9.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/158

(1)

Decizia 2010/221/UE a Comisiei (2) permite anumitor state membre să aplice restricții în ceea ce privește introducerea pe piață și importul unor transporturi de animale acvatice, pentru a preveni introducerea anumitor boli pe teritoriul lor, cu condiția să fi demonstrat că teritoriile lor sau anumite zone delimitate ale acestora sunt indemne de astfel de boli sau să fi instituit un program de eradicare sau de supraveghere pentru obținerea acestui statut. Statele membre care au un program de eradicare aprobat pentru una sau mai multe dintre bolile respective pot, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din respectiva decizie, să aplice restricții privind introducerea pe piață și importul în ceea ce privește bolile respective numai până la 31 decembrie 2015.

(2)

Decizia 2010/221/UE prevede că statele membre și regiunile acestora enumerate în anexa I la decizia menționată sunt considerate indemne de bolile enumerate în anexa respectivă. În plus, Decizia 2010/221/UE a aprobat programele de eradicare adoptate de anumite state membre în ceea ce privește zonele și bolile enumerate în anexa II la decizia respectivă. Decizia respectivă aprobă, de asemenea, programele de supraveghere referitoare la virusul herpetic al stridiilor 1 μvar (OsHV-1μVar) adoptate de anumite state membre în ceea ce privește zonele prezentate în anexa III la decizie.

(3)

În conformitate cu articolul 43 din Directiva 2006/88/CE, Finlanda a prezentat Comisiei o cerere de autorizare a restricțiilor de introducere pe piață și la import privind transporturile de animale acvatice în scopul de a împiedica introducerea alphavirusului salmonidelor (SAV) în partea continentală a teritoriului său. Principala justificare pentru cererea Finlandei este faptul că SAV poate provoca boli grave ale peștilor, precum boala pancreatică (PD) și boala somnului (SD), la speciile predispuse la aceste boli. Aceste boli sunt transmise cu ușurință și există indicii că provoacă pierderi substanțiale în special pentru crescătoriile de somon de Atlantic (Salmo salar), însă populațiile de păstrăv-curcubeu (Oncorhynchus mykiss) și de păstrăv comun (Salmo trutta) pot fi, de asemenea, puternic afectate. Finlanda are o producție anuală substanțială din aceste specii, crescute atât pentru producția de alimente, cât și în scopuri de repopulare. Aceste specii trebuie să fie protejate împotriva introducerii SAV.

(4)

Infecția cu SAV este definită în Codul sanitar pentru animale acvatice („Codul acvatic”) al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) ca o infecție cu un virus de orice subtip de SAV din genul Alphavirus, familia Togaviridae. Aceste infecții sunt cu declarare obligatorie la OIE din 2014 și metodele de diagnostic pentru detectarea și identificarea agentului patogen sunt stabilite în Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice al OIE (Manualul OIE pentru mediul acvatic). În plus, Codul acvatic conține recomandări specifice pentru atingerea și menținerea statutului de indemn de boală în ceea ce privește SAV și pentru importarea și tranzitul de animale acvatice și produse derivate dintr-o țară care nu este declarată indemnă de infecțiile cu SAV.

(5)

Pentru documentarea listei regiunilor sale continentale care sunt indemne de SAV, Finlanda a furnizat informații care descriu sistemul său de control și obligația de notificare a bolilor animalelor acvatice și, în plus, care descriu sistemele de supraveghere care sunt în vigoare. Aceste informații, care confirmă că supravegherea pasivă pentru SAV este în vigoare de la desemnarea în 2010 ca boală cu declarare obligatorie în conformitate cu legislația finlandeză, iar supravegherea direcționată s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani, din 2013 până în 2014, cu ajutorul metodelor de diagnostic în conformitate cu Manualul acvatic al OIE, sprijină evaluarea părților continentale ale Finlandei ca fiind indemne de SAV.

(6)

În plus, Finlanda a furnizat informații care descriu situația epidemiologică în ceea ce privește SAV în bazinele hidrografice comune cu Norvegia, Suedia și Rusia, precum și măsurile de biosecuritate în vigoare pentru a preveni posibilul transfer de SAV din zonele de coastă în zonele continentale ale Finlandei. Aceste informații arată că măsurile în vigoare sunt conforme cu recomandările OIE și, prin urmare, sprijină, de asemenea, poziția conform căreia părțile continentale din Finlanda pot fi considerate ca fiind indemne de SAV.

(7)

Pe baza recunoașterii de către OIE a SAV ca boală contagioasă gravă care afectează anumite specii de salmonide și pe baza informațiilor furnizate de Finlanda cu privire la actuala stare de sănătate în ceea ce privește SAV și posibilul impact economic și ecologic al introducerii SAV în partea continentală a Finlandei, aplicarea anumitor restricții privind introducerea pe piață și la import în conformitate cu articolul 43 din Directiva 2006/88/CE pentru a preveni astfel de introduceri este justificată și ar trebui aprobată. Prin urmare, alphavirusul salmonidelor (SAV) ar trebui să fie inclus în lista din anexa I la Decizia 2010/221/UE pentru părțile continentale ale teritoriului Finlandei.

(8)

Regatul Unit este înscris pe lista care figurează în anexa I la Decizia 2010/221/UE cu teritoriul Marii Britanii, cu excepția golfului Whitstable din Kent, a estuarului Blackwater și a râului Crouch din Essex, precum și a portului natural Poole din Dorset, recunoscute ca fiind indemne de OsHV-1μVar.

(9)

Regatul Unit a notificat Comisiei faptul că recent s-a detectat OsHV-1μVar în râul Roach din Essex și într-o zonă în afara golfului Whitstable pe coasta de nord a comitatului Kent. În plus, ca rezultat al unei evaluări epidemiologice în urma detectării în râul Roach, compartimentul neindemn din Essex este extins pentru a include compartimentul neindemn existent din Blackwater și Râul Colne. În cele din urmă, Regatul Unit a notificat detectarea OsHV-1μVar în râul Teign din Devon. Aceste zone nu ar mai trebui recunoscute ca fiind indemne de această boală. Delimitările geografice pentru teritoriile Regatului Unit recunoscute ca indemne de OsHV-1μVar ar trebui modificate în consecință.

(10)

Părțile continentale ale teritoriului Suediei sunt listate în anexa II la Decizia 2010/221/UE ca teritorii supuse unui program de eradicare aprobat, referitor la boala bacteriană a rinichiului (BKD). De asemenea, zonele litorale ale teritoriului Suediei sunt enumerate în anexa respectivă cu un program de eradicare aprobat în ceea ce privește necroza pancreatică infecțioasă (NPI).

(11)

Suedia a raportat Comisiei că, în cursul ultimilor trei ani de supraveghere, în zonele care fac obiectul unui program de eradicare aprobat, cinci ferme au înregistrat un rezultat pozitiv la testul pentru BKD. Exploatațiile respective sunt în prezent supuse unor măsuri de control și de eradicare în vederea stabilirii statutului de indemn de boală. Pentru a urmări aceste ferme și pentru a se putea face o evaluare globală a întregului program împotriva BKD, Suedia a solicitat o prelungire a perioadei pentru care poate să aplice restricțiile de introducere pe piață și la import în ceea ce privește boala respectivă, astfel cum este prevăzut în Decizia 2010/221/UE. Având în vedere rezultatele programului, această prelungire este adecvată.

(12)

În ceea ce privește NPI, atât Finlanda, cât și Suedia au solicitat anterior Comisiei o evaluare a abordării și a sferei de aplicare viitoare a programelor de supraveghere și de eradicare referitoare la boala respectivă. În prezent, definiția NPI este interpretată ca incluzând toate genogrupurile virusului NPI. Doar tulpinile genogrupului 5 al virusului NPI se cunoaște că provoacă moartea și boala clinică la salmonidele de crescătorie din Europa. Prin urmare, celelalte genogrupuri nu ar trebui să fie incluse în aceste programe de eradicare. Cu toate acestea, o decizie cu privire la acest aspect poate fi luată numai pe baza unei evaluări științifice ample. O astfel de evaluare nu a fost efectuată până în prezent. Până la încheierea unei astfel de evaluări, este oportună prelungirea programelor de eradicare a NPI ale Suediei aflate în curs și, prin urmare, posibilitatea de a aplica restricții privind introducerea pe piață și la import, astfel cum se prevede în Decizia 2010/221/UE.

(13)

Evaluările referitoare la bolile transmisibile ale animalelor care pot face obiectul măsurilor naționale vor fi efectuate de către Comisie în cadrul prevăzut de noua legislație sanitar-veterinară a Uniunii. Având în vedere acest lucru, este oportun să se prelungească termenul stabilit la articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2010/221/UE pentru aplicarea anumitor măsuri naționale până în momentul în care aceste evaluări sunt încheiate și până la intrarea în vigoare a noii legislații sanitar-veterinare a Uniunii, care este prevăzută să aibă loc în 2021.

(14)

Anexa III la Decizia 2010/221/UE enumeră șapte compartimente ale teritoriului Irlandei vizate de un program de supraveghere aprobat privind OsHV-1μVar. Irlanda a informat recent Comisia că virusul OsHV-1μVar nu a fost detectat în golful Gweebara (compartimentul 2) și golful Kenmare (compartimentul 7). Prin urmare, aceste compartimente ar trebui eliminate din zonele enumerate în anexa III.

(15)

Irlanda a depus ulterior o declarație privind statutul de indemn de boală în ceea ce privește OsHV-1μVar pentru celelalte cinci compartimente enumerate în anexa III la Decizia 2010/221/UE și un nou compartiment A: incubatorul din golful Tralee. Declarația respectivă este în conformitate cu cerințele pentru declarațiile privind statutul de indemn de boală prevăzute în Directiva 2006/88/CE. În consecință, următoarele compartimente ale teritoriului Irlandei ar trebui considerate ca indemne de virusul OsHV-1μVar și, în consecință, incluse în anexa I la Decizia 2010/221/UE: compartimentul 1: golful Sheephaven, compartimentul 3: golfurile Killala, Broadhaven și Blacksod, compartimentul 4: golful Streamstown, compartimentul 5: golfurile Bertraghboy și Galway, compartimentul 6: golful Poulnashaary și compartimentul A: incubatorul din golful Tralee.

(16)

Deoarece declarația Irlandei demonstrează statutul de indemn de boală al tuturor celorlalte cinci compartimente enumerate în anexa III la Decizia 2010/221/UE, programul de supraveghere pentru virusul OsHV-1μVar pentru demonstrarea statutului de indemn de boală, astfel cum este indicat în anexa menționată anterior, nu va mai fi aplicabil pentru compartimentele enumerate din Irlanda. Prin urmare, intrarea referitoare la Irlanda din anexa III ar trebui eliminată.

(17)

Articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2010/221/UE limitează, în timp, aplicarea anumitor măsuri naționale în conformitate cu articolul 43 din Directiva 2006/88/CE, până la 31 decembrie 2015. Pentru a se evita orice întrerupere în aplicarea acestor măsuri, modificările propuse ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,