MANUAL PENTRU AUTORITĂȚILE POLIȚIENEȘTI ȘI DE SECURITATE PRIVIND COOPERAREA CU OCAZIA EVENIMENTELOR MAJORE CARE AU O DIMENSIUNE INTERNAȚIONALĂ

I.	INTRODUCERE

I.1.

Scop

I.2.	Principii de bază

II.	GESTIONAREA INFORMAȚIEI

II.1.

Puncte de contact

II.1.1.

Puncte de contact permanente

II.1.2.

Puncte de contact pentru eveniment

II.2.

Schimbul de informații

II.3.

Evaluarea amenințărilor și analiza riscurilor

III.	GESTIONAREA EVENIMENTULUI

III.1.

Responsabilitățile autorităților și serviciilor implicate din statul organizator

III.2.

Menținerea ordinii publice și a securității

III.2.1.

Ordinea publică și securitatea

III.2.2.

Tratamentul infracțiunilor

III.2.3.

Amenințări teroriste

III.3.

Cooperarea operațională cu alte state membre

III 3.1.

Cooperarea transfrontalieră

III.3.2.

Sprijin operațional

III.3.3.

Ofițeri de legătură

III.3.4.

Observatorii

III.3.5.

Mecanisme financiare și echipament

III.3.6.

Planul de comunicare

III.4.

Strategia media

III.5.

Instruire, formare și exerciții

IV.

EVALUAREA

IV.1.

Evaluarea referitoare la eveniment

IV.2.

Evaluarea strategică

ANEXA A

Formular standard de cerere de trimitere a ofițerilor de legătură sau a altor ofițeri care să ofere alte tipuri de sprijin operațional

ANEXA B

Analiza de risc privind potențialii manifestanți și alte grupuri

ANEXA C

Formularul standard pentru schimbul de informații referitoare la persoane care reprezintă o amenințare teroristă

ANEXA D

Formularul standard pentru schimbul de informații referitoare la grupuri care reprezintă o amenințare teroristă

ANEXA E

Documente de referință

ANEXA F

Puncte de contact permanente privind ordinea publică

I.   INTRODUCERE

I.1.   Scop

Scopul prezentului manual este să servească drept instrument practic, care să furnizeze orientări și idei pentru autoritățile de aplicare a legii din Europa, responsabile cu securitatea în cursul evenimentelor majore care au o dimensiune internațională [cum ar fi Jocurile Olimpice și alte evenimente sportive importante (1), evenimente sociale importante sau reuniuni politice la nivel înalt, cum ar fi, bunăoară, reuniunile la nivel înalt ale G8]. În consecință, principiile prevăzute în acest manual se aplică numai în cazul în care este oportun și util, precum și cu respectarea deplină a legislației naționale. De asemenea, acestea nu ar trebui să aducă atingere mecanismelor prevăzute în acorduri bilaterale sau memorandumuri de înțelegere.

Acest manual reprezintă un document evolutiv, care urmează să fie modificat și adaptat în conformitate cu experiența ulterioară și cu evoluția bunelor practici (a se vedea IV.2 Evaluare strategică).

Manualul privind securitatea pentru uzul autorităților și serviciilor polițienești cu ocazia evenimentelor internaționale cum ar fi reuniunile Consiliului European, precum și Manualul privind cooperarea între statele membre în vederea prevenirii comiterii de acte teroriste cu ocazia Jocurilor Olimpice și a altor evenimente sportive comparabile au fost integrate în versiunea actuală a prezentului manual. Autoritățile de aplicare a legii care se ocupă de un eveniment major care are o dimensiune internațională trebuie să asigure securitatea evenimentului, atât din perspectiva ordinii publice, cât și din perspectiva combaterii terorismului. În funcție de natura evenimentului (politic, sportiv, social, cultural sau de altă natură) o perspectivă poate fi mai relevantă decât cealaltă și poate fi abordată de către alte autorități, dar ambele perspective trebuie luate în considerare.

I.2.   Principii de bază

Aplicarea legii și menținerea ordinii ar trebui să se orienteze după principiile legalității, proporționalității și moderației, acordând preferință abordării cu cel mai puțin pronunțat caracter de intruziune. Ori de câte ori este posibil, ar trebui aleasă o abordare polițienească de neescaladare pe bază de dialog, de gestiune negociată a spațiului public și de parteneriat.

Autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre responsabile cu asigurarea securității cu ocazia evenimentelor majore care au o dimensiune internațională, în special cu ocazia evenimentelor politice, trebuie să urmărească în primul rând respectarea drepturilor omului, în special a dreptului la libera exprimare a opiniilor și a dreptului de asociere pașnică, în conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ar trebui să se împiedice, în cea mai mare măsură posibilă, intervenția persoanelor sau grupurilor ale căror obiective sau acțiuni includ violența sau alte acte de natură infracțională.

Deși statul membru gazdă este principalul responsabil cu asigurarea securității evenimentului, dat fiind caracterul internațional al acestuia, toate celelalte state membre și organismele competente ale Uniunii Europene (UE) au responsabilitatea de a acorda asistență și sprijin pentru asigurarea acestei securități.

II.   GESTIONAREA INFORMAȚIEI

II.1.   Puncte de contact

II.1.1.   Puncte de contact permanente

În conformitate cu Acțiunea comună 97/339/JAI a Consiliului din 26 mai 1997 referitoare la cooperarea în domeniul ordinii și siguranței publice (2), cel puțin un punct de contact permanent trebuie stabilit de către fiecare stat membru.

Coordonatele și alte informații pertinente privind punctul (punctele) de contact permanent(e) ar trebui să fie furnizate Secretariatului General al Consiliului (a cărui adresă de email figurează în anexa F) pentru a fi transmise către statele membre. Orice modificări relevante privind punctul (punctele) de contact ale unui stat membru ar trebui să fie raportate în același mod.

Fiecare punct de contact permanent ar trebui să poată îndeplini următoarele standarde:

—	disponibilitate 24 de ore din 24 (în măsura necesară, înainte de eveniment, pe durata acestuia și după încheierea sa),

—	să dispună de personal cu suficiente competențe lingvistice, în cel puțin o altă limbă a instituțiilor UE,

—	să fie echipat cu linii de comunicare operaționale în permanență și structuri informaționale incluzând telefon, fax și e-mail, asigurate prin criptare în cazul în care acest lucru este justificat, precum și să dispună de acces la internet,

—	să dispună de suficiente capacități de traducere pentru schimbul de informații.

II.1.2.   Puncte de contact pentru eveniment

Pentru fiecare eveniment major care are o dimensiune internațională, fiecare stat membru ar trebui să desemneze unul sau mai multe puncte de contact legate de eveniment. În funcție de legislația națională sau de structuri, acesta (acestea) poate (pot) fi același (aceleași) cu (punctul) punctele de contact permanent(e). Fiecare punct de contact pentru eveniment ar trebui să fie în măsură să îndeplinească standardele menționate anterior.

Statul membru organizator informează punctul (punctele) de contact permanent(e) ale celorlalte state membre (a se vedea anexa F) cu privire la detaliile punctului (punctelor) de contact pentru eveniment. Fiecare stat membru informează ulterior statul membru organizator în legătură cu propriul său punct (propriile sale puncte) de contact pentru acel eveniment.

Atribuțiunile punