ANEXA I

Aplicarea regulamentelor CEE-ONU

Nr. regulamentului CEE-ONU	Subiect	Seria de amendamente	Trimitere JO	Aplicabilitate
14	Punctele de ancorare a centurilor de siguranță, sistemele de ancorare ISOFIX și punctele de ancorare superioare ISOFIX	Suplimentul 1 la seria 07 de amendamente	JO L 109, 28.4.2011, p. 1	T și C
16	Centurile de siguranță, sistemele de fixare și sistemele de siguranță pentru copii	Suplimentul 1 la seria 06 de amendamente	JO L 233, 9.9.2011, p. 1	T și C
43	Geamuri de securitate	Suplimentul 12 la seria 00 de amendamente	JO L 230, 31.8.2010, p. 119	T și C
60	Comenzi acționate de conducător – identificarea comenzilor, a lămpilor de avertizare și a lămpilor indicatoare (motorete/motociclete)		JO L 95, 31.3.2004, p. 10	T și C
79	Echipament de direcție	Suplimentul 3 la seria 01 de amendamente și Rectificarea din 20 ianuarie 2006	JO L 137, 27.5.2008, p. 25	T și C

Notă explicativă:

Faptul că o componentă este inclusă în listă nu determină obligativitatea instalării acesteia. Totuși, pentru anumite componente, sunt prevăzute cerințe de instalare obligatorie în alte anexe la prezentul regulament.

ANEXA II

Recunoașterea rapoartelor de încercare emise pe baza codurilor OCDE în scopul omologării UE de tip

Raport de încercare pe baza codului OCDE nr.	Subiect	Ediția	Aplicabilitate	Baza pentru alternativa la raportul UE de încercare
3	Încercări oficiale ale structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere (încercarea dinamică)	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T1, T4.2 și T4.3	anexa VI și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)
4	Încercări oficiale ale structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere (încercare statică)	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T1/C1, T4.2/C4.2 și T4.3/C4.3	anexa VIII și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)
5	Măsurarea oficială a zgomotului la postul (posturile) de conducere de pe tractoarele agricole și forestiere	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T și C	anexa XIII
6	Încercarea oficială a structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți cu ecartament îngust	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T2, T3 și T4.3	anexa IX și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)
7	Încercarea oficială a structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți cu ecartament îngust	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T2/C2, T3/C3 și T4.3/C4.3	anexa X și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)
8	Încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere cu șenile	Ediția 2015 — iulie 2014 —	C1, C2, C4.2 și C4.3	anexa VII și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)
10	Încercări oficiale ale structurilor de protecție împotriva căderii de obiecte ale tractoarelor agricole și forestiere	Ediția 2015 — iulie 2014 —	T și C	anexa XI partea C

ANEXA III

Dispoziții cu privire la procedurile de omologare de tip, inclusiv cerințele referitoare la încercare virtuală

1.   Procesul de omologare de tip

La primirea unei cereri de omologare de tip pentru vehicul, autoritatea de omologare:

1.1.

verifică dacă toate certificatele de omologare UE de tip emise și rapoartele de încercare eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv al vehiculului și corespund cerințelor specificate;

1.2.

se asigură, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în documentul informativ al vehiculului se regăsesc în datele cuprinse în dosarele de omologare și în certificatele de omologare UE de tip, conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

1.3.

efectuează sau dispune efectuarea, pe un lot de probă din tipul de vehicule supus omologării, de inspecții ale componentelor sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul/vehiculele este/sunt fabricat/fabricate în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

1.4.	efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate;

1.5.	efectuează sau dispune efectuarea verificărilor necesare privind prezența elementelor prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.   Combinarea specificațiilor tehnice

Numărul de vehicule care trebuie inspectate trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării de tip, în conformitate cu criteriile următoare:

2.1.	unitatea de propulsie;

2.2.	transmisia;

2.3.	axele motoare (număr, poziție și interconectare);

2.4.	axele directoare (număr și poziție);

2.5.	dispozitivul de frânare și axele cu frână (număr);

2.6.	structura de protecție în caz de răsturnare;

2.7.	protecția împotriva substanțelor periculoase.

3.   Dispoziții specifice

3. În cazul absenței certificatelor de omologare sau a rapoartelor de încercare în ceea ce privește elementele reglementate de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sau de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, autoritatea de omologare:

3.1.	procedează la încercările și verificările prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament;

3.2.	verifică dacă vehiculul corespunde datelor din dosarul informativ al vehiculului și dacă îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament;

3.3.	efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind componentele și unitățile tehnice separate.

4.   Proceduri care se aplică la omologarea UE de tip în mai multe etape

4.1.   Generalități

4.1.1.

Îndeplinirea satisfăcătoare a procesului de omologare EU de tip în mai multe etape necesită acțiunea conjugată a tuturor producătorilor implicați. Pentru aceasta, înainte de prima etapă de acordare a omologării și de etapele următoare, autoritățile de omologare de tip se asigură de existența unor acorduri corespunzătoare între producătorii relevanți în vederea furnizării și schimbului de documente și de informații între aceștia, astfel încât tipul de vehicul complet să îndeplinească cerințele tehnice ale tuturor prevederilor din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și din actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament. Aceste informații includ detalii privind omologările sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate relevante și privind piesele vehiculului care fac parte din vehiculul incomplet, dar care nu sunt încă omologate.

4.1.2.

Omologările UE de tip efectuate în conformitate cu punctul 4 se acordă în funcție de stadiul actual de fabricație al tipului de vehicul și includ toate omologările acordate pentru etapele anterioare.

4.1.3.

În cadrul unui proces de omologare UE de tip în mai multe etape, fiecare producător este responsabil pentru omologarea și conformitatea producției tuturor sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate produse sau adăugate de acesta în raport cu stadiul anterior de fabricație. Producătorul nu este responsabil pentru părțile care au fost omologate într-o etapă anterioară, cu excepția cazurilor în care modifică piesele relevante într-o asemenea măsură încât omologarea anterioară a acestora își pierde valabilitatea.

4.2.   Proceduri

Autoritatea de omologare:

4.2.1.

verifică dacă toate certificatele de omologare UE de tip emise și rapoartele de încercare eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv al vehiculului în stadiul respectiv de finalizare și corespund cerințelor specificate;

4.2.2.

se asigură că toate datele relevante, ținând seama de stadiul de finalizare a vehiculului, sunt incluse în dosarul informativ;

4.2.3.

se asigură, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în documentul informativ al vehiculului se regăsesc în datele cuprinse în dosarele de omologare și în certificatele de omologare UE de tip, conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 sau conform actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv; iar în cazul unui vehicul complet, atunci când un număr de rubrică din dosarul informativ nu este inclus în niciunul dintre pachetele informative, confirmă că piesa sau caracteristica respectivă este conformă cu datele din dosarul informativ;

4.2.4.

efectuează sau dispune efectuarea, pe un lot de probă din tipul de vehicule supus omologării, de inspecții ale componentelor sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul/vehiculele este/sunt fabricat/fabricate în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

4.2.5.

efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate.

4.3.   Numărul vehiculelor care trebuie inspectate conform punctului 4.2.4 este suficient de mare încât să permită o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării UE de tip, în conformitate cu stadiul de finalizare al vehiculului și cu criteriile prevăzute la punctul 2.

5.   Condițiile în care trebuie efectuate încercările virtuale și cerințele care pot face obiectul încercărilor virtuale

5.1.   Scopul și domeniul de aplicare

Punctul 5 stabilește dispoziții adecvate privind încercările virtuale, conform articolului 27 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Nu se aplică articolului 27 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat.

5.2.   Lista cerințelor care pot face obiectul încercărilor virtuale

Tabelul 1

Lista cerințelor care pot face obiectul încercărilor virtuale

Trimiterea la actul delegat	Nr. anexă	Cerința	Restricții/Mențiuni
RVCR	IX	comportamentul răsturnării continue sau întrerupte în cazul unui tractor cu ecartament îngust care se răstoarnă lateral cu un cadru de protecție montat în partea din față a scaunului conducătorului auto	Secțiunea B4

6.   Condițiile în care trebuie efectuate încercările virtuale

6.1.   Modelul de încercare virtuală

Următorul model trebuie folosit drept structură de bază pentru descrierea și efectuarea încercării virtuale:

6.1.1.

scopul;

6.1.2.

modelul structurii;

6.1.3.

condițiile-limită;

6.1.4.

parametrii de încărcare;

6.1.5.

calculul;

6.1.6.

evaluarea;

6.1.7.

documentarea.

6.2.   Reguli fundamentale ale simulării pe calculator și ale calculării

6.2.1.   Modelul matematic

Modelul matematic trebuie pus la dispoziție de către producător. Modelul reflectă complexitatea structurii vehiculului, a sistemului și a componentelor care urmează să fie încercate în raport cu cerințele. Aceleași dispoziții trebuie să se aplice mutatis mutandis în cazul componentelor sau unităților tehnice de încercare independente de vehicul.

6.2.2.   Procesul de validare a modelului matematic

Modelul trebuie validat prin comparație cu condițiile reale de încercare. Se efectuează o încercare fizică în vederea comparării rezultatelor obținute în cazul utilizării modelului matematic cu rezultatele obținute în urma încercării fizice. Trebuie demonstrată comparabilitatea rezultatelor încercărilor. Producătorul sau serviciul tehnic întocmește un raport de validare și îl transmite autorității de omologare. Orice modificare adusă modelului matematic sau programului informatic susceptibilă să anuleze valabilitatea raportului de validare trebuie semnalată autorității de omologare, care poate solicita efectuarea unui nou proces de validare. Diagrama procesului de validare este prezentată în figura 1 de la punctul 7.

6.2.3.   Documentarea

Datele și instrumentele auxiliare folosite pentru simulare și calculare se pun la dispoziție de către producător și sunt documentate corespunzător.

6.2.4.   Instrumente și asistență

La solicitarea serviciului tehnic, producătorul furnizează sau permite accesul la instrumentele necesare, inclusiv la programul informatic corespunzător.

6.2.5.   În plus, producătorul oferă asistență adecvată serviciilor tehnice.

6.2.6.   Acordarea accesului și asistenței serviciului tehnic nu elimină nicio obligație a serviciului tehnic referitoare la calificările personalului propriu, la plata drepturilor de licență și la respectarea confidențialității.

7.   Procesul de validare a încercării virtuale

Figura 1

Diagrama procesului de validare a încercării virtuale

ANEXA IV

Dispoziții cu privire la conformitatea producției

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

1.1.	„sistem de management al calității” înseamnă un set de elemente aflate în corelație sau interacțiune între ele, folosite de organizații pentru a coordona și a controla modul de punere în aplicare a politicilor privind calitatea și modul de atingere a obiectivelor calitative;

1.2.	„audit” înseamnă procesul de colectare a dovezilor folosite pentru a evalua cât de bine sunt aplicate criteriile de audit; acesta trebuie să fie obiectiv, imparțial și independent, iar procesul de audit trebuie să fie sistematic și documentat;

1.3.	„măsuri corective” înseamnă un proces de soluționare a problemelor în cadrul procesului de management al calității, cu pași ulteriori pentru îndepărtarea cauzelor neconformităților și a situațiilor nedorite, proiectat în așa fel încât să prevină repetarea acestora.

2.   Scop

2.1.

Conformitatea procesului de producție vizează asigurarea conformității fiecărui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament produse cu specificația, performanța și cerințele de marcaj ale tipului omologat.

2.2.

Procedurile includ în mod inseparabil evaluarea sistemelor de management al calității, denumită „evaluare inițială”, și prezentate în secțiunea 3 și verificarea și controalele legate de producție, denumite în continuare „dispoziții privind conformitatea produselor” și stabilite în secțiunea 4.

3.   Evaluarea inițială

3.1.

Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea de omologare verifică existența unor măsuri și proceduri satisfăcătoare instituite de către producător în scopul de a asigura un control eficace, astfel încât, pe durata producției, vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate să se conformeze tipului omologat.

3.2.

La evaluarea inițială, se aplică orientările privind calitatea și/sau auditarea sistemelor de management de mediu prevăzute în EN ISO 19011:2011.

3.3.

Respectarea cerințelor de la punctul 3.1 este verificată de autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip. Autoritatea de omologare trebuie să fie satisfăcută de evaluarea inițială și de dispozițiile privind conformitatea produselor din secțiunea 4, luând în considerare, în funcție de necesități, una dintre dispozițiile menționate la punctele 3.3.1-3.3.3 sau o combinație a tuturor ori a unei părți a acestor dispoziții, după caz.

3.3.1.

Evaluarea inițială și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului se efectuează de autoritățile de omologare de tip care acordă omologarea sau de organismul desemnat în acest scop de autoritățile de omologare de tip.

3.3.1.1.

Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării inițiale, autoritatea de omologarea poate lua în considerare informațiile disponibile cu privire la: 3.3.1.1.1. certificarea producătorului descrisă la punctul 3.3.3, care nu a fost acceptată sau recunoscută conform punctului respectiv; 3.3.1.1.2. în cazul omologării de tip a unei componente sau unități tehnice separate, evaluările sistemului de calitate efectuate de către producătorul (producătorii) vehiculului la sediul producătorului componentei sau unității tehnice separate, în conformitate cu una sau mai multe din specificațiile sectorului industrial care satisfac cerințele din standardul armonizat EN ISO 9001:2008.

