17.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1601/2001 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite cabluri din fier sau din oțel, originare din Federația Rusă, Turcia, Thailanda și Republica Cehă. Măsurile respective sunt denumite în continuare „măsuri inițiale”, iar ancheta care a condus la măsurile respective este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

În august 2001, Comisia a acceptat o ofertă de angajament de preț din partea unui producător rus (JSC Severstal-Metiz). Acordul privind acest angajament a fost abrogat în octombrie 2007 (3) deoarece s-a considerat că nu este viabil din cauza dificultăților în ceea ce privește clasificarea corectă a numeroaselor tipuri de produse exportate de către societate.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1279/2007 (4), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale și a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, a menținut măsurile inițiale pentru Federația Rusă, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Măsurile respective sunt denumite în continuare „măsurile în vigoare”, iar ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor este denumită în continuare „ultima anchetă”. Regulamentul (CE) nr. 1279/2007 a abrogat de asemenea măsurile privind importurile de cabluri din oțel originare din Turcia și Thailanda.

(4)

În prezent (5), sunt în vigoare, de asemenea, măsuri în cazul cablurilor din oțel originare din Ucraina și din Republica Populară Chineză, care au fost extinse la importurile de cabluri din oțel expediate din Maroc, Moldova și Republica Coreea.

(5)

La 27 octombrie 2012, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de cabluri din oțel originare din Federația Rusă, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(6)

Reexaminarea a fost deschisă în urma unei cereri justificate înaintată de către Comitetul de legătură al producătorilor de cabluri din sârmă din Uniunea Europeană (denumit în continuare „EWRIS” sau „solicitantul”) în numele unor producători din Uniune care reprezintă mai mult de 50 % din producția totală a Uniunii de anumite cabluri din fier sau din oțel. Motivul care a stat la baza cererii a fost faptul că expirarea măsurilor ar putea determina continuarea dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

(7)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada 1 octombrie 2011-30 septembrie 2012 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau PAR). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității ca prejudiciul să continue sau să reapară a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(8)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, producătorii din Uniune, importatorii și utilizatorii cunoscuți, precum și solicitantul și autoritățile țării exportatoare. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(9)

Având în vedere numărul potențial ridicat de producători-exportatori din Federația Rusă implicați în prezenta anchetă, inițial, în avizul de deschidere s-a avut în vedere posibilitatea de a recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă eșantionarea este într-adevăr necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, producătorii-exportatori din Federația Rusă au fost invitați să se facă cunoscuți în termen de 15 zile de la deschiderea procedurii și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(10)

Având în vedere faptul că numai doi producători-exportatori din Federația Rusă au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-au exprimat dorința de a coopera în continuare cu Comisia, s-a hotărât să nu se recurgă la eșantionare pentru producătorii-exportatori.

(11)

Comisia a anunțat în avizul de deschidere că a selectat, în mod provizoriu, un eșantion de producători din Uniune și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile în acest sens, în termenul prevăzut în avizul de deschidere. Eșantionul provizoriu a fost constituit din cinci producători din Uniune care au fost considerați reprezentativi pentru industria din Uniune în ceea ce privește volumul de producție și vânzările produsului similar în Uniune.

(12)

În lipsa oricăror observații, societățile propuse au fost selectate pentru a fi incluse în eșantionul final și părțile interesate au fost informate în mod corespunzător. Cu toate acestea, una dintre societățile selectate s-a retras ulterior din eșantion. Prin urmare, Comisia a decis să reducă eșantionul la cele patru societăți rămase, care erau considerate în continuare reprezentative pentru industria din Uniune în ceea ce privește volumul producției (29,3 %) și vânzările produsului similar în Uniune (20,9 %).

(13)

Deși în avizul de deschidere eșantionarea a fost prevăzută și pentru importatorii independenți, nu s-au făcut cunoscuți niciun importator independent și niciun utilizator. Prin urmare, eșantionarea nu a fost aplicată importatorilor independenți.

(14)

Au fost trimise chestionare celor patru producători din Uniune incluși în eșantion, celor doi producători-exportatori din Federația Rusă și importatorului afiliat.

