(1)

La 26 septembrie 2007, Comisia a primit o plângere depusă în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”) din partea European Industrial Fasteners Institute (EIFI, denumit în continuare „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă o proporție importantă, în acest caz de peste 25 %, din producția comunitară totală de anumite elemente de fixare din fier sau oțel.

(2)

Plângerea cuprindea elemente de probă ale existenței dumpingului al cărui obiect îl constituie anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și a prejudiciului important care rezultă din acesta. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

La 9 noiembrie 2007 s-a inițiat procedura prin publicarea unui aviz de inițiere (2) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de inițiere”).

(4)

Având în vedere necesitatea examinării anumitor aspecte ale anchetei, s-a decis continuarea anchetei fără instituirea de măsuri provizorii asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din RPC.

(5)

La 4 august 2008, toate părțile interesate au primit un document de informare care detalia constatările preliminare ale anchetei în faza în care se afla aceasta la momentul respectiv (denumit în continuare „documentul de informare”) și prin care erau invitate să își prezinte observațiile asupra respectivelor constatări.

(6)

După această dată, ancheta a continuat, inter alia, cu privire la aspecte de interes comunitar și s-a realizat o analiză detaliată a domeniului de aplicare a produsului/compatibilitate a produsului, având în vedere că aceste aspecte fuseseră disputate de diferitele părți interesate.

(7)

Producătorii comunitari reclamanți, alți producători comunitari, producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii, asociațiile cunoscute a fi interesate, precum și reprezentanții guvernului RPC au fost înștiințați oficial cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(8)

Mai multe părți interesate și-au făcut cunoscute opiniile în scris, în special asupra alegerii țării analoge, asupra diferențelor de tip și calitate între elementele de fixare din China și cele fabricate și vândute de producătorii comunitari, asupra importanței reclamanților, asupra prejudiciului și asupra aspectelor de interes comunitar. Mai mult, li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(9)

Toate părțile interesate (producători comunitari, importatori comunitari și producători-exportatori chinezi) care prezentaseră observații privind domeniul de aplicare a produsului au participat la 18 septembrie 2008 la o întâlnire contradictorie organizată în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din regulamentul de bază sub auspiciile consilierului-auditor (denumită în continuare „întâlnirea contradictorie”).

(10)

Ținând cont de numărul mare de producători-exportatori cunoscuți din RPC, precum și de numărul mare de producători comunitari și importatori cunoscuți, în avizul de inițiere s-a prevăzut eșantionarea pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(11)

După cum s-a menționat anterior, ținând cont de numărul mare de producători-exportatori din RPC, în avizul de inițiere s-a propus eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(12)

Pentru a-i permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, dacă este cazul, să selecteze un eșantion, producătorii-exportatori au fost invitați să se prezinte în termen de 15 zile de la data deschiderii anchetei și să furnizeze informații de bază referitoare la exporturile și vânzările lor interne, precum și numele și activitățile tuturor societăților afiliate implicate în fabricarea și/sau vânzarea produsului în cauză. De asemenea, au fost consultate autoritățile din RPC.

(13)

Un număr total de 120 societăți sau grupuri de societăți din RPC s-au prezentat și au oferit informațiile solicitate în termenul limită prevăzut. Totuși, din datele furnizate s-a constatat că unele dintre aceste societăți sau grupuri nu produceau chiar ele elemente de fixare iar altele au raportat exporturi în Comunitate de elemente de fixare produse de societăți afiliate. Acele societăți sau grupuri care au fabricat și exportat produsul în cauză în Comunitate în cursul perioadei de anchetă și și-au exprimat dorința de a fi incluse în eșantion au fost considerate ca fiind societăți cooperante și au fost luate în considerare în vederea constituirii eșantionului. Aceste societăți reprezentau 110 din totalul de 120 societăți sau grupuri care s-au prezentat după inițiere.

(14)

S-a considerat că producătorii-exportatori care nu s-au prezentat în termenul menționat anterior nu au cooperat la anchetă.

(15)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, au fost selectați exportatorii cu cel mai mare volum exportat în Comunitate pentru a se obține cel mai mare volum reprezentativ de exporturi care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei în perioada disponibilă.

(16)

Pe această bază, s-a selectat un eșantion de nouă producători-exportatori sau grupuri din China. Societățile selectate reprezentau 61 % din exporturile de produs în cauză către Comunitate, prin intermediul societăților cooperante, și 39 % din totalul exporturilor din RPC.

(17)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, producătorii-exportatori cooperanți și autoritățile din RPC au avut ocazia să prezinte observații privind componența eșantionului.

(18)

Mai mulți exportatori din China au susținut că trebuiau să fie incluși în eșantion din cauza situației deosebite a societăților lor, precum faptul că acestea fabricau anumite tipuri de produse care nu ar fi fost fabricate de societățile alese în eșantion. Totuși, tipul elementelor de fixare din fier sau oțel fabricate de exportatori nu se număra printre criteriile utilizate la alegerea eșantionului. După cum s-a specificat anterior în considerentul 15, criteriul folosit a fost exportatorii cu cel mai mare volum exportat în Comunitate. Respectiva practică este conformă cerințelor articolului 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(19)

S-au trimis chestionare societăților incluse în eșantion, care au răspuns toate în termenele prevăzute în acest sens.

(20)

Cinci societăți care nu au fost alese în eșantion au răspuns la chestionar în vederea solicitării unei examinări individuale în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) și cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Patru cereri din cele cinci au fost acceptate. Având în vedere că cealaltă societate nu producea ea însăși produsul în cauză, cererea acesteia a fost respinsă.

(21)

După comunicarea definitivă, un exportator a susținut că societățile anchetate individual ar trebui să fie luate în considerare ca parte a eșantionului pentru aplicarea articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. Un alt exportator a susținut că eșantionul inițial ar fi trebuit să fie extins de către Comisie, în loc să se accepte cereri de examinare individuală conform articolului 17 alineatul (3). În această privință, ar trebui remarcat că eșantionul este considerat în continuare suficient de reprezentativ. Chiar și în condițiile în care patru dintre societățile care au făcut parte din eșantion nu au cooperat, după cum se menționează în considerentul 62, societățile rămase, care au făcut parte din eșantion, au reprezentat 54 % din totalul exporturilor de produs în cauză, prin societățile cooperante, către Comunitate. Mai mult, se consideră oportun, din motive de obiectivitate și transparență, să se selecteze un eșantion la începutul procedurii și să se păstreze același eșantion pe întreg parcursul acesteia, cu excepția cazului în care există motive să se considere că eșantionul respectiv nu mai este reprezentativ. În sfârșit, din aceleași motive, eșantionarea ar trebui să se considere drept distinctă și separată de acordarea examinării individuale conform articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(22)

După cum s-a menționat anterior, ținând cont de numărul mare de producători din Comunitate, în avizul de inițiere s-a propus eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(23)

Pentru a-i permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, dacă este cazul, să selecteze un eșantion, producătorii comunitari au fost invitați să se prezinte în termen de 15 zile de la data deschiderii anchetei și să furnizeze informații de bază referitoare la producția și vânzările lor, precum și numele și activitățile tuturor societăților afiliate implicate în fabricarea și/sau vânzarea produsului în cauză.

(24)

Un total de 46 producători comunitari care au fabricat produsul în cauză în Comunitate în cursul perioadei de anchetă și și-au exprimat dorința de a fi incluse în eșantion în termenul menționat anterior au fost considerate ca fiind societăți cooperante și au fost luate în considerare în vederea constituirii eșantionului.

(25)

Acești producători comunitari reprezentau 30 % din producția estimată în Comunitate în 2006. Se consideră că acești producători alcătuiesc industria comunitară astfel cum se menționează în considerentul 114 de mai jos.

(26)

Aspectul privind importanța industriei comunitare a fost pus în discuție de unii importatori din Comunitate și, de asemenea, de unii producători-exportatori. Într-adevăr, unele părți interesate au furnizat, după publicarea avizului de inițiere, liste cu producători comunitari despre care se afirma că nu fuseseră consultați în ceea ce privește poziția lor față de procedură. Ulterior s-a trimis un chestionar tuturor acestor producători. În plus, mai multe societăți și-au prezentat punctul de vedere, din proprie inițiativă, fără să fi primit un chestionar. Totuși, niciunul dintre răspunsurile primite de la acești producători nu a redus nivelul de importanță menționat în considerentul anterior. De fapt, multe din aceste societăți au sprijinit plângerea.

(27)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, în eșantion au fost selectați dintre producătorii comunitari care alcătuiesc industria comunitară, aceia care au cel mai mare volum de producție pentru a se obține cel mai mare volum reprezentativ al producției de produs similar produs în Comunitate care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei în perioada disponibilă.

(28)

Pe această bază, s-a ales un eșantion de șapte producători. Societățile alese reprezentau 70 % din producția industriei comunitare. După ce s-a constatat că unul dintre producătorii care au făcut parte din eșantion nu a cooperat, acest procent a scăzut la aproximativ 65 %.

(29)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, producătorii-exportatori cooperanți au avut posibilitatea de a prezenta observații privind componența eșantionului. Nu s-a primit nicio observație care să justifice modificarea eșantionului.

(30)

S-au trimis chestionare societăților incluse în eșantion, care au răspuns toate în termenele prevăzute în acest sens.

(31)

După cum s-a menționat anterior, ținând cont de numărul mare de importatori din Comunitate, în avizul de inițiere s-a propus eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(32)

Pentru a-i permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, dacă este cazul, să selecteze un eșantion, importatorii comunitari au fost invitați să se prezinte în termen de 15 zile de la data deschiderii anchetei și să furnizeze informații de bază referitoare la importurile și vânzările lor, precum și numele și activitățile tuturor societăților afiliate implicate în fabricarea și/sau vânzarea produsului în cauză.

(33)

Un număr total de 45 de societăți sau grupuri de societăți din Comunitate, reprezentând aproape 29 % din volumul total importat în Comunitate s-au prezentat și au furnizat informațiile solicitate în termenul limită prevăzut.

(34)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, au fost aleși importatorii comunitari cu cel mai mare volum de vânzări pentru a se obține cel mai mare volum reprezentativ care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei. Prin urmare, în eșantion au fost aleși cei mai mari 7 importatori din punct de vedere al volumului de vânzări. S-au trimis chestionare societăților incluse în eșantion, care au răspuns toate în termenele prevăzute în acest sens.

(35)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC care doreau acest lucru să prezinte o cerere pentru TEP sau TI, s-au trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori cunoscuți a fi interesați, asociațiilor cunoscute de exportatori, precum și autorităților din RPC. 106 producători-exportatori au cerut TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. Toate aceste societăți au solicitat și TI, în cazul în care ancheta constată că nu îndeplinesc condițiile pentru TEP. Alte două societăți au solicitat doar TI. Toate cele nouă societăți selectate în eșantion au solicitat TEP și TI.

(36)

S-au trimis chestionare producătorilor-exportatori din RPC incluși în eșantion și celor patru producători-exportatori din RPC care au solicitat și cărora li s-a acordat examinarea individuală, producătorilor și importatorilor comunitari incluși în eșantion, precum și utilizatorilor din Comunitate. S-au primit răspunsuri de la toți cei 9 producători-exportatori din RPC incluși în eșantion, de la cei 4 producători-exportatori cărora li s-a acordat examinarea individuală, de la un exportator din RPC neinclus în eșantion care a solicitat și căruia i s-a refuzat în cele din urmă examinarea individuală, după cum s-a menționat anterior în considerentul 20, de la 7 producători comunitari incluși în eșantion, de la 7 importatori neafiliați incluși în eșantion, de la 3 utilizatori, precum și de la 2 producători din țara analogă, India.

(37)

Comisia a solicitat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili anvergura dumpingului, prejudiciul rezultat și interesul comunitar și a efectuat verificări la sediul următoarelor societăți:

(38)

Ținând cont de necesitatea stabilirii unei valori normale pentru producătorii-exportatori din RPC cărora ar fi fost posibil să nu li se acorde TEP, s-au efectuat verificări destinate stabilirii valorii normale, pe baza datelor dintr-o țară analogă (India), la sediile următoarelor societăți:

(39)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 2006-30 septembrie 2007 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, s-au analizat datele începând cu 1 ianuarie 2003 până la sfârșitul perioadei de anchetă (interval denumit în continuare „perioada luată în considerare”).

(40)

Produsul în cauză constă în anumite elemente de fixare din fier sau oțel, altele decât elementele de fixare din oțel inoxidabil, precum: șuruburi pentru lemn (cu excepția tirfoanelor), șuruburi autofiletante, alte șuruburi și buloane cu cap (împreună sau nu cu piulițele sau șaibele aferente, dar cu excepția șuruburilor realizate din bare, tije, profile ori sârme, cu secțiunea plină și diametrul sub 6 mm și cu excepția șuruburilor și buloanelor pentru fixarea elementelor de cale ferată) și șaibe originare din Republica Populară Chineză (denumite împreună în continuare „elemente de fixare” sau „produsul în cauză”).

(41)

Produsul în cauză se încadrează în mod normal la codurile NC 7318 12 90 , 7318 14 91 , 7318 14 99 , 7318 15 59 , 7318 15 69 , 7318 15 81 , 7318 15 89 , ex 7318 15 90 , ex 7318 21 00 și ex 7318 22 00 .

(42)

Elementele de fixare se utilizează pentru alăturarea mecanică a două sau mai multe piese în construcții, construcții de mașini etc. și se folosesc într-o gamă largă de sectoare industriale, precum și de către consumatori. În funcție de caracteristicile fizice și tehnice și utilizările finale ale acestora, toate elementele de fixare se consideră ca fiind unul și același produs în sensul procedurii. În cadrul acelorași standarde naționale sau internaționale, elementele de fixare trebuie să respecte aceleași caracteristici fizice și tehnice, inclusiv și mai ales rezistența, toleranța, finisarea și acoperirea.

(43)

În timpul anchetei și în special în cadrul întâlnirii contradictorii, mai mulți importatori sau producători-exportatori din RPC au susținut că unele tipuri de șuruburi, șaibe sau buloane cu grade scăzute de rezistență ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a produsului luat în considerare în cadrul anchetei, pe motiv că acestea nu sunt nici produse de industria comunitară și nici nu sunt similare cu produsele tipice ale industriei comunitare. În acest sens, ancheta a constatat că industria comunitară are o producție semnificativă de tipuri de elemente de fixare identice sau similare. Mai mult, regulamentul de bază nu impune ca produsele exportate să fie identice din toate punctele de vedere pentru a fi considerate drept un singur produs în sensul anchetei. Prin urmare, aceste argumente au trebuit să fie respinse.

(44)

Un distribuitor comunitar, în mod special, a susținut că șuruburile pentru lemn trebuie să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei deoarece acestea (i) nu ar fi fost fabricate în cantități mari de industria comunitară și (ii) acei producători comunitari specializați în șuruburi pentru lemn nu ar fi sprijinit procedura. Totuși, ancheta a arătat că producătorii comunitari realizează o producție semnificativă de șuruburi pentru lemn și că unii dintre aceștia sprijină procedura. În plus, se amintește faptul că nivelul minim al sprijinului prevăzut în regulamentul de bază nu este necesar pentru fiecare tip de produs și că acesta nu poate servi drept bază pentru definirea domeniului de aplicare al anchetei. Prin urmare, argumentele de mai sus au trebuit să fie respinse.

(45)

Un alt distribuitor comunitar a susținut că elementele de fixare destinate segmentului de piață de bricolaj ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei deoarece acestea nu ar fi putut fi înlocuite cu elemente de fixare produse de industria comunitară și deoarece ar fi produse ale unei „ramuri industriale” separate. După comunicare, distribuitorul respectiv a cerut și i s-a acordat o audiere suplimentară, în timpul căreia și-a reluat argumentul potrivit căruia elementele de fixare pentru bricolaj pot fi în mod clar separate de celelalte produse și că acestea nu prezintă interes pentru industria comunitară. În primul rând, trebuie remarcat că elementele de fixare pentru bricolaj nu diferă în mod fundamental de alte elemente de fixare destinate unei utilizări mai profesionale și că elementele de fixare folosite pentru bricolaj, la activități profesionale sau în industrie reprezintă categorii care se suprapun, într-o oarecare măsură. Același distribuitor a descris unele dintre caracteristicile tipice ale așa-numitelor elemente de fixare pentru bricolaj, de exemplu ambalajul, rezistența, marcajele sau acoperirea și a susținut pe această bază că elementele de fixare pentru segmentul de piață de bricolaj pot fi diferențiate de elementele de fixare destinate folosirii în alte segmente. Cu toate acestea, s-a considerat că trăsăturile respective nu sunt suficiente pentru diferențierea clară între elementele de fixare destinate segmentului de piață de bricolaj și alte tipuri de elemente de fixare. În sfârșit, în timpul anchetei și în mod special în cadrul întâlnirii contradictorii, reprezentanții industriei comunitare au adus, la rândul lor, exemple de societăți comunitare care produc șuruburi și elemente de fixare standard în care ar trebui să fie incluse așa-numitele elemente de fixare de bricolaj. S-a stabilit, de asemenea, că ceilalți producători comunitari au capacitatea tehnică pentru a produce elementele de fixare respective în cazul în care condițiile de piață o permit. Prin urmare, argumentele distribuitorului respectiv au trebuit să fie respinse.

(46)

Un producător comunitar de conexpanduri care importa, din RPC, șuruburi folosite la producerea conexpandurilor, a susținut că, după cunoștința sa, nu există capacități de producție pentru astfel de șuruburi în Comunitate. Mai departe, acesta a susținut că șuruburile de acest tip nu trebuie să fie incluse în domeniul de aplicare al produsului deoarece nu pot fi folosite ca șuruburi obișnuite. Totuși, ancheta a arătat că șuruburile de acest tip au aceleași caracteristici fizice de bază ca alte elemente de fixare și sunt produse de industria comunitară. Societatea în cauză nu a contestat aceste constatări. În consecință, nu au existat motive pentru a exclude aceste produse din domeniul de aplicare al produsului.

(47)

Doi producători comunitari au susținut că elementele de fixare fără cap și elementele de fixare de tip „mamă” ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al anchetei pe motiv că ar avea caracteristici fizice similare cu cele ale produsului în cauză și suferă, la rândul lor, un prejudiciu de pe urma importurilor originare în RPC. În această privință, trebuie indicat că produsele respective nu au fost incluse în domeniul de aplicare al plângerii, menționat în considerentul 1, și, în consecință, nu există informații în legătură cu aceste produse în dosarul anchetei. Prin urmare, nu este posibil să se accepte în acest stadiu astfel de schimbări în domeniul de aplicare al anchetei.

(48)

Mai multe părți au susținut că elementele de fixare fabricate în RPC pentru a fi exportate în Comunitate nu erau comparabile cu cele fabricate de industria comunitară și că acestea din urmă au alte aplicații decât elementele de fixare produse în RPC, nefiind, prin urmare, în concurență directă cu acestea. În mod special, acestea au susținut că majoritatea elementelor de fixare produse în RPC (i) sunt produse standard (în general dintr-o clasă de rezistență cuprinsă între 4.8 și 8.8) fără caracteristici speciale privind materia primă, rezistența, acoperirea sau aspectele legate de certificare/siguranță, (ii) sunt destinate aplicațiilor de calificare scăzută (utilizare neprofesională și distribuție generală) spre deosebire de aplicațiile de înaltă tehnologie și (iii) nu îndeplinesc cerințele stricte ale anumitor utilizatori finali, precum industria auto, chimică sau aerospațială. Aceste afirmații au fost enunțate în mai multe observații scrise și în întâlnirea contradictorie. Ele au fost enunțate și într-o observație scrisă primită din partea autorităților RPC.

(49)

Unii importatori și asociațiile lor au mai afirmat, în timpul întâlnirii contradictorii, că elementele de fixare fabricate în RPC se vindeau la prețuri considerabil mai mici decât cele produse de industria comunitară și au susținut că aceasta demonstrează că elementele de fixare produse în China sunt destinate unor aplicații diferite față de cele produse în Comunitate. De asemenea, pentru a-și susține afirmația, aceștia au remarcat faptul că industria comunitară fusese capabilă să-și mărească volumul vânzărilor și prețul mediu de vânzare unitar, chiar dacă importurile din RPC crescuseră semnificativ în aceeași perioadă.

(50)

În această privință, se amintește că, în timpul întâlnirii contradictorii, toate părțile au recunoscut că în industria elementelor de fixare se face o distincție importantă între elementele de fixare standard și cele așa-numite „speciale”. Produsele standard sunt descrise în detaliu în standarde industriale, cum ar fi de exemplu standardele DIN ale Institutului German pentru Standardizare (Deutsches Institut für Normung). Aceste standarde asigură că produsele fabricate de diferiți furnizori din diferite țări sunt, în esență, interschimbabile din punctul de vedere al utilizatorului. Elementele de fixare speciale, pe de altă parte, se conformează unui proiect special și/sau unor cerințe speciale din partea utilizatorului. Se recunoaște, de asemenea, în general, că elementele de fixare speciale tind să fie folosite la aplicații mai solicitante, cum ar fi cele din industria auto, chimică sau din alte industrii, iar producerea și vânzarea lor este, în medie, cu mult mai costisitoare decât a elementelor de fixare standard.

(51)

Deși distincția între elementele de fixare standard și cele speciale nu a făcut parte inițial din clasificarea tipului de produs (numere de control ale produsului sau „NCP”) folosită pentru anchetă, s-a decis după întâlnirea contradictorie că ar trebui să fie adăugată la caracteristicile produsului luate în considerare în calculul marjelor de dumping și prejudiciu. Având în vedere că marea majoritate a exporturilor de produs în cauză de către companiile anchetate sunt de produse standard, înseamnă că, în cele mai multe cazuri, se compară produse standard fabricate în RPC, țara analogă și Comunitate.

(52)

Observația autorităților din RPC menționată în considerentul 48 a inclus un raport analitic în care se detaliau presupuse diferențe de calitate între elemente de fixare de un standard dat (drept exemplu se folosește DIN 933) fabricate în Comunitate, respectiv în RPC. Această analiză a ținut cont de variații ale geometriei, durității și compoziției chimice. S-a susținut că, deși ambele produse testate erau conforme cu standardul DIN, elementele de fixare produse în Comunitate aveau un grad mai ridicat de consistență, respectiv mai puține variații ale tuturor parametrilor analizați decât elementele de fixare produse în RPC. Pe această bază, autoritățile RPC au concluzionat că produsul fabricat în Comunitate, având în vedere calitatea superioară a acestuia, nu se poate compara cu produsul fabricat în RPC. În această privință, trebuie remarcat că scopul DIN și cel al altor standarde larg acceptate este de a asigura satisfacerea de către produse a anumitor cerințe ale utilizatorilor. Orice variație reziduală trebuie să se încadreze în limite care nu afectează în mod substanțial calitatea și funcționalitatea elementului de fixare. Prin urmare, un element de fixare pus în vânzare sub denumirea de bulon DIN 933 trebuie să fie comparabil, în esență, cu un alt element de fixare pus în vânzare în același standard. Orice diferențe calitative percepute, care pot exista din punct de vedere al utilizatorului, pot face obiectul unei ajustări pentru diferențe fizice (a se vedea considerentul 103), dar aceasta nu înseamnă că cele două produse nu sunt comparabile.

(53)

În aceeași observație s-a adus argumentul că elementele de fixare fabricate de industria comunitară beneficiază de pe urma unor tehnici de acoperire superioare, de care fabricanții din RPC nu dispun, și, prin urmare, aceste produse nu pot fi considerate similare. Totuși, diferențele de tipuri de acoperire au fost luate în considerare prin NCP-ul folosit în cadrul anchetei și nu implică faptul că elementele de fixare fabricate de industria comunitară și cele fabricate în RPC nu sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Într-adevăr, acest articol prevede doar ca produsul similar să aibă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului luat în considerare. Prin urmare, acest argument nu a putut fi acceptat.

(54)

În sinteză, în ceea ce privește presupusele diferențe ale caracteristicilor fizice și tehnice, ancheta a arătat că în pofida gamei largi de tipuri de produs de pe piață, multe dintre tipurile fabricate în RPC pentru a fi exportate în Comunitate și cele fabricate de industria comunitară erau, în mare, încadrate la vânzare conform unor standarde industriale similare. Mai mult, în cadrul anchetei, comparațiile de prețuri s-au făcut aproape exclusiv între elemente de fixare de tipuri „standard”. În acest sens, se amintește că elementele de fixare fabricate și clasificate conform acelorași standarde, trebuie să îndeplinească, în principiu, toate cerințele privind proprietățile mecanice ale materiei prime utilizate, forma, toleranțele etc. Deși se recunoaște că nu toate tipurile de elemente de fixare pot fi folosite în toate aplicațiile, iar elementele de fixare „speciale” și cele destinate aplicațiilor de vârf se află, în mod particular, în această situație, s-a constatat că, în cadrul aceluiași standard, toate tipurile de elemente de fixare sunt interschimbabile, pentru majoritatea celorlalte aplicații. În plus, în pofida prețurilor mai scăzute remarcate în RPC, Confederația Europeană a Industriilor Fierului și Oțelului („Eurofer”) a confirmat că nu există diferențe majore de calitate între oțelul produs în RPC și oțelul produs în Comunitate, dacă oțelul corespunde unei clase standardizate. În consecință, s-a concluzionat că diferențele de calitate a materiei prime nu afectează comparabilitatea între elementele de fixare exportate din RPC și cele produse și vândute în Comunitate.

(55)

În ceea ce privește nivelurile de preț diferite, se consideră că diferențele de preț între produse nu justifică, per se, concluzia că un anumit tip de produs trebuie considerat ca fiind un produs diferit. Având în vedere că s-a constatat că toate tipurile de elemente de fixare din cadrul aceluiași standard aveau caracteristici de bază și utilizări finale similare, argumentul de mai sus a trebuit să fie respins.

(56)

De asemenea, mai mulți importatori și producători-exportatori au susținut că elementele de fixare produse în țara analogă, India, sunt în majoritate tipuri de produse de valoare ridicată, cu aplicații în industria auto sau similare și, prin urmare, nu sunt similare elementelor de fixare exportate în Comunitate de producătorii din RPC. Cu toate acestea, ancheta a arătat că atât produsele speciale, cât și cele standard, se produc și se comercializează și în India. După cum s-a explicat anterior, s-a constatat că elementele de fixare respective au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază ca și produsele exportate din RPC.

(57)

Se concluzionează, prin urmare, că elementele de fixare produse și comercializate de industria comunitară în Comunitate, elementele de fixare produse și comercializate pe piața internă din RPC și cele produse și comercializate pe piața internă din India, care are rolul de țară analogă, precum și elementele de fixare produse în RPC și comercializate în Comunitate sunt similare în înțelesul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(58)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în investigațiile antidumping referitoare la importurile originare din RPC, valoarea normală se determină în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul menționat pentru acei producători pentru care se constată că au întrunit criteriile enunțate în articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(59)

Pe scurt și numai în scop orientativ, criteriile TEP sunt prezentate mai jos, în formă rezumată:

(60)

După cum s-a menționat în considerentul 35, 106 producători-exportatori, inclusiv toate cele nouă societăți care au făcut parte din eșantion, au solicitat TEP.

(61)

Comisia a verificat toate informațiile prezentate în cererile pentru TEP ale acestor societăți sau grupuri la sediul celor nouă societăți sau grupuri care au făcut parte din eșantion.

(62)

Din cele nouă societăți sau grupuri inspectate pentru TEP, s-a considerat că patru au furnizat informații false sau eronate. Cele patru societăți sau grupuri în cauză au fost notificate cu privire la aceasta și li s-a oferit posibilitatea să își prezinte observațiile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Totuși, nu s-au primit noi elemente de probă sau informații de la niciuna din cele patru societăți care să împiedice aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază pentru aceste societăți. Dată fiind aplicarea articolului menționat acestor patru societăți, nu s-a stabilit niciun TEP.

(63)

Tuturor celor cinci societăți sau grupuri rămase din cele care constituie eșantionul le-a fost refuzat TEP deoarece costurile celui mai important factor de producție, sârma laminată din oțel, nu reflectau în esență valorile de piață, astfel cum se cerea în articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. S-a constatat că prețurile sârmei laminate din oțel sau, în unele cazuri, prețurile sârmei trase la rece din oțel practicate pe piața din China erau cu mult mai reduse decât cele practicate pe alte piețe, precum cele din Europa, India, America de Nord și Japonia (3). Din moment ce China trebuie să importe majoritatea minereului de fier pe care îl folosește la prețurile pieței internaționale, este clar faptul că aceasta nu beneficiază de niciun avantaj comparativ care ar explica aceste prețuri anormal de reduse la sârma laminată din oțel pe piața internă din China. În același timp, diferite studii (4) și chiar rapoartele anuale ale unor mari producători de sârmă laminată din oțel (5) (care aprovizionează producătorii de elemente de fixare cu materie primă, în mare măsură prin comercianți) indică interferența semnificativă a statului în acest sector. De exemplu, conform situațiilor financiare auditate ale producătorilor menționați anterior, ambii au obținut subvenții guvernamentale semnificative în 2006 și 2007. Mai mult, datorită diferitelor avantaje fiscale și ajutoare nerambursabile, una dintre societățile menționate anterior a plătit numai 4,5 % impozit pe profitul de 2,8 miliarde CNY realizat în 2007 în loc de impozitul pe profit standard de 33 %. Unul dintre rapoartele menționate anterior, „Money for Metal”, rezumă diferitele tipuri de subvenții guvernamentale primite în ultimii zece ani de producătorii chinezi importanți de oțel și sumele la care s-au ridicat acestea. Același raport identifică subvenții de peste 393 de miliarde CNY acordate producătorilor chinezi de oțel și concluzionează că rezultatul acestor practici a fost creșterea artificială a capacității de producție de oțel a Chinei și a producției însăși pe seama concurenților străini.

(64)

Părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații privind constatările menționate anterior.

(65)

Mai mulți producători-exportatori au susținut că decizia de a refuza TEP tuturor societăților care constituie eșantionul, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, din cauza costurilor denaturate pentru materia primă, reprezenta o interpretare greșită a acestui articol, despre care aceștia susțineau că ar trebui înțeles ca fiind mai curând aplicabil fiecărei societăți în parte decât sectorului, în ansamblu. În plus, unele societăți au susținut că valorile pieței la care se face trimitere în articolul respectiv trebuie interpretate mai curând ca valori de piață în RPC decât ca valori de piață internaționale.

(66)

Ca răspuns la aceste argumente, se remarcă faptul că articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, cere, inter alia, ca prețurile de cost ale factorilor importanți de producție să reflecte în mod substanțial valorile pieței. Principalul factor de producție pentru elementele de fixare, sârma laminată din oțel, reprezintă 50 % din costul de fabricație. Pe baza datelor obținute și verificate în perioada anchetei, precum și din surse independente, precum „Steel Bulletin Board”, prețurile sârmei laminate din oțel de pe piața internă din China sunt în mod incontestabil cu mult sub prețurile pe alte piețe. Dat fiind faptul că RPC nu beneficiază de niciun avantaj natural comparativ în ceea ce privește minereul de fier, pe care îl importă la prețurile pieței internaționale, se consideră că nu există nicio justificare pentru prețurile anormal de reduse ale sârmei laminate din oțel, care nu reflectă în mod substanțial valorile pieței. Această concluzie este valabilă atât în cazul sectorului, în ansamblu, cât și în cazul fiecărei societăți în parte, incluse în eșantion, care a făcut obiectul anchetei. Prin urmare, se consideră că criteriul 1 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) nu este îndeplinit.

(67)

În ceea ce privește interpretarea „valorii de piață”, această noțiune trebuie să fie înțeleasă ca prețul pieței nedistorsionat. În acest sens, astfel cum s-a menționat anterior, există mai multe surse și studii care indică interferența statului în industria oțelului din China. În plus, astfel cum s-a menționat anterior, unii din acești producători chinezi de sârmă laminată din oțel au primit diferite tipuri de subvenții în 2006 și 2007, evidențiate în situațiile lor financiare auditate. De asemenea, trebuie reținut că producătorii-exportatori sunt cei care trebuie să demonstreze că operează în condițiile economiei de piață și costurile factorilor lor importanți de producție reflectă în mod substanțial valorile pieței. Acest lucru nu s-a demonstrat în acest caz.

(68)

Unii producători-exportatori au susținut, de asemenea, că o eventuală diferență între prețurile materiei prime de pe piața internă din China și cele de pe piețele internaționale, s-ar putea explica prin diferențe calitative. Totuși, este clar faptul că deși existau unele diferențe calitative, acestea nu puteau justifica decalajul de preț imens constatat între oțelurile folosite de producătorii-exportatori chinezi și cele de aceeași clasă folosite de producătorii din India și din Comunitate. În plus, diferența dintre prețurile din China și prețurile de pe alte piețe pentru același tip de sârmă laminată din oțel, astfel cum rezultă din surse publicate, este foarte mare; conform unor date publicate de Steel Bulletin Board, prețurile sârmei laminate din oțel pe piața internă din China variau între 300 și 350 EUR/TM în cursul PA, în timp ce în America de Nord, Europa și Japonia variau între 400 și 500 EUR/TM, la aceeași calitate. Datele obținute și verificate în cursul anchetei la producătorii-exportatori care au făcut parte din eșantion și la producătorii comunitari sunt conforme cu datele publicate mai sus. Prin urmare, se susține în continuare că, chiar dacă existau diferențe calitative, acestea nu puteau justifica diferența imensă de preț între prețurile materiei prime de pe piața internă din China și prețurile de pe alte piețe internaționale.

(69)

Unii producători-exportatori au susținut, de asemenea, că orice denaturări ale prețurilor materiei prime trebuie corectate mai curând prin ajustarea valorii normale din calculul dumpingului decât prin refuzarea TEP. Totuși, în acest caz, dat fiind procentul ridicat al costului sârmei laminate din oțel în costul total, este evident că articolul 2 alineatul (7) litera (c), care cere, inter alia, ca „prețurile de cost ale factorilor importanți de producție să reflecte în mod substanțial valorile pieței” nu este respectat. Prin urmare, orice ajustare a calculului dumpingului pentru corectarea costurilor denaturate ale factorilor de producție ar goli, în mare măsură, de sens articolul 2 alineatul (7) litera (c).

(70)

Un grup de producători-exportatori a contestat concluzia că TEP ar trebui refuzat și pentru că s-a constatat că statul chinez (cu o participație de 47,18 %) se afla în poziția fie de a influența în mod semnificativ, fie de a bloca orice decizii privind societatea și a prezentat probe în acest sens. În mod special, grupul respectiv a susținut că deciziile privind prețurile, costurile și factorii de producție erau luate de directorul general și adjuncții acestuia, numiți de consiliul de administrație și nu de acționari. Prin urmare, s-a susținut că adoptarea anumitor decizii în adunarea acționarilor cu o majoritate de 2/3 era irelevantă, deoarece niciuna din aceste decizii nu se referea la decizii comerciale privind prețurile, costurile și factorii de producție.

(71)

Se consideră că neschimbarea consiliului de administrație, numit de acționarul majoritar, pe durata procesului de privatizare, pune la îndoială independența membrilor consiliului față de stat. De asemenea, merită remarcat faptul că alcătuirea consiliului de administrație nu reflecta proporția în grup a acționariatului în urma privatizării. Prin urmare, nu este exclus ca deciziile comerciale să fi fost indirect influențate de stat iar societatea nu a putut să ofere nicio probă în sens contrar.

(72)

Prin urmare, se menține constatarea inițială că acestui grup ar trebui să i se refuze TEP și din acest motiv.

(73)

Un al doilea producător-exportator căruia i-a fost refuzat TEP a contestat concluziile Comisiei privind standardele sale de contabilitate și denaturările preluate de la vechiul sistem al economiei planificate și a prezentat argumente conform cărora refuzul TEP nu ar trebui să se întemeieze pe aceste constatări. Aceste constatări au fost analizate în detaliu. În ceea ce privește standardele de contabilitate, nu s-a contestat faptul că societatea nu se conforma standardelor de contabilitate internaționale și chinezești în ceea ce privește amortizarea mijloacelor fixe. În ceea ce privește denaturările preluate de la vechiul sistem al economiei planificate, legate de privatizarea societății înainte de PA, societatea nu a prezentat nicio probă nouă care să permită Comisiei să își modifice concluziile în ceea ce privește procesul de privatizare.

(74)

Prin urmare, se menține constatarea inițială că acestei societăți ar trebui să i se refuze TEP și din aceste două motive.

(75)

Un al treilea producător-exportator a susținut că deținerea controlului majoritar al capitalului de către un sindicat nu însemna faptul că primul criteriu pentru acordarea TEP nu era îndeplinit. Totuși, societatea nu a putut demonstra cum au reușit acționarii să își exercite controlul asupra societății în mod liber și în funcție de cota de participare la capital, astfel cum este cazul într-un mediu de economie de piață. Prin urmare, nu se poate exclude interferența statului. Aceeași societate a contestat constatarea că primise sprijin financiar de la stat în condiții deosebit de favorabile, susținând că datoriile sale la stat aveau o anumită rată a dobânzii care era apropiată de ratele curente de pe piață. Totuși, pe lângă faptul că rata dobânzii convenite era sub nivelul pieței, dobânzile la datoriile de stat nu fuseseră plătite în conformitate cu graficele convenite. Această societate a susținut, în plus, că doar standardele de contabilitate din China ar trebui să fie utilizate drept criteriu pentru acordarea TEP.

(76)

Totuși, articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază cere ca societățile să fie auditate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, astfel cum s-a menționat anterior. Mai mult, s-a constatat că practicile de contabilitate ale acestei societăți nu erau în conformitate cu regulamentele de contabilitate din China. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(77)

Astfel cum s-a menționat anterior, patru producători-exportatori care nu au fost incluși în eșantion au solicitat și li s-a acordat o examinare individuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(78)

Un grup de producători a furnizat informații false, prin urmare s-au aplicat dispozițiile articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pentru două dintre cele trei societăți rămase s-a refuzat acordarea TEP din aceleași motive cu cele descrise anterior pentru societățile care au făcut parte din eșantion, respectiv pentru că nu au îndeplinit primul criteriu pentru acordarea TEP în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, deoarece costurile cu cel mai important factor de producție, sârma din oțel, nu reflectau în mod semnificativ valorile pieței internaționale. Pentru cea de-a patra societate s-a refuzat acordarea TEP pentru că aceasta nu îndeplinea criteriile doi și trei pentru acordarea TEP.

(79)

Una dintre societățile căreia i s-a acordat examinarea individuală a contestat constatarea Comisiei că trebuie să îi fie refuzată acordarea TEP în temeiul neîndeplinirii primului criteriu, susținând că sârma din oțel nu era principalul factor în procesul său de producție și în plus, o parte din aceasta provenise din alte surse decât oțelăriile din China. Totuși, în PA costurile acestei societăți au fost încărcate cu costurile de punere în funcțiune, făcând deci procentul sârmei din oțel din costul total să pară mai puțin semnificativ decât ar fi fost în condiții normale. În ceea ce privește procentul de sârmă din oțel provenit de la oțelăriile din China, acesta reprezenta majoritatea sârmei din oțel cumpărată în PA. Prin urmare, aceste solicitări nu au putut fi acceptate.

(80)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, pentru țările care intră sub incidența acestui articol se stabilește (dacă este cazul) o taxă aplicabilă la nivel național, cu excepția cazurilor în care societățile pot dovedi, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, că prețurile și cantitățile de export, precum și clauzele și condițiile de vânzare, se stabilesc în mod liber; că operațiunile de schimb valutar se desfășoară la valoarea pieței; și că nicio intervenție a statului nu este de natură să permită eludarea măsurilor, în cazul în care exportatorilor li se aplică niveluri diferite de taxe.

(81)

Toți cei cinci producători-exportatori din eșantion cărora le-a fost refuzat TEP au solicitat TI în cazul în care nu le-ar fi fost acordat TEP. Pe baza informațiilor puse la dispoziție, s-a constatat inițial că patru din aceste societăți îndeplineau toate condițiile pentru acordarea TI, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(82)

Astfel cum s-a comunicat părților interesate prin intermediul documentului de informare care prezintă constatările preliminare ale anchetei, inițial s-a intenționat să nu se acorde TI celei de-a cincea societăți pe motiv că aceasta nu putea să demonstreze că acționarii străini puteau să repatrieze în mod liber capitalul și profiturile, în conformitate cu regulamentul de bază. Totuși, după comunicarea constatărilor preliminare, societatea a prezentat explicații suplimentare, care au fost confirmate în cadrul unei audieri a unui reprezentant al acționarului străin. Prin urmare, se acceptă faptul că nu au existat restricții în ceea ce privește repatrierea capitalului și a profiturilor, iar societății i se poate astfel acorda TI.

(83)

Prin urmare, s-a concluzionat că dintre cei nouă producători-exportatori din RPC selectați în eșantion ar trebui li se acorde TI următorilor:

(84)

Toți cei trei producători-exportatori cărora le-a fost refuzat TEP au solicitat TI în cazul în care nu le-ar fi fost acordat TEP. Pe baza informațiilor puse la dispoziție, s-a constatat că îndeplineau toate condițiile pentru acordarea TI, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(85)

Prin urmare, s-a concluzionat că ar trebui li se acorde TI următorilor trei producători-exportatori din RPC:

(86)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP trebuie stabilită pe baza prețurilor sau a valorii normale determinate într-o țară analogă.

(87)

În avizul de deschidere, s-a exprimat intenția de a se folosi India ca țară analogă corespunzătoare în sensul stabilirii valorii normale pentru RPC, iar părțile interesate au fost invitate să prezinte observații cu privire la această intenție.

(88)

Mai mulți importatori din Comunitate și producători-exportatori din RPC s-au opus alegerii Indiei, susținând că gama sa de produse nu este comparabilă cu cea a producătorilor-exportatori chinezi. Cele mai multe dintre aceste părți au propus ca țară analogă Taiwan.

(89)

Comisia a încercat în mod activ să obțină cooperarea unor producători cunoscuți de elemente de fixare din întreaga lume, inclusiv din Taiwan. Totuși, niciun producător taiwanez nu a dorit să coopereze. Nici alți producători din țări terțe nu s-au oferit să coopereze în cadrul procedurii. În schimb, doi producători indieni s-au declarat de acord să coopereze, răspunzând la chestionarul destinat producătorilor din țara analogă. Datele din răspunsurile la chestionar au fost verificate la sediile acestor două societăți. Totuși, numai una din societăți a furnizat date suficient de detaliate pentru a fi folosite ca bază la stabilirea valorii normale.

(90)

După comunicarea definitivă, mai mulți importatori și exportatori au pus la îndoială relevanța folosirii datelor acestui din urmă producător indian pe motiv că (i) cantitatea produsă și vândută pe piața internă a Indiei de către producătorul respectiv nu ar fi reprezentativă față de cantitatea exportată din RPC în Comunitate și (ii) producătorul indian respectiv ar avea legături comerciale cu unul dintre producătorii comunitari care susține plângerea. În această privință, trebuie remarcat că (i) s-a considerat că volumul vânzărilor producătorului indian este suficient de reprezentativ pentru a permite stabilirea de valori normale fiabile și (ii) faptul că producătorul din țara analogă are legături cu un producător comunitar care susține plângerea nu înseamnă că alegerea țării respective drept țară analogă nu este rezonabilă. S-a remarcat, de asemenea, că aceste legături s-au stabilit după PA. Având în vedere cele de mai sus și absența cooperării din partea altor producători din țări terțe, s-a considerat că alegerea Indiei drept țară analogă este rezonabilă.

(91)

Având în vedere cele descrise anterior, luând în considerare condițiile de concurență și deschidere ale pieței indiene și faptul că producătorul indian care a cooperat comercializa tipuri de produs comparabile celor exportate de producătorii-exportatori din RPC, s-a concluzionat că India constituie o țară terță cu economie de piață adecvată în sensul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(92)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP s-a stabilit pe baza informațiilor verificate primite de la producătorul dintr-o țară analogă, astfel cum se descrie în continuare.

(93)

S-a examinat dacă se poate considera că fiecare categorie de produs în cauză vândută în cantități reprezentative pe piața internă indiană se vinde în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a realizat stabilind, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către consumatori independenți pe piața internă, pe durata perioadei de anchetă.

(94)

În cazul în care volumul vânzărilor pentru un tip de produs, comercializat la un preț de vânzare net egal sau mai mare decât costul de producție calculat, reprezenta mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor pentru acel tip și atunci când media ponderată a prețului pentru acel tip era egală sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern real. Acest preț s-a calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne pentru acel tip, realizate în cursul PA, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu.

(95)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip, sau atunci când media ponderată a prețului mediu pentru acel tip era mai mică decât costul de producție, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern real, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile numai pentru acel tip.

(96)

În funcție de tipul de produs, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor de vânzare medii ponderate ale tuturor vânzărilor sau pe baza prețurilor de vânzare medii ponderate doar ale vânzărilor profitabile, pe piața internă a țării analoge în temeiul datelor verificate ale unui producător din țara respectivă.

(97)

Una dintre societățile cărora li s-a acordat examinarea individuală și unii importatori au susținut că valoarea normală obținută de la un singur producător din India, care nu ar produce tipuri de elemente de fixare similare cu cele produse de societatea în cauză, nu constituie cea mai bună bază pentru o comparație adecvată. Prin urmare, a propus ca, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală să fie calculată „pe orice altă bază rezonabilă”, în cazul de față pe baza cifrelor proprii ale exportatorilor, ajustate pentru a se ține seama de presupusele denaturări ale costurilor materiei prime.

(98)

Solicitarea de mai sus a fost respinsă, deoarece s-a constatat că producătorul indian, astfel cum s-a menționat în considerentul 91, comercializa și tipuri de elemente de fixare comparabile cu cele exportate de producătorii-exportatori din RPC. În plus, astfel cum se explică în continuare în considerentul 103, s-au efectuat ajustări adecvate la valoarea normală pentru a se îmbunătăți comparabilitatea prețurilor.

(99)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din cadrul Comunității, prețul de export s-a stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(100)

În ceea ce privește doi producători-exportatori, toate sau o parte din vânzările acestora la export în Comunitate au fost efectuate prin intermediul unor societăți afiliate cu sediul în Comunitate și ulterior revândute unor societăți neafiliate din Comunitate. În aceste cazuri, prețul de export s-a construit, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, ajustat în mod corespunzător pentru a ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de profituri. Marja profitului s-a stabilit pe baza informațiilor disponibile de la importatorii neafiliați cooperanți.

(101)

Valoarea normală și prețurile de export s-au comparat pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații juste între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, sub forma ajustărilor, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(102)

Compararea prețurilor între elementele de fixare exportate din RPC și cele comercializate pe piața din India de producătorul indian cooperant s-a efectuat făcându-se distincție între tipurile de elemente de fixare standard și cele speciale.

(103)

În plus, s-a constatat pe baza probelor strânse la fața locului că procedurile de control al calității aplicate de producătorul indian ale cărui date s-au utilizat la stabilirea valorii normale erau mai avansate decât cele observate la producătorii-exportatori chinezi care au cooperat, care au produs și exportat mai ales tipuri de elemente de fixare standard. În aceste cazuri, pe baza costului controlului calității constatat la producătorul indian, s-a efectuat o ajustare la valoarea normală indiană.

(104)

În plus față de cele de mai sus, s-au efectuat ajustări corespunzătoare în legătură cu costurile de transport, de asigurare, de manipulare și anexe, de ambalare, de credit și cu tarifele bancare, în toate cazurile în care acestea au apărut ca fiind rezonabile, exacte și susținute de elemente de probă verificate.

(105)

Pentru cele cinci societăți cărora li s-a acordat tratament individual, marjele de dumping s-au stabilit prin compararea valorii normale medii ponderate stabilită pentru producătorul indian cu prețul mediu ponderat de export către Comunitate al fiecărei societăți, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(106)

Media eșantionului s-a calculat ca medie ponderată a marjelor de dumping ale tuturor celor cinci societăți cooperante incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(107)

Marjele definitive de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(108)

S-au stabilit marje de dumping, astfel cum se descrie mai sus, în considerentul 107.

(109)

Marjele definitive de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(110)

Pentru a calcula marja națională de dumping aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC, s-a stabilit mai întâi gradul de cooperare. Nivelul de cooperare poate fi considerat scăzut, respectiv aproximativ 53 % din importurile totale din RPC. Prin urmare, marja de dumping pentru societățile care nu au cooperat s-a stabilit ca medie între valoarea extrasă din datele Eurostat și cele mai ridicate marje stabilite pentru tipurile de produs comercializate într-o cantitate reprezentativă de producătorul-exportator care a cooperat și care a înregistrat marja de dumping cea mai ridicată.

(111)

Pe această bază, nivelul național al dumpingului s-a stabilit la 115,4 % din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

(112)

Ancheta a stabilit că produsul similar este fabricat de un număr mare de producători din Comunitate, estimat la peste 300, în majoritate întreprinderi mici și mijlocii, însă inclusiv câteva societăți mai mari. O mare parte din producătorii comunitari nu s-au prezentat în urma publicării avizului de inițiere. Producătorii reclamanți în numele cărora s-a depus plângerea au cooperat la anchetă, chiar dacă una din societăți, selectată în eșantion, nu a furnizat informații suficiente pe durata verificării la fața locului pentru a fi considerată societate care a cooperat. Această societate a fost, prin urmare, exclusă din datele privind industria comunitară. Mai mulți alți producători, susținători sau opozanți ai plângerii, au furnizat date generale privind volumul producției și vânzărilor. Din moment ce mulți producători comunitari, majoritatea întreprinderi mici, nu au cooperat la anchetă, nu s-a putut defini cu precizie volumul total al producției comunitare pe baza datelor obținute de la fiecare societate în parte.

(113)

În consecință, s-a estimat volumul producției comunitare pe baza datelor de producție industrială ale Eurostat. Pe baza acestor date, s-a constatat că producția totală comunitară în 2006 a fost de 1 431 602 TM.

(114)

Producția producătorilor comunitari care au susținut plângerea și au cooperat pe deplin la anchetă reprezintă peste 27,0 % din producția de produs în cauză din Comunitate. Prin urmare, se consideră că aceste societăți reprezintă industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(115)

Unii importatori și producători-exportatori comunitari au afirmat și ancheta a confirmat că mai mulți producători comunitari care au cooperat, pe lângă propriile utilaje de fabricație din Comunitate, importaseră din RPC și cantități semnificative de produs în cauză în scopul revânzării pe piața comunitară.

(116)

În plus, s-a susținut că trei din producătorii comunitari care au cooperat își relocalizaseră parțial producția, înființând unități de producție în RPC și că, prin urmare, ar trebui să fie excluși din calculul situației. Totuși, s-a constatat că filialele chineze ale acestor producători erau înființate pentru a deservi în principal piața din RPC iar centrul de interes al acestor societăți rămăsese în Comunitate.

(117)

În ceea ce privește volumul de importuri al producătorilor comunitari care au cooperat, ancheta a dezvăluit că unele societăți importau cantități relativ reduse din produsul în cauză originare din RPC, în comparație cu vânzările propriei producții în Comunitate. Vânzările respective, prin intermediul societăților afiliate și neafiliate, erau mult mai mici decât ceea ce s-a afirmat de către părțile menționate anterior.

(118)

Ancheta a arătat că centrul de interes al acestor societăți este, fără îndoială, în Comunitate și că, în ciuda importurilor din RPC, acestea ar trebui considerate ca făcând parte din producția comunitară.

(119)

În 2006, consumul comunitar a fost stabilit pe baza volumului total al producției raportat la Eurostat de către autoritățile statelor membre, inclusiv importurile și exclusiv exporturile. S-a constatat un consum aparent în conformitate cu cel menționat în plângere. Prin urmare, în lipsa oricăror alte informații, pentru perioada 2004-2005 s-au folosit și datele din plângere. Pentru perioada cuprinsă între 2003 și PA, volumele importate și exportate s-au bazat pe datele Eurostat. Pentru anul 2003, nu au fost disponibile niciun fel de date, prin urmare nu s-a putut estima consumul comunitar și cotele de piață.

(120)

Pe baza acestor date, s-a constatat că între 2004 și PA, cererea pentru produsul în cauză în Comunitate a crescut cu 29 %.

(121)

Volumul importurilor din RPC s-a obținut din datele Eurostat. În termeni de volum și de cotă de piață, importurile din RPC au evoluat după cum urmează:

(122)

În timp ce consumul produsului în cauză a crescut cu 29 % între 2004 și PA, importurile din RPC au crescut continuu cu 103 % în cursul aceleiași perioade. În consecință, în perioada examinată, cota de piață a RPC a crescut de la 17 % la 26 %.

(123)

Următorul tabel arată evoluția prețurilor medii ale importurilor din RPC. În perioada examinată, aceste prețuri au rămas destul de stabile, înregistrând o ușoară creștere până în 2005 și o scădere în 2006.

(124)

În ceea ce privește prețul de vânzare al produsului în cauză pe piața comunitară în cursul perioadei de anchetă, s-a efectuat o comparație între prețurile producătorilor comunitari care au făcut parte din eșantion și cele ale producătorilor-exportatori din RPC care au făcut parte din eșantion. Prețurile de vânzare relevante ale industriei comunitare au fost prețurile practicate față de clienții independenți, ajustate, după caz, la nivelul franco fabrică, adică prețurile nete de orice reduceri și rabaturi, cheltuielile de transport în Comunitate nefiind incluse. Aceste prețuri au fost comparate cu prețurile de vânzare practicate de producătorii-exportatori chinezi, nete de orice reduceri și ajustate, după caz, la nivelul prețurilor CIF frontieră comunitară, ajustate în mod corespunzător în funcție de cheltuielile de vămuire și de costurile ulterioare importului. Având în vedere faptul că industria comunitară își vinde producția atât distribuitorilor, cât și consumatorilor finali, în timp ce bunurile chinezești se vând prin intermediul importatorilor și/sau comercianților afiliați sau independenți, s-a făcut o ajustare a prețului de import, acolo unde este cazul, în vederea garantării unei comparații la același nivel de comerț.

(125)

După cum s-a menționat anterior, importatorii și producătorii-exportatori comunitari au susținut că produsele chinezești sunt în mare parte elemente de fixare standard de calitate obișnuită, în timp ce industria comunitară tinde către deservirea segmentelor de piață ale celor mai scumpe elemente de fixare. Prin urmare, s-a susținut că orice comparații între prețuri pe bază de prețuri medii ar fi înșelătoare. În acest sens, trebuie remarcat faptul că marja de subcotare s-a stabilit pe baza datelor primite de la societăți, pe tip de produs, care iau în considerare caracteristicile produsului comparat. În mod special, s-a folosit o metodă similară celei descrise în considerentele 102 și 103, iar elementele de fixare standard, care reprezintă marea majoritate a exporturilor din China, au fost diferențiate de tipurile de elemente de fixare speciale.

(126)

Comparația arată că, în cursul PA, importurile de produs în cauză s-au vândut în Comunitate la prețuri care le-au subcotat pe cele ale industriei comunitare, ca procent din acestea din urmă, în medie cu peste 40 %.

(127)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a inclus o analiză a tuturor factorilor și indicilor economici care influențează situația acesteia din 2003 până la PA. Analiza situației industriei comunitare s-a realizat pentru societățile care constituie eșantionul astfel cum s-a menționat anterior, cu excepția producției, capacității de producție, utilizării capacității, vânzărilor, cotei de piață, ocupării forței de muncă și productivității, în cazul cărora cifrele se referă la întreaga industrie comunitară și se bazează pe informațiile furnizate de producătorii comunitari care au cooperat.

(128)

Producția, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității pentru industria comunitară au evoluat după cum urmează:

(129)

În pofida creșterii semnificative a cererii de 29 % între 2004 și PA, volumul producției industriei comunitare a fluctuat pe durata întregii perioade examinate și în PA a crescut cu doar 6 % în raport cu 2003.

(130)

Capacitatea de producție a avut doar o ușoară creștere în perioada examinată, ceea ce înseamnă că rata de utilizare a capacității a rămas la un nivel redus de 52-53 % pe întreaga perioadă. Unii importatori comunitari au afirmat că cifrele privind capacitățile de producție fuseseră supraestimate, de exemplu prin presupunerea unei producții continue (24 din 24 de ore/365 de zile pe an) sau prin subestimarea timpului necesar de înlocuire a utilajelor pentru noile tipuri de producție ori prin includerea de echipamente vechi. Totuși, capacitatea s-a calculat pe baza a 3 schimburi timp de 220 zile și s-a ținut seama de perturbările de producție constatate, în cele mai multe cazuri, în linia de tratare la cald. S-a verificat numărul disponibil de utilaje de forjare la rece și s-a ținut seama la calculul capacității disponibile de durata medie necesară pentru adaptarea utilajelor la noile serii de producție (care poate varia între 2 și 12 ore) la calcularea capacității disponibile.

(131)

Evoluția indicatorilor de producție și capacitate din industria comunitară se poate explica după cum urmează:

(132)

Importatorii comunitari neafiliați au susținut, de asemenea, că în cazul în care producătorii comunitari ar fi produs în plus cantitățile echivalente importante din RPC în perioada examinată, impactul asupra utilizării capacității ar fi fost foarte mic și ar fi rămas sub 60 %. În acest sens, ar trebui remarcat faptul că, în perioada examinată, cantitățile importate din RPC sunt semnificative, având în vedere că reprezintă aproximativ 26,9 % din producția comunitară totală din 2006. În consecință, efectul pozitiv asupra utilizării capacității ar fi fost mai mare decât cel presupus dacă aceste cantități ar fi fost produse în Comunitate, și pentru care exista capacitate disponibilă.

(133)

În urma comunicării definitive, mai mulți importatori comunitari neafiliați au susținut că, dacă măsurile ar fi, până la urmă, adoptate, aceasta ar duce la o lipsă de aprovizionare pe piața comunitară de peste 200 000 TM. Cu toate acestea, pe baza nivelelor de capacitate neutilizată constatate în PA, capacitatea de producție disponibilă în prezent în Comunitate se estimează a fi de peste 2,5 milioane TM, prin urmare, mult în exces față de nivelul consumului comunitar de 2,27 milioane TM. Prin urmare, s-a constatat în Comunitate existența unor capacități de producție neutilizate care depășesc cu mult presupusul deficit de aprovizionare de 200 000 TM și ar putea satisface cu ușurință cererea de produs în cauză.

(134)

Cifrele de mai jos reprezintă volumul stocurilor industriei comunitare la sfârșitul fiecărei perioade.

(135)

Stocurile au scăzut cu 5 % în perioada examinată, în pofida unei creșteri cu 7 % a producției. Aceasta se leagă în special de cota în scădere a produselor standard din portofoliul industriei comunitare. Totuși, având în vedere faptul că producția produsului similar în Comunitate este în cea mai mare parte executată la comandă, nivelul stocurilor nu este considerat a fi un indicator foarte semnificativ pentru acest produs.

(136)

Cifrele de mai jos reprezintă vânzările realizate de industria comunitară către clienți independenți din Comunitate.

(137)

Volumele de vânzări ale industriei comunitare au crescut cu 12 % în perioada examinată și cu 21 % ca valoare în urma creșterii cotei produselor speciale pe baza schițelor clienților.

(138)

În același timp, s-a constatat că prețurile medii de vânzare către cumpărători neafiliați de pe piața comunitară au crescut în perioada examinată. Această creștere a prețurilor trebuie analizată având în vedere creșterea semnificativă a prețurilor materiei prime și faptul că industria comunitară și-a concentrat eforturile asupra segmentului de prim rang al pieței (produse speciale) care a fost mai puțin afectat de importurile care fac obiectul unui dumping. Produsele de calitate superioară, care satisfac necesități specifice din partea clienților, spre deosebire de produsele standard, sunt, de regulă, mai scumpe ca preț unitar de vânzare. Astfel, creșterea prețurilor de vânzare reflectă atât creșterea costurilor cu materia primă, cât și modificările gamei de produse fabricate de industria comunitară.

(139)

După o creștere între 2003 și 2004, volumul vânzărilor producătorilor comunitari a scăzut cu 1 %. În același timp, consumul comunitar a crescut cu 29 %, ceea ce înseamnă că industria comunitară nu a putut să profite de creșterea consumului comunitar și cota de piață a producătorilor comunitari a scăzut cu 24 % în mai puțin de 3 ani. După toate probabilitățile, dacă s-ar fi calculat pe întreaga perioadă examinată (adică inclusiv anul 2003), scăderea cotei de piață a producătorilor comunitari ar fi și mai mare.

(140)

Astfel, s-a constatat că industria comunitară nu a putut beneficia de creșterea pieței rezultată din creșterea consumului comunitar deoarece importurile din RPC care fac obiectul unui dumping au privat producătorii comunitari de oportunitatea de a-și continua producția de produse standard la o scară mai mare.

(141)

Nivelurile profiturilor din vânzarea produsului similar de către industria comunitară a fluctuat pe întreaga perioadă examinată, atingând doar niveluri moderat pozitive.

(142)

Rentabilitatea a atins cel mai redus nivel în anul 2003 (2,1 %), însă de atunci s-a ameliorat, fapt datorat parțial eforturilor industriei comunitare de a reduce costurile de fabricație și de a crește productivitatea și concentrării eforturilor sale asupra cererii de produse de calitate superioară care generează venituri mai mari decât produsele standard, cele dintâi fiind mai puțin afectate decât cele din urmă de importurile din RPC care fac obiectul unui dumping.

(143)

Trebuie remarcat faptul că în perioada examinată, rentabilitatea pozitivă globală a coincis cu o piață în expansiune pe durata unei faze de extindere a ciclului economic care a avut loc între 2004 și începutul anului 2008 și care este posibil să se deterioreze semnificativ la inversarea acestor tendințe. Într-adevăr, ca produs industrial larg răspândit, elementele de fixare sunt foarte sensibile la variațiile situației economice în general și ale producției industriale în special.

(144)

Evoluția fluxului de numerar din vânzările în Comunitate ale produsului similar a înregistrat o creștere de 33 % până în 2005, însă a revenit în PA aproape la nivelul inițial.

(145)

Producția de elemente de fixare este relativ sensibilă la capital. Industria comunitară a susținut că optimizarea producției este necesară pentru adaptarea la un mediu de piață din ce în ce mai competitiv. Pentru a obține această flexibilitate, industria comunitară a păstrat niveluri relativ ridicate de investiții, care s-au diminuat oarecum în cursul perioadei examinate, însă care rămân la un nivel semnificativ. Această investiție a fost în principal destinată cumpărării de noi utilaje pentru optimizarea producției.

(146)

În perioada examinată, randamentul investițiilor, exprimat ca procentaj din vânzările nete, a crescut cu 7 puncte procentuale între 2003 și PA. Acest lucru s-a explicat prin faptul că industria comunitară a încercat să maximizeze utilizarea capacităților sale de producție existente fără a face investiții pe scară largă. Astfel cum s-a arătat pe durata anchetei, toți producătorii care constituie eșantionul și-au dezvoltat propriile resurse interne de utilaje pentru a-și adapta instalațiile de producție la noua bază de clienți (produse speciale pe baza schițelor clienților).

(147)

Nu s-a găsit probă cu privire la o abilitate redusă sau crescută de a mobiliza capital în perioada examinată.

(148)

Ocuparea forței de muncă, productivitatea și costul mâinii de lucru din industria comunitară au evoluat după cum urmează:

(149)

În industria comunitară a crescut numărul de angajați între 2003 și PA. Această creștere a fost rezultatul unui efort pentru a menține atât volumul de producție, cât și producția de produse complexe mai diversificate care necesită o flexibilitate constantă a uneltelor și utilajelor. Rezultatele acestui proces strategic din cadrul industriei comunitare s-au reflectat și în productivitate, care a rămas stabilă în cursul perioadei examinate, deși aceasta a trebuit să se adapteze la noua bază de clienți (produse speciale pe baza schițelor clienților) care necesită mai multe resurse umane.

(150)

Nivelurile salariilor medii au crescut moderat în perioada examinată.

(151)

Astfel cum s-a indicat în considerentul de mai sus, marjele de dumping constatate sunt clar superioare nivelului de minimis. De asemenea, date fiind volumul și prețul importurilor care fac obiectul unui dumping, impactul marjei de dumping efective nu poate fi considerat neglijabil.

(152)

Comunitatea nu își revine de pe urma practicilor anterioare de dumping, în măsura în care nu s-a realizat nicio anchetă înainte de aceea curentă.

(153)

Între 2003 și PA, volumul importurilor de produs în cauză din RPC care fac obiectul unui dumping a crescut cu aproape 180 %, atingând în PA o cotă de piață de 26 %. În plus, în PA, prețurile de vânzare ale industriei comunitare au fost în mod substanțial subcotate de cele ale importurilor de produs în cauză care fac obiectul unui dumping. Pe o bază medie ponderată, subcotarea prețurilor a fost de peste 40 %.

(154)

Simultan, în timp ce consumul comunitar creștea cu 29 %, volumul vânzărilor industriei comunitare a scăzut doar cu 1 %. Cota de piață a Comunității a scăzut cu 24 %, iar aceasta nu a mai fost în măsură să repercuteze asupra consumatorilor în întregime creșterea generală a prețurilor materiilor prime, ceea ce a dus la continuarea nivelelor scăzute de rentabilitate.

(155)

În consecință, producția nu a avut același ritm de creștere cu consumul comunitar, iar utilizarea capacității a rămas foarte scăzută, aproximativ 50 %, în perioada examinată. Acest lucru a avut, de asemenea, un impact negativ asupra rentabilității, deoarece nu a permis industriei să profite pe deplin de avantajele economiilor de scară.

(156)

Impactul importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra rentabilității industriei comunitare a fost oarecum redus în perioada examinată datorită expansiunii pieței comunitare și ciclului economic favorabil. Totuși, această situație s-ar putea schimba la încheierea acestui ciclu.

(157)

În pofida eforturilor considerabile ale industriei de menținere a volumului de producție prin producție flexibilă pe întreaga perioadă examinată și în pofida eforturilor sale continue de mărire a productivității și competitivității, rentabilitatea, fluxul de numerar și rentabilitatea investițiilor nu a reflectat creșterea continuă a cererii comunitare pentru produsul în cauză. Această tendință ar putea avea un impact grav asupra capacității industriei comunitare de a menține producția de piese de calitate superioară.

(158)

După comunicarea constatărilor preliminare, producătorii-exportatori chinezi și importatorii comunitari au susținut că, din moment ce unii indicatori, precum volumul vânzărilor, prețurile și profitul prezintă o evoluție pozitivă în perioada examinată, Comisia ar trebui să concluzioneze că industria comunitară nu a suferit un prejudiciu important.

(159)

Pe de altă parte, industria comunitară a susținut că nivelul actual redus al rentabilității îi afectează din ce în ce mai mult capacitatea de a menține și de a îmbunătăți echipamentele de producție la un nivel care să îi permită păstrarea unei poziții semnificative pe piața produselor de vârf. Astfel, prin pierderea volumelor mari de producție de produse standard este afectată și capacitatea industriei comunitare de a furniza în continuare produse de calitate superioară.

(160)

Ancheta a confirmat ulterior existența unui prejudiciu important ce decurge din eliminarea semnificativă a produselor comunitare de pe unele segmente de piață importante de către importurile din China, cu impact negativ asupra utilizării capacității și rentabilității, deși acest impact a fost oarecum atenuat prin faptul că industria a reușit să compenseze volumele mai mici de producție, concentrându-se pe segmente de piață și produse care generează venituri mai mari.

(161)

Având în vedere cele menționate anterior, se concluzionează că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(162)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă există o legătură de cauzalitate între importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară. Au fost examinați și alți factori cunoscuți decât importurile care fac obiectul unui dumping care ar fi putut cauza, în același timp, un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul eventual cauzat de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(163)

Între 2004 și PA, consumul comunitar aparent a crescut cu 29 % (în volum), în timp ce vânzările producătorilor comunitari au crescut numai cu 17 %. Prin urmare, producătorii comunitari au pierdut peste 6,8 puncte procentuale din cota de piață în aceeași perioadă.

(164)

Importatori comunitari neafiliați au susținut că, dacă vânzările ar fi exprimate valoric și nu cantitativ, imaginea ar fi mult diferită, deoarece prețul unitar de vânzare al elementelor de fixare produse în Comunitate este cu mult mai mare decât cel al produselor din RPC și a crescut în perioada examinată. Totuși, la evaluarea impactului importurilor cu prețuri reduse pe piața comunitară, s-a considerat adecvat, în conformitate cu practicile din trecut, să se evalueze tendințele de import și cotele de piață în principal pe bază de volume și nu de valori. În plus, valorile vânzărilor sunt afectate de modificările gamei de produse, precum în cazul de față, industria comunitară profilându-se pe produse cu o valoare mai mare. În sfârșit, trebuie remarcat faptul că tendințele vânzărilor reprezintă doar unul din factorii prejudiciului și nu sunt decisive doar prin ele însele.

(165)

Creșterea semnificativă a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC cu peste 170 % între 2003 și PA, precum și cea a cotei lor din piața comunitară, în termeni de volum, de la 17 % la 26 % între 2004 și PA, au coincis cu pierderea continuă a cotei de piață de către producătorii comunitari.

(166)

În perioada examinată, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping au rămas relativ stabile și reduse, în pofida creșterii prețurilor materiei prime înregistrate la nivel mondial. Spre deosebire de exportatorii din RPC, prețurile de vânzare practicate de producătorii comunitari au urmat tendința ascendentă a costurilor materiei prime.

(167)

Ca reacție la cantitățile din ce în ce mai mari de importuri de produse standard originare din RPC, industria comunitară și-a dezvoltat propriile activități de producție de piese speciale (pe baza schițelor clienților), astfel reușind să-și mențină volumele de producție și să evite o mai mare scădere a rentabilității. Totuși, aceste produse de pe piața produselor de vârf nu pot compensa pe deplin pierderea volumelor mari de producție de produse standard.

(168)

În afară de aceasta, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping subcotează semnificativ pe cele practicate de industria comunitară, exercitând o puternică presiune către scăderea prețurilor industriei comunitare, într-un moment în care costurile materiilor prime au crescut semnificativ. Ancheta a arătat că industria comunitară nu este în măsură să transfere toate creșterile de costuri asupra clienților săi din cauza puternicei presiuni asupra prețurilor exercitată prin volumele semnificative de produse care fac obiectul unui dumping importate din RPC. Aceasta a condus la niveluri insuficiente ale rentabilității și la profituri scăzute rezultate din investiții și fluxul de numerar.

(169)

Mai mulți exportatori, importatori și asociații ale acestora au susținut că exporturile chinezești nu concurează cu produsele industriei comunitare deoarece se află în categorii diferite și complementare de produse. Deși pare a fi adevărat că exporturile din China s-au concentrat în PA asupra unor segmente de piață, precum șuruburi și buloane standard, trebuie reținut faptul că totuși, există o suprapunere semnificativă de piață între produsele fabricate și vândute de industria comunitară și cele provenite de la exportatorii chinezi și că această situație evoluează în mod dinamic. Industria comunitară a pierdut deja cea mai mare parte din cota sa, pe unele segmente de piață, în favoarea importurilor, însă ar putea să piardă și piața celor mai puternice produse ale sale din momentul de față, dacă tendințele actuale continuă.

(170)

În plus, datele Eurostat au arătat că mari cantități din producția comunitară pentru fiecare cod NC sunt în concurență cu importurile din RPC. Unii importatori au susținut că deși există producție comunitară în toate codurile NC, acest lucru nu este valabil și pentru unele tipuri și calități ale produselor din fiecare cod NC. Totuși, nu s-au furnizat date care să sprijine această declarație. În plus, astfel cum s-a arătat în secțiunea 4.5.1, producătorii comunitari folosesc, în prezent, aproximativ jumătate din capacitatea lor de producție și sunt capabili din punct de vedere tehnic să producă toate tipurile de elemente de fixare în cazul în care condițiile de piață o justifică.

(171)

Astfel, se poate concluziona că presiunea exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping, care și-au mărit semnificativ volumul și cota de piață începând din 2003, și care au fost realizate la prețuri de dumping, a jucat un rol determinant în prejudiciul suferit de industria comunitară.

(172)

După cum s-a menționat anterior, RPC a fost cel mai important exportator al produsului similar către piața comunitară în perioada examinată. Cota importurilor din RPC de produs în cauză din totalul importurilor din restul lumii a crescut cu 20 % în perioada examinată, atingând 61 % la sfârșitul PA.

(173)

În plus, astfel cum se arată în graficul de mai jos (sursa: Comext), s-a constatat că prețurile unitare medii de vânzare (în EUR) ale importurilor din restul lumii nu au urmat aceeași tendință ca importurile din RPC, având în vedere că cele dintâi au crescut cu 19 % în perioada examinată față de 2 % cât au crescut importurile din RPC. Prețul unitar mediu (în EUR) pe TM din restul lumii a fost cu 180 % mai mare decât prețul unitar mediu pe TM importate din RPC.

(174)

În consecință, se consideră că importurile originare din alte țări terțe nu ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria comunitară. Mai în detaliu, tabelul de mai jos care include informații privind principalele țări exportatoare, și anume Taiwan, Japonia și Statele Unite ale Americii, arată exact aceleași tendințe ca și cele pentru restul lumii.

(175)

De asemenea, s-a examinat dacă exporturile industriei comunitare către țări din afara Comunității ar fi putut sau nu să contribuie la prejudiciul suferit în perioada examinată. Exporturile în țări din afara Comunității au reprezentat doar aproximativ 11 % din producția industriei comunitare de produs similar în 2006. Aceste exporturi au crescut cu aproximativ 81 % între 2003 și PA. În plus, aceste exporturi au fost realizate în mod consecvent la prețuri cu mult peste prețurile vânzărilor de pe piața comunitară. Prin urmare, se concluzionează că performanța la export în țările terțe nu a reprezentat o sursă de prejudiciu important pentru industria comunitară.

(176)

Deși probele disponibile indică o creștere a prețurilor la oțel în Comunitate în PA, se pare că aceste creșteri nu au fost factorul hotărâtor în deteriorarea situației industriei comunitare. Această deteriorare s-a datorat mai curând pierderii cotei de piață astfel cum s-a evidențiat anterior în considerentul 165. Ancheta a dezvăluit că, în perioada examinată, prețurile unitare medii de vânzare crescute se datorau, în principal, creșterii cotei tipurilor speciale în gama de produse a industriei comunitare, deoarece fabricația acestor tipuri este mai costisitoare.

(177)

Totuși, industria comunitară nu a putut crește suficient prețurile la vânzare pentru a recupera creșterea costurilor generată de producția de produse de vârf. Această lipsă de flexibilitate la nivelul prețurilor s-a produs din cauza valului simultan de importuri care fac obiectul unui dumping originare din RPC, la prețuri care subcotează semnificativ pe cele practicate de industria comunitară. În acest context, trebuie să se concluzioneze că industria comunitară a fost expusă la o puternică presiune asupra prețurilor din partea acestor importuri care fac obiectul unui dumping și că, prin urmare, nu a avut nicio posibilitate să compenseze pe deplin mărirea costurilor prin majorarea prețurilor sale de vânzare.

(178)

În sfârșit, trebuie remarcat faptul că mărirea prețurilor materiei prime trebuie să fi afectat toți operatorii de pe piață, inclusiv producătorii-exportatori chinezi, și, prin urmare, nu poate fi considerată drept un factor specific cauzator de prejudiciu industriei comunitare, în special din moment ce prețurile unitare de vânzare ale produsului în cauză originar din RPC au rămas stabile în pofida creșterii prețurilor materiei prime.

(179)

Având în vedere cele menționate anterior, se concluzionează că majorarea prețurilor la materiile prime nu ar putea, prin ea însăși să distrugă legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(180)

În acest caz, prejudiciul ia, în principal, forma pierderii de volum potențial de vânzări și de cotă de piață într-o piață în curs de creștere. Scăderea de preț rezultată și pierderea economiilor de scară din cauza utilizării reduse a capacității au condus la un nivel insuficient al rentabilității în pofida condițiilor economice generale favorabile care au predominat în perioada examinată.

(181)

Ancheta a demonstrat că lipsa de îmbunătățire a situației celor mai mulți dintre indicatorii de prejudiciu ai industriei comunitare a coincis cu o creștere puternică a volumelor importurilor și a cotei de piață din partea RPC, precum și cu o subcotare considerabilă a prețurilor din partea acestor importuri. De asemenea, s-a constatat că importurile originare din alte țări terțe nu ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria comunitară din moment ce prețurile medii ale importurilor sunt cu mult mai mari decât prețurile importurilor din RPC iar cota de piață a importurilor din alte țări decât RPC a scăzut comparativ cu cea a importurilor RPC în Comunitate.

