31.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/70

(1)

În temeiul articolului 45 alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE, autoritățile competente ale statelor membre au obligația de a înregistra auditorii și entitățile de audit din terțe țări care efectuează un audit legal la anumite societăți constituite în afara Comunității ale căror valori mobiliare transferabile sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată în interiorul Comunității. Articolul 45 alineatul (3) din Directiva 2006/43/CE obligă statele membre să supună auditorii și entitățile de audit înregistrați din țări terțe sistemelor acestora de supraveghere, de asigurare a calității, de investigații și sancțiuni.

(2)

În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Directiva 2006/43/CE, Comisia are obligația, în colaborare cu statele membre, să evalueze echivalența sistemelor de supraveghere, de asigurare a calității și de investigații și sancțiuni ale țărilor terțe, și să decidă în acest sens. Dacă aceste sisteme sunt recunoscute ca echivalente, statele membre pot excepta auditorii și entitățile de audit din țările terțe de la cerințele enunțate la articolul 45 din directivă, pe bază de reciprocitate.

(3)

Comisia a efectuat o evaluare preliminară a cadrului de reglementare a auditului în țările terțe relevante, cu sprijinul Grupului european al organelor de supraveghere a auditorilor (EGAOB). Cu toate acestea, evaluările nu au permis adoptarea deciziilor finale de echivalență, dar au oferit o imagine preliminară privind stadiul cadrului de reglementare a auditului în țările terțe în cauză. Unele țări terțe au un sistem de supraveghere publică, deși, pentru moment, nu există suficiente informații referitoare la sistem pentru a fi luată decizia finală privind echivalența. Alte țări terțe nu au încă asemenea sisteme de supraveghere publică, dar au un cadru de reglementare privind auditul care oferă o perspectivă de migrare spre acest sistem.

(4)

Având în vedere necesitatea de a se efectua evaluări suplimentare pentru a se adopta decizia finală de echivalență a reglementărilor privind auditul în vigoare în țările membre, este oportun să se ia o decizie care să prevadă o perioadă de tranziție cu privire la auditorii și entitățile de audit din țările terțe respective, pentru a permite efectuarea acestor evaluări. Prin urmare, pe parcursul acestei perioade, statele nu ar trebui să adopte decizii de echivalență la nivel național.

(5)

Deoarece este necesar să se protejeze investitorii, pe parcursul perioadei de tranziție, auditorilor și entităților de audit vizate din țările terțe respective ar trebui să le fie permisă continuarea activităților de audit fără a fi înregistrați în temeiul articolului 45 din Directiva 2006/43/CE, numai dacă auditorii și entitățile de audit oferă informații cu privire la ei înșiși, la standardele de audit și cerințele de independență pe care le îndeplinesc atunci când efectuează activități de audit. În acest scop vor fi utile, de asemenea, informații privind rezultatele verificărilor individuale de asigurare a calității.

(6)

În aceste condiții, auditorii și entitățile de audit din țările terțe respective ar trebuie să fie în măsură să își continue activitățile legate de rapoartele de audit referitoare la conturile anuale și conturile consolidate pentru anii financiari din perioada 29 iunie 2008-1 iulie 2010. În mod corespunzător, pe durata acelei perioadei de tranziție, autoritățile competente menționate la articolul 45 din Directiva 2006/43/CE ar trebui să fie în măsură să înregistreze auditorii și entitățile de audit respective. Cu toate acestea, prezenta decizie nu ar trebui să afecteze drepturile statelor membre de a aplica sistemele proprii de investigații și sancțiuni.

(7)

Faptul că auditorii și entitățile de audit din țările terțe își pot continua, în temeiul prezentei decizii, activitățile de audit în legătură cu societățile menționate la articolul 45 din Directiva 2006/43/CE nu ar trebui să împiedice statele membre să încheie acorduri de cooperare între autoritățile competente ale unui stat membru și autoritățile competente ale unei țări terțe privind verificările individuale de asigurare a calității.

(8)

Comisia ar trebui să verifice în timp util funcționarea dispozițiilor tranzitorii. Dacă, în acel moment, țările terțe în cauză nu dețin un sistem public de supraveghere publică, ar trebui stabilit dacă autoritățile competente ale acestor țări s-au angajat în mod public față de Comisie să îndeplinească criteriile de echivalență fondate pe articolele 29, 30 și 32 din Directiva 2006/43/CE și dacă este necesară o perioadă de tranziție suplimentară. La sfârșitul perioadei de tranziție, Comisia poate lua decizii privind echivalența reglementărilor privind auditul din țările terțe în cauză. În plus, Comisia ar trebui să examineze dacă autoritățile competente din statele membre au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește recunoașterea de către astfel de țări terțe. Ulterior, statele membre sunt cele care decid în conformitate cu articolul 46 din Directiva 2006/43/CE, pe bază de reciprocitate, dacă cerințele articolului 45 alineatele (1) și (3) nu trebuie să fie aplicate sau trebuie să fie modificate în legătură cu auditorii sau entitățile de audit din țările terțe recunoscute ca echivalente.

(9)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare în domeniul auditului,

(a)

numele și adresa auditorului sau a entității de audit în cauză și informații despre forma sa juridică;

(b)

în cazul în care auditorul sau entitatea de audit aparține unei rețele, descrierea acesteia;

(c)

standardele de audit și cerințele de independență aplicate auditului în cauză;

(d)

o descriere a sistemului intern de control al calității aplicat de entitatea de audit;

(e)

o indicație a faptului dacă și când a avut loc ultima verificare pentru asigurarea calității auditorului sau a entității de audit și informațiile necesare privind rezultatul acesteia. În cazul în care informațiile privind rezultatul ultimei verificări pentru asigurarea calității nu sunt publice și asemenea informații nu pot fi oferite direct de către autoritățile competente din țara terță în cauză, autoritățile competente ale statelor membre prelucrează astfel de informații în regim de confidențialitate.

(a)

să includă efectuarea verificărilor de asigurare a calității cu respectarea principiului egalității de tratament;

(b)

să fie comunicate în prealabil Comisiei;

(c)

să nu se ante-pronunțe în legătură cu orice decizie a Comisiei în temeiul articolului 47 din Directiva 2006/43/CE.

(a)

sistemele sunt independente de profesia de audit;

(b)

asigură supravegherea adecvată a auditului societăților cotate;

(c)

funcționarea acestora este transparentă și asigură fiabilitatea rezultatului verificărilor pentru asigurarea calității;

(d)

acestea sunt susținute, în mod eficient, de un sistem de investigații și sancțiuni.