor se actualizează în fiecare an. Programarea strategică se actualizează după caz, în special pentru a ține seama de rezultatul evaluării menționate la articolul 51.

(5)   Programele multianuale și anuale de lucru sunt elaborate în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul delegat (UE) 2019/715.

(1)   Estimările privind toate veniturile și cheltuielile agenției sunt elaborate pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, și sunt înscrise în bugetul agenției.

(2)   Bugetul agenției este echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3)   Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile agenției cuprind:

(4)   Cuantumul și originea oricăror venituri menționate la alineatul (3) literele (b)-(e) se precizează în conturile anuale ale agenției și se detaliază clar în raportul anual privind gestiunea bugetară și financiară a agenției menționat la articolul 41 alineatul (3).

(5)   Cheltuielile agenției includ cheltuielile de remunerare a personalului, cheltuielile administrative și de infrastructură, precum și costurile de funcționare. Costurile de funcționare pot include cheltuieli în sprijinul punctelor naționale focale, astfel cum se menționează la articolul 33 alineatul (5).

(1)   Agenția poate furniza, la cerere, următoarele servicii suplimentare:

(2)   La propunerea directorului executiv și după consultarea Comisiei, consiliul de administrație stabilește, într-un mod transparent, metoda de calcul al taxelor și modalitatea de plată a acestora.

(3)   Taxele sunt proporționale cu costurile serviciilor furnizate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și sunt suficiente pentru a acoperi costurile respective. Taxele sunt stabilite la un nivel care să garanteze că sunt nediscriminatorii și că nu impun o sarcină financiară sau administrativă nejustificată asupra părților interesate.

(4)   Taxele trebuie stabilite la un nivel care să permită evitarea unui deficit sau a unei acumulări semnificative de excedent bugetar al agenției. În cazul în care un sold pozitiv semnificativ în buget, rezultat din furnizarea serviciilor acoperite de taxe, devine recurent, sau în cazul în care rezultă un sold negativ semnificativ ca urmare a furnizării serviciilor acoperite de taxe, consiliul de administrație revizuiește metoda de calcul al taxelor conform procedurii prevăzute la alineatul (2).

(5)   După caz, agenția include un raport privind taxele percepute și impactul acestora asupra bugetului agenției, ca parte a procedurii de prezentare a conturilor prevăzute la articolul 41.

(1)   În fiecare an, directorul executiv întocmește un proiect de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli ale agenției pentru exercițiul financiar următor, care include schema de personal, și îl transmite consiliului de administrație.

(2)   Pe baza proiectului menționat la alineatul (1), consiliul de administrație adoptă un proiect provizoriu de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli ale agenției pentru exercițiul financiar următor.

(3)   Proiectul provizoriu de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli ale agenției se transmite Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an. Consiliul de administrație transmite Comisiei proiectul final de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli până la data de 31 martie.

(4)   Comisia transmite autorității bugetare situația estimărilor de venituri și cheltuieli ale agenției împreună cu proiectul de buget general al Uniunii.

(5)   Pe baza situației estimărilor, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii estimările pe care le consideră necesare pentru planul de personal și valoarea subvenției care urmează să fie suportată din bugetul general și prezintă acest proiect autorității bugetare în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(6)   Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția acordată agenției.

(7)   Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a agenției.

(8)   Consiliul de administrație adoptă bugetul agenției cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot. Bugetul devine definitiv după ce bugetul general al Uniunii este adoptat definitiv. Dacă este necesar, bugetul este ajustat în consecință.

(9)   Regulamentului delegat (UE) 2019/715 se aplică pentru orice proiect imobiliar care poate avea implicații semnificative asupra bugetului agenției.

(1)   Directorul executiv execută bugetul agenției.

(2)   În fiecare an, directorul executiv transmite autorității bugetare toate informațiile relevante pentru procedurile de evaluare prevăzute la articolul 51.

(1)   Până la data de 1 martie a următorului exercițiu financiar, contabilul agenției transmite conturile provizorii către contabilul Comisiei și către Curtea de Conturi.

(2)   Până la data de 31 martie a următorului exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi conturile provizorii ale agenției, consolidate cu cele ale Comisiei.

(3)   Până la data de 31 martie a următorului exercițiu financiar, agenția transmite raportul privind gestiunea bugetară și financiară Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

(4)   După primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale Agenției în temeiul articolului 246 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (31), directorul executiv întocmește pe proprie răspundere conturile finale ale Agenției și le înaintează Consiliului de administrație în vederea obținerii unui aviz.

(5)   Până la data de 30 septembrie, directorul executiv transmite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia. Directorul executiv transmite răspunsul respectiv și consiliului de administrație.

(6)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenției.

(7)   Contabilul transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, până la data de 1 iulie următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, conturile finale, împreună cu avizul consiliului de administrație.