3.3.2.

Evaluarea inițială și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului pot fi efectuate, de asemenea, și de autoritatea de omologare a altui stat membru sau de organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare.

3.3.2.1.

În acest caz, autoritatea de omologare din celălalt stat membru întocmește o declarație de conformitate în care evidențiază domeniile și condițiile de producție abordate și relevante pentru vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate supuse omologării de tip.

3.3.2.2.

La primirea unei cereri de furnizare a unei declarații de conformitate din partea autorității de omologare a unui stat membru care acordă omologarea de tip, autoritatea de omologare a altui stat membru trimite imediat declarația de conformitate sau informează că nu poate furniza o astfel de declarație.

3.3.2.3.

Declarația de conformitate cuprinde cel puțin următoarele elemente: 3.3.2.3.1. grupul sau societatea (de exemplu, XYZ Automobile); 3.3.2.3.2. organizația specifică (de exemplu, divizia europeană); 3.3.2.3.3. uzine/locuri de producție [de exemplu, uzina de motoare 1 (Regatul Unit) – uzina de vehicule 2 (Germania)]; 3.3.2.3.4. gama de vehicule/componente (de exemplu, toate modelele din categoria T1); 3.3.2.3.5. domeniile evaluate (de exemplu, asamblare motoare, presare și asamblare caroserii, asamblare vehicule); 3.3.2.3.6. documentele examinate (de exemplu, manualul și procedurile de calitate ale societății și ale uzinei); 3.3.2.3.7. data evaluării (de exemplu, audit efectuat între 18 și 30.5.2013); 3.3.2.3.8. data vizitei de monitorizare planificate (de exemplu, octombrie 2014).

3.3.3.

Autoritatea de omologare acceptă certificarea corespunzătoare a producătorului în raport cu standardul armonizat EN ISO 9001:2008 sau cu un standard echivalent armonizat, conform căreia sunt respectate cerințele evaluării inițiale precizate la punctul 3.3. Producătorul oferă detalii privind certificarea și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare referitoare la valabilitatea sau la obiectul certificării.

3.4.

În scopul omologării de tip a vehiculului, evaluările inițiale efectuate pentru acordarea omologării sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate ale vehiculului nu trebuie repetate, însă trebuie completate de o evaluare care să acopere locurile de producție și activitățile legate de asamblarea întregului vehicul și care nu au fost incluse în evaluările anterioare.

4.   Dispoziții privind conformitatea produselor

4.1.

Fiecare vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată omologată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, în conformitate cu un regulament CEE-ONU anexat la Acordul revizuit din 1958, sau în temeiul unui raport de încercare complet emis pe baza codurilor OCDE enumerate în anexa II la prezentul regulament trebuie să fie fabricată astfel încât să fie conformă cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor din prezenta anexă, din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și din actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, precum și din regulamentul (regulamentele) relevant(e) CEE-ONU și din codul (codurile) OCDE.

4.2.

Înainte de acordarea unei omologări de tip în temeiul Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și al actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, al unui regulament CEE-ONU anexat la Acordul revizuit din 1958 sau al unui cod OCDE, autoritatea de omologare dintr-un stat membru verifică existența unor dispoziții adecvate și a unor plane de control documentate, care trebuie convenite împreună cu producătorul pentru fiecare omologare, în vederea efectuării, la anumite intervale, a încercărilor sau a verificărilor conexe, necesare pentru a verifica continuitatea conformității cu tipul omologat, incluzând, după caz, încercările specificate în Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în regulamentul CEE-ONU și în codul OCDE respectiv.

4.3.

Titularul omologării trebuie, în special: 4.3.1. să asigure existența și aplicarea procedurilor pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate) cu tipul omologat; 4.3.2. să aibă acces la echipamentul de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip omologat; 4.3.3. să asigure înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor și verificărilor, precum și disponibilitatea documentelor anexate pentru o perioadă de până la 10 ani, care se stabilește de comun acord cu autoritățile de omologare; 4.3.4. să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare sau verificare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu tolerarea variațiilor admise în cadrul producției industriale; 4.3.5. să asigure efectuarea, pentru fiecare tip de produs, a cel puțin acelor încercări și verificări care sunt prescrise de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și actele de punere în aplicare ale acestuia, precum și de regulamentul CEE-ONU sau de codul OCDE menționat și aplicabil; 4.3.6. să garanteze efectuarea unor noi eșantionări și încercări sau a unui nou control pentru oricare ansamblu de eșantioane sau piese de încercare care pun în evidență o neconformitate în urma încercării sau controlului respectiv. Se iau toate măsurile necesare pentru a readuce procesul de producție la starea în care se asigură conformitatea cu tipul omologat. 4.3.7. În cazul unei omologări de tip a unui vehicul, controalele menționate la punctul 4.3.5. trebuie să constea cel puțin în verificarea corectitudinii specificațiilor de construcție legate de omologare și a informațiilor necesare pentru certificatele de conformitate.

4.4.

În cazul omologărilor de tip treptate, mixte sau în mai multe etape, autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul poate solicita detalii specifice privind respectarea cerințelor de conformitate a producției stipulate în prezenta anexă de la orice autoritate de omologare care a acordat omologarea de tip a oricărui sistem, componentă sau unitate tehnică separată relevantă.

4.5.

În cazul în care autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul nu este satisfăcută de informațiile raportate menționate la punctul 4.4 și a comunicat acest lucru în scris producătorului în cauză și autorității de omologare care a acordat omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate, autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul solicită audituri sau verificări suplimentare privind conformitatea producției, care se efectuează la sediul producătorului sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate respective, iar rezultatele se pun imediat la dispoziția autorității de omologare respective.

4.6.

În cazul în care se aplică punctele 4.4 și 4.5, iar rezultatele auditurilor sau verificărilor suplimentare nu se dovedesc a fi satisfăcătoare în opinia autorității de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul, producătorul asigură restabilirea conformității producției cât de curând posibil prin acțiuni corective considerate satisfăcătoare de către autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul, precum și de către autoritatea care acordă omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate.

5.   Măsuri privind verificarea continuă

5.1.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformității producției aplicate în fiecare unitate de producție, prin audituri periodice. În acest scop, producătorul permite accesul la punctele de producție, inspecție, încercare, depozitare și distribuție și furnizează toate informațiile necesare legate de documentațiile și evidențele sistemului de management al calității.

5.1.1.

Abordarea normală a acestor tipuri de audituri periodice este monitorizarea eficacității continue a procedurilor stabilite în secțiunile 3 și 4 (evaluare inițială și măsuri privind conformitatea produselor) din prezenta anexă.

5.1.1.1.

Activitățile de supraveghere desfășurate de serviciile tehnice (desemnate sau recunoscute în condițiile precizate la punctul 3.3.3) trebuie să fie recunoscute ca satisfăcând cerințele de la punctul 5.1.1 privind procedurile stabilite la evaluarea inițială.

5.1.1.2.

Frecvența normală a verificărilor efectuate de către autoritatea de omologare (altele decât cele menționate la punctul 5.1.1.1) se stabilește astfel încât să se asigure revizuirea controalelor relevante ale conformității producției aplicate în conformitate cu secțiunile 3 și 4 la intervale de timp compatibile cu climatul de încredere instituit de autoritatea de omologare.

5.2.

La fiecare revizuire, evidențele privind încercările și verificările și evidențele privind producția, în special evidențele privind încercările și verificările care au fost documentate conform punctului 4.2, se pun la dispoziția inspectorului.

5.3.

Inspectorul poate selecta eșantioane aleatorii pentru încercare în laboratorul producătorului sau în cadrul instalațiilor serviciilor tehnice, caz în care se vor efectua doar încercări fizice. Numărul minim de eșantioane se poate stabili în funcție de rezultatele verificării proprii a producătorului.

5.4.

Acolo unde nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau atunci când pare necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în temeiul punctului 5.2, inspectorul selectează eșantioane care se trimit serviciilor tehnice spre a fi supuse încercărilor fizice conform cerințelor privind conformitatea producției, precizate în secțiunea 4 și în Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament, în regulamentul CEE-ONU sau în codul OCDE relevant.

5.5.

În cazul în care, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, se constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt timp posibil.

5.6.

În cazul în care Regulamentul (UE) nr. 167/2013 impune conformitatea cu regulamentele CEE-ONU sau permite să se utilizeze rapoartele de încercare complete emise pe baza codurilor standard OCDE, ca alternativă la cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul acestui regulament, producătorul poate alege să aplice dispozițiile prezentei anexe ca alternativă la cerințele de conformitate a producției din respectivele regulamente CEE-ONU sau din codurile OCDE. Totuși, în cazul în care se aplică punctele 4.5 sau 4.6, trebuie îndeplinite în mod satisfăcător toate cerințele separate de conformitate a producției cuprinse în regulamentele CEE-ONU sau în codurile OCDE până când autoritatea de omologare decide că a fost restabilită conformitatea producției.

ANEXA V

Cerințe aplicabile accesului la informațiile privind reparațiile și întreținerea

LISTA APENDICELOR

Numărul apendicelui	Titlul apendicelui	Pagina
1	Accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor	26
2	Informații relevante pentru dezvoltarea dispozitivelor generice de diagnosticare	28

1.   Definiție

În sensul prezentei anexe se aplică următoarea definiție: „accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor” înseamnă disponibilitatea tuturor informațiilor privind OBD și privind reparațiile și întreținerea necesare pentru inspecția, diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service sau repararea vehiculului.

2.   Respectarea cerințelor procedurii de omologare de tip cu privire la accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

2.1.

Producătorul asigură respectarea cerințelor tehnice prezentate în prezenta anexă privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.2.

Autoritățile de omologare acordă omologarea de tip doar după ce primesc de la producător un certificat privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.3.

Certificatul privind accesul la informațiile referitoare la OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor reprezintă o dovadă a conformității cu dispozițiile de la capitolul XV din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.4.

Certificatul privind accesul la informațiile referitoare la OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor este întocmit conform modelului menționat în articolul 53 alineatul (8) paragraful 3 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

3.   Tarife de acces

În afară de accesul în funcție de durată descris la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorii pot oferi și acces în funcție de tranzacții, caz în care tarifele se stabilesc în funcție de numărul de tranzacții și nu de durata acordată a accesului. În cazul în care producătorii oferă sisteme de acces atât în funcție de durată, cât și în funcție de numărul de tranzacții, reparatorii independenți pot opta pentru sistemul de acces preferat, fie pentru cel în funcție de timp, fie pentru cel în funcție de tranzacții.

4.   Piesele de schimb, dispozitivele de diagnosticare și echipamentul de încercare

4.1.

În contextul articolului 53 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorul pune următoarele informații la dispoziția părților interesate pe baza unor acorduri individuale, cu aplicarea principiului de la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, și furnizează detalii de contact pe site-ul său internet: 4.1.1. informații relevante pentru dezvoltarea componentelor de schimb care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a sistemului OBD; 4.1.2. informații relevante pentru a permite elaborarea instrumentelor generice de diagnosticare, astfel cum sunt menționate în apendicele 2.

4.2.

În sensul punctului 4.1.1, elaborarea componentelor de schimb nu trebuie să fie restricționată de niciuna dintre următoarele situații: 4.2.1. lipsa informațiilor pertinente; 4.2.2. cerințele tehnice referitoare la strategiile de indicare a disfuncționalităților, atunci când se depășesc pragurile OBD sau în cazul în care sistemul OBD nu este capabil să îndeplinească cerințele de bază de monitorizare OBD din prezentul regulament; 4.2.3. modificări specifice privind modul de tratare a informațiilor OBD, astfel încât să se poată evalua independent funcționarea vehiculului cu carburanți lichizi sau gazoși; 4.2.4. omologarea de tip a vehiculelor alimentate cu carburanți gazoși care conțin un număr limitat de deficiențe minore.

4.3.

În sensul punctului 4.1.2, atunci când producătorii folosesc instrumente de diagnosticare și încercare în conformitate cu standardele ISO 22900-2:2009 Interfețe de comunicare modulare pentru vehicule (MVCI) și ISO 22901-2:2011 Schimburi deschise de date pentru diagnosticare (ODX) în rețelele proprii de franciză, fișierele ODX trebuie să fie accesibile operatorilor independenți prin site-ul internet al producătorului.

5.   Omologare de tip în mai multe etape

5.1.

În cazul omologării de tip în mai multe etape, astfel cum este definită la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorul final este responsabil de asigurarea accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa sau etapele sale de fabricație și legătura cu etapa/etapele precedentă/precedente.

5.2.

În plus, producătorul final trebuie să ofere pe site-ul său următoarele informații operatorilor independenți: 5.2.1. adresa site-ului producătorului sau producătorilor responsabili pentru etapa/etapele anterioară/anterioare; 5.2.2. numele și adresa tuturor producătorilor responsabili pentru etapa (etapele) anterioară (anterioare); 5.2.3. numărul (numerele) de omologare de tip din etapa (etapele) anterioară (anterioare); 5.2.4. numărul motorului.

