ANEXĂ

DECLARAȚIE PRIVIND COMPETENȚELE CE ÎI REVIN UNIUNII EUROPENE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CHESTIUNILE REGLEMENTATE DE PROTOCOLUL PENTRU ELIMINAREA COMERȚULUI ILICIT CU PRODUSE DIN TUTUN

(ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 44 DIN PROTOCOL)

Uniunea Europeană (UE) prezintă, în conformitate cu articolul 44 din Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului (denumit în continuare „protocolul CCCT”), următoarea declarație de competențe, care precizează categoriile și domeniile de politică în privința cărora statele membre ale UE au atribuit UE competențe în domeniile reglementate de protocolul CCCT.

1.   Principii generale

Categoriile și domeniile de competență ale Uniunii sunt prezentate la articolele 2-6 din TFUE. În cazul în care tratatele atribuie UE competență exclusivă într-un domeniu determinat, numai UE poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de UE sau pentru a pune în aplicare actele UE. În cazul în care tratatele atribuie UE o competență partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, UE și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acel domeniu. Statele membre își exercită competența în măsura în care UE nu și-a exercitat competența. Statele membre își exercită din nou competența în măsura în care UE a hotărât să înceteze să și-o mai exercite.

În ceea ce privește încheierea acordurilor internaționale, numai UE are competența de a acționa în cazul domeniilor de politică enumerate la articolul 3 alineatul (1) din TFUE. În cazul domeniilor de politică enumerate la articolul 4 alineatul (2) din TFUE, competența este partajată între UE și statele membre, dar numai UE are competența de a acționa atunci când acțiunea avută în vedere este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă ori dacă dispozițiile acordului pot afecta normele comune sau pot modifica domeniul de aplicare al acestora în sensul articolului 3 alineatul (2) din TFUE; dacă nu este vorba de o astfel de situație [și anume, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la articolul 3 alineatul (2) din TFUE], statele membre își pot exercita competența de a acționa în aceste domenii de politică.

Orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate intră în sfera de competență a statelor membre ale UE.

UE va notifica în mod corespunzător orice modificare importantă a sferei sale de competențe, în conformitate cu articolul 44 din protocol, fără ca acest fapt să constituie o premisă pentru exercitarea competenței sale cu privire la chestiunile reglementate de protocolul CCCT.

2.   Competența exclusivă a UE

2.1.   UE deține competența exclusivă de a acționa în ceea ce privește chestiunile reglementate de protocolul CCCT care intră sub incidența politicii comerciale comune a UE (articolul 207 din TFUE).

2.2.   În plus, UE deține competența exclusivă de a acționa în ceea ce privește aspectele reglementate de protocolul CCCT care intră sub incidența cooperării vamale (articolul 33 din TFUE), apropierii legislațiilor în cadrul pieței interne (articolele 113 și 114 din TFUE), cooperării judiciare în materie penală (articolul 82 din TFUE) și definirii infracțiunilor (articolul 83 din TFUE), însă numai în măsura în care dispozițiile unui act al Uniunii stabilesc norme comune care pot fi afectate sau al căror domeniu de aplicare poate fi modificat de dispozițiile protocolului CCCT.

Lista de mai jos a actelor Uniunii ilustrează măsura în care Uniunea și-a exercitat competența internă în aceste domenii în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Sfera competenței exclusive a Uniunii care rezultă din aceste acte trebuie evaluată în raport cu dispozițiile precise ale fiecărei măsuri, în special în ce măsură respectivele dispoziții stabilesc norme comune care riscă să fie afectate sau al căror domeniu de aplicare riscă să fie modificat de dispozițiile protocolului CCCT sau ale unui act adoptat în cadrul punerii în aplicare a acestuia.

3.   Competența statelor membre

Statele membre își păstrează competența de a acționa în ceea ce privește alte chestiuni reglementate de protocolul CCCT care nu sunt menționate în secțiunile 2.1 și 2.2, în privința cărora UE nu deține competența exclusivă de a acționa.