ANEXĂ

ORIENTĂRI DE CARE SE VA ȚINE SEAMA PENTRU PROGRAMELE DE SUPRAVEGHERE A SĂNĂTĂȚII ANIMALE BAZATE PE EVALUAREA RISCULUI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10 ALINEATUL (1) DIN DIRECTIVA 2006/88/CE

1.   Obiectivul prezentelor orientări

Obiectivul prezentelor orientări este de a pune la dispoziția statelor membre orientări privind programele de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE („programele de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului”).

2.   Conținutul inspecțiilor

2.1.   CONTROLUL REGISTRELOR ȘI EXAMINĂRI CLINICE

Fiecare inspecție a unei ferme sau a unei zone de creștere a moluștelor ar trebui să constea în analiza registrelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2006/88/CE, acordându-se o atenție deosebită registrelor privind mortalitatea, pentru a permite realizarea unui bilanț sanitar al fermei sau al zonei de creștere a moluștelor.

Ar trebui să se inspecteze un eșantion reprezentativ al tuturor unităților epidemiologice.

În cazul prezenței de animale de acvacultură moarte de scurt timp și muribunde, un eșantion reprezentativ din acestea ar trebui să se examineze clinic, atât extern, cât și intern, pentru a detecta modificări patologice majore. Această examinare ar trebui să aibă ca scop principal detectarea oricărei infecții cu o boală inclusă pe lista din partea II din anexa IV la Directiva 2006/88/CE („boală listată”).

Dacă rezultatul acestei examinări duce la orice suspiciune privind prezența unei asemenea boli, animalele de acvacultură din ferma sau din zona de creștere a moluștelor ar trebui supuse unui examen de laborator.

Normele detaliate privind acțiunile care trebuie întreprinse în caz de suspiciune și/sau confirmare a unei boli listate sunt stabilite în capitolul V din Directiva 2006/88/CE.

2.2.   PRELEVARE DE PROBE ȘI EXAMEN DE LABORATOR

Prelevarea de probe pentru examenul de laborator nu este necesară în toate cazurile. Pentru a stabili dacă este necesară prelevarea de probe, ar trebui să se țină cont de informațiile obținute la verificarea registrelor fermei sau ale zonei de creștere a moluștelor și la inspectarea animalelor de acvacultură, precum și de orice alte informații relevante.

3.   Alegerea între autoritatea competentă, medicii veterinari privați și alt serviciu veterinar calificat în materie de sănătate a animalelor acvatice pentru efectuarea inspecțiilor

Statele membre ar trebui să stabilească dacă inspecțiile care fac parte din programele de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului vor fi efectuate de autoritatea competentă sau dacă li se va permite și medicilor veterinari privați sau altor servicii veterinare calificate în materie de sănătate a animalelor acvatice să le efectueze.

4.   Frecvența inspecțiilor

Partea B din anexa III la Directiva 2006/88/CE stabilește frecvențele recomandate pentru inspecțiile fermelor și zonelor de creștere a moluștelor. Aceste frecvențe se stabilesc pe baza a doi factori:

(a)	starea de sănătate a statului membru în cauză, a zonei sau a compartimentului în ceea ce privește bolile neexotice enumerate în partea II din anexa IV la respectiva directivă („boli neexotice listate”);

(b)	nivelul de risc al fermei sau al zonei de creștere a moluștelor în ceea ce privește contractarea și răspândirea bolilor.

5.   Starea de sănătate a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor

Partea B din anexa III la Directiva 2006/88/CE face distincția între următoarele categorii de stare a sănătății:

Categoria I	(a) Declarat indemn de boală în temeiul articolului 49 alineatul (1) litera (a) sau (b) sau al articolului 50 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Directiva 2006/88/CE. Acest statut este stabilit pe baza faptului că: (i) niciuna dintre speciile receptive la boala (bolile) respectivă (respective) nu este prezentă în statul membru, zona sau compartimentul și nici, după caz, în sursele de apă ale statului membru, ale zonei sau ale compartimentului respectiv; sau (ii) se știe că agentul patogen nu poate supraviețui în statul membru, zona sau compartimentul și nici, după caz, în sursele de apă ale statului membru, ale zonei sau ale compartimentului respectiv; (b) declarat indemn de boală în temeiul articolului 49 alineatul (1) litera (c) sau al articolului 50 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/88/CE. Statutul se bazează pe supravegherea individualizată în conformitate cu condițiile stabilite în partea II din anexa V la Directiva 2006/88/CE.
Categoria II	Nu este declarat indemn de boală, dar face obiectul unui program de supraveghere aprobat în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE.
Categoria III	Nu este cunoscut ca fiind infectat, dar nu face obiectul unui program de supraveghere care să permită obținerea statutului „indemn de boală”.
Categoria IV	Cunoscut ca fiind infectat, dar face obiectul unui program de eradicare aprobat în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2006/88/CE.
Categoria V	Cunoscut ca fiind infectat. I se aplică măsurile minime de combatere a bolii prevăzute în capitolul V din Directiva 2006/88/CE.

După caz, inspecțiile efectuate în cadrul unui program de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului se pot combina cu:

(a)	inspecțiile efectuate în cadrul programelor de supraveghere sau de eradicare aprobate în conformitate cu Directiva 2006/88/CE (pentru zonele sau compartimentele de la categoria II sau IV);

(b)

orice supraveghere efectuată în scopul de a menține statutul de indemn de boală [pentru zonele sau compartimentele de la categoria I – declarate indemne de boală în temeiul articolului 49 alineatul (1) litera (a) sau (b) sau al articolului 50 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Directiva 2006/88/CE];

(c)	orice supraveghere efectuată ca parte a măsurilor de control în conformitate cu capitolul V din Directiva 2006/88/CE (pentru zonele sau compartimentele de la categoria V).

La întocmirea programelor de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului, statele membre ar trebui să țină seama de următoarele:

(a)

în ceea ce privește fermele sau zonele de creștere a moluștelor situate în zone care se caracterizează prin starea de sănătate de categoriile II și IV, frecvența inspecțiilor impusă de programele de supraveghere sau eradicare aprobate în conformitate cu Directiva 2006/88/CE este mai ridicată decât frecvența recomandată în partea B din anexa III la această directivă; prin urmare, nu este necesar ca statele membre să prevadă cerințe specifice pentru frecvența inspecțiilor asupra fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor situate în zone care nu fac obiectul acestor programe;

(b)

necesitatea ca statele membre să prevadă cerințe specifice pentru frecvența inspecțiilor în cadrul unui program de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului există, în principal, pentru fermele sau zonele de creștere a moluștelor situate în zone care se caracterizează prin starea de sănătate de la categoriile I, III și V, în funcție de împrejurările speciale și de măsurile la nivel național;

(c)

ar trebui să se țină seama de faptul că o fermă sau zonă de creștere a moluștelor poate avea stări de sănătate diferite în ceea ce privește boli diferite; acesta poate fi cazul fermelor și al zonelor de creștere a moluștelor care dețin specii receptive la una sau mai multe boli neexotice listate (1).

6.   Stabilirea nivelului de risc al fermelor și al zonelor de creștere a moluștelor

6.1.   INTRODUCERE

Nivelul de risc la ferme și zone de creștere a moluștelor variază nu numai între zonele cu stări de sănătate diferite, ci și în zone cu aceeași stare de sănătate (2).

Secțiunea 6.2 prezintă orientări privind factorii de risc care trebuie avuți în vedere la stabilirea nivelului de risc al fermelor și al zonelor de creștere a moluștelor.

Secțiunea 6.3 stabilește un model care poate fi utilizat pentru clasificarea fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor ca având un nivel de risc ridicat, mediu sau scăzut. Statele membre pot utiliza modele pentru a stabili nivelul de risc al fermelor și al zonelor de creștere a moluștelor, dacă aceste modele sunt considerate mai adecvate într-o anumită situație.