(8)   Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(9)   Directorul executiv transmite Parlamentului European, la cererea Parlamentului European, orice informații necesare pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 261 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(10)   La recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a anului N+2, descărcarea de gestiune în ceea ce privește execuția bugetului pentru anul N.

(1)   Personalului agenției i se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(2)   În cazul în care angajează personal din țări terțe în urma încheierii acordurilor menționate la articolul 54, agenția respectă Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(1)   Agenția poate recurge la experți naționali detașați sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de către agenție. Experților naționali detașați sau altor categorii de personal care nu sunt angajate de către agenție nu li se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)   Consiliul de administrație adoptă o decizie de stabilire a normelor privind detașarea experților naționali în cadrul agenției.

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de agenție.

(2)   Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (33) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție.

(3)   În termen de șase luni de la data primei sale reuniuni după 2 iulie 2024, consiliul de administrație stabilește măsurile de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1725 de către agenție, inclusiv cele privind numirea unui responsabil cu protecția datelor în cadrul agenției. Aceste măsuri sunt stabilite după consultarea cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.

(1)   Pentru a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 se aplică agenției.

(2)   Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne desfășurate de OLAF cel târziu la 1 octombrie 2023 și adoptă dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul respectiv.

(3)   Curtea de Conturi are competența de a-i audita, pe baza documentelor și la fața locului, pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea agenției.

(4)   În limitele mandatelor lor, OLAF și EPPO pot efectua investigații, care, în ceea ce privește OLAF, pot include, de asemenea, verificări și inspecții la fața locului pentru a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupție sau a avut loc orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau un contract finanțat de agenție, în conformitate cu dispozițiile și cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (34).

(5)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol, acordurile de lucru și acordurile cu organizațiile internaționale și cu țările terțe menționate la articolele 53 și 54, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile luate de agenție conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi și OLAF să desfășoare astfel de audituri și investigații menționate la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol, în conformitate cu competențele care le revin.

(1)   Agenția își adoptă propriile norme de securitate echivalente cu normele de securitate ale Comisiei pentru protecția informațiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 și (UE, Euratom) 2015/444. Normele de securitate ale agenției includ, printre altele, dispoziții privind schimbul, prelucrarea și stocarea unor astfel de informații.

(2)   Agenția poate face schimb de informații clasificate cu autoritățile relevante ale unei țări terțe sau ale unei organizații internaționale sau poate face schimb de IUEC cu un alt organ, oficiu sau agenție a Uniunii numai în temeiul unor acorduri administrative. Acordurile administrative trebuie să facă obiectul autorizării de către consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. În absența unui acord administrativ, orice comunicare excepțională ad-hoc a IUEC către un alt organ, oficiu sau agenție a Uniunii face obiectul unei decizii a directorului executiv, după consultarea Comisiei.

(1)   Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legislația aplicabilă contractului în cauză.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse într-un contract încheiat de agenție.

(3)   În materie de răspundere extracontractuală, agenția este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre, orice prejudiciu cauzat de departamentele sale sau de membrii personalului său în exercitarea atribuțiilor care le revin.

(4)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în litigiile privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile menționate la alineatul (3).

(5)   Răspunderea individuală a membrilor personalului față de agenție intră sub incidența Statutului funcționarilor sau a Regimului aplicabil celorlalți agenți.

(1)   Cel târziu la 3 iulie 2029 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia evaluează performanțele agenției în ceea ce privește obiectivele, mandatul, atribuțiile, procedurile și localizarea acesteia, în conformitate cu orientările Comisiei. Astfel de evaluări abordează, în special, o eventuală necesitate de modificare a mandatului agenției și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări. În prima sa evaluare, Comisia se apleacă cu atenție deosebită asupra modificărilor aduse mandatului și atribuțiilor agenției conferite prin prezentul regulament.

(2)   La fiecare a doua evaluare, Comisa evaluează, de asemenea, rezultatele obținute de agenție în raport cu obiectivele, cu mandatul și cu atribuțiile acesteia, inclusiv dacă continuarea activității agenției este justificată în raport cu obiectivele, cu mandatul și cu atribuțiile respective.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație un raport privind concluziile evaluărilor în temeiul prezentului articol. Concluziile evaluărilor se publică.

(1)   Agenția urmărește în mod activ să coopereze cu organizațiile internaționale și cu alte organisme, în special ale Uniunii, guvernamentale și neguvernamentale, precum și cu organismele tehnice cu competență în domeniile vizate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu asemenea organisme, în conformitate cu TFUE și cu dispozițiile privind competența unor asemenea organismele. Astfel de acorduri de lucru nu includ schimbul de informații clasificate.

(2)   Consiliul de administrație adoptă acorduri de lucru astfel cum se menționează la alineatul (1) pe baza unor proiecte prezentate de directorul executiv și după aprobarea prealabilă a Comisiei. În cazul în care Comisia nu aprobă astfel de acorduri de lucru, consiliul de administrație le poate adopta cu o majoritate de trei pătrimi dintre membrii săi cu drept de vot.