5.3.

Producătorii responsabili pentru o etapă sau pentru anumite etape ale omologării de tip sunt responsabili de furnizarea prin site-urile lor de internet a accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa/etapele omologării de tip pentru care sunt responsabili și legătura cu etapa/etapele precedentă/precedente.

5.4.

Producătorul responsabil de o anumită etapă sau de anumite etape ale omologării de tip trebuie să furnizeze următoarele informații către producătorul responsabil de următoarea etapă: 5.4.1. certificatul de conformitate referitor la etapa/etapele de care răspunde; 5.4.2. certificatul privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv apendicele acestuia; 5.4.3. numărul omologării de tip corespunzător etapei/etapelor de care răspunde; 5.4.4. documentele menționate la punctele 5.4.1, 5.4.2 și 5.4.3, furnizate de producătorul sau producătorii implicați în etapa sau etapele anterioare.

5.5.

Fiecare producător autorizează producătorul responsabil de următoarea etapă să transmită documentele furnizate producătorilor responsabili de toate etapele ulterioare și de etapa finală.

5.6.

În plus, pe bază de contract, producătorul responsabil de o anumită etapă sau de anumite etape ale omologării de tip: 5.6.1. furnizează producătorului responsabil de următoarea etapă acces la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile privind interfața corespunzătoare etapei/etapelor de care răspunde; 5.6.2. furnizează, la cererea unui producător responsabil de următoarea etapă a omologării de tip, acces la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile privind interfața corespunzătoare etapei/etapelor de care răspunde.

5.7.

Un producător, inclusiv producătorul final, poate percepe taxe în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 doar în legătură cu etapa/etapele de care răspunde.

5.8.

Un producător, inclusiv producătorul final, nu percepe taxe pentru furnizarea informațiilor referitoare la adresa de internet sau la datele de contact ale oricărui alt producător.

6.   Micii producători

6.1.

Producătorii trebuie să asigure accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor într-o manieră ușor accesibilă și, totodată, în mod nediscriminatoriu față de conținutul furnizat sau de accesul oferit distribuitorilor și reparatorilor autorizați în conformitate cu articolul 53 alineatul (13) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în cazul în care producția anuală mondială a unui tip de vehicul vizat de acest regulament este mai mică de: (a) pentru categoria T: 200 de vehicule; (b) pentru categoria C: 80 de vehicule; (c) pentru categoria R: 400 de vehicule; (d) pentru categoria S: 200 de vehicule. Pentru un tip de sistem, componentă sau unitate tehnică separată care intră sub incidența respectivului regulament, cifra relevantă în sensul prezentei dispoziții reprezintă 250 de unități.

6.2.

Lista cuprinzând vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care fac obiectul dispozițiilor de la punctul 1 trebuie publicată pe site-ul producătorului care cuprinde informațiile referitoare la reparare și întreținere.

6.3.

Autoritatea de omologare trebuie să informeze Comisia cu privire la fiecare omologare de tip acordată micilor producători.

7.   Respectarea obligațiilor privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

7.1.

O autoritatea de omologare poate, în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei plângeri sau a unei evaluări efectuate de serviciul tehnic, să verifice respectarea de către producător a obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 167/2013, al prezentului regulament și conform condițiilor din certificatul privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

7.2.

Atunci când o autoritate de omologare constată faptul că producătorul nu și-a îndeplinit obligațiile privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip aferentă trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația.

7.3.

Aceste măsuri pot să includă retragerea sau suspendarea omologării de tip, amenzi sau alte măsuri adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

7.4.

Dacă un operator independent sau o asociație comercială reprezentând operatorii independenți depune o plângere la autoritatea de omologare, autoritatea efectuează un audit pentru a verifica respectarea de către producător a obligațiilor privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

7.5.

Atunci când efectuează auditul, autoritatea de omologare poate solicita unui serviciu tehnic sau oricărui expert independent să efectueze o evaluare pentru a verifica dacă aceste obligații sunt respectate.

7.6.

În cazul în care informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și repararea și întreținerea vehiculelor nu sunt disponibile la momentul cererii de omologare de tip, producătorul furnizează aceste informații în termen de șase luni de la data omologării de tip.

7.7.

În cazul în care vehiculul este introdus pe piață la mai mult de șase luni de la data omologării de tip, trebuie furnizate informațiile privind data la care vehiculul este introdus pe piață.

7.8.

Pe baza unui certificat completat privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare poate presupune că producătorul a pus în aplicare măsuri și proceduri satisfăcătoare în vederea accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, cu condiția să nu existe plângeri depuse și producătorul să furnizeze certificatul în termenul prevăzut la punctul 7.7.

7.9.

Dacă certificatul de conformitate nu este furnizat în termenul respectiv, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea.

8.   Informații necesare pentru acordarea accesului operatorilor independenți la alte zone decât zonele de securitate

8.1.

Pentru accesul la orice informație referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, altele decât cele referitoare la zonele de securitate ale vehiculului, cerințele de înregistrare pentru accesarea paginii de internet a producătorului de către un operator independent privesc doar datele necesare pentru confirmarea metodei de plată a informațiilor.

9.   Informații necesare pentru acordarea accesului operatorilor independenți la zonele de securitate

9.1.

Pentru accesul la orice informație referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor care se referă la accesul la zonele de securitate ale vehiculului, operatorul independent este agreat și autorizat în acest scop pe baza unor documente care demonstrează că desfășoară o activitate economică legală și că nu a fost condamnat pentru fapte penale relevante în acest sens.

9.2.

Operatorii independenți primesc acces la caracteristicile de securitate ale vehiculului folosite de distribuitorii autorizați și de atelierele de reparații sub protecția unei tehnologii de securitate, astfel încât schimbul de date să se efectueze cu garantarea confidențialității, integrității și a protecției împotriva reproducerii.

9.3.

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 specifică parametrii pentru îndeplinirea acestor cerințe în conformitate cu tehnologia cea mai avansată.

9.4.

Pentru informațiile privind accesul la zonele de securitate ale vehiculului, operatorul independent prezintă un certificat ISO 20828:2006 pentru identificarea sa și a organizației de care aparține. La rândul său, producătorul răspunde cu un certificat ISO 20828:2006 pentru a-i confirma operatorului independent permisiunea de a accesa o pagină de internet legitimă a producătorului în cauză. Ambele părți păstrează un jurnal al tranzacțiilor de acest tip, în care indică vehiculele și schimbările efectuate asupra lor în temeiul acestei prevederi.

ANEXA VI

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (ÎNCERCĂRI STATICE) (1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau bară de siguranță), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care este expus conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin asigurarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabilă să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții

Planul median al roții este echidistant față de cele două plane care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două plane, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planele verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite mai sus, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; poziția scaunului și reglarea pentru încercare

1.5.1.   Punctul index al scaunului (PIS) (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995.

1.5.2.   Poziția scaunului și reglarea pentru încercare

1.5.2.1.

În cazul în care înclinarea spătarului și a șezutului scaunului este reglabilă, acestea trebuie reglate astfel încât punctul index al scaunului să se afle în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

1.5.2.2.

În cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătatea cursei, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către producătorul scaunului.

1.5.2.3.

În cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Plan de referință

Spațiul liber este reprezentat în figurile 3.8-3.10 și în tabelul 3.3. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și care trece prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție în caz de răsturnare. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.10 de mai jos și este limitat de următoarele plane, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul, când este reglabil, reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate (2), iar volanul, când este reglabil, reglat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului (PIS), linia B1B2 fiind situată la (ah – 10) mm în spatele PIS;

1.6.2.2.

un plan înclinat G1 G2 I2 I1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2, cât și punctul cel mai din spate al spătarului scaunului;

1.6.2.3.

o suprafață cilindrică A1 A2 I2 I1, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 mm și fiind tangențială la planele definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.4.

o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 mm și prelungindu-se cu 400 mm în față și fiind tangențială la planul definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, de-a lungul liniei B1B2;

1.6.2.5.

un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, adiacent suprafeței definite la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial la suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus;

1.6.2.6.

un plan vertical D1 E1 E2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului;

1.6.2.7.

un plan orizontal E1 F1 F2 E2 care trece printr-un punct situat la (90 – av) mm sub punctul index al scaunului (PIS);

1.6.2.8.

o suprafață G1 F1 F2 G2, dacă este necesar, curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei;

1.6.2.9.

planele verticale J1 E1 F1 G1 H1 și J2 E2 F2 G2 H2. Aceste plane verticale se prelungesc în sus de la planul E1 F1 F2 E2 cu 300 mm; distanțele E1 E0 și E2 E0 trebuie să fie de 250 mm;

1.6.2.10.

planele paralele A1 B1 C1 D1 J1 H1 I1 și A2 B2 C2 D2 J2 H2 I2, înclinate astfel încât marginea superioară a planului pe latura pe care se aplică forța să fie de cel puțin 100 mm de la planul de referință vertical.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoarele cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este zona formată din cele două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să pătrundă în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste puncte index ale scaunului diferite.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.6.4.3.

Scaunul opțional nu înseamnă un scaun pentru o persoană în afară de conducătorul auto și de unde tractorul nu poate fi controlat. PIS nu se determină, deoarece definiția spațiului liber este în funcție de scaunul conducătorului auto.

1.7.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare și, în cazul tractoarelor cu pneuri, fără lest lichid în pneuri. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.8.   Toleranțe admise la măsurare

Distanța	± 0,5 mm
Forța	± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)
Masa	± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)
Presiunea pneurilor	± 5,0 %
Unghiul	± 0,1°

1.9.   Simboluri

ah	(mm)	Jumătate din reglajul orizontal al scaunului
av	(mm)	Jumătate din reglajul vertical al scaunului
E	(J)	Energia de intrare în timpul încercării
F	(N)	Forța de măsurare a sarcinii statice
H	(mm)	Înălțimea de ridicare a centrului de greutate a pendulului
I	(kg.m2)	Momentul inerției pe axa spate, exceptând roțile utilizate pentru calcularea energiei de coliziune din spate
L	(mm)	Ampatamentul utilizat pentru calcularea energiei de coliziune din spate
M	(kg)	Masa utilizată la calcularea energiei și a forțelor de strivire

2.   Sfera de aplicare

2.1.   Prezenta anexă se aplică în cazul tractoarele care au cel puțin două osii pentru roți cu suspensie pneumatică cu sau fără șenile și cu o masă fără lest a tractorului mai mare de 600 kg, dar în general mai mică de 6 000 kg.

2.2.   Ecartamentul minim dintre roțile posterioare trebuie să fie, în general, mai mare de 1 150 mm. Se admite că pot exista modele de tractoare, cum ar fi tractoare pentru tuns iarba, tractoare înguste pentru podgorii, tractoare mici utilizate în clădiri cu spațiul liber limitat în partea superioară sau în livezi, tractoare cu garda la sol mare și utilaje forestiere speciale, cum ar fi troliurile de corhănit și transportoarele, cărora nu li se aplică prezenta anexă.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.   Structura de protecție poate fi fabricată de producătorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, stațiile de încercare pot certifica faptul că încercările sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față (a se vedea punctul 3.6 de mai jos: Extinderea la alte modele de tractoare). Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.   Structura de protecție supusă încercării dinamice trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe modelul de tractor pentru care este încercată. Tractorul prezentat trebuie să fie complet și în stare de funcționare.

3.1.3.   În cazul în care este vorba de un tractor „tandem”, se utilizează masa versiunii standard a părții pe care este montată structura de protecție.

3.1.4.   O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură, poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. De obicei, conducătorul demontează această structură în perioada temperaturilor ridicate. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al flapsurilor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării.

Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia.

Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa producătorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție sau dimensiunile acesteia pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării, nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.5.   Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparate și condiții de încercare

3.2.1.   Structura trebuie să fie lovită de un ciocan care acționează ca un pendul și supusă unei încercări de strivire din față și din spate.

3.2.2.   Masa ciocanului pendul (figura 3.1) trebuie să fie de 2 000 kg. Suprafața de impact a acestuia trebuie să aibă dimensiunile de 680 × 680 mm ± 20. Ciocanul pendul trebuie să fie construit astfel încât poziția centrului său de greutate să fie constantă (de exemplu, cu bare de fier fixate în ciment). Acesta este suspendat de un punct de pivotare la aproximativ 6 m deasupra podelei, în așa fel încât înălțimea pendulului să poată fi ajustată cu ușurință și în condiții de siguranță.

3.2.3.   Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor pe roțile din față, prima lovitură se efectuează pe partea din spate a structurii. Aceasta este urmată de o încercare de strivire, tot în partea din spate a structurii. A doua lovitură se efectuează pe partea din față, iar a treia pe lateral. La final se efectuează o a doua încercare de strivire în partea din față.

Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor pe roțile din față, prima lovitură se efectuează pe partea din spate a structurii, iar a doua lovitură pe lateral. Aceasta trebuie urmată de cele două încercări de strivire, în primul rând în spate și apoi în față.

3.2.4.   Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), prima lovitură trebuie să fie longitudinală la extremitatea cea mai grea (cu mai mult de 50 % din masa tractorului): Acesta este urmată de o încercare de strivire la aceeași extremitate. A doua lovitură se efectuează la extremitatea opusă, iar a treia pe lateral. La final se efectuează o a doua încercare de strivire la extremitatea mai ușoară.

3.2.5.   Se alege o configurație cu ecartamentul roților posterioare astfel încât structura să nu fie în niciun fel susținută de pneuri pe parcursul încercărilor. Această dispoziție poate să nu fie luată în considerare dacă există un astfel de suport când roțile sunt în configurația cu ecartamentul cel mai larg.

3.2.6.   Latura tractorului pe care se efectuează lovitura laterală trebuie să fie cea care, în opinia stației de încercare, poate prezenta cea mai mare deformare. Lovitura în spate trebuie să fie pe colțul opus loviturii laterale, iar cea frontală trebuie să lovească colțul cel mai apropiat de lovitura laterală. Lovitura pe spate se aplică la două treimi din distanța de la planul median al tractorului la planul vertical care atinge extremitatea exterioară a structurii. Cu toate acestea, în cazul în care o curbură în partea din spate a structurii începe la mai puțin de două treimi din distanța de la centru, lovitura se aplică la începutul curbei, și anume în punctul în care această curbă este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului.

3.2.7.   În cazul în care pe parcursul încercării se deplasează sau se rup cabluri de fixare, cale sau suporți, încercarea trebuie reluată.

3.3.   Încercările la impact

3.3.1.   Impact posterior (figurile 3.2.a și 3.2.b)

3.3.1.1.   Impactul posterior nu este necesar pentru tractoarele care au cel puțin 50 % din masă (așa cum a fost definită anterior) pe roțile din față.

3.3.1.2.   Tractorul trebuie să fie plasat în raport cu pendulul astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție atunci când suprafața care lovește și lanțurile de susținere să fie la un unghi de 20° față de verticală, cu excepția cazului în care, în timpul deformării, structura formează la punctul de contact un unghi mai mare cu verticala. În acest caz, suprafața de lovire se ajustează paralel cu partea laterală a structurii la punctul de contact în momentul de deformare maximă cu un suport suplimentar, lanțurile de susținere rămânând în unghi de 20° față de verticală. Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei basculări a tractorului în spate, adică în mod normal pe latura superioară. Înălțimea pendulului trebuie reglată astfel încât acesta să nu aibă nicio tendință de a se roti în jurul punctului de contact.

3.3.1.3.   Tractorul se ancorează la sol cu cabluri. Punctele de ancorare a cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele osiei spate și la 1,5 m în fața osiei față. Trebuie să existe două cabluri de fixare pe fiecare osie, câte unul pe fiecare parte a planului median al tractorului. Cablurile de fixare trebuie să fie din oțel cu diametrul de 12,5-15 mm și cu o rezistență la tracțiune de 1 100-1 260 MPa. Pneurile tractorului trebuie umflate, iar cablurile strânse astfel încât presiunile și deformările să corespundă celor din tabelul 3.1 de mai jos.

După tensionarea cablurilor, se blochează o bârnă de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, sprijinită solid de acestea.

3.3.1.4.   Pendulul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea H a centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact, având o valoare dată de una dintre următoarele două formule, la alegerea producătorului:

sau

3.3.1.5.   Pendulul este eliberat și poate astfel să lovească structura. Mecanismul de declanșare rapidă trebuie să fie plasat astfel încât să nu încline greutatea față de cablurile de fixare care o sprijină în momentul deblocării.

Tabelul 3.1

Presiunile pneurilor

	Presiunile pneurilor kPa (3)	Deformare mm
Tractoare cu tracțiune integrală cu roțile din față și din spate de aceeași dimensiune:
Față	100	25
Spate	100	25
Tractoare cu tracțiune integrală cu roți frontale mai mici decât roțile spate:
Față	150	20
Spate	100	25
Tractoare cu două roți motoare:
Față	200	15
Spate	100	25

3.3.2.   Impact frontal (figurile 3.3.a și 3.3.b)

3.3.2.1.   Această încercare se efectuează în același mod ca cea pentru impactul posterior. Cablurile de fixare trebuie să fie aceleași, însă bârna de lemn trebuie să fie în spatele roților posterioare. Înălțimea de cădere a centrului de greutate a pendulului este dată de următoarea formulă:

3.3.2.2.   Punctul de impact este situat pe partea structurii de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, parte situată în mod normal în vârful colțului din față.

3.3.3.   Impact lateral (figura 3.4)

3.3.3.1.   Tractorul trebuie să fie plasat în raport cu pendulul astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție atunci când suprafața care lovește și cablurile de susținere sunt în poziție verticală, cu excepția cazului în care, în timpul deformării, structura formează la punctul de contact un unghi cu alt plan decât cel vertical. În acest caz, suprafața de lovire se ajustează astfel încât să fie aproximativ paralelă cu structura în punctul de contact în momentul de deformare maximă. Această ajustare se efectuează cu un suport suplimentar, cablurile rămânând verticale în momentul impactului. Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal pe latura superioară.

3.3.3.2.   În afara cazului în care este sigur că un alt element situat pe această latură va lovi primul solul, punctul de impact trebuie să fie situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului situat cu 60 mm în fața punctului index al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal. Înălțimea pendulului trebuie reglată astfel încât acesta să nu aibă nicio tendință de a se roti în jurul punctului de contact.

3.3.3.3.   Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil, punctul de impact se află în planul perpendicular pe planul median al tractorului, situat la mijlocul distanței dintre două puncte index ale scaunului.

3.3.3.4.   Roțile din spate ale tractorului de pe latura care urmează să fie lovită trebuie să fie ancorate la sol. Tensiunea în cablurile de fixare se stabilește ca în cazul impactului posterior. După tensionarea cablurilor de fixare, o bârnă cu secțiunea de 150 × 150 mm trebuie fixată pe partea roților din spate opusă loviturii și sprijinită solid de pneu. Se fixează o bârnă pe post de cală în această roată și se atașează pe sol astfel încât să rămână strâns lipită de pneu în timpul impactului. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, atunci când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 25-40° față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea este egală cu de două până la de trei ori grosimea ei.

3.3.3.5.   Pendulul trebuie tras în spate, ca în încercările precedente, astfel încât diferența dintre înălțimea centrului său de greutate înaintea momentului impactului și cea la momentul impactului să corespundă valorii H determinate prin următoarea formulă:

3.3.3.6.   În timpul încercării de impact lateral, se înregistrează diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă la o înălțime de (810 + av) deasupra punctului index al scaunului. Acest lucru se poate realiza cu un dispozitiv cu un inel mobil fixat pe o tijă orizontală. O extremitate a tijei se atașează la capătul superior al structurii, iar cealaltă trebuie să treacă printr-o gaură din bara verticală atașată la șasiul tractorului. Inelul se sprijină de bara verticală atașată la șasiul tractorului înainte de lovitură, iar distanța dintre inel și bară după ciocnire va da diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă.

3.4.   Încercările de strivire

Poate fi necesară ancorarea părții frontale a tractorului în timpul efectuării încercării în partea din spate. Se plasează suporți sub osii, astfel încât pneurile să nu suporte forța de strivire. Traversa utilizată are o lățime de aproximativ 250 mm și trebuie să fie conectată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale (figura 3.5).

3.4.1.   Strivirea posterioară (figurile 3.6.a și 3.6.b)

3.4.1.1.   Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

F = 20 M

Această forță trebuie menținută timp de 5 secunde după încetarea oricărei mișcări a structurii de protecție care poate fi percepută vizual.

3.4.1.2.   Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 3.7.a și 3.7.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Se aplică forța de strivire F.

3.4.2.   Strivire frontală (figurile 3.6.a și 3.6.b)

3.4.2.1.   Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

F = 20 M

Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări a structurii de protecție care poate fi percepută vizual.

3.4.2.2.   Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 3.7.a și 3.7.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Se aplică forța de strivire F.

3.5.   Condiții de acceptare

3.5.1.   Structura și tractorul se examinează vizual pentru crăpături și fisuri după fiecare etapă a încercării. Pentru ca structura să treacă încercarea, trebuie respectate următoarele condiții:

3.5.1.1.

nu trebuie să existe fisuri în elementele structurale, componentele de fixare sau părțile tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție (cu excepția celor descrise la punctul 3.5.1.3 de mai jos);

3.5.1.2.

nu trebuie să existe fisuri în punctele de sudură care contribuie la rezistența structurii de protecție sau a componentelor de fixare. Această condiție nu se aplică în mod normal punctelor de sudură utilizate pentru montarea panourilor de capitonare;

3.5.1.3.

fisurile de absorbție a energiei în structurile de tablă sunt acceptabile, cu condiția ca stația de încercare să fi stabilit, în urma unei evaluări, că nu au redus semnificativ rezistența la deformare a structurii de protecție. Fisurile elementelor din tablă provocate de muchiile ciocanului se ignoră;

3.5.1.4.

forța necesară trebuie să fie menținută în ambele încercări de strivire;

3.5.1.5.

diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă în încercarea de impact lateral nu trebuie să depășească 250 mm (figura 3.11);

3.5.1.6.

nicio parte nu trebuie să pătrundă în spațiul liber în cursul niciunei etape a încercărilor. Nicio parte nu trebuie să lovească scaunul în timpul încercărilor. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.5.1.7.

Pentru tractoarele articulate, se presupune că planele mediane ale celor două părți coincid.

3.5.2.   Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare de strivire. În acest scop, înaintea începerii încercării, trebuie să se înregistreze poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. Apoi se înregistrează orice deplasare a principalelor elemente ale structurii lovite în timpul încercărilor, precum și orice schimbare a înălțimii elementelor anterioare și posterioare ale acoperișului.

3.6.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.6.1.   [nu se aplică]

3.6.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.6.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările de impact și de strivire nu trebuie efectuate pe fiecare model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.6.2.1.1-3.6.2.1.5 de mai jos:

3.6.2.1.1.

structura este identică celei care a fost supusă încercării;

3.6.2.1.2.

energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %. Limita de 5 % se aplică, de asemenea, în cazul extinderilor privind înlocuirea roților cu șenile pe același tractor;

3.6.2.1.3.

metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice;

3.6.2.1.4.

toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de roți și capota, trebuie să fie identice;

3.6.2.1.5.

poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția relativă a acesteia pe tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.6.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.6.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie):

3.6.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.6.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție pe tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere. Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip: 3.6.2.2.2.1. nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare; 3.6.2.2.2.2. rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă deformarea măsurată după fiecare încercare la impact nu se abate cu mai mult de ± 7 % față de deformarea măsurată după fiecare încercare la impact și consemnată în cadrul raportului inițial; 3.6.2.2.2.3. același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost testate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.6.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.6.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.7.   [nu se aplică]

3.8.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.8.1.   Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.8.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

Tabelul 3.2

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei	Energia la	Energia la
	– 30 °C	– 20 °C
mm	J	J (5)
10 × 10 (4)	11	27,5
10 × 9	10	25
10 × 8	9,5	24
10 × 7,5 (4)	9,5	24
10 × 7	9	22,5
10 × 6,7	8,5	21
10 × 6	8	20
10 × 5 (4)	7,5	19
10 × 4	7	17,5
10 × 3,5	6	15
10 × 3	6	15
10 × 2,5 (4)	5,5	14

3.8.2.1.   Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.8.2.2.   Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.8.2.3 de mai jos.

3.8.2.3.   Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 3.2. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință. Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură redusă.

3.8.2.4.   Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 3.2 pe care o permite materialul.

3.8.2.5.   Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 3.2.

3.8.2.6.   Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.8.2.7.   Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

3.9.   [nu se aplică]

Figura 3.1

Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie

(Dimensiuni în mm)

Figura 3.2

Metodă de impact din spate

Figura 3.2.a

Cabină de protecție

Figura 3.2.b

Bara de siguranță spate

Figura 3.3

Metodă de impact din față

Figura 3.3.a

Cabină de protecție

Figura 3.3.b

Bara de siguranță spate

Figura 3.4

Metodă de impact lateral

Figura 3.5

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Figura 3.6

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față

Figura 3.6.a

Cabină de protecție

Figura 3.6.b

Bara de siguranță spate

Figura 3.7

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 3.7.a

Cabină de protecție

Figura 3.7.b

Bară de siguranță spate

Tabelul 3.3

Dimensiunile spațiului liber

Dimensiuni	mm	Observații
A1 A0	100	minimă
B1 B0	100	minimă
F1 F0	250	minimă
F2 F0	250	minimă
G1 G0	250	minimă
G2 G0	250	minimă
H1 H0	250	minimă
H2 H0	250	minimă
J1 J0	250	minimă
J2 J0	250	minimă
E1 E0	250	minimă
E2 E0	250	minimă
D0 E0	300	minimă
J0 E0	300	minimă
A1 A2	500	minimă
B1 B2	500	minimă
C1 C2	500	minimă
D1 D2	500	minimă
I1 I2	500	minimă
F0 G0	—
I0 G0	—	în funcție de
C0 D0	—	tractor
E0 F0	—

Figura 3.8

Spațiu liber

Notă:

pentru dimensiuni, a se vedea tabelul 3.3 de mai sus.