Prezentele orientări nu furnizează informații privind modul în care statele membre ar trebui să aplice modelul stabilit în secțiunea 6.3. Statele membre pot:

(a)	aplica respectivul model fiecărei ferme și zone de creștere a moluștelor pentru a stabili nivelul individual de risc al acestora; sau

(b)	utiliza modelul pentru catalogarea diferitelor tipuri de ferme și zone de creștere a moluștelor de pe teritoriul lor și, pe această bază, pentru a defini categoriile de ferme și zone de creștere a moluștelor care ar trebui privite ca având un nivel de risc ridicat, mediu sau scăzut.

6.2.   FACTORI DE RISC

O gamă largă de factori sunt relevanți pentru stabilirea nivelului de risc al fermei sau al zonei de creștere a moluștelor. Acești factori pot include, fără a se limita la următoarele:

(a)	răspândirea directă a bolii prin apă;

(b)	circulația animalelor de acvacultură;

(c)	tipul de producție;

(d)	speciile de animale de acvacultură deținute;

(e)	sistemul de biosecuritate, inclusiv aptitudinile și formarea personalului;

(f)	densitatea fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor și a unităților de procesare din zona din jurul fermei sau al zonei de creștere a moluștelor în cauză;

(g)	proximitatea fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor cu o stare de sănătate inferioară față de cea a fermei sau a zonei de creștere a moluștelor în cauză;

(h)	bilanțul sanitar al fermei sau al zonei de creștere a moluștelor în cauză și al altor ferme și zone de creștere a moluștelor situate în respectiva zonă;

(i)	prezența agenților patogeni ai bolilor în rândul animalelor acvatice sălbatice din zona din jurul fermei sau al zonei de creștere a moluștelor în cauză;

(j)	riscul implicat de activitățile omului în proximitatea fermei sau a zonei de creștere a moluștelor în cauză (3);

(k)	prădători sau păsări care au acces în ferma sau zona de creștere a moluștelor în cauză.

Utilizarea unui sistem complex de evaluare a nivelurilor de risc ale fermelor și ale zonelor de creștere a moluștelor, ținând seama de toți factorii de risc relevanți, poate acorda o clasificare exactă a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor în funcție de nivelul de risc al acestora. Totuși, un asemenea sistem poate, de asemenea, necesita timp și poate fi nerentabil. Mai mult, cântărirea diferiților factori pentru a evalua riscul general este o operațiune complicată.

Ținând seama de dificultățile utilizării unui sistem complex de clasificare a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor în funcție de nivelul de risc al acestora, se impune, în majoritatea cazurilor, să se pună accent pe următorii factori de risc:

(a)	răspândirea directă a bolii pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor;

(b)	circulația animalelor de acvacultură.

Acești doi factori de risc sunt relevanți indiferent de tipul de producție, de speciile de animale de acvacultură deținute la ferma sau în zona de creștere a moluștelor și de bolile în cauză.

6.3.   MODELUL PENTRU STABILIREA NIVELULUI DE RISC AL FERMELOR ȘI AL ZONELOR DE CREȘTERE A MOLUȘTELOR

Acest model de stabilire a nivelului de risc (ridicat/mediu/scăzut) al fermelor sau al zonelor de creștere a moluștelor cuprinde trei etape:

Etapa I	:	aproximarea probabilității de contractare a bolii la ferma sau în zona de creștere a moluștelor;
Etapa II	:	aproximarea probabilității de răspândire a bolii de la ferma sau din zona de creștere a moluștelor;
Etapa III	:	combinarea nivelurilor de risc estimate rezultate din etapele I și II.

Etapa I

Aproximarea probabilității de contractare a bolii la ferma sau în zona de creștere a moluștelor

Probabilitatea de contractare a bolii pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor	Probabilitatea de contractare a bolii prin circulația animalelor de acvacultură	Nivelul de risc
Ridicată	Ridicată	Ridicat
Ridicată	Scăzută	Mediu
Scăzută	Ridicată	Mediu
Scăzută	Scăzută	Scăzut

Etapa II

Aproximarea probabilității de răspândire a bolii de la ferma sau din zona de creștere a moluștelor

Probabilitatea de răspândire a bolii pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor	Probabilitatea de răspândire a bolii prin circulația animalelor de acvacultură	Nivelul de risc
Ridicată	Ridicată	Ridicat
Ridicată	Scăzută	Mediu
Scăzută	Ridicată	Mediu
Scăzută	Scăzută	Scăzut