(15)

Au fost primite răspunsuri la chestionare din partea celor patru producători din Uniune incluși în eșantion, din partea importatorului afiliat și din partea unui producător-exportator din Federația Rusă.

(16)

Deși inițial s-au făcut cunoscuți doi producători-exportatori din Federația Rusă, numai unul dintre aceștia a trimis un răspuns la chestionar și se consideră că a cooperat în cadrul anchetei. Producătorul-exportator cooperant deține în proporție de 100 % o filială cu sediul în Italia, care produce, de asemenea, cabluri din oțel și importă produsul vizat din Federația Rusă. Celălalt producător-exportator a furnizat informații la momentul deschiderii anchetei și, deși a fost invitat să completeze un chestionar, nu a făcut acest lucru. Prin urmare, se consideră că cel de al doilea producător-exportator nu a cooperat în cadrul anchetei.

(17)

Comisia a solicitat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului rezultat, precum și interesul Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(18)

Produsul în cauză este același ca cel vizat de ancheta inițială și de ultima anchetă, care au condus la instituirea măsurilor în vigoare în prezent, aplicabile cablurilor din oțel și fier (inclusiv cablurile închise), altele decât cele din oțel inoxidabil, cu o secțiune transversală maximă de peste 3 mm, cu sau fără accesorii (denumite adesea în terminologia utilizată de industrie „cabluri din oțel”), încadrate în prezent la codurile NC ex 7312 10 81, ex 7312 10 83, ex 7312 10 85, ex 7312 10 89 și ex 7312 10 98 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(19)

Actuala anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat că cablurile din oțel produse în Federația Rusă și exportate către Uniune și cablurile din oțel produse și vândute în Uniune de către producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale și sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(20)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă în prezent există sau nu dumping și dacă expirarea măsurilor existente în prezent riscă sau nu să ducă la continuarea sau reapariția dumpingului.

(21)

Astfel cum s-a explicat mai sus în considerentul 10, nu a fost necesară selectarea unui eșantion de producători-exportatori din Federația Rusă. Producătorul-exportator cooperant reprezintă 99 % din exporturile produsului în cauză din Federația Rusă către Uniune în timpul PAR. Pe această bază, s-a concluzionat că nivelul de cooperare a fost ridicat.

(22)

Deoarece alți doi producători cunoscuți din Federația Rusă nu au cooperat la anchetă, constatările privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului prevăzute mai jos s-au bazat pe cele mai bune informații disponibile, inclusiv pe datele Eurostat, pe statisticile oficiale ruse și pe date limitate obținute de la un al doilea producător.

(23)

În conformitate cu cererea de reexaminare, exporturile din Federația Rusă către Uniune au făcut obiectul unui dumping la o marjă medie de 130,8 %. Astfel cum se menționează în avizul de deschidere (punctul 4.1), solicitantul a comparat prețurile de export din Federația Rusă către Uniune (la nivel franco fabrică) cu prețurile de pe piața internă din Federația Rusă.

(24)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a stabilit mai întâi pentru producătorul-exportator cooperant dacă vânzările sale totale ale produsului similar către clienți independenți de pe piața internă rusă au fost reprezentative, adică dacă volumul total al acestor vânzări a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export corespunzătoare către Uniune. S-a constatat că vânzările produsului similar pe piața internă, realizate de către producătorul-exportator cooperant, au fost, în general, reprezentative.

(25)

Comisia a identificat apoi tipurile de produse similare vândute pe piața internă de producătorul-exportator care erau identice sau direct comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Uniune.

(26)

În continuare s-a examinat dacă vânzările pe piața internă ale producătorului-exportator cooperant au fost reprezentative pentru fiecare tip de produs, adică dacă vânzările pe piața internă pentru fiecare tip de produs reprezintă cel puțin 5 % din volumul vânzărilor aceluiași tip de produs către Uniune. Pentru tipurile de produs vândute în cantități reprezentative, s-a examinat apoi dacă aceste vânzări au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(27)

Pentru a se determina dacă vânzările pe piața internă din fiecare tip de produs, realizate pe piața internă în cantități reprezentative, ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, s-a stabilit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți pentru tipul de produs în cauză. În toate cazurile în care vânzările pe piața internă ale unui tip specific de produs au fost realizate în cantități suficiente și în cadrul unor operațiuni comerciale normale, valoarea normală s-a bazat pe prețul real de pe piața internă, calculat sub forma unei medii ponderate a tuturor vânzărilor pe piața internă din acest tip de produs efectuate în cursul PAR.