Figura 3.9

Spațiu liber

Figura 3.9.a Vedere laterală secțiune în planul de referință	Figura 3.9.b Vedere din spate sau din față

1	—	Punctul index al scaunului
2	—	Forța
3	—	Planul vertical de referință

Figura 3.10

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile

Figura 3.10.a

Cabină de protecție

Figura 3.10.b

Bara de siguranță spate

Figura 3.11

Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice

Notă explicativă la anexa VI

---

(1)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textele cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea din Codul standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere (încercare dinamică), Codul OCDE 3, ediția 2015, iulie 2014.

(2)  Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii spațiului liber, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

(3)  Nu se utilizează balast de apă.

(4)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(5)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30°C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.

ANEXA VII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (TRACTOARE CU ȘENILE)(1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de securitate), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabil să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Șenilă

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al șenilei

Planul median al șenilei este echidistant față de cele două plane care conțin periferia acesteia la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Planul vertical în unghiuri drepte față de axă la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Structura de protecție

Sistem de elemente structurale montate pe tractor în așa fel încât să își îndeplinească scopul principal de a reduce probabilitatea strivirii operatorului în cazul răsturnării tractorului pe care îl conduce. Elementele structurale includ toate subcadrele, barele laterale, elementele de fixare, buloanele, splinturile, suspensiile sau amortizoarele flexibile utilizate pentru a fixa sistemul de șasiul tractorului, dar exclud dispozitivele de montaj care sunt parte integrantă din șasiul tractorului.

1.5.   Șasiul tractorului

Șasiul principal sau elementul (elementele) portant(e) principal(e) ale tractorului care formează partea principală a tractorului și pe care este montată direct structura de protecție.

1.6.   Ansamblul structură de protecție-șasiu

Sistem compus din structura de protecție montată pe șasiu.

1.7.   Bancul de probă

Un element perfect rigid al structurii de încercare la care se atașează tractorul în scopul efectuării încercării.

1.8.   Punctul index al scaunului (PIS)

1.8.1.   Punctul index al scaunului (PIS) este situat în planul central longitudinal al dispozitivului pentru determinare, atunci când acesta se află în scaunul operatorului. PIS este fixat în raport cu tractorul și nu se deplasează cu scaunul în funcție de reglajele și/sau oscilațiile acestuia.

1.8.2.   Atunci când se determină PIS, scaunul trebuie să se afle în poziția mediană a fiecărui reglaj (față/spate, vertical, înclinare). Sistemul de suspensie se reglează astfel încât, atunci când dispozitivul de determinare este instalat și încărcat, scaunul trebuie să fie la mijlocul intervalului de oscilație.

1.8.3.   PIS se determină cu ajutorul dispozitivului ilustrat în figura 8.1. Dispozitivul se plasează pe scaun. Se adaugă o masă de 20 kg la 40 mm în fața proiecției PIS pe secțiunea orizontală a dispozitivului. Se aplică o forță orizontală de aproximativ 100 N pe dispozitiv la PIS (a se vedea Fo din figura 8.1). Se adaugă apoi o masă de 39 kg la 40 mm în fața proiecției PIS pe secțiunea orizontală a dispozitivului.

1.9.   Volumul limită de deformare (DLV)

Acel volum care corespunde operatorului și care servește la stabilirea limitei deformărilor permise atunci când se efectuează evaluări în laborator ale structurii de protecție (figura 8.2). Este o aproximare ortogonală a dimensiunilor unui operator de talie mare, care este așezat.

1.10.   Plan vertical de referință

Un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului sau al manetelor de control. În mod normal, planul vertical de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului.

1.11.   Plan fictiv lateral al solului

Suprafața pe care se imobilizează un tractor după răsturnare, tractorul fiind culcat pe una dintre părți. Planul fictiv al solului se determină după cum urmează (a se vedea 3.5.1.2):

(a)	elementul superior pe care se aplică forța;

(b)	punctul cel mai îndepărtat din exterior al elementului definit la litera (a) de mai sus;

(c)	linia verticală prin punctul definit la litera (b) de mai sus;

(d)	planul vertical paralel cu axa longitudinală mediană a vehiculului prin linia definită la litera (c) de mai sus;

(e)	rotația de 15° de la DVL a planului definit la litera (d), în jurul unei axe perpendiculare pe linia verticală definită la litera (c) și trecând prin punctul definit la litera (b); planul obținut astfel este planul fictiv al solului;

Planul fictiv al solului se determină pe o structură de protecție neîncărcată și se deplasează împreună cu elementul pe care se aplică sarcina.

1.12.   Plan fictiv vertical al solului

Pentru un tractor care se imobilizează în poziție răsturnată, planul vertical de masă este planul care trece prin traversa superioară a structurii de protecție și prin partea față (spate) a tractorului susceptibilă de a se afla în contact cu un sol plat în același timp cu structura de protecție și care poate susține tractorul răsturnat. Planul vertical de masă se deplasează cu structura de protecție deformată.

Notă:

Planul vertical de masă se aplică doar structurilor de protecție cu două lonjeroane.

1.13.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.14.   Toleranțe admise la măsurare

Timpul:	± 0,1 s
Distanța:	± 0,5 mm
Forța:	± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)
Unghiul:	± 0,1°
Masa:	± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

1.15.   Simboluri

D	(mm)	Deformarea structurii;
F	(N)	Forța;
M	(kg)	Masa maximă a tractorului recomandată de producătorul tractorului. Aceasta este egală sau superioară masei fără lest astfel cum este definită la punctul 1.13;
U	(J)	Energia absorbită de structură în raport cu masa tractorului.

2.   Sfera de aplicare

Prezenta anexă este aplicabilă tractoarelor propulsate și direcționate de șenile, având cel puțin două osii cu șenile și cu următoarele caracteristici:

2.1.	o masă a tractorului fără lest de cel puțin 600 kg;

2.2.	o gardă la sol de maximum 600 mm sub punctul cel mai jos al osiilor din față și din spate.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.   Structura de protecție poate fi fabricată de constructorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, laboratoarele de încercare pot certifica faptul că încercările de rezistență sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față (a se vedea punctul 3.6 de mai jos: Extinderea la alte modele de tractoare). Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.   Structura de protecție supusă încercării trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe tractor sau pe șasiul tractorului pe care este utilizată. Șasiul tractorului trebuie să fie complet, având montate inclusiv elementele de fixare și alte părți ale tractorului care pot fi afectate de încărcătura impusă structurii de protecție.

3.1.3.   O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. Acest echipament va fi în general îndepărtat de conducător pe vreme caldă. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al clapelor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării.

Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia.

Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa constructorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.4.   Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, și care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparatură

3.2.1.   Volumul limită de deformare (DLV)

DLV și amplasamentul acestuia trebuie să fie în conformitate cu ISO 1995:3164 (a se vedea figura 8.3). DLV se fixează strâns pe aceeași parte a mașinii pe care este fixat scaunul operatorului și trebuie să rămână în același loc pe întreaga durată a perioadei oficiale de încercare.

Pentru tractoarele cu șenile cu o masă fără lest mai mică de 5 000 kg, echipate cu o structură de protecție frontală cu două lonjeroane, DLV corespunde figurilor 8.4 și 8.5.

3.2.2.   Spațiul liber și planul de protecție

Spațiul liber, așa cum este definit în anexa VIII (capitolul Definiții, secțiunea 1.6), trebuie să rămână acoperit de planul de protecție S, astfel cum se indică în figurile 8.2 și 8.4. Planul de protecție este definit ca un plan înclinat, perpendicular pe planul vertical longitudinal al tractorului, care formează o tangentă în partea din față cu structura de protecție și la spate cu oricare dintre elementele de fixare ale tractorului care nu permite planului S să pătrundă în spațiul liber, prin intermediul:

—	unei carcase sau al unui element rigid din spatele tractorului;

—	șenilelor;

—	unei structuri solide suplimentare montate solid în spatele tractorului.

3.2.3.   Încercări ale elementului rigid din spate

Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu o carcasă sau cu orice alt element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului trebuie să poată suporta, fără a se rupe sau a intra în zona de degajare, o forță descendentă Fi, după formula următoare:

aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 8.4. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 8.5).

În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și fixată solid în spatele tractorului.

3.2.4.   Cabluri de fixare

Trebuie furnizate facilități pentru asigurarea cadrului ansamblului format din șasiul tractorului și structura de protecție pe bancul de încercare, astfel cum este descris mai sus, precum și pentru aplicarea sarcinilor orizontale și verticale (a se vedea figurile 8.6-8.9).

3.2.5.   Instrumente de măsurare

Aparatura de încercare trebuie să fie echipată cu instrumente pentru măsurarea forței aplicate structurii de protecție și pentru măsurarea deformării acesteia.

Procentele de mai jos sunt valori nominale ale acurateței instrumentelor și nu presupun faptul că trebuie efectuate încercări suplimentare de control.

Măsură	Acuratețe
Deformarea structurii de protecție	± 5 % din deformarea maximă măsurată
Forța aplicată structurii de protecție	± 5 % din forța maximă măsurată

3.2.6.   Dispozitive pentru aplicarea sarcinii

Dispozitivele de încărcare pentru aplicarea sarcinii sunt indicate în figurile 8.7, 8.10-8.13 (încărcare laterală), figurile 8.8 și 8.9 (încărcare verticală) și figura 8.14 (încărcare longitudinală).

3.3.   Condițiile de încercare

3.3.1.   Structura de protecție trebuie să fie conformă cu caietul de sarcini și se montează pe modelul de șasiu adecvat în conformitate cu metoda de fixare indicată de către producător.

3.3.2.   Ansamblul format din structura de protecție și șasiul tractorului trebuie fixat de așa manieră pe bancul de încercare încât elementele care fixează ansamblul pe bancul de probă să sufere o deformare minimă atunci când structura de protecție este încărcată lateral. În timpul încărcării laterale, ansamblul format din structura de protecție și șasiul tractorului nu trebuie să primească niciun suport din partea bancului de încercare în afara celui oferit de fixarea inițială.

3.3.3.   Structura de protecție trebuie echipată cu instrumentele necesare obținerii datelor cerute legate de forță-deformare.

3.3.4.   Toate încercările se efectuează pe aceeași structură de protecție. Nu se efectuează nicio reparație sau îndreptare a ansamblului format din structura de protecție și șasiul tractorului în timpul sau între încărcările laterale și verticale.

3.3.5.   În cazul încărcărilor laterale și longitudinale, conectarea la bancul de probă se face prin intermediul carcasei principale sau al cadrului șenilelor (a se vedea figurile 8.6-8.8).

3.3.6.   Pentru încărcarea verticală, nu există nicio limitare privind fixarea sau sprijinirea ansamblului structură de protecție-tractor.

3.3.7.   După efectuarea tuturor încercărilor, deformarea permanentă a structurii de protecție se măsoară și se înregistrează.

3.4.   Procedura de încercare

3.4.1.   Generalități

Procedurile de încercare sunt formate din operațiunile descrise la punctele 3.4.2, 3.4.3 și 3.4.4 în ordinea indicată.

3.4.2.   Încărcare laterală

3.4.2.1.   Caracteristicile forță-deformare se determină prin încărcarea laterală a elementelor longitudinale principale ale structurii de protecție.

Pentru o structură de protecție care are mai mult de două lonjeroane, încărcarea laterală se aplică prin intermediul unui dispozitiv de distribuire a sarcinii cu o lungime mai mică sau egală cu 80 de procente din lungimea L în linie dreaptă a lonjeronului superior între lonjeroanele anterioare și posterioare ale structurii de protecție (a se vedea figurile 8.13-8.16). Încărcarea inițială trebuie să se încadreze în zona care este stabilită prin proiecția verticală a două plane paralele cu planele față și spate ale DLV și situată la 80 mm în afara acestora.

3.4.2.2.   Pentru o structură de protecție cu scut de protecție deasupra capului conducătorului cu două lonjeroane, încărcarea inițială este dictată de distanța longitudinală totală L între elementele principale superioare ale structurii de protecție și proiecția verticală a planelor față și spate ale DLV. Punctul de forță (încărcare) nu trebuie să se încadreze în L/3 din distanța dintre lonjeroane.

Dacă punctul L/3 se află între proiecția verticală a DLV și lonjeroane, punctul de forță (încărcare) trebuie deplasat de lângă lonjeron până pătrunde în proiecția verticală a DLV (a se vedea figurile 8.13-8.16). Nicio placă de distribuție a sarcinilor utilizată nu trebuie să împiedice sau să restricționeze rotația structurii de protecție în jurul unui ax vertical pe parcursul încărcării și nu trebuie să distribuie sarcina pe o distanță mai mare de 80 % din L.

Forța se aplică și elementelor principale, superioare și longitudinale cu excepția cazului când o structură a unui lonjeron este utilizată fără protecție superioară suspendată. Pentru acest tip de structură, forța se aplică de-a lungul părții superioare a traversei.

3.4.2.3.   Direcția inițială a forței trebuie să fie orizontală și perpendiculară pe un plan vertical prin axa centrală longitudinală a tractorului.

3.4.2.4.   Pe măsură ce încărcarea continuă, deformările ansamblului structură de protecție-șasiu pot provoca schimbarea direcției forței; acest lucru este permis.

