10.6.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/3

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/980 AL COMISIEI

din 7 iunie 2017

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare privind formularele, modelele și procedurile standard pentru cooperarea în ceea ce privește activitățile de supraveghere, verificările la fața locului, investigațiile și schimbul de informații între autoritățile competente efectuate în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (1), în special articolul 80 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Directiva 2014/65/UE stabilește obligații privind cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente. Ca parte a procedurilor respective, o autoritate competentă poate solicita autorității competente a altui stat membru să coopereze în ceea ce privește o verificare la fața locului sau o investigație.

(2)

Pentru a asigura faptul că autoritățile competente sunt în măsură să coopereze și să facă schimb de informații în mod eficient și în timp util în sensul Directivei 2014/65/UE și să își acorde asistență reciprocă deplină, este oportun să se stabilească procedurile, modelele și formularele care să fie utilizate de autoritățile competente pentru o astfel de cooperare și un astfel de schimb de informații, inclusiv pentru transmiterea cererilor de cooperare sau de schimb de informații, a confirmărilor de primire și a răspunsurilor la aceste cereri.

(3)

Pentru a asigura faptul că autoritățile solicitate tratează cererile de cooperare sau de informații în mod eficient și rapid, toate cererile ar trebui să indice în mod clar motivul solicitării cooperării sau al schimbului de informații. În afară de utilizarea de modele și de formulare pentru cererile de cooperare sau de informații și pentru răspunsurile la astfel de cereri, procedurile de cooperare și de schimb de informații ar trebui să permită și să faciliteze comunicarea, consultarea și interacțiunea dintre autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată, pe parcursul întregului proces.

(4)	Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și în special principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(5)	Din motive de coerență și pentru a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și cele ale Directivei 2014/65/UE să se aplice de la aceeași dată.

(6)	Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”).

(7)

ESMA nu a efectuat consultări publice cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament și nici nu a analizat costurile și beneficiile potențiale ale introducerii de formulare, modele și proceduri standard destinate utilizării de către autoritățile competente relevante, deoarece acest demers ar fi fost disproporționat în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul standardelor respective, având în vedere că destinatarii acestora vor fi doar autoritățile competente naționale ale statelor membre, și nu participanții la piață.

(8)	ESMA a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Puncte de contact

(1)   Autoritățile competente desemnează puncte de contact pentru comunicarea cererilor de cooperare sau de schimb de informații transmise în temeiul articolului 80 și, respectiv, al articolului 81 din Directiva 2014/65/UE. Acestea publică detaliile referitoare la punctele lor de contact pe site-urile lor web.

(2)   Autoritățile competente comunică ESMA detaliile referitoare la punctele lor de contact. ESMA păstrează și actualizează o listă a punctelor de contact desemnate în conformitate cu alineatul (1), pentru uzul autorităților competente.

Articolul 2

Cererea de cooperare sau de schimb de informații

(1)   Autoritatea solicitantă transmite cererea de cooperare sau de schimb de informații pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice, utilizând formularul prevăzut în anexa I. Aceasta adresează cererea punctului de contact al autorității solicitate.

(2)   În cazurile urgente, autoritatea solicitantă poate formula cererea de cooperare sau de schimb de informații verbal, cu condiția confirmării ulterioare în scris a cererii întrun interval de timp rezonabil, cu excepția cazului în care autoritatea solicitată este de acord să se procedeze altfel.

(3)   Autoritatea solicitantă poate anexa la cerere orice document sau material justificativ pe care îl consideră necesar pentru a sprijini cererea.

Articolul 3

Confirmarea de primire

În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de cooperare sau de schimb de informații de către punctul de contact al autorității solicitate, aceasta transmite o confirmare de primire autorității solicitante, utilizând formularul prevăzut în anexa II.

Articolul 4

Răspunsul la o cerere de cooperare sau de schimb de informații

(1)   Autoritatea solicitată răspunde unei cereri de cooperare sau de schimb de informații pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice, utilizând formularul prevăzut în anexa III. Cu excepția cazului în care autoritatea solicitantă specifică altfel, răspunsul este adresat punctului de contact al autorității solicitante.

(2)   Autoritatea solicitată dă curs cererilor de cooperare sau de schimb de informații în așa fel încât să se asigure faptul că orice acțiune de reglementare necesară este întreprinsă fără întârzieri nejustificate, ținând seama de complexitatea cererii și de necesitatea implicării unor terți sau a altei autorități.

Articolul 5

Proceduri de transmitere și de tratare a unei cereri de cooperare sau de schimb de informații

(1)   Autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată comunică referitor la cererea de cooperare sau de schimb de informații fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice, în funcție de acela dintre cele două mijloace de comunicare care este mai rapid și ținând seama în mod corespunzător de aspectele legate de confidențialitate, de timpul necesar pentru transmiterea corespondenței, de volumul materialului care urmează a fi comunicat și de ușurința cu care autoritatea solicitantă poate avea acces la informații. În special, autoritatea solicitantă răspunde prompt la orice clarificare de care are nevoie autoritatea solicitată.

(2)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă atunci când anticipează că va răspunde cu o întârziere de peste cinci zile lucrătoare față de data de răspuns estimată în confirmarea de primire.

(3)   Atunci când cererea a fost calificată de către autoritatea solicitantă ca fiind urgentă, autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă convin în privința frecvenței cu care autoritatea solicitată va informa autoritatea solicitantă cu privire la stadiul tratării cererii și în privința datei la care preconizează că îi va transmite un răspuns.

(4)   Autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă cooperează pentru a depăși orice dificultăți care pot apărea atunci când se dă curs unei cereri.

Articolul 6

Procedura privind cererile prin care se solicită să se ia o declarație unei persoane

(1)   În cazul în care autoritatea solicitantă include în cererea sa o solicitare de a se lua o declarație unei persoane, autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă, sub rezerva restricțiilor juridice sau a constrângerilor existente și a oricăror diferențe între cerințele procedurale, analizează și iau în considerare:

(a)	drepturile persoanei sau persoanelor cărora urmează să le fie luate declarațiile;

(b)	rolul personalului autorității solicitate și al celui al autorității solicitante în luarea declarației;

(c)

dacă persoana căreia urmează să îi fie luată declarația are dreptul să fie asistată de un reprezentant legal și, dacă da, în ce măsură reprezentantul legal poate oferi asistență în timpul luării declarației, inclusiv în ceea ce privește orice înregistrare a declarației sau raport privind declarația;

(d)	dacă declarația trebuie luată pe bază de voluntariat sau în mod obligatoriu, în cazurile în care există această distincție;

(e)	dacă, pe baza informațiilor disponibile la momentul transmiterii cererii, persoana căreia urmează să îi fie luată declarația este martor în cadrul unei investigații sau face obiectul unei investigații;

(f)	dacă, pe baza informațiilor disponibile la momentul transmiterii cererii, declarația ar putea fi utilizată sau se intenționează să fie utilizată în cercetări penale;

(g)	admisibilitatea declarației în jurisdicția autorității solicitante;

(h)	înregistrarea declarației și procedurile aplicabile, inclusiv dacă procesul-verbal aferent declarației va fi redactat simultan cu aceasta sau se va efectua un rezumat scris ori o înregistrare audio sau audiovizuală;

(i)	procedurile privind certificarea sau confirmarea declarației de către persoanele care dau declarația, inclusiv precizarea dacă acest lucru va avea loc după luarea declarației.

(2)   Autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă se asigură că au fost instituite măsurile necesare pentru ca personalul lor să acționeze eficient, inclusiv măsuri care să permită personalului să convină asupra oricăror informații suplimentare care pot fi necesare, inclusiv asupra:

(a)	planificării datelor;

(b)	listei de întrebări care să îi fie adresate persoanei căreia urmează să îi fie luată declarația și revizuirii acesteia;

(c)	aranjamentelor de călătorie, incluzând asigurarea faptului că autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă se pot întâlni pentru a discuta chestiunea respectivă înainte de luarea declarației;

(d)	prevederilor în materie de traducere.

Articolul 7

Procedura aplicabilă în cazul cererilor de efectuare a unei verificări la fața locului sau a unei investigații

(1)   Atunci când se transmite o cerere de efectuare a unei verificări la fața locului sau a unei investigații, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată se consultă cu privire la modalitatea optimă prin care să se asigure eficacitatea cererii de cooperare, ținând seama de articolul 80 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2014/65/UE, analizând inclusiv dacă este avantajos ca verificarea la fața locului sau investigația să fie efectuată în comun.

Atunci când decid modalitatea optimă prin care să se asigure eficacitatea cererii de cooperare, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată iau în considerare cel puțin următoarele:

(a)	conținutul cererii de cooperare primite de la autoritatea solicitantă, inclusiv eventualele sugestii cu privire la oportunitatea efectuării în comun a investigației sau a verificării la fața locului;

(b)	dacă cele două autorități efectuează fiecare separat o investigație referitor la o chestiune cu implicații transfrontaliere și dacă nu ar fi mai oportun să se abordeze chestiunea respectivă prin colaborarea dintre cele două autorități;

(c)	cadrul juridic și de reglementare din jurisdicția fiecărei autorități, asigurându-se faptul că ambele autorități cunosc bine constrângerile și limitările juridice potențiale cu privire la conduita lor și la orice proceduri ce pot urma, inclusiv orice probleme legate de principiul ne bis in idem;

(d)	managementul și conducerea necesare pentru investigația sau verificarea la fața locului;

(e)	alocarea resurselor și desemnarea personalului responsabil de efectuarea investigației sau a verificărilor la fața locului;

(f)	posibilitatea de a elabora un plan de acțiune comun și de a programa activitățile fiecărei autorități;

(g)	stabilirea acțiunilor care trebuie întreprinse, împreună sau separat, de către fiecare autoritate;

(h)	schimbul de informații colectate între cele două autorități și raportarea către cealaltă autoritate a rezultatelor acțiunilor întreprinse individual;

(i)	alte aspecte care sunt relevante în funcție de caz.

(2)   Atunci când autoritatea solicitată efectuează ea însăși verificarea sau investigația, aceasta informează în permanență autoritatea solicitantă cu privire la stadiul activităților respective și îi prezintă constatările sale în timp util.

(3)   Atunci când autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată decid să efectueze în comun o investigație sau o verificare la fața locului, acestea:

(a)	rămân permanent în contact, pentru a coordona procesul de colectare a informațiilor și constatarea faptelor;

(b)	lucrează îndeaproape și cooperează la efectuarea în comun a investigației sau a verificării la fața locului;

(c)	identifică dispozițiile juridice specifice care fac obiectul investigației sau al verificării la fața locului;

(d)

după caz, convin cel puțin asupra următoarelor: (i) elaborarea unui plan de acțiune comun care să specifice conținutul, natura și calendarul acțiunilor care urmează să fie întreprinse, inclusiv alocarea responsabilităților în ceea ce privește obținerea rezultatelor acțiunilor, ținând seama de prioritățile fiecărei autorități; (ii) identificarea și evaluarea oricăror limitări sau constrângeri de ordin juridic și a oricăror diferențe între procedurile lor cu privire la acțiunea de investigare sau de asigurare a respectării legislației ori între orice alte proceduri, inclusiv privind drepturile oricărei persoane care face obiectul unei investigații; (iii) identificarea și evaluarea privilegiilor juridice profesionale specifice care pot avea un impact asupra procedurilor aferente investigației și asupra procedurilor aferente asigurării respectării legislației, inclusiv asupra autoincriminării; (iv) strategia privind publicul și presa; (v) în ce scop se intenționează a fi folosite informațiile pe care și le transmit autoritățile.

Articolul 8

Schimburi de informații nesolicitate

(1)   Atunci când o autoritate competentă deține informații pe care le consideră a fi utile altei autorități competente în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul Directivei 2014/65/UE sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3), aceasta transmite informațiile respective pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice punctului de contact al celeilalte autorități competente.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care autoritatea competentă care transmite informațiile consideră că acestea trebuie trimise urgent, aceasta poate comunica inițial informațiile verbal, cu condiția transmiterii ulterioare în scris a informațiilor într-un interval de timp rezonabil, cu excepția cazului în care autoritatea care primește informațiile este de acord să se procedeze altfel.

(3)   O autoritate care trimite informații nesolicitate trebuie să utilizeze formularul prevăzut în anexa III, identificând mai ales aspectele legate de confidențialitatea informațiilor.

Articolul 9

Cerința notificării autorităților competente

(1)   Atunci când, în temeiul articolului 80 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, o autoritate competentă a unei piețe reglementate abordează în mod direct societăți de investiții care sunt membri sau participanți de la distanță pe piața reglementată respectivă, aceasta informează autoritatea competentă a statului membru de origine al membrului sau al participantului de la distanță, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice, utilizând formularul prevăzut în anexa IV la prezentul regulament, imediat după ce a contactat membrul sau participantul de la distanță, cu excepția cazului în care autoritatea statului membru de origine al membrului sau al participantului de la distanță și-a exprimat în prealabil în scris acordul de a fi informată prin alte mijloace de comunicare.

(2)   În cazul în care motivul abordării membrului sau participantului de la distanță pe piața reglementată este urgent, autoritatea competentă a pieței reglementate respective poate, din motive justificate, să efectueze notificarea verbal, cu condiția efectuării ulterioare în scris a notificării într-un interval de timp rezonabil, cu excepția cazului în care autoritatea solicitată este de acord să se procedeze altfel.

Articolul 10

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 3 ianuarie 2018.

---

(1)  JO L 173, 12.6.2014, p. 349.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

---

---

---

---

---