Etapa III

Combinarea nivelurilor de risc estimate rezultate din etapele I și II

Etapa I. Probabilitatea de contractare a bolii	Ridicată	M	R	R
	Medie	S	M	R
	Scăzută	S	S	M
		Scăzută	Medie	Ridicată
		Etapa II. Probabilitatea de răspândire a bolii

6.4.   NIVELUL DE RISC ÎN RÂNDUL ANUMITOR FERME ȘI ZONE DE CREȘTERE A MOLUȘTELOR CARACTERIZATE PRIN STAREA DE SĂNĂTATE DE CATEGORIA I

În conformitate cu partea B din anexa III la Directiva 2006/88/CE, pot fi considerate ca având un nivel de risc scăzut toate fermele și zonele de creștere a moluștelor care nu dețin specii receptive la oricare dintre bolile neexotice listate sau în cazul în care agentul patogen în cauză este cunoscut ca neputând supraviețui în statul membru, zonă sau compartiment și, dacă este cazul, în sursa de apă a acestuia. Prin urmare, nu este necesar, în principiu, ca programul de supraveghere a sănătății animale bazat pe evaluarea riscului să includă diferite frecvențe ale inspecțiilor.

Totuși, respectivele ferme și zone de creștere a moluștelor pot avea diferite niveluri de risc în ceea ce privește contractarea și răspândirea bolilor neexotice sau a bolilor emergente. Prin urmare, statele membre pot clasifica respectivele ferme și zone de creștere a moluștelor în funcție de nivelul de risc al acestora și pot diferenția, în acest fel, nivelurile de supraveghere și inspecție ale acestora. Procedând în acest fel, statele membre pot ține seama, de asemenea, de necesitatea de a optimiza utilizarea resurselor.

6.5.   APROXIMAREA PROBABILITĂȚII DE CONTRACTARE ȘI RĂSPÂNDIRE DE BOLI PE CALEA APEI ȘI DIN CAUZA APROPIERII GEOGRAFICE A FERMELOR ȘI A ZONELOR DE CREȘTERE A MOLUȘTELOR

6.5.1.   Introducere

Fermele și zonele de creștere a moluștelor prezintă un risc scăzut de contractare și de răspândire a bolii dacă sursele și deversările de apă sau mediul acvatic în care ferma sau zona de creștere a moluștelor este situată pot fi considerate ca presupunând un anumit nivel de protecție față de introducerea și răspândirea agenților patogeni ai bolilor. Riscul de contractare și de răspândire a unei boli într-o sau de la o fermă sau zonă de creștere a moluștelor pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor este extrem de variat (4).

Modelul prevăzut la secțiunea 6.3 face distincția numai între probabilitatea ridicată și probabilitatea scăzută de răspândire a bolilor pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor.

Prezenta secțiune oferă exemple de situații care pot fi considerate ca prezentând o probabilitate scăzută de contractare și răspândire a bolilor pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor.

Lista de exemple pusă la dispoziție în prezenta secțiune nu este exhaustivă. Prin urmare, nu ar trebui concluzionat că fermele și zonele de creștere a moluștelor care nu sunt incluse în aceste exemple prezintă o probabilitate ridicată de contractare sau răspândire a bolilor.

6.5.2.   Exemple de risc scăzut de contractare de boli pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor:

(a)	ferme și zone de creștere a moluștelor aprovizionate cu apă dintr-o sondă sau un izvor;

(b)	ferme și zone de creștere a moluștelor aprovizionate cu apă care este dezinfectată sau tratată pentru a preveni introducerea agenților patogeni;

(c)

ferme și zone de creștere a moluștelor aprovizionate cu apă din orice alte surse, care: (i) nu sunt legate de ferme sau zone de creștere a moluștelor sau de unități de procesare, care dețin sau procesează specii receptive la aceleași boli ca speciile deținute în fermele sau zonele de creștere a moluștelor în cauză; (ii) nu conțin animale acvatice sălbatice din speciile receptive;