3.4.2.5.   Dacă scaunul operatorului nu se găsește pe axa centrală longitudinală a tractorului, sarcina se aplică pe extremitatea laterală cea mai apropiată de scaun.

3.4.2.6.   Pentru scaunele aflate pe axa centrală, dacă montarea structurii de protecție este de așa natură încât se obțin relații diferite forță-deformare atunci când încărcarea se face din partea stângă sau din partea dreaptă, se va încărca partea care oferă cele mai stricte constrângeri în ceea ce privește ansamblul structură de protecție-șasiul tractorului.

3.4.2.7.   Viteza de deformare (aplicarea sarcinii) trebuie să fie astfel încât aceasta să poată fi considerată statică, adică mai mică sau egală cu 5 mm/s.

3.4.2.8.   Deformările la cel mult 25 mm față de punctul de aplicare a sarcinii rezultante, forța și deformarea trebuie să fie înregistrate și ilustrate într-un grafic (figura 8.17).

3.4.2.9.   Încărcarea trebuie să fie continuată până când structura de protecție îndeplinește atât cerințele legate de forță, cât și pe cele legate de energie. Aria de sub curba forță-deformare rezultată (figura 8.17) este egală cu energia.

3.4.2.10.   Deformarea utilizată la calcularea energiei este cea a structurii de protecție pe linia de acțiune a forței. Deformarea trebuie măsurată la jumătatea operațiunii de încărcare.

3.4.2.11.   Nicio deformare a elementelor utilizate pentru a sprijini dispozitivele de aplicare a sarcinii nu trebuie inclusă în măsurătorile deformării utilizate pentru calculul absorbției de energie.

3.4.3.   Încărcarea verticală

3.4.3.1.   După îndepărtarea sarcinii laterale, se aplică o sarcină verticală la extremitatea superioară a structurii de protecție.

3.4.3.2.   Sarcina se aplică cu ajutorul unei bârne rigide cu o lățime de 250 mm.

3.4.3.3.   Pentru structurile care au mai mult de două lonjeroane, sarcina verticală se aplică și în față, și în spate

3.4.3.3.1.   Încărcarea verticală în spate (figurile 8.10, 8.11.a și 8.11.b)

3.4.3.3.1.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical. Forța de strivire trebuie aplicată și menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.4.3.3.1.2.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire.

3.4.3.3.2.   Încărcarea verticală în față (figurile 8.10-8.12)

3.4.3.3.2.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical. Forța de strivire F trebuie aplicată și menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.4.3.3.2.2.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 8.12.a și 8.12.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire.

3.4.3.4.   Pentru o structură de protecție cu scut de protecție deasupra capului conducătorului cu două lonjeroane, încărcarea verticală este dată de distanța longitudinală totală L între elementele principale superioare ale structurii de protecție și proiecția verticală a planelor față și spate ale DLV. Punctul de forță (încărcare) trebuie să fie la o distanță de cel puțin L/3 față de lonjeroane (a se vedea figura 8.9).

Dacă punctul L/3 se află între proiecția verticală a DLV și lonjeroane, punctul de forță (încărcare) trebuie deplasat de lângă lonjeron până pătrunde în proiecția verticală a DLV.

În cazul structurilor de protecție cu două lonjeroane montate în față fără protecție în partea superioară, încărcarea verticală se aplică de-a lungul elementului transversal care conectează elementele superioare.

3.4.4.   Încărcarea longitudinală

3.4.4.1.   După îndepărtarea sarcinii verticale, se aplică o sarcină longitudinală pe structura de protecție.

3.4.4.2.   Sarcina longitudinală se aplică în locul deformat al punctului stabilit inițial, deoarece încărcarea laterală (și verticală) a structurii de protecție este susceptibilă de a conduce la deformarea permanentă a structurii. Punctul stabilit inițial este determinat de amplasarea dispozitivului de distribuire a sarcinii și a scaunului înainte de efectuarea oricărei încercări asupra structurii.

Dispozitivul de distribuire a sarcinii se poate întinde pe lățime în cazurile în care nu există traverse posterioare (anterioare). În toate celelalte cazuri, dispozitivul nu poate distribui sarcina pe o lungime mai mare de 80 % din lățimea W a structurii de protecție (a se vedea figura 8.18).

3.4.4.3.   Sarcina longitudinală se aplică pe elementele structurale ale structurii de protecție de-a lungul axului longitudinal al structurii de protecție.

3.4.4.4.   Direcția de încărcare este selectată pentru a plasa cele mai severe constrângeri pe ansamblul structură de protecție-șasiu. Direcția inițială de încărcare trebuie să fie orizontală și paralelă cu axul longitudinal inițial al tractorului. Trebuie luați în considerare mai mulți factori atunci când se iau decizii legate de direcția de aplicare a încărcării longitudinale:

—	amplasarea structurii de protecție față de DLV și efectul pe care l-ar avea deformarea longitudinală a structurii de protecție asupra protecției împotriva strivirii pentru operator;

—	caracteristicile tractorului, de exemplu, alte elemente structurale ale tractorului care pot rezista la deformarea longitudinală a structurii de protecție, care pot limita direcția componentei longitudinale de încărcare pe structura de protecție;

—	experiența care ar putea indica posibilitatea de înclinare longitudinală sau tendința unui tractor dintr-o anumită categorie să devieze atunci când se rotește în jurul unei axe longitudinale în cursul unei răsturnări reale.

3.4.4.5.   Viteza de deformare trebuie să fie astfel încât încărcarea să poată fi considerată statică (a se vedea punctul 3.4.2.7). Această încărcare trebuie să continue până când structura de protecție îndeplinește cerința (cerințele) legată (legate) de forță.

3.5.   Condiții de acceptare

3.5.1.   Generalități

3.5.1.1.   În timpul fiecărei încercări, nicio parte a structurii de protecție nu trebuie să intre în volumul limită de deformare. De asemenea, deformarea structurii de protecție nu trebuie să permită planului fictiv al solului (definit la punctele 1.11 și 1.12) să intre în DLV.

3.5.1.2.   Deformarea structurii de protecție în timpul fiecărei încercări nu trebuie să determine planele laterale încărcate ale DLV să se extindă dincolo de planul fictiv al solului sau să se intersecteze cu acesta (a se vedea figurile 8.19 și 8.20).

Structura de protecție nu trebuie să se desprindă de șasiul tractorului din cauza unei defecțiuni a șasiului.

3.5.2.   Cerințe privind încărcarea laterală (forță-energie), forța de încărcare verticală și forța de încărcare longitudinală

3.5.2.1.   Aceste cerințe trebuie îndeplinite în limitele deformării (deformărilor) permise la punctul 3.5.1.1.

3.5.2.2.   Forța de încărcare laterală și energia minimă absorbită trebuie să ajungă cel puțin la valorile din tabelul 8.1, unde:

—	F este forța minimă atinsă în timpul încărcării laterale;

—	M (kg) este masa maximă recomandată de producătorul tractorului;

—	U este energia minimă absorbită în timpul încărcării laterale.

Dacă forța solicitată este atinsă înainte de atingerea nivelului cerut de energie, forța poate scădea, dar trebuie să atingă din nou nivelul necesar atunci când energia minimă este obținută sau depășită.

3.5.2.3.   După îndepărtarea sarcinii laterale, ansamblul structură de protecție-șasiu trebuie să suporte o forță verticală:

timp de 5 minute sau până la încetarea oricărei deformări, luând în calcul durata cea mai scurtă a celor două acțiuni.

3.5.2.4.   Forța de încărcare longitudinală trebuie să atingă cel puțin valoarea prevăzută în tabelul 8.1, pentru care F și M sunt definite la punctul 3.5.2.2.

3.6.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.6.1.   [nu se aplică]

3.6.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.6.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurale la alte modele de tractoare.

Încercările la impact și strivire nu trebuie efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.6.2.1.1-3.6.2.1.5 de mai jos:

3.6.2.1.1.

structura este identică celei care a fost supusă încercării;

3.6.2.1.2.

energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %;

3.6.2.1.3.

metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice;

3.6.2.1.4.

toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de roți și capota, trebuie să fie identice;

3.6.2.1.5.

poziția și dimensiunile critice ale scaunului în interiorul structurii de protecție și poziția relativă a structurii de protecție și a tractorului trebuie să fie de așa manieră încât DLV continuă sa fie protejat de structura deformată pe durata diverselor faze ale încercărilor.

3.6.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.6.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie).

3.6.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) DLV rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor];

3.6.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere. Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip: 3.6.2.2.2.1. nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare; 3.6.2.2.2.2. rezultatele încercării de validare sunt acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o deviație de mai mult de 7 %, iar deformarea măsurată(2) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale o abatere de mai mult de 7 %. 3.6.2.2.2.3. Același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost încercate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.6.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.6.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.7.   [nu se aplică]

3.8.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.8.1.   Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.8.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.8.2.1.   Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.8.2.2.   Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.8.2.3 de mai jos.

3.8.2.3.   Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 8.2. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință.

Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură redusă.

3.8.2.4.   Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 8.2 pe care o permite materialul.

3.8.2.5.   Încercările Charpy cu crestătură în V trebuie efectuate în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile date în tabelul 8.2.

3.8.2.6.   Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.8.2.7.   Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

Tabelul 8.1

Ecuații referitoare la forță și energie

Masa tractorului, M	Forța de încărcare laterală, F	Energia de încărcare laterală, U	Forța de încărcare verticală, F	Forța de încărcare longitudinală, F
kg	N	J	N	N
800 < M ≤ 4 630	6 M	13 000(M/10 000)1,25	20 M	4,8 M
4 630 < M ≤ 59 500	70 000(M/10 000)1,2	13 000(M/10 000)1,25	20 M	56 000(M/10 000)1,2
M > 59 500	10 M	2,03 M	20 M	8 M

Tabelul 8.2

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei	Energia la	Energia la
	– 30 °C	– 20 °C
mm	J	J (2)
10 × 10 (1)	11	27,5
10 × 9	10	25
10 × 8	9,5	24
10 × 7,5 (1)	9,5	24
10 × 7	9	22,5
10 × 6,7	8,5	21
10 × 6	8	20
10 × 5 (1)	7,5	19
10 × 4	7	17,5
10 × 3,5	6	15
10 × 3	6	15
10 × 2,5 (1)	5,5	14

Figura 8.1

Dispozitiv pentru stabilirea punctului index al scaunului (PIS)

Figura 8.2

Pătrunderea planului vertical de masă în DLV

Figura 8.3

Volum limită de deformare (DLV)

Figura 8.4

Structură de protecție cu două lonjeroane montată pe față, vedere laterală

Volum limită de deformare (DLV)

Figura 8.5

Structură de protecție cu două lonjeroane montată pe față, vedere din spate

Volum limită de deformare (DLV)

Figura 8.6

Dispunerea tipică pentru fixarea structurii de protecție pe șasiul tractorului

Figura 8.7

Dispunerea tipică pentru încărcarea laterală a structurii de protecție

Figura 8.8

Dispunerea tipică pentru fixarea șasiului tractorului și aplicarea sarcinii verticale

Figura 8.9

Dispunerea tipică pentru aplicarea sarcinii verticale pe structura de protecție

Figura 8.10

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Figura 8.11

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față, cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 8.11.a

Cabină de protecție

Figura 8.11.b

Bara de siguranță spate

Figura 8.12

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 8.12.a

Cabină de protecție

Figura 8.12.b

Bara de siguranță spate

Figurile 8.13 și 8.14

Structură cu sistem cu patru lonjeroane Dispozitive de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Figura 8.15

Structură cu mai mult de un sistem cu patru lonjeroane

Dispozitiv de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Figura 8.16

Structură cu sistem cu două lonjeroane

Dispozitiv de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Figura 8.17

Curba forță-deformare pentru încercările de sarcină

Figura 8.18

Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale

Figura 8.19

Aplicarea volumului limită de deformare (DLV) – determinarea planului fictiv lateral al solului

Notă:

A se vedea punctul 1.11 pentru definițiile (a)-(e).

Figura 8.20

Rotația permisă a DLV superior în jurul axei de poziționare

Note explicative la anexa VII

(1)

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textul cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea din Codul standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere cu șenile, Codul OCDE 8, ediția 2015, iulie 2014.

(2)	Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.

---

(1)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(2)  Energia necesară la – 20 °C este de 2,5 ori mai mare decât valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori care afectează intensitatea energiei de impact sunt direcția laminajului, limita elasticității, orientarea grăunților și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.

ANEXA VIII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (ÎNCERCĂRI STATICE) (1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structuri de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau bară de siguranță), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabilă să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții sau al șenilei

Planul median al roții sau al șenilei este echidistant față de cele două plane care conțin periferia jantelor sau a șenilelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două plane, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planele verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.1.   Punctul index al scaunului (PIS) (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995.

1.5.2.   Poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.2.1.

dacă scaunul este reglabil, trebuie adus în poziția cea mai înaltă și cât mai în spate;

1.5.2.2.

în cazul în care înclinarea spătarului este reglabilă, acesta trebuie ajustat în poziție medie;

1.5.2.3.

în cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către producătorul scaunului;

1.5.2.4.

în cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Planul de referință pentru scaun și volan

Spațiul liber este reprezentat în figurile 4.11-4.13 și în tabelul 4.2. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este definit la începutul seriei de încărcări. Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și care trece prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție în caz de răsturnare. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3 de mai jos.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.10 de mai jos și este limitat de următoarele plane, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul reglat și poziționat conform punctelor 1.5.2.1-1.5.2.4 (2), iar volanul, când este reglabil, ajustat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + a v) mm deasupra punctului index al scaunului cu linia B1B2 la (a h – 10) mm în spatele PIS;

1.6.2.2.

un plan înclinat G1 G2 I2 I1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2 cât și punctul aflat cel mai în spate pe spătarul scaunului;

1.6.2.3.

o suprafață cilindrică A1 A2 I2 I1 perpendiculară pe planul de referință, cu o rază de 120 mm, tangențială planelor definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.4.

o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, cu o rază de 900 mm care se prelungește în față 400 mm, tangențială planului definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus de-a lungul liniei B1B2;

1.6.2.5.

un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, care unește suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial cu suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus;

1.6.2.6.

un plan vertical D1 E1 E2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului;

1.6.2.7.

un plan orizontal E1 F1 F2 E2 care trece printr-un punct la (90 – a v) mm sub punctul index al scaunului;

1.6.2.8.

o suprafață G1 F1 F2 G2, dacă este necesar curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei;

1.6.2.9.

plane verticale J1 E1 F1 G1 H1 și J2 E2 F2 G2 H2. Aceste plane verticale se prelungesc 300 mm în sus de la planul E1 F1 F2 E2; distanțele E1 E0 și E2 E0 trebuie să fie de 250 mm;

1.6.2.10.

planele paralele A1 B1 C1 D1 J1 H1 I1 și A2 B2 C2 D2 J2 H2 I2 înclinate astfel încât marginea superioară a planului de pe partea pe care se aplică forța să fie la cel puțin 100 mm de planul de referință vertical.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoarele cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este spațiul celor două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste puncte index ale scaunului diferite.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.6.4.3.

Scaunul opțional nu include un scaun pentru o persoană în afară de conducătorul auto și de unde tractorul nu poate fi controlat. PIS nu este determinat, deoarece definiția spațiului liber este în legătură cu scaunul conducătorului auto.

1.7.   Masă

1.7.1.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare și, în cazul tractoarelor cu pneuri, fără balast lichid în pneuri. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.7.2.   Masa maximă autorizată

Masa maximă a tractorului declarată de producător ca fiind tehnic admisibilă și declarată pe plăcuța de identificare a vehiculului și/sau în manualul operatorului.

1.7.3.   Masa de referință

Masa selectată de producător pentru calcularea intrărilor de energie și a forței de strivire ce trebuie utilizate în cadrul încercărilor. Această masă nu trebuie să fie mai mică decât masa fără lest și trebuie să fie suficientă pentru a se asigura că raportul maselor nu depășește 1,75 (a se vedea secțiunea 1.7.4).

1.7.4.   Raportul maselor

Raportul dintre Acesta nu trebuie să fie mai mare de 1,75.

1.8.   Toleranțe admise la măsurare

Timpul	± 0,1 s
Distanța	± 0,5 mm
Forța	± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)
Unghiul	± 0,1°
Masa	± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

1.9.   Simboluri

ah	(mm)	Jumătate din reglajul orizontal al scaunului
av	(mm)	Jumătate din reglajul vertical al scaunului
D	(mm)	Deformarea structurii de protecție la punctul și pe axa aplicării sarcinii
D'	(mm)	Deformarea structurii pentru energia calculată cerută
EIS	(J)	Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale
EIL1	(J)	Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale
EIL2	(J)	Energia care trebuie absorbită în cazul unei a doua sarcini longitudinale
F	(N)	Forța de încărcare statică
Fmax	(N)	Forța de încărcare statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii
F'	(N)	Forța pentru energia calculată cerută
M	(kg)	Masa de referință utilizată la calcularea energiei și a forțelor de strivire

2.   Sfera de aplicare

2.1.

Prezenta anexă se aplică pentru tractoarele care au cel puțin două osii pentru roți cu suspensie pneumatică sau care au șenile în loc de roți și cu o masă fără lest a tractorului de cel puțin 600 kg. Raportul maselor (masă maximă tehnic admisă/masă de referință) nu trebuie să fie mai mare de 1,75.

2.2.

Ecartamentul minim dintre roțile posterioare trebuie să fie, în general, mai mare de 1 150 mm. Se admite că pot exista modele de tractoare, cum ar fi mașini de tuns iarba, tractoare înguste pentru podgorii, tractoare mici utilizate în clădiri cu spațiul liber limitat în partea superioară sau în livezi, tractoare cu garda la sol mare și utilaje forestiere speciale, cum ar fi troliurile de corhănit și transportoarele, pentru care prezenta anexă nu se aplică.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.

Structura de protecție poate fi fabricată de producătorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, stațiile de încercare pot certifica faptul că încercările de rezistență sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față. Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.

Structura de protecție supusă încercării statice trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe tractor sau pe șasiul tractorului pe care este utilizată. Șasiul tractorului trebuie să fie complet, având montate inclusiv elementele de fixare și alte părți ale tractorului care pot fi afectate de încărcătura impusă structurii de protecție.

3.1.3.

În cazul în care este vorba de un tractor „tandem”, se utilizează masa versiunii standard a părții pe care este montată structura de protecție.

3.1.4.

O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. De obicei, conducătorul demontează această structură în perioada temperaturilor ridicate. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al clapelor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării. Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia. Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa constructorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.5.

Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparatură

Pentru a verifica dacă nu s-a pătruns în spațiul liber în timpul încercării, se utilizează mijloacele descrise la punctul 1.6, figurile 4.11-4.13 și în tabelul 4.2.

3.2.1.   Încercări de încărcare orizontală (figurile 4.1-4.5)

În încercările de încărcare orizontală se utilizează următoarele:

3.2.1.1.

materiale, echipamente și mijloace de fixare pentru a se asigura că șasiul tractorului este ferm fixat la sol și sprijinit în mod independent față de pneuri;

3.2.1.2.

un dispozitiv pentru aplicarea unei forțe orizontale pe structura de protecție; trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform, în conformitate cu direcția normală de încărcare; 3.2.1.2.1. se utilizează o bârnă cu o lungime de cel puțin 250 mm și cel mult 700 mm în multipli exacți de 50 mm între aceste lungimi. Dimensiunea verticală a bârnei trebuie să fie de 150 mm; 3.2.1.2.2. marginile bârnei care vin în contact cu structura de protecție trebuie să fie curbate cu o rază maximă de 50 mm; 3.2.1.2.3. trebuie montate articulații cardanice sau echivalente pentru a se evita ca încărcătura să determine o rotație sau o deplasare a structurii de protecție într-o direcție diferită de cea a încărcăturii; 3.2.1.2.4. în cazul în care linia dreaptă definită de bârna corespunzătoare pe structura de protecție nu este perpendiculară pe direcția de aplicare a sarcinii, spațiul se umple de așa manieră încât sarcina să fie distribuită pe întreaga lungime;

3.2.1.3.

echipament pentru măsurarea forței și a deformării în direcția sarcinii, în raport cu șasiul tractorului. Pentru a se asigura acuratețea măsurătorilor, acestea trebuie luate ca valori cu citire continuă. Dispozitivele de măsurare sunt amplasate astfel încât să înregistreze forța și deformarea în punctul și de-a lungul liniei de încărcare.

3.2.2.   Încercări de strivire (figurile 4.6-4.8)

În încercările de strivire se utilizează următoarele:

3.2.2.1

materiale, echipamente și mijloace de fixare pentru a se asigura că șasiul tractorului este ferm fixat la sol și sprijinit în mod independent față de pneuri;

3.2.2.2

un dispozitiv pentru aplicarea unei forțe descendente pe structura de protecție, inclusiv o bârnă rigidă cu o lățime de minimum 250 mm;

3.2.2.3

echipament pentru măsurarea forței verticale totale aplicate.

3.3.   Condițiile de încercare

3.3.1.   Structura de protecție trebuie să fie conformă cu caietul de sarcini și se montează pe modelul de șasiu adecvat în conformitate cu metoda de fixare indicată de către producător.

3.3.2.   Ansamblul trebuie fixat de așa manieră pe bancul de probă încât, sub sarcină, elementele care leagă ansamblul de bancul de probă să nu sufere decât deformări minime în raport cu structura de protecție. Ansamblul nu trebuie să primească niciun sprijin sub sarcină în afara celui oferit de fixarea inițială.

3.3.3.   Reglajul ecartamentului roților sau al șenilelor trebuie să fie astfel încât să nu existe nicio interferență a acestora cu structura de protecție în cursul încercărilor.

3.3.4.   Structura de protecție trebuie echipată cu instrumentele necesare obținerii datelor necesare legate de forță-deformare.

3.3.5.   Toate încercările se efectuează pe aceeași structură de protecție. Nu se efectuează nicio lucrare de reparație sau de îndreptare a niciunui element între etapele încercării.

3.3.6.   După efectuarea tuturor încercărilor, deformarea permanentă a structurii de protecție se măsoară și se înregistrează.

3.4.   Succesiunea încercărilor

Încercările se desfășoară în următoarea ordine:

3.4.1.   Încărcarea longitudinală

Pentru tractoarele cu roți cu cel puțin 50 % din masă pe osia spate și pentru tractoarele cu șenile, sarcina longitudinală se aplică din spate. Pentru celelalte tractoare, sarcina longitudinală se aplică din față.

3.4.2.   Prima încercare de strivire

Prima încercare de strivire se efectuează la aceeași extremitate a structurii pe care a fost aplicată sarcina longitudinală.

3.4.3.   Încărcarea laterală

În cazul unui scaun nealiniat sau al unei rezistențe asimetrice a structurii de protecție, sarcina laterală se aplică pe partea care, în majoritatea cazurilor, poate duce la penetrarea spațiului liber.

3.4.4.   A doua încercare de strivire

A doua încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii opusă celei pe care a fost aplicată prima sarcină longitudinală. În cazul modelelor cu două lonjeroane, a doua strivire se poate efectua în același punct ca prima strivire.

3.4.5.   A doua încărcare longitudinală

3.4.5.1.

A doua încărcare longitudinală se efectuează pe tractoare echipate cu o structură de protecție pliabilă (de exemplu, cu două lonjeroane) sau basculantă (de exemplu, altele decât cele cu două lonjeroane), dacă există una sau mai multe dintre următoarele condiții: pliere temporară pentru condiții de funcționare speciale; structuri concepute pentru a bascula în scopuri de întreținere, cu excepția cazului în care mecanismul de basculare este independent de integritatea structurală a structurii de protecție împotriva răsturnării.

3.4.5.2.

Pentru structurile de protecție pliabile, în cazul în care prima sarcină longitudinală a fost aplicată în direcția de pliere, o a doua încărcare longitudinală nu este necesară.

3.5.   Încercări de încărcare orizontală din spate, din față și laterală

3.5.1.   Dispoziții generale

3.5.1.1.

Sarcina structurii de protecție se distribuie uniform, prin intermediul unei bârne rigide, în sensul aplicării sarcinii (a se vedea punctul 3.2.1.2). Această bârnă rigidă poate fi echipată cu un dispozitiv pentru a împiedica deplasarea laterală. Rata de aplicare a sarcinii trebuie să fie de așa natură încât să poată fi considerată statică. În timpul aplicării sarcinii, forța și deformarea trebuie să fie înregistrate ca o valoare continuă pentru a le garanta precizia. Din momentul în care se începe aplicarea sarcinii, aceasta nu mai trebuie redusă până la încheierea încercării. Direcția forței aplicate trebuie să se încadreze în următoarele limite: — la începutul încercării (fără sarcină): ± 2°; — în timpul încercării (sub sarcină): 10° deasupra și 20° sub orizontală. Rata de aplicare a sarcinii este considerată statică dacă viteza de deformare sub sarcină nu este mai mare de 5 mm/s.

3.5.1.2.

În cazul în care nu există un cadru rezistent în punctul de aplicare a sarcinii, se utilizează o altă bârnă, care nu adaugă rezistență suplimentară.

3.5.2.   Încărcarea longitudinală (figurile 4.1 și 4.2)

Sarcina se aplică orizontal și paralel pe planul median vertical al tractorului. În cazul în care sarcina se aplică din spate (secțiunea 3.4.1), sarcina longitudinală și sarcina laterală se aplică de o parte și de alta a planului median al tractorului. În cazul în care sarcina longitudinală se aplică din față, aceasta trebuie să fie de aceeași parte ca și sarcina laterală.

Sarcina se aplică pe traversa superioară a structurii de protecție (și anume, în partea care ar putea atinge prima solul în caz de răsturnare).

Punctul de aplicare al sarcinii se situează la o distanță corespunzătoare unei șesimi din lățimea vârfului structurii de protecție, măsurată spre interior dinspre colțul exterior. Lățimea structurii de protecție trebuie să corespundă distanței dintre două linii paralele cu planul median al tractorului, linii care întâlnesc extremitățile exterioare ale structurii de protecție în planul orizontal care întâlnește, la rândul său, fața superioară a traverselor superioare.