(28)

Pentru celelalte tipuri de produs ale căror vânzări pe piața internă nu au fost reprezentative sau nu au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul de producție a tipurilor de produs exportate, eventual ajustat, a unui procent rezonabil corespunzător cheltuielilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precum și a unei marje de profit rezonabile, pe baza unor date reale referitoare la producția și vânzările produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) prima teză din regulamentul de bază.

(29)

Pentru vânzările la export realizate pe piața Uniunii de către producătorul-exportator rus cooperant, efectuate direct către clienți independenți, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(30)

În cazul în care tranzacția de export către Uniune s-a efectuat prin intermediul unei societăți comerciale afiliate, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului de primă revânzare aplicat de către comerciantul afiliat în cazul clienților independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări pentru a se ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de profit, pentru a stabili un preț de export fiabil. În absența unor informații din partea importatorilor independenți cu privire la nivelul profiturilor acumulate pe durata PAR, a fost utilizată o marjă medie de profit de 5 %.

(31)

Comparația între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat a fost efectuată la nivelul franco fabrică și la același nivel de comercializare.

(32)

În vederea asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele constatate în ceea ce privește factorii despre care s-a demonstrat că afectează prețurile și comparabilitatea acestora. În acest scop, s-a ținut cont în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele de costuri de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, costuri financiare, costuri de ambalare și comisioane, precum și de rabaturi, după caz și atunci când costurile respective au fost justificate.

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată pe tip de produs a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză. Această comparație a arătat existența unui dumping, care s-a ridicat la 4,7 % pentru producătorul-exportator.

(34)

Pe lângă analiza existenței dumpingului în cursul PAR, s-a examinat probabilitatea ca dumpingul să continue în cazul în care s-ar abroga măsurile. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: volumul și prețul importurilor din Federația Rusă care fac obiectul unui dumping, atractivitatea pieței Uniunii și a piețelor din alte țări terțe, capacitatea de producție și capacitatea excedentară pentru exporturile către Federația Rusă.

(35)

Conform datelor Eurostat, în perioada luată în considerare, importurile din Federația Rusă au crescut de la 2 005 tone în 2009 la 2 343 de tone în PAR, ceea ce reprezintă aproximativ 1 % din consumul Uniunii în cursul PAR și în perioada luată în considerare. După cum s-a menționat în considerentul 33 de mai sus, importurile provenind de la producătorul-exportator cooperant au fost efectuate la prețuri de dumping (4,7 %), în ciuda taxei antidumping în vigoare.

(36)

Exporturile către Uniune au constituit 3 % din vânzările totale ale producătorului cooperant, în timp ce majoritatea vânzărilor (85 %) au fost efectuate pe piața internă rusă. Piața internă a crescut cu 38 % în perioada luată în considerare (7) și ar putea crește în continuare în cazul în care PIB-ul Federației Ruse continuă să crească, conform estimărilor unor surse accesibile publicului specializate în analiza economică. În plus, informațiile colectate în timpul anchetei au arătat că producătorul cooperant nu produce toate tipurile de produs în cauză și, prin urmare, presiunea concurențială pe care o exercită asupra producătorilor din Uniune este limitată. Este probabil ca acest lucru să fie valabil și în cazul celorlalți doi producători, având în vedere faptul că nu sunt disponibile informații privind investițiile în instalații noi, care ar putea, de exemplu, să permită producția produsului în cauză cu un diametru mai mare. În plus, presiunea concurențială limitată exercitată de producătorii-exportatori din Federația Rusă pare a fi, de asemenea, confirmată de prezența producătorilor din Uniune pe piața rusă. Conform statisticilor vamale oficiale ruse, exporturile produsului similar, efectuate de producătorii din Uniune către Federația Rusă, au reprezentat 30 % din totalitatea importurilor produsului similar pe piața rusă în PAR, producătorii din Uniune reprezentând astfel cel mai mare exportator pe piața rusă.