(182)

Evoluția pozitivă a exporturilor industriei comunitare în țările din afara CE înseamnă că efectul potențial al evoluției respective nu poate rupe legătura de cauzalitate între importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(183)

În plus, deși prețurile la materia primă au suferit o creștere fără precedent în perioada examinată, aceasta ar fi trebuit să afecteze toți operatorii de pe piață și, mai mult, evoluția în timp a indicatorilor de prejudiciu nu sugerează că aceasta a fost cauza principală a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(184)

Prin urmare, s-a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC au cauzat un prejudiciu material industriei comunitare în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(185)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a investigat dacă există motive întemeiate pentru a se concluziona că nu ar fi în interesul Comunității să se instituie măsuri antidumping la importurile din țara în cauză. S-au trimis chestionare tuturor importatorilor, comercianților și utilizatorilor industriali menționați în plângere. S-au primit răspunsuri la chestionare de la șapte importatori și s-au primit, de asemenea, unele informații de la utilizatori industriali.

(186)

Instituirea de măsuri ar trebui să permită evitarea unor noi denaturări și să restabilească o concurență loială pe piață. Industria comunitară este viabilă și competitivă; aceasta se vede din faptul că poate exporta o diversitate de produse pe piețe internaționale puternic competitive. Astfel, instituirea de măsuri ar trebui să-i permită să ajungă la niveluri rezonabile de utilizare a capacității și să își îmbunătățească situația financiară. De asemenea, industria comunitară ar putea continua astfel să investească în tehnologie și în modernizarea facilităților de producție pentru a-și asigura supraviețuirea.

(187)

Pe de altă parte, în absența unor măsuri antidumping, este probabil ca deteriorarea situației industriei comunitare să continue. Industria comunitară nu ar putea realiza investițiile necesare pentru a concura eficient cu importurile din țările terțe și în special din RPC. Anumite societăți ar fi constrânse să-și înceteze producția și să concedieze angajați în viitorul apropiat. Încetarea producției comunitare ar echivala cu creșterea dependenței industriei comunitare în mai multe sectoare din aval de furnizori din afara Comunității.

(188)

Prin urmare, se concluzionează că instituirea de măsuri antidumping ar permite industriei comunitare să se refacă de pe urma efectelor dumpingului prejudiciabil suferit și că această acțiune este în interesul industriei comunitare.

(189)

Șapte importatori selectați în eșantionul final (a se vedea considerentul 26 de mai sus) au cooperat la anchetă, prezentând un răspuns la chestionar. Acești șapte importatori reprezintă aproximativ 15 % din totalul importurilor de produs în cauză în Comunitate în PA. Totuși, un importator nu a acceptat o vizită de verificare și informațiile privind această societate nu au mai putut să fie luate în considerare. Pentru importatorii care au cooperat pe deplin, produsul în cauză reprezintă o parte semnificativă a cifrei de afaceri. S-a constatat că, în medie, rentabilitatea în cazul produsului în cauză este mai mare decât rentabilitatea generală a societăților. S-ar putea observa o creștere a importurilor de produs în cauză de către acești importatori în perioada examinată, precum și o diminuare a achizițiilor de la producătorii comunitari.

(190)

În mai multe observații primite de la importatori comunitari neafiliați, s-a susținut că, în cazul instituirii de măsuri, impactul negativ s-ar simți pe două planuri: (a) insuficiența sau inexistența capacităților comunitare de a menține același nivel al ofertei pentru produsul în cauză și (b) creșterea prețurilor produsului în cauză, care nu ar putea fi transmisă clienților finali, ceea ce ar duce la o pierdere a rentabilității de către importatori. Ancheta a dezvăluit faptul că produsul în cauză reprezintă doar o parte limitată a gamei de produse oferită de importatorii comunitari neafiliați, restul fiind achiziționate în principal din Comunitate. În plus, pentru a nu se baza pe o singură sursă, importatorii comunitari cumpără aceleași tipuri de produs atât de la producătorii comunitari, cât și de la cei chinezi, dar cele mai mari cantități le achiziționează de la producătorii-exportatori chinezi. În plus, s-a constatat că importatorii comunitari se bazează încă pe producătorii comunitari pentru furnizarea de cantități mici de produs în cauză pentru a satisface necesitățile pe termen scurt ale clienților și pentru a oferi în continuare o gamă completă de produse. Importatorii comunitari nu au putut furniza elemente de probă convingătoare pentru a dovedi că producătorii comunitari nu ar putea satisface cererea pentru toate tipurile de elemente de fixare, fie ele standard sau corespunzătoare nevoilor specifice ale clienților. De asemenea, ancheta a arătat că importatorii comunitari oferă într-o măsură tot mai mare clienților lor servicii logistice speciale, în plus față de simpla aprovizionare cu elemente de fixare. Prin urmare, aplicarea de eventuale măsuri doar la o parte limitată a gamei de produse ar avea un impact și mai limitat, din moment ce prestarea de servicii logistice generează noi cheltuieli și venituri. Astfel, în cazul instituirii de măsuri, importatorii comunitari ar putea în continuare să ofere clienților lor același nivel de servicii, date fiind capacitățile semnificative și diversificate de producție disponibile în Comunitate, care ar limita impactul acestor măsuri asupra rentabilității importatorilor comunitari.

(191)

Ancheta a dezvăluit faptul că cei șase importatori comunitari neafiliați vizitați și-au mărit în mod semnificativ achizițiile de produse din RPC în perioada examinată iar acest lucru a avut efecte în mod special pozitive asupra rentabilității vânzărilor lor de elemente de fixare. În medie, s-a constatat că marja de profit pentru produsul în cauză este mai mare decât profitul global al acestora și se apropie, în medie, de 10 %. S-a constatat că și rentabilitatea generală pentru cei șase importatori comunitari neafiliați vizitați era pozitivă în toate cazurile, fiind cuprinsă între 5 % și 10 %.

(192)

Gama de produse oferită de societățile care fac obiectul anchetei este foarte largă iar produsul în cauză reprezintă doar o parte a acesteia. În plus, importatorii cumpără în continuare produsul în cauză de la producătorii comunitari și îl importă din alte țări terțe pentru a nu se baza în totalitate pe oferta producătorilor din RPC, însă și pentru a satisface necesitățile pe termen scurt. Din moment ce importatorii își diversifică sursele de aprovizionare între producătorii din Comunitate și cei din Extremul Orient pentru a oferi clienților lor o gamă cât mai largă de produse, se poate considera că urmările eventualei existențe a unei măsuri antidumping împotriva unei țări exportatoare nu ar trebui să fie de așa natură încât să-i împiedice să ofere în continuare aceleași produse, în timp ce mențin marje de profit suficiente.

(193)

După comunicarea constatărilor de mai sus, mai mulți importatori și asociațiile acestora au susținut că măsurile propuse vor avea un impact negativ puternic asupra întreprinderilor lor, în privința volumului de afaceri, rentabilității și ocupării forței de muncă. În mod special, importatorii au susținut că impunerea de taxe, adăugată la recenta creștere bruscă a prețurilor elementelor de fixare din cauza creșterilor de prețuri la materia primă, va crea o presiune puternică asupra fluxului lor de lichidități și le va majora capitalul de lucru și necesitățile de finanțare. S-a afirmat, de asemenea, că noile creșteri de prețuri vor fi dificil de acceptat de către clienți și că, în multe cazuri, contractele existente vor face imposibil transferul în preț a creșterilor rezultate din aceste taxe. Unii importatori au susținut și că sunt puternic dependenți de importuri din RPC și că ar fi dificil să găsească furnizori alternativi în Comunitate sau în alte țări terțe. Acesta ar fi, în mod special, cazul importatorilor care au investit în facilități de producție în RPC sau care au stabilit relații tehnice cu producători din RPC, de exemplu pentru producerea anumitor tipuri de elemente de fixare.

(194)

Deși afirmațiile de mai sus nu au putut fi verificate, nu se poate exclude că măsurile ar putea avea un impact negativ asupra unor importatori și asupra altor comercianți din Comunitate, cel puțin pentru o perioadă, înainte să fie posibilă renegocierea contractelor și reorganizarea lanțului de distribuție. Impactul negativ este probabil să depindă de poziționarea specială pe piață a operatorilor respectivi și, de asemenea, de relația lor cu producătorii-exportatori chinezi. Cu toate acestea, se remarcă existența unei capacități neutilizate de producție semnificative la producătorii comunitari, iar aceasta ar putea fi o sursă alternativă de aprovizionare, așa cum pot fi și alți furnizori din țări terțe.

(195)

În ceea ce privește impactul asupra prețurilor, trebuie remarcat că, deși în prima jumătate a anului 2008 s-a înregistrat o creștere bruscă și fără precedent a prețului sârmei laminate din oțel, această tendință s-a inversat în cea de-a doua parte a anului, prin urmare impunerea taxei ar putea avea loc într-un context de scădere a prețului produsului în cauză.

(196)

În concluzie, deși impactul măsurilor propuse asupra importatorilor și distribuitorilor nu se consideră a fi atât de puternic pe cât au susținut unele dintre aceste părți, nu se poate exclude ideea că acestea ar putea fi afectate negativ în ceea ce privește fluxul de lichidități și rentabilitatea, în special într-o perioadă inițială care ar urma instituirii măsurilor.

(197)

16 societăți sau grupuri de societăți au primit chestionare destinate utilizatorilor. S-au primit doar trei răspunsuri. Doi fabricanți de autoturisme au indicat faptul că nu erau interesați de procedura curentă, deoarece nu cumpărau produsul în cauză direct din RPC și nu cunoșteau situația furnizorilor lor. Date fiind cerințele specifice ale acesteia, se pare că, pentru moment, industria auto în sens larg (adică inclusiv producătorii auto și toți furnizorii de piese ai acestora) se aprovizionează cu produsul în cauză în special din Comunitate.

(198)

În cel de-al treilea răspuns, primit de la Verband der Automobilindustries („VDA”) – asociație a producătorilor de vehicule din Germania, se afirmă că membrii VDA cumpără produsul în cauză, în principal, de la producătorii comunitari, confirmând astfel declarațiile celor doi utilizatori menționați anterior. Totuși, VDA se opune instituirii de măsuri antidumping pe motiv că membrii săi au interesul de a păstra cât mai multe surse alternative de ofertă. În acest sens, se amintește faptul că scopul măsurilor nu este de a închide piața comunitară pentru furnizorii din țări terțe, ci doar de a restabili concurența în condiții egale. Chiar și în cazul instituirii măsurilor antidumping propuse, este de așteptat ca numărul actorilor din Comunitate, RPC și alte țări terțe să fie suficient pentru asigurarea unei oferte competitive de elemente de fixare în industria auto comunitară.

(199)

Niciunul dintre utilizatorii contactați nu a reacționat la comunicarea constatărilor preliminare. Totuși, după comunicarea definitivă, un producător de mobilă cu autoasamblare a făcut observația că taxele antidumping propuse ar avea un impact semnificativ asupra costurilor produselor sale. Trebuie remarcat că cifrele avansate nu au putut fi verificate, având în vedere că informația a fost comunicată într-un stadiu foarte avansat al anchetei. Acestea fiind spuse, presupusul impact asupra costului general al mobilei produse de societatea sa pare a fi exagerat, având în vedere volumul tipic de produs în cauză conținut de mobila cu autoasamblare.

(200)

Înainte și după o comunicare definitivă, unii importatori și asociațiile lor au exprimat preocupări similare cu privire la posibilul impact asupra situației economice a industriei construcțiilor, care este un utilizator major de elemente de fixare și suferă o cădere ciclică serioasă. În această privință, trebuie remarcat în primul rând că industria construcțiilor nu este expusă concurenței internaționale, ceea ce ar trebui să limiteze impactul creșterilor de costuri asupra situației sale de piață. În al doilea rând, proporția produsului în cauză în cadrul costurilor acestei industrii nu a fost niciodată cuantificată de către părțile care au depus astfel de observații.

(201)

În general, pe baza informațiilor disponibile la dosar, în majoritatea cazurilor, elementele de fixare constituie doar o mică parte din costul total de producție iar taxele antidumping nu ar avea un impact major asupra costurilor și a situației competitive a industriilor utilizatoare în cauză.

(202)

După comunicarea definitivă, un vânzător cu amănuntul și două asociații de vânzători cu amănuntul pentru segmentul bricolaj au susținut că măsurile ar putea avea un impact puternic asupra prețurilor cu amănuntul, cu consecințe negative în ceea ce privește inflația, bunăstarea consumatorilor și situația economică a sectorului bricolaj. Cu toate că aceste afirmații nu s-au putut verifica în detaliu din cauza prezentării lor târzii, trebuie remarcat că taxele propuse nu ar reprezenta mai mult decât câteva procente din prețurile cu amănuntul ale elementelor de fixare observate în sectorul bricolaj. În plus, conform informațiilor disponibile, produsul în cauză reprezintă numai aproximativ 0,5 % din cifra de afaceri a sectorului bricolaj, ceea ce arată, de asemenea, că produsul în cauză nu reprezintă o componentă majoră într-un model tipic de consum.

(203)

Un producător și două asociații reprezentative ale producătorilor de așa-numite conexpanduri au prezentat observații după comunicarea definitivă. Toate aceste părți s-au opus măsurilor, deși o asociație a recunoscut că membrii săi se confruntau cu situații diferite și aveau poziții divergente în această privință. Principala lor afirmație a fost că fabricanții de conexpanduri din Comunitate ar fi plasați într-o poziție concurențială dezavantajoasă, având în vedere că măsurile nu ar cuprinde produsul lor finit, respectiv conexpandurile, ci numai anumite componente importate din RPC. Mai departe s-a susținut că respectivele componente nu pot fi procurate din Comunitate, afirmație contrazisă de industria comunitară. Având în vedere că observațiile de mai sus au fost prezentate relativ târziu în cadrul anchetei, ele nu au putut fi verificate corespunzător. Cu toate acestea s-a stabilit că, dacă este necesar, producătorii comunitari sunt în măsură să furnizeze componentele importate în prezent din RPC.

(204)

Eurofer a susținut că industria comunitară a oțelului din amonte, adică producătorii comunitari de sârmă laminată și bare pentru aplicații de căpuire la rece, au suferit o deteriorare a utilizării capacităților lor între 2004 și 2007, care se presupune că s-a datorat atât presiunii directe a importurilor din gama lor de produse, cât și erodării piețelor lor din aval prin concurență neloială. Astfel, această organizație a susținut că producătorii comunitari de sârmă laminată și bare pentru aplicații de căpuire la rece dispun și ei de capacitatea de a deservi producătorii comunitari ai produsului în cauză.

(205)

La scurt timp, această afirmație a fost reluată de doi producători de sârmă din oțel din Spania și Republica Cehă. Conform acestor societăți, există suficientă capacitate în Comunitate pentru a face față unei eventuale creșteri a producției comunitare de produs în cauză.

(206)

În temeiul celor menționate anterior, se concluzionează că instituirea de măsuri ar fi în interesul furnizorilor de materie primă din Comunitate.

(207)

Mai mulți importatori, exportatori și asociații ale acestora au susținut că instituirea de măsuri ar conduce la o consolidare a presupusei poziții dominante a celor mai mari doi producători comunitari.

(208)

În acest sens, s-a constatat existența unui număr mare de producători în Comunitate, ca și a importurilor originare din diferite alte țări terțe, care asigură, în continuare, utilizatorilor și comercianților cu amănuntul o ofertă largă de diferiți furnizori ai produsului similar la prețuri rezonabile. În plus, se consideră că producătorii-exportatori din RPC vor putea să vândă în continuare produsul în cauză, chiar dacă la prețuri neprejudiciabile, deoarece aceștia au o poziție puternică pe piața comunitară.

(209)

Astfel, ar exista un număr semnificativ de actori pe piață, capabili să satisfacă cererea. Având în vedere cele menționate anterior, se concluzionează că, cel mai probabil, concurența va rămâne puternică după instituirea de măsuri antidumping.

(210)

Mai mulți importatori, exportatori și asociații ale acestora au susținut că după PA, din cauza evoluției costurilor cu materia primă, a situației de pe piața din RPC și a creșterii costurilor de transport, prețurile importurilor produsului în cauză au crescut brusc. S-a susținut că această situație va conduce la niveluri semnificativ mai reduse ale dumpingului și prejudiciului, făcând ca instituirea de măsuri să nu mai fie oportună.

(211)

Trebuie remarcat faptul că evoluțiile prețurilor globale ale mărfurilor, energiei etc. afectează toți actorii de pe piață în mod similar, prin urmare nu ar conduce per se la niveluri mai reduse ale dumpingului sau subcotării decât cele constatate în PA.

(212)

Cu toate acestea, problema a fost examinată. Conform ultimilor date statistice disponibile, importurile din RPC din prima jumătate a anului 2008 prezintă doar o creștere mică a prețului unitar în comparație cu anul precedent, în pofida creșterii bruște a prețurilor oțelului la nivel internațional. În plus, cantitățile importate din RPC nu s-au diminuat în prima jumătate a anului 2008.

(213)

Prin urmare, se concluzionează că după PA nu există evoluții care ar face inoportună instituirea de măsuri din punctul de vedere al interesului comunitar.

(214)

Articolul 21 din regulamentul de bază se referă la nevoia de a acorda o atenție specială nevoii de a corecta efectele de denaturare a schimburilor comerciale ale dumpingului prejudicios și de a restabili competiția efectivă, deși această dispoziție specială trebuie privită în contextul general al examinării interesului Comunității, după cum se prevede în articolul menționat anterior. Prin urmare, trebuie să se țină cont de efectele impunerii de măsuri sau neimpunerii de măsuri asupra tuturor părților interesate.

(215)

Nu se poate exclude posibilitatea ca impunerea de măsuri să aibă un impact negativ asupra unor importatori și comercianți din Comunitate. Totuși, se consideră că impunerea de măsuri va aduce anumite beneficii industriei comunitare, precum și industriilor furnizoare ale acesteia din Comunitate, de exemplu o creștere a producției și a locurilor de muncă.

(216)

Deși cooperarea din partea utilizatorilor a fost limitată, se estimează că impactul măsurilor asupra costurilor acestor industrii ar fi relativ neglijabil și că măsurile nu vor duce la o suprimare a concurenței pe piața comunitară.

(217)

În concluzie, având în vedere marjele mari de dumping și prejudiciu, se consideră că, în acest caz particular, pe baza informațiilor trimise, nu există elemente de probă suficiente pentru a concluziona că posibila impunere de măsuri ar fi, în mod clar, disproporțională și împotriva interesului comunitar.

(218)

Comisia a primit oferte de angajament din partea mai multor producători-exportatori în nume propriu și din partea Camerei de comerț a Chinei pentru importul și exportul de produse electronice și din industria construcțiilor de mașini („CCCME”), care îi reprezintă pe exportatorii din RPC, în numele membrilor săi. Mai mulți alți producători-exportatori și-au anunțat intenția de a oferi angajamente.

(219)

În primul rând, trebuie remarcat că în prezenta procedură sunt implicați peste 100 de producători-exportatori. S-a considerat că numărul producătorilor-exportatori actuali și potențiali este prea mare pentru ca un angajament să fie funcțional, deoarece ar fi făcut ca orice tip de angajament de preț să fie foarte dificil de supravegheat. Mai mult, numai opt dintre aceste societăți au fost anchetate și li s-a acordat TI.

(220)

În al doilea rând, produsul în cauză se caracterizează printr-un număr considerabil de tipuri de produse diferite, cu prețuri semnificativ diferite și anumite caracteristici care nu sunt ușor identificabile în momentul importului. Prin urmare, este practic imposibil să se stabilească prețuri minime pentru fiecare tip de produs, care să poată fi controlate în mod corespunzător de Comisie și de autoritățile vamale din statele membre în momentul importului. Mai mult, numărul mare de tipuri diferite de produse, clasificate la nu mai puțin de 10 coduri NC, sporește considerabil riscul de eludare. În același timp, se remarcă faptul că există la ora actuală măsuri antidumping impuse asupra anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil, originare, inter alia, din RPC (6). Din cauză că numai un mic număr de producători-exportatori pot fi anchetați individual, nu se poate exclude posibilitatea ca unele societăți care oferă angajamente să producă și să vândă și aceste elemente de fixare din oțel inoxidabil acelorași clienți din UE. În aceste cazuri, riscul de eludare este și mai mare.

(221)

În sfârșit, produsul în cauză se caracterizează printr-o volatilitate considerabilă a prețurilor și nu este adaptat pentru un angajament de prețuri fixe pentru o perioadă prelungită. Volatilitatea prețurilor se produce din cauza volatilității, în special în ultimele luni, a prețurilor materiei prime, respectiv sârma de oțel laminată. Aceasta ar complica și mai mult supravegherea angajamentelor.

(222)

În aceste împrejurări, s-a considerat că angajamentele de preț sunt imposibil de pus în practică și că acestea nu pot fi acceptate.

(223)

Nivelul măsurilor antidumping ar trebui să fie suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping, fără a depăși marjele de dumping constatate. Pentru a calcula valoarea taxelor necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că măsurile ar trebui să permită industriei comunitare să realizeze un profit înainte de impozitare care poate fi obținut în mod rezonabil în condiții normale de concurență, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. În acest scop, s-a considerat că o marjă de profit de 5 % reprezintă un nivel adecvat pe care este de așteptat ca industria comunitară să-l atingă și în privința produsului similar în lipsa dumpingului prejudiciabil.

(224)

Majorarea de preț necesară a fost apoi determinată prin compararea, pe tip de produs, a prețului de import mediu ponderat, astfel cum a fost stabilit în cazul calculării subcotării prețului, cu prețul neprejudiciabil al produsului similar vândut de către industria comunitară pe piața comunitară. Prețul neprejudiciat s-a obținut prin ajustarea prețului de vânzare pentru industria comunitară astfel încât să reflecte marja de profit menționată anterior. Orice diferență rezultată în urma acestei comparații a fost exprimată ca procent din totalul valorii de import CIF.

(225)

După comunicarea definitivă, un exportator a indicat o eroare materială în calculul marjei de prejudiciu. S-a constatat că eroarea respectivă afecta marjele de prejudiciu ale tuturor exportatorilor. Toate marjele de prejudiciu au fost corectate în consecință.

(226)

Din comparația prețurilor menționată anterior au reieșit următoarele marje de prejudiciu pentru producătorii-exportatori care fac parte din eșantion:

(227)

Pentru producătorii-exportatori examinați individual, marjele de prejudiciu, calculate astfel cum s-a explicat anterior, sunt următoarele:

(228)

După cum s-a menționat în considerentul 110 de mai sus, gradul de cooperare al producătorilor-exportatori din RPC poate fi considerat scăzut. Prin urmare, marja de prejudiciu pentru societățile care nu au cooperat s-a stabilit pe baza mediei între valoarea constatată în datele Eurostat și cele mai ridicate marje constatate pentru tipurile de produs comercializate într-o cantitate reprezentativă de producătorul-exportator care a cooperat cu cea mai ridicată marjă de prejudiciu.

(229)

Pe această bază, marja de prejudiciu la nivel național s-a stabilit la 85,0 % din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

(230)

În cursul procedurii și mai ales după comunicarea definitivă, unii importatori au susținut că execută mai multe operațiuni în RPC, printre care ambalare cu amănuntul și control de calitate, a căror valoare nu ar trebui să fie inclusă în prețul CIF pe baza căreia se va aplica taxa. Totuși, această situație nu s-a constatat la niciunul dintre producătorii-exportatori anchetați și, chiar dacă s-ar dovedi existența ei, numai o mică parte a importurilor din RPC ar fi afectată. Cu toate acestea, Comisia ar putea să ancheteze această chestiune în continuare.

(231)

Luând în considerare cele menționate mai sus și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, se consideră că ar trebui să se instituie o taxă antidumping definitivă pentru importurile de anumite elemente de fixare originare din RPC, la nivelul celor mai scăzute marje de dumping sau de prejudiciu.

(232)

Prin urmare, taxele antidumping ar trebui să fie după cum urmează:

(233)

Procentele de taxă antidumping individuale specificate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor din prezenta anchetă. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză, în cursul anchetei. Astfel, aceste procente de taxă (spre deosebire de taxa națională aplicabilă la „toate celelalte societăți”) sunt aplicabile exclusiv importurilor de produse originare din RPC și fabricate de societățile menționate, respectiv de entitățile legale specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate, care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de respectivul nivel și vor fi supuse taxelor aplicabile la nivel național.

(234)

Orice cerere de aplicare a unui procent de taxă antidumping individuală pe societate (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei și să conțină toate informațiile relevante privind, mai ales, orice modificare a activităților societății referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă în urma acestei schimbări a denumirii sau a modificării respective a entităților de producție și de vânzare. La nevoie, regulamentul va fi modificat corespunzător printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de taxe individuale.

(235)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande impunerea unor taxe antidumping definitive. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată face observații ulterioare acestei comunicări. Comentariile transmise de părți au fost atent luate în considerare și, acolo unde a fost cazul, concluziile au fost modificate în consecință.

(236)

În vederea asigurării tratamentului egal între orice noi exportatori și societățile cooperante neincluse în eșantion, menționate în anexa la prezentul regulament, ar trebui să existe dispoziții pentru ca media ponderată a taxei impuse acestor din urmă societăți să se aplice oricărui nou exportator care ar fi, în alte condiții, îndreptățit la o revizuire în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, articol care nu se aplică atunci când s-a folosit eșantionarea.

(237)

Pentru a minimaliza riscurile de eludare apărute din cauza diferenței mari dintre cuantumurile taxelor impuse diferiților producători-exportatori, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale conțin elementele următoare:

(238)

Prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II la prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o asemenea factură vor fi supuse taxelor antidumping reziduale, aplicabile pentru toți ceilalți exportatori.

(239)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare în configurația schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de împrejurări, și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate iniția o anchetă anticircumvenție. Ancheta poate să examineze, inter alia, necesitatea eliminării nivelurilor individuale ale taxei și impunerea în consecință a unei taxe la nivel național,