(d)

bazine hidrografice continentale, inclusiv iazuri și lacuri, care sunt izolate de alte surse de apă; pentru a stabili dacă un bazin hidrografic ar trebui considerat ca fiind izolat, ar trebui să se țină seama de schimbările în funcție de sezon, cum ar fi posibilitatea de contact cu alte surse de apă prin inundații;

(e)

ferme și zone de creștere a moluștelor din zonă de coastă, care sunt protejate de o distanță sigură de alte ferme și zone de creștere a moluștelor și de unități de procesare, care dețin sau procesează specii receptive la aceleași boli ca speciile deținute în ferma sau zona de creștere a moluștelor în cauză; autoritatea competentă trebuie să stabilească care ar trebui să fie distanța sigură, ținând seama de factori precum abilitatea agenților patogeni relevanți de a supraviețui în ape deschise, curenții de ape și lungimea zonelor de deplasare a mareelor.

6.5.3.   Exemple de risc scăzut de răspândire de boli pe calea apei și din cauza apropierii geografice a fermelor și a zonelor de creștere a moluștelor:

(a)	ferme și zone de creștere a moluștelor fără deversare în ape curgătoare naturale (5);

(b)	ferme și zone de creștere a moluștelor care dezinfectează sau tratează în orice mod apele evacuate, pentru a preveni răspândirea agenților patogeni;

(c)

ferme și zone de creștere a moluștelor care își evacuează apele în sistemul public de canalizare cu condiția ca sistemul public de canalizare să conțină o formă de tratare a apei menajere; totuși, dacă apa menajeră este evacuată în ape naturale curgătoare fără vreun tratament, aceste ferme și zone de creștere a moluștelor nu ar trebui considerate ca reprezentând un risc scăzut;

(d)	ferme și zone de creștere a moluștelor fără evacuări în ape cu animale de acvacultură sau animale acvatice sălbatice din speciile receptive la boala (bolile) listată (listate) relevantă (relevante);

(e)

bazine hidrografice continentale, inclusiv iazuri și lacuri, care sunt izolate de alte surse de apă; pentru a stabili dacă un bazin hidrografic ar trebui considerat ca fiind izolat, ar trebui să se țină seama de schimbările în funcție de sezon, cum ar fi posibilitatea oricărui contact cu alte surse de apă prin inundații;

(f)

ferme și zone de creștere a moluștelor din zone de coastă, care sunt protejate de o distanță sigură de alte ferme și zone de creștere a moluștelor care dețin specii receptive la aceleași boli ca speciile deținute în ferma sau zona de creștere a moluștelor în cauză; autoritatea competentă ar trebui să stabilească care ar trebui să fie distanța sigură, ținând seama de factori precum abilitatea agenților patogeni relevanți de a supraviețui în ape deschise, curenții de ape și lungimea zonelor de deplasare a mareelor.

6.6.   APROXIMAREA POSIBILITĂȚII DE CONTRACTARE ȘI RĂSPÂNDIRE DE BOLI PRIN CIRCULAȚIA ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ

6.6.1.   Introducere

Circulația animalelor de acvacultură vii către și din ferme și zone de creștere a moluștelor reprezintă un mijloc foarte important de transmitere a bolii.

La evaluarea acestui factor, ar trebui să se evalueze următoarele:

(a)	locul de origine al animalelor de acvacultură;

(b)	numărul de animale de acvacultură furnizate în ferma sau zona de creștere a moluștelor;

(c)	numărul diferiților furnizori de animale de acvacultură;

(d)	circulația frecventă a animalelor de acvacultură către și din ferme și zone de creștere a moluștelor.

Modelul prevăzut la secțiunea 6.3 doar recomandă ca fermele să fie grupate în funcție de riscul ridicat sau scăzut de contractare și de răspândire a bolii prin circulația animalelor de acvacultură. În sensul acestui model, este așadar suficient să se țină seama numai de două elemente: dacă ferma sau zona de creștere a moluștelor primește sau furnizează animale de acvacultură vii (inclusiv ouă) și de locul de origine al acestor animale.

Prezenta secțiune oferă exemple de situații care pot fi considerate ca prezentând un risc scăzut de contractare și răspândire a bolilor prin circulația animalelor de acvacultură.