(37)

În răspunsul său la concluziile finale, solicitantul a susținut că creșterea estimată a PIB-ului Federației Ruse (de aproximativ 3 %) este mai degrabă moderată și nu va permite dezvoltarea în continuare a pieței ruse de cabluri din oțel. În consecință, este posibil ca piața rusă să nu poată să absoarbă volume suplimentare de produs similar. În această privință, se observă că creșterea PIB-ului Federației Ruse în cursul perioadei luate în considerare, și anume din 2009 până la sfârșitul PA, a fost mai mică decât creșterea preconizată pentru anul 2014 și totuși a permis o creștere cu 38 % a pieței ruse de cabluri din oțel. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(38)

Aceeași parte a făcut, de asemenea, referire la noile tipuri de produse pe care producătorul-exportator cooperant le-a elaborat recent (în colaborare cu filiala sa cu sediul în Uniune) și a afirmat că acest lucru confirmă investițiile efectuate de producătorul în cauză în perioada luată în considerare. Totuși, acest lucru nu contrazice constatarea privind incapacitatea producătorului cooperant de a produce toate tipurile de cabluri (în special cabluri din oțel, în segmentul superior al pieței). Prin urmare, argumentul a fost respins.

(39)

Atractivitatea pieței Uniunii ar trebui, de asemenea, să fie analizată în contextul achiziționării de către producătorii-exportatori ruși a unor producători din Uniune. Într-adevăr, doi producători ruși dețin în prezent filiale pe teritoriul Uniunii. Vizita de verificare la sediul filialei exportatorului cooperant de pe teritoriul UE a arătat că vânzările sale erau efectuate în principal pe piața europeană și că vânzările afiliate între producătorul cooperant și această filială au rămas limitate în PAR.

(40)

Pe baza datelor comunicate de exportatorul cooperant, trebuie remarcat faptul că volumul exporturilor ruse de produs în cauză către țările terțe a depășit de patru ori volumul exporturilor către Uniune în timpul PAR. S-a constatat că prețurile de export practicate de producătorul-exportator cooperant către țări terțe au fost, în medie, mai mici decât prețurile de vânzare de pe piața internă din Federația Rusă, dar, în medie, mai mari decât prețurile de export către piața Uniunii. Pe baza acestei constatări, se poate concluziona că vânzările la export către piețele țărilor terțe sunt mai atractive decât vânzările către piața Uniunii. În acest context, se remarcă, de asemenea, existența unor circuite de vânzare stabilite de mult timp cu Comunitatea statelor independente (CSI).

(41)

În răspunsul său la concluziile finale, solicitantul a susținut că prețurile de export practicate de producătorii ruși pe piețele țărilor terțe sunt, de fapt, mai mici decât prețurile de export către Uniune. A fost menționată o comparație între prețurile de export medii către Ucraina și unele țări europene, bazată, conform afirmațiilor, pe statisticile vamale ruse. Nu au fost prezentate datele originale care au stat la baza comparației. În această privință, este de remarcat că la baza comparației privind diferența între prețurile de export ruse către Uniune și către piețele terțe, efectuată în cadrul anchetei, au stat datele verificate menționate în chestionar de producătorul-exportator cooperant. Această comparație a prețurilor s-a realizat la nivel franco fabrică, luând în considerare diferențele existente între tipurile de produs și nivelurile de comercializare. Prețurile medii prezentate de solicitant nu reflectă complexitatea componentelor de preț și a gamelor de cabluri din oțel existente pe piață, care rezultă ca urmare a unui număr semnificativ de produse diferite și a unor niveluri diferite de comercializare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(42)