(3)   Consiliul de administrație adoptă completări sau modificări ale acordurilor de lucru existente, care au un domeniu de aplicare limitat și care nu modifică domeniul general de aplicare și intenția acordurilor de lucru, sau acorduri tehnice de lucru încheiate cu alte organisme tehnice, pe baza unor proiecte prezentate de directorul executiv și după informarea Comisiei.

(4)   Agenția publică pe website-ul său acordurile de lucru încheiate în temeiul prezentului articol.

(1)   Agenția este deschisă participării la activitățile sale a țărilor terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea în acest sens.

(2)   În temeiul dispozițiilor relevante ale acordurilor menționate la alineatul (1), se încheie acorduri care specifică, în special, caracterul, amploarea și modalitatea în care țările terțe în cauză vor participa la activitățile agenției, inclusiv dispoziții privind participarea la inițiativele întreprinse de agenție, contribuțiile financiare și personalul.

În ceea ce privește aspectele legate de personal, acordurile menționate la primul paragraf respectă Statutul funcționarilor.

(1)   Agenția menține cooperarea cu organizațiile competente ale societății civile, active în domeniile vizate de prezentul regulament la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional, în scopul consultărilor, al schimbului de informații și al punerii în comun a cunoștințelor prin implicarea respectivelor organizații ale societății civile. În acest scop, agenția desemnează un punct unic de contact sub autoritatea directorului executiv pentru a asigura furnizarea periodică de informații către organizațiile societății civile cu privire la activitățile sale, inclusiv prin crearea unui website dedicat sau prin alte mijloace relevante. Agenția permite organizațiilor societății civile să îi transmită date și informații relevante pentru activitățile sale.

(2)   Atunci când analizează subiecte specifice, agenția organizează, după caz, schimburi specifice cu organizații ale societății civile având calificări și experiență relevante pentru subiectul vizat.

(3)   Organizațiile societății civile menționate la alineatele (1) și (2) se înregistrează în registrul de transparență, instituit prin Acordul interinstituțional din 20 mai 2021 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind un registru de transparență obligatoriu (35). Agenția publică lista respectivelor organizații ale societății civile.

(1)   Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea agenției în statul membru în care se află sediul agenției, facilitățile care urmează să fie puse la dispoziție de statul membru respectiv și normele specifice aplicabile în statul membru respectiv membrilor consiliului de administrație, personalului agenției, inclusiv directorului executiv, și membrilor familiilor acestora, se stabilesc într-un acord privind sediul, încheiat între agenție și statul membru respectiv.

(2)   Statul membru în care se află sediul agenției asigură cele mai bune condiții posibile pentru a permite funcționarea armonioasă și eficientă a agenției, inclusiv școlarizare multilingvă și cu orientare europeană precum și conexiuni de transport adecvate.

(1)   Agenția este succesorul legal în ceea ce privește toate contractele încheiate, obligațiile asumate și proprietățile achiziționate de EMCDDA.

(2)   Prezentul regulament nu aduce atingere forței juridice a acordurilor și înțelegerilor încheiate de EMCDDA înainte de 2 iulie 2024.

(1)   Consiliul de administrație al EMCDDA își continuă activitatea și funcționează în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1920/2006 și al normelor stabilite în temeiul regulamentului respectiv până la numirea tuturor reprezentanților consiliului de administrație în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament.

(2)   Până la 1 aprilie 2024, statele membre trimit o notificare Comisiei cu privire la numele persoanelor pe care le-au numit în calitatea de membri titulari și supleanți ai consiliului de administrație, în conformitate cu articolul 23.

(3)   Consiliul de administrație instituit în conformitate cu articolul 23 se reunește pentru prima dată cel târziu la 3 august 2024. Cu această ocazie, consiliul de administrație își poate adopta propriul regulament de procedură.

(1)   Directorului EMCDDA numit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 îi revin, pentru perioada rămasă din mandatul său, responsabilitățile directorului executiv prevăzute la articolul 30 din prezentul regulament. Celelalte condiții ale contractului acestuia rămân neschimbate.

În cazul în care mandatul directorului EMCDDA se încheie între 1 iulie 2023 și 2 iulie 2024, și dacă mandatul respectiv nu a fost deja prelungit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1920/2006, acesta se prelungește automat până la 3 iulie 2025.

(2)   În cazul în care directorul numit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 nu dorește sau nu poate să acționeze în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, consiliul de administrație desemnează un director executiv interimar pentru a exercita atribuțiile directorului executiv pentru o perioadă care să nu depășească 18 luni, până la efectuarea numirii directorului executiv în conformitate cu articolul 29 alineatul (2).

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 se abrogă de la 2 iulie 2024. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

(2)   Normele interne adoptate de consiliul de administrație în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1920/2006 rămân în vigoare după 2 iulie 2024, cu excepția cazului în care se decide altfel de către consiliul de administrație în aplicarea prezentului regulament.