Lista de exemple pusă la dispoziție în prezenta secțiune nu este exhaustivă. Prin urmare, nu ar trebui concluzionat că fermele și zonele de creștere a moluștelor care nu sunt incluse în aceste exemple prezintă un risc ridicat de contractare și de răspândire a bolilor.

6.6.2.   Exemple de probabilitate scăzută de contractare de boli pe calea furnizării de animale de acvacultură la ferme și în zone de creștere a moluștelor:

(a)	ferme și zone de creștere a moluștelor care se autoaprovizionează cu ouă și puiet (6);

(b)

cazurile în care animalele de acvacultură sunt furnizate numai din zone sau compartimente indemne de boală. Pentru fermele caracterizate prin starea de sănătate de categoriile III și V, nu există cerințe impuse de legislația comunitară existentă care să impună ca animalele de acvacultură să fie furnizate din zone sau compartimente indemne de boală, iar faptul că o fermă alege să își obțină animalele dintr-o zonă sau un compartiment indemne de boală distinge respectiva fermă de alte ferme caracterizate printr-o stare de sănătate de aceeași categorie. Fermele caracterizate prin starea de sănătate de categoria I ar trebui să primească numai animale dintr-un loc de origine indemn de boală. Așadar, pentru aceste ferme, ar trebui să se ceară în schimb fie ca animalele să se furnizeze din aceeași zonă indemnă de boală, fie ca ferma respectivă să aibă doar un număr limitat de furnizori de animale de acvacultură;

(c)	cazurile în care sunt furnizate animale acvatice sălbatice, eliberate din carantină și destinate creșterii ulterioare;

(d)

cazurile în care sunt furnizate ouă dezinfectate; acestea sunt relevante numai în cazul în care dovezi științifice sau experiența practică au arătat că dezinfecția reduce efectiv riscul de transmitere a bolii la un nivel acceptabil în ceea ce privește bolile listate la care sunt receptive speciile din ferma sau zona de creștere a moluștelor.

6.6.3.   Exemple de probabilitate scăzută de răspândire de boli pe calea livrării de animale de acvacultură la ferme sau în zone de creștere a moluștelor:

(a)	fermele și zonele destinate creșterii moluștelor care nu livrează niciun animal pentru creșterea ulterioară, pentru relocare sau repopulare;

(b)

exploatațiile piscicole care livrează numai ouă dezinfectate; acestea sunt relevante numai în cazul în care dovezi științifice sau experiența practică au arătat că dezinfecția reduce efectiv riscul de transmitere de boli la un nivel acceptabil în ceea ce privește bolile exotice sau neexotice listate la care sunt receptive speciile din fermă.

---

(1)  De exemplu, o fermă de păstrăv-curcubeu poate fi indemnă de anemia infecțioasă a somonului (categoria I), se poate încadra la categoria II (sub un program de supraveghere aprobat) pentru septicemie hemoragică virală și poate avea un statut necunoscut în ceea ce privește necroza hematopoietică infecțioasă (categoria III).

(2)  De exemplu, o fermă care este declarată indemnă de o boală neexotică listată prezintă în general un risc scăzut de răspândire a respectivei boli. Totodată, o fermă care își produce propriul puiet prezintă un risc mult mai redus decât o fermă că își cumpără tot puietul de la unul sau mai mulți furnizori diferiți.

(3)  Precum căi de transport, porturi (apă de balast), pescuitul la undiță.

(4)  De exemplu, de la sistem de recirculare închis cu apa provenind dintr-o sondă și în care apa evacuată este dezinfectată (risc foarte scăzut), până la o fermă de acvacultură unde creșterea se efectuează în cuști în mare în proximitatea căreia se găsește un mare număr de ferme (risc foarte ridicat).

(5)  De exemplu: ferme continentale care își evacuează apele în sol sau pe câmpuri.

(6)  Acesta ar putea fi cazul exploatațiilor piscicole care dețin propriul stoc de reproducători și al fermelor de moluște și al zonelor de creștere a moluștelor în care producția se bazează pe obținerea în mod natural a larvelor.