Aceeași parte a susținut că nivelul volumului de exporturi al industriei din Uniune către Federația Rusă este irelevant în acest caz și a menționat importurile în creștere din Republica Populară Chineză către Federația Rusă și necesitatea de a le lua în considerare în analiză, deoarece acestea reprezintă o amenințare concurențială la adresa prezenței producătorilor ruși pe piața rusă și pe piețele CSI. În acest sens, faptul că producătorii din Uniune rămân principalii exportatori pe piața rusă este relevant, deoarece acest lucru confirmă, printre altele, faptul că producătorii ruși nu sunt în măsură să producă toate tipurile de cabluri din oțel pentru care există cerere pe piața rusă. În ceea ce privește exporturile chineze către Federația Rusă, se observă că acestea au crescut în paralel cu creșterea rapidă a cererii de pe piața rusă. Nu au fost furnizate informații privind nivelul prețurilor de export chineze către Federația Rusă sau țările CSI sau caracteristicile produsului importat care face obiectul anchetei, pentru a permite o analiză suplimentară. În cele din urmă, se remarcă faptul că, în conformitate cu statisticile vamale ruse, producătorii ruși ai produsului în cauză și-au păstrat poziția de lideri pe piața internă de cabluri din oțel în PAR și totalitatea importurilor pe această piață a reprezentat doar aproximativ 15 % din piața rusă de cabluri din oțel. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(43)

În conformitate cu cererea de reexaminare, capacitatea de producție a tuturor producătorilor-exportatori ruși a fost de 115 000 de tone. În cursul anchetei, solicitantul a reevaluat capacitățile de producție ruse și a estimat că acestea se situează între 220 000 și 250 000 de tone, afirmație care nu a fost, totuși, susținută de niciun element de probă. Pe baza datelor verificate furnizate de exportatorul cooperant, a datelor prezentate de un al doilea producător cunoscut și a datelor conținute în cerere privind al treilea producător, capacitatea de producție a tuturor producătorilor ruși ai produsului în cauză a fost stabilită la nivelul de aproximativ 158 000 de tone. În acest context, se observă că capacitatea de producție a producătorului cooperant a suferit ajustări structurale în perioada luată în considerare, ceea ce a dus la închiderea unui atelier de producție.

(44)

În răspunsul său la concluziile finale, una dintre părți a susținut că unele instalații din atelierul de producție închis au fost transferate la o altă unitate de producție a producătorului cooperant. Cu toate acestea, nu a fost furnizată nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. În această privință, se confirmă faptul că informațiile colectate în timpul anchetei indică faptul că producătorul cooperant a suferit în perioada luată în considerare modificări structurale, care au inclus casarea unor instalații în toate cele trei unități de producție și închiderea unui atelier de producție. În același timp, nu se poate exclude faptul că anumite instalații din atelierul de producție închis au fost transferate către celelalte ateliere rămase. În orice caz, acest lucru nu schimbă estimarea capacității de producție a acestui producător și nici pe cea a producătorilor ruși în total, estimare pe care partea nu a contestat-o. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(45)

În ceea ce privește utilizarea capacității și capacitatea excedentară, în plus față de datele privind cei doi producători și în absența oricăror informații precise cu privire la utilizarea capacității de către cel de al treilea producător, s-a presupus că utilizarea capacității sale a fost de același ordin ca cea a celorlalți doi producători și anume 90 % în PAR. Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că, în Federația Rusă, capacitatea totală neutilizată este de circa 17 000 de tone, adică de aproximativ 8 % din consumul Uniunii în PAR.

(46)

Ținând cont de constatarea că exporturile din Federația Rusă au continuat să facă obiectul unui dumping în cursul PAR, este probabil ca dumpingul să continue pe piața Uniunii în cazul în care măsurile antidumping actuale ar fi abrogate.

(47)

Cu toate acestea, ar trebui subliniate următoarele aspecte. În primul rând, în Federația Rusă există o capacitate neutilizată limitată, care poate fi absorbită de creșterea tot mai rapidă a cererii pe piața internă. În al doilea rând, producătorii ruși nu dețin capacități pentru a produce toate tipurile de cabluri și, prin urmare, presiunea lor concurențială pe piața Uniunii este limitată. În al treilea rând, doi dintre cei trei producători-exportatori cunoscuți dețin în procent de 100 % filiale pe teritoriul Uniunii care fabrică produsul similar. Pe baza informațiilor primite din partea filialei producătorului-exportator cooperant, se poate observa că produsul similar fabricat de către filială este în principal vândut pe piața Uniunii, în timp ce producătorul-exportator produce și vinde produsul similar în principal pe piața rusă. În plus, producătorii-exportatori ruși au legături comerciale puternice cu piețele țărilor terțe, în special cu piețele CSI, care sunt mai atractive pentru exportatorii ruși pentru că, în medie, prețurile practicate pe aceste piețe sunt mai mari decât prețurile aplicate în Uniune. Pe această bază, s-a concluzionat că este puțin probabil ca importurile produsului în cauză din Federația Rusă să crească în mod substanțial în cazul în care măsurile vor expira.