În cazul în care structura de protecție în caz de răsturnare este formată din elemente curbate și nu există colțuri adecvate, se aplică următoarea procedură generală pentru determinarea W. Inginerul responsabil de încercare identifică elementele curbate cele mai susceptibile să atingă primele solul în cazul unei răsturnări asimetrice în față sau în spate (de exemplu, o răsturnare în spate sau în față atunci când una dintre părțile laterale ale ROPS este susceptibilă de a primi încărcarea inițială). Extremitățile W sunt punctele mediane ale razelor externe create între alte elemente drepte sau curbate care formează suprafața superioară a structurii de protecție împotriva răsturnării. În cazul în care se pot selecta mai multe elemente curbate, inginerul de încercare trebuie să stabilească linii la sol pentru fiecare element pentru a determina care suprafață ar atinge prima solul. A se vedea figurile 4.3a și b pentru exemple.

Notă:

În cazul elementelor curbate, se ia în considerare numai lățimea de la extremitatea structurii pe care se aplică sarcina longitudinală.

Lungimea dispozitivului de distribuție a sarcinii (a se vedea punctul 3.2.1.2) nu trebuie să fie mai mică de o treime din lățimea structurii de protecție și cel mult 49 mm mai mare decât această valoare minimă.

Încărcarea longitudinală se oprește atunci când:

3.5.2.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută, EIL1 unde:

3.5.2.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.5.3.   Încărcarea laterală (figurile 4.4 și 4.5)

Sarcina laterală se aplică orizontal și perpendicular pe planul median al tractorului. Se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție la un punct (160 – ah ) mm în fața punctului index al scaunului.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), sarcina se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție, la mijlocul distanței dintre două puncte index ale scaunului.

În cazul în care este sigur că o anumită parte a structurii de protecție nu va atinge prima solul în caz de răsturnare a tractorului în lateral, sarcina se aplică în acest loc, cu condiția ca aceasta să permită o distribuție uniformă a sarcinii, astfel cum este specificat la punctul 3.5.1.1. În cazul unei structuri de protecție cu două lonjeroane, sarcina laterală se aplică la elementul structural în punctul cel mai de sus pe lateral, indiferent de poziția index a scaunului.

Specificațiile privind bârna de distribuție a sarcinii sunt prezentate în secțiunea 3.2.1.2.1.

Încărcarea laterală se oprește atunci când:

3.5.3.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută EIS, unde:

3.5.3.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.6.   Încercările de strivire

3.6.1.   Strivirea în partea posterioară (figurile 4.6, 4.7.a-4.7.e)

3.6.1.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când: Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.6.1.2.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire F = 20 M.

3.6.2.   Strivirea în partea anterioară (figurile 4.6-4.8)

3.6.2.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când: Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.6.2.2.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 4.8.a și 4.8.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire F = 20 M.

3.7.   A doua încercare de sarcină longitudinală

Sarcina se aplică în direcția opusă și în colțul cel mai îndepărtat de punctul de aplicare a primei sarcini longitudinale (figurile 4.1 și 4.2).

Încărcarea longitudinală se oprește atunci când:

3.7.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută EIL2, unde:

3.7.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.8.   Condiții de acceptare

Pentru ca structura de protecție să fie acceptată, trebuie să îndeplinească următoarele condiții în timpul și după finalizarea încercărilor:

3.8.1.

nicio parte nu trebuie să pătrundă în spațiul liber în cursul niciunei etape a încercărilor. Nicio parte nu trebuie să lovească scaunul în timpul încercărilor. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile și ecartamentul trebuie să aibă dimensiunile minime specificate de către producător;

3.8.2.

pentru tractoarele articulate, se presupune că planele mediane ale celor două părți coincid;

3.8.3.

deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie înregistrată după ultima încercare de strivire. În acest scop, înaintea începerii încercării, trebuie să se înregistreze poziția principalelor elemente structurale ale structurii de protecție în caz de răsturnare în raport cu punctul index al scaunului. Apoi se înregistrează orice deplasare a elementelor rezultată în urma încercărilor de sarcină, precum și orice modificare a înălțimii elementelor anterioare și posterioare ale acoperișului structurii de protecție;

3.8.4.

în punctul în care se obține nivelul necesar de energie la fiecare dintre încercările specificate de încărcare orizontală, forța trebuie să fie mai mare de 0,8 Fmax.

3.8.5.

o încercare de suprasarcină este necesară atunci când forța scade cu mai mult de 3 % în cadrul ultimelor 5 % ale deformării atinse atunci când energia cerută este absorbită de structură (figurile 4.14-4.16). Descrierea încercării de suprasarcină: 3.8.5.1. încercarea de suprasarcină constă în continuarea încărcării orizontale cu câte 5 % din energia necesară inițială până la un maximum de 20 % de energie suplimentară; 3.8.5.2. încercarea de suprasarcină este considerată ca fiind efectuată cu succes dacă după absorbția de 5, 10 sau 15 % de energie suplimentară, forța scade cu mai puțin de 3 % pentru fiecare creștere de energie de 5 %, rămânând în același timp mai mare de 0,8 Fmax sau dacă, după absorbția a 20 % de energie suplimentară, forța este mai mare de 0,8 Fmax; 3.8.5.3. fisurile sau rupturile suplimentare sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după îndepărtarea sarcinii, structura de protecție nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, care trebuie să fie protejat în întregime;

3.8.6.

forța necesară trebuie să fie menținută în ambele încercări de strivire;

3.8.7.

nu trebuie să existe niciun element sau componentă proeminentă care poate fi de natură să cauzeze o rănire gravă în timpul unei răsturnări sau care, în timpul deformării, ar putea imobiliza operatorul, de exemplu, prinzându-i gamba sau laba piciorului;

3.8.8.

nu trebuie să existe alte accesorii care prezintă un pericol grav pentru operator.

3.9.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.9.1.   [nu se aplică]

3.9.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.9.2.1.

Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare Încercările de strivire și de sarcină nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.9.2.1.1-3.9.2.1.5 de mai jos: 3.9.2.1.1. structura este identică celei care a fost supusă încercării; 3.9.2.1.2. energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %. Limita de 5 % se aplică, de asemenea, în cazul extinderilor privind înlocuirea roților cu șenile pe același tractor; 3.9.2.1.3. metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice; 3.9.2.1.4. toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de noroi și capota, trebuie să fie identice; 3.9.2.1.5. poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția relativă a acesteia pe tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.9.2.2.

Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.9.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție pe tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie). 3.9.2.2.1. Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor]. 3.9.2.2.2. Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere. Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip. 3.9.2.2.2.1. Nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare. 3.9.2.2.2.2. Rezultatele încercării de validare sunt acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o deviație de mai mult de ± 7 %, iar deformarea măsurată (3) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale o deviație de mai mult de ± 7 %. 3.9.2.2.2.3. Același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost încercate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere. 3.9.2.2.3. Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.9.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.10.   [nu se aplică]

3.11.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.11.1.

Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.11.2.

Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.11.2.1.

Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.11.2.2.

Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.11.2.3 de mai jos.

3.11.2.3.

Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de încărcare, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 4.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003. Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință. Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la încărcarea la temperatură redusă.

3.11.2.4.

Atunci când se testează cerințele de energie de încărcare, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 4.1 pe care o permite materialul.

3.11.2.5.

Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 4.1.

3.11.2.6.

Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.11.2.7.

Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri. Tabelul 4.1 Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V Dimensiunea epruvetei Energia la Energia la   – 30 °C – 20 °C mm J J (2) 10 × 10 (1) 11 27,5 10 × 9 10 25 10 × 8 9,5 24 10 × 7,5 (1) 9,5 24 10 × 7 9 22,5 10 × 6,7 8,5 21 10 × 6 8 20 10 × 5 (1) 7,5 19 10 × 4 7 17,5 10 × 3,5 6 15

3.12.   [nu se aplică]

Figura 4.1

Aplicarea sarcinii în părțile posterioară și anterioară Cabina de protecție și bara de siguranță spate

(Dimensiuni în mm)

Figura 4.1.a

Cabină de protecție

Figura 4.1.b

Bara de siguranță spate

Figura 4.2

Aplicări longitudinale ale sarcinii

Figura 4.3

Exemple de „W” pentru ROPS cu elemente curbate

Figura 4.3.a

ROPS cu patru lonjeroane

Legendă:

1— Punctul index al scaunului

2— PIS, plan central longitudinal

3— Punctul celei de-a doua aplicări a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

4— Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

Figura 4.3.b

ROPS cu două lonjeroane

Legendă:

1— Punctul index al scaunului (PIS)

2— PIS, plan central longitudinal

3— Punctul celei de-a doua aplicări a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

4— Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

Figura 4.4

Aplicarea sarcinii laterale (vedere laterală), cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 4.4.a

Cabină de protecție

Figura 4.4.b

Bara de siguranță spate

Figura 4.5

Aplicarea sarcinii laterale (vedere din spate)

(a)	(b)

Figura 4.6

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Figura 4.7

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față, cabina de protecție și bara de siguranță spate,

Figura 4.7.a

Strivire în partea din spate

Figura 4.7.b

Strivire în partea din față

Figura 4.7.c

Încercare de strivire pentru bara de siguranță spate

Figura 4.7.d

Cabină de protecție

Figura 4.7.e

Bara de siguranță spate

Figura 4.8

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 4.8.a

Cabină de protecție

Figura 4.8.b

Bara de siguranță spate

Figura 4.9

Forța de strivire este aplicată când punctul central al bârnei trece prin planul vertical de referință al tractorului (acesta fiind, de asemenea, planul scaunului și al volanului)

Cazul 1	:	când ROPS, scaunul și volanul sunt fixate strâns pe șasiu;
Cazul 2	:	atunci când ROPS se fixează strâns pe șasiu, iar scaunul și volanul sunt amplasate pe planșeu (suspendate sau nu), dar NU sunt conectate la ROPS.

În aceste cazuri, planul de referință vertical menționat al scaunului și al volanului include în mod normal și centrul de gravitate al tractorului în timpul efectuării întregii serii de încărcări.

Figura 4.10

Forța de strivire este aplicată când punctul central al bârnei trece doar prin planul vertical de referință al tractorului

Pot fi definite cazurile 3 și 4, în care ROPS este fixată pe o platformă, fixată rigid (cazul 3) sau suspendată (cazul 4) în raport cu șasiul tractorului. Aceste soluții de îmbinare sau conectare cauzează mișcări diferite atât pentru cabine și spațiul liber, cât și pentru planul vertical de referință.

Tabelul 4.2

Dimensiunile spațiului liber

Dimensiuni	mm	Observații
A1 A0	100	minimă
B1 B0	100	minimă
F1 F0	250	minimă
F2 F0	250	minimă
G1 G0	250	minimă
G2 G0	250	minimă
H1 H0	250	minimă
H2 H0	250	minimă
J1 J0	250	minimă
J2 J0	250	minimă
E1 E0	250	minimă
E2 E0	250	minimă
D0 E0	300	minimă
J0 E0	300	minimă
A1 A2	500	minimă
B1 B2	500	minimă
C1 C2	500	minimă
D1 D2	500	minimă
I1 I2	500	minimă
F0 G0	—	în funcție de tractor
I0 G0	—
C0 D0	—
E0 F0	—

Figura 4.11

Spațiul liber

Legendă:

1

—

Punctul index al scaunului

Notă:

pentru dimensiuni, a se vedea tabelul 4.2 de mai sus.

Figura 4.12

Spațiul liber

Figura 4.12.a

Vedere laterală Secțiune în planul de referință

Figura 4.12.b

Vedere din spate sau din față

Legendă:

1— Punctul index al scaunului

2— Forța

3— Planul vertical de referință

Figura 4.13

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile, cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 4.13.a

Cabină de protecție

Figura 4.13.b

Bara de siguranță spate

Figura 4.14

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină nu este necesară

Observații:

1.	Localizați Fa în raport cu 0,95 D'

2.	Încercarea de suprasarcină nu este necesară deoarece Fa ≤ 1,03 F'

Figura 4.15

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină este necesară

Observații:

1.	Localizați Fa în raport cu 0,95 D'

2.	Încercarea de suprasarcină este necesară deoarece Fa > 1,03 F'

3.	Performanța încercării de suprasarcină este satisfăcătoare deoarece Fb > 0,97 F' și Fb > 0,8 F max

Figura 4.16

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină urmează să fie continuată

Observații:

1.	Localizați Fa referitoare la 0,95 D'

2.	Încercarea de suprasarcină este necesară deoarece Fa > 1,03 F'

3.	Fb < 0,97 F', prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

4.	Fc < 0,97 Fb, prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

5.	Fd < 0,97 Fc, prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

6.	Performanța încercării de suprasarcină este satisfăcătoare dacă Fe > 0,8 F max

7.	Insucces în orice etapă atunci când sarcina scade sub 0,8 Fmax

Note explicative la anexa VIII

(1)

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textele cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea codului standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere (încercare statică), OCDE Code 4, ediția 2015 din iulie 2014.

(2)

Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii zonei de degajare, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

(3)	Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.

---

(1)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(2)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30°C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.