(48)

În cursul PAR, cablurile din oțel au fost produse de peste 30 de producători din Uniune. Producția acestora (stabilită pe baza informațiilor colectate de la producătorii cooperanți și, pentru alți producători din Uniune, pe baza datelor oferite de solicitant) este considerată producția Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(49)

După cum s-a explicat în considerentul 12, având în vedere numărul ridicat de producători din Uniune, a fost selectat un eșantion. În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți la următoarele două niveluri:

(50)

Consumul din Uniune a crescut cu 8 %, de la 195 426 de tone la 211 380 de tone între 2009 și PAR.

(51)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor produsului în cauză din Federația Rusă a crescut de la 2 005 tone la 2 343 de tone între 2009 și PAR. În ciuda acestei creșteri, aceste volume sunt mai mici decât importurile din Federația Rusă în cursul ultimei anchete, când importurile au fost de 2 908 tone pentru 2005 și de 3 323 de tone pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2005 și 30 iunie 2006 (ultima PAR). În plus, după încheierea PAR, importurile din Rusia au prezentat o tendință descrescătoare (în scădere cu 20 %).

(52)

Cota de piață a importurilor ruse a fost de 1,03 % în 2009 și de 1,11 % în cursul PAR.

(53)

În ceea ce privește prețurile de import, acestea au crescut constant, cu 12 % în cursul perioadei luate în considerare.

(54)

Subcotarea prețurilor a fost stabilită prin utilizarea prețurilor de export ale producătorului rus cooperant, fără taxa antidumping, și s-a constatat că aceasta se situează între 54,7 % și 69,0 %, în funcție de tipurile de produs, cu o marjă de subcotare medie ponderată de 63,4 %. Cu toate acestea, având în vedere volumul mic de importuri din Federația Rusă și numeroasele tipuri de cabluri din oțel existente, subcotarea prețurilor a putut fi stabilită doar pe baza unui număr foarte redus de tipuri identice de produs cu volume mici (19,9 tone). Prin urmare, marja de subcotare nu poate fi considerată decât orientativă.

(55)

Importurile din alte țări decât Federația Rusă au crescut cu 10,6 % în cursul perioadei luate în considerare, o creștere care depășește creșterea consumului pe piața Uniunii (+ 8 %). În ciuda cotelor câștigate pe piața Uniunii de către alte țări decât Federația Rusă, cotele de piață respective pot fi considerate ca fiind stabile.

(56)

Principalele țări exportatoare în cursul PAR au fost Coreea de Sud cu 16 % din cota de piață, urmată de RPC (1,78 %), Thailanda cu aproximativ 1,65 % din cota de piață și Federația Rusă (a se vedea mai sus, 1,11 % din cota de piață), în timp ce cota de piață a industriei din Uniune a fost de aproape 60 %.

(57)

Prețurile medii globale ale importurilor de produs similar din alte țări au rămas constante și neschimbate în cursul perioadei luate în considerare și au subcotat prețurile industriei din Uniune în medie cu 57 %.

(58)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei din Uniune.

(59)

Având în vedere faptul că a fost utilizată eșantionarea cu privire la industria din Uniune, prejudiciul a fost evaluat atât pe baza informațiilor colectate la nivelul întregii industrii din Uniune (elemente macroeconomice definite în considerentul 49), precum și pe baza informațiilor colectate la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion (elemente microeconomice definite în considerentul 49).

(60)

Producția industriei din Uniune a crescut cu 6 % între 2009 și PAR, și anume de la 214 475 de tone la 228 368 de tone. În contextul creșterii consumului (+ 8 %), după cum s-a menționat în considerentul 52, industria din Uniune și-a sporit volumul producției cu 6 %.

(61)

Creșterea consumului Uniunii (+ 8 %) a determinat, de asemenea, o creștere a producției industriei din Uniune cu 6 %.

(62)

Vânzările realizate de industria din Uniune pe piața Uniunii au crescut cu 7 % între 2009 și PAR.

(63)

Industria din Uniune a reușit să-și păstreze cota de piață relativ stabilă în perioada luată în considerare, și anume la 60 % în 2009 și la 59 % în cursul PAR.

(64)

Între 2009 și PAR, când consumul Uniunii a crescut cu 8 %, volumul vânzărilor realizate de industria din Uniune a crescut, de asemenea, cu 7 %. Prin urmare, cota de piață a industriei din Uniune poate fi considerată ca fiind stabilă, deși a suferit o ușoară reducere, în timp ce importurile din Federația Rusă au crescut ușor.

(65)

În timp ce producătorii din Uniune incluși în eșantion au înregistrat o creștere de 5 % în cursul perioadei luate în considerare, estimarea realizată de solicitant privind nivelul ocupării forței de muncă la nivelul întregii industrii din Uniune este diferită și prezintă o tendință negativă, fiind în scădere cu 6 % între 2009 și PAR.

(66)

În ceea ce privește impactul asupra industriei din Uniune al amplorii marjelor de dumping reale constatate (4,7 %), având în vedere volumul general redus al importurilor din Federația Rusă și marja de dumping relativ redusă, acest impact nu poate fi considerat ca fiind important.

(67)

Nivelul stocurilor finale ale industriei din Uniune a scăzut între 2009 și PAR.

(68)

Prețurile unitare de vânzare ale industriei din Uniune au crescut cu 8 % între 2009 și PAR. Această evoluție a prețurilor se datorează faptului că industria din Uniune a putut să transfere creșterea costului de producție (de 8 %) asupra utilizatorilor. De asemenea, această evoluție este legată de trecerea progresivă a industriei din Uniune la producția de cabluri cu diametru mai mare și de axarea producției pe cablurile pentru utilizări speciale.

(69)

Între 2009 și PAR, salariul mediu per echivalent normă întreagă („ENI”) a crescut cu 20 % în cursul perioadei luate în considerare. În urma procesului de restructurare a unor societăți incluse în eșantion, proporția lucrătorilor care lucrează în birouri față de cea a lucrătorilor fără calificări superioare a crescut în cursul perioadei luate în considerare, fapt care se reflectă în creșterea costurilor salariale medii pe angajat.

(70)

Productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată ca producție per ENI anual, a fost fluctuantă în perioada luată în considerare, întrucât a scăzut în 2010, apoi a crescut în 2011 și în cursul PAR.

(71)

Investițiile în sectorul cablurilor din oțel au crescut cu 271 % în cursul perioadei luate în considerare, au fost considerabile și s-au ridicat la peste 16 milioane EUR în cursul PAR. Producătorii incluși în eșantion nu s-au confruntat cu dificultăți în mobilizarea capitalului în cursul perioadei luate în considerare. În plus, o mare parte din investiții a putut fi finanțată prin fluxuri de numerar proprii.

(72)

Producătorii incluși în eșantion au reușit să obțină profituri pe întreaga durată a perioadei luate în considerare. Profiturile obținute între 2009 și PAR, în ciuda scăderii față de 2009, au fost cu mult superioare profitului-țintă de 5 %, stabilit în cadrul anchetei inițiale.

(73)

Randamentul investițiilor (ROI), exprimat ca profit total generat de sectorul cablurilor din oțel, în procente din valoarea contabilă netă a activelor asociate direct și indirect cu producția de cabluri din oțel, a urmat, în linii mari, tendința rentabilității prezentată mai sus pe parcursul întregii perioade luate în considerare. În ciuda scăderii, acest indicator rămâne destul de ridicat.

(74)

Situația privind fluxul de numerar rămâne în general pozitivă, în ciuda unei deteriorări între 2009 și PAR: ea urmează, într-o anumită măsură, evoluția rentabilității pe parcursul întregii perioade luate în considerare.

(75)

Majoritatea indicatorilor arată că industria din Uniune și-a adaptat echipamentele de producție pentru a face față mai bine noului mediu economic și pentru a fi în măsură să profite de oportunitățile de pe piețele din Uniune și de pe cele din afara Uniunii în segmentele în care pot fi obținute marje ridicate. Îmbunătățirea situației economice și financiare a industriei din Uniune, ca urmare a instituirii de măsuri antidumping în 2001, demonstrează că măsurile sunt eficiente și că industria din Uniune s-a redresat în urma efectelor practicilor de dumping anterioare.

(76)

În cursul perioadei luate în considerare, industria din Uniune a reușit mai mult sau mai puțin să își mențină cota de piață, prețurile au crescut cu 8 %, stocurile s-au menținut la un nivel rezonabil, iar volumul producției și consumul au crescut. Industria din Uniune a înregistrat profituri pe întreaga durată a perioadei luate în considerare, deși profiturile s-au situat la un nivel mai scăzut în PAR decât în 2009. Având în vedere cele de mai sus, se poate ajunge la concluzia că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei luate în considerare.

(77)

De asemenea, s-a examinat dacă există probabilitatea reapariției unui prejudiciu important în cazul în care măsurile ar expira. Se apreciază că este puțin probabil să se întâmple acest lucru, conform explicațiilor de mai jos.

(78)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 54, s-a constatat că prețurile importurilor originare din Federația Rusă subcotează prețurile UE. Cu toate acestea, ținând cont de volumele mici de tipuri de produs corespunzătoare, marja de subcotare actuală nu poate fi considerată decât orientativă.

(79)

Astfel cum se explică în considerentul 51, volumul importurilor de produs în cauză originare din Federația Rusă a fost de 2 005 tone în 2009 și de 2 343 de tone în cursul PAR, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 1,03 % și, respectiv, 1,11 %.

(80)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 43 și 45, capacitatea totală a Rusiei este estimată la aproximativ 158 000 de tone, în timp ce în cadrul ultimei anchete s-a estimat că aceasta se situează aproximativ la nivelul consumului total din UE, și anume 220 000 de tone. În plus, capacitățile neutilizate par în prezent să fie limitate.

(81)

În cadrul ultimei anchete, s-a considerat că piața rusă nu poate să absoarbă volumul ofertei. În prezent, după cum se explică în considerentul 36, consumul intern de cabluri din oțel în Rusia a înregistrat o creștere considerabilă de 38 % în perioada luată în considerare. În plus, estimările economice aflate la dispoziția publicului indică o creștere puternică a PIB-ului în Federația Rusă în următorii ani. Capacitatea neutilizată a Federației Ruse, astfel cum s-a menționat în considerentul 45, poate fi, prin urmare, absorbită de piața rusă, aflată în creștere, dat fiind că prețurile pe piața rusă sunt aproximativ cu 11 % mai mari decât prețurile de export către UE. În plus, prețurile de export din Federația Rusă către alte piețe, în special către țările CSI, sunt în medie cu 5,6 % mai mari decât prețurile de export către UE. Prin urmare, este puțin probabil ca volume importante, provenind din capacitatea neutilizată sau din vânzările actuale pe piața internă și/sau pe piețele țărilor CSI, mai avantajoase, să fie redirecționate către piața Uniunii.

(82)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că abrogarea măsurilor privind importurile originare din Federația Rusă nu ar conduce, cel mai probabil, la reapariția prejudiciului important pentru industria din Uniune, în ansamblu.

(83)

Având în vedere cele de mai sus, măsurile antidumping aplicabile importurilor de cabluri din oțel originare din Federația Rusă ar trebui să fie abrogate și prezenta procedură ar trebui să fie încheiată în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(84)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande abrogarea măsurilor existente privind importurile originare din Federația Rusă. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile cu privire la prezenta comunicare. Au fost primite observații din partea unei părți interesate, care, de asemenea, a cerut și i s-a acordat o audiere, în prezența consilierului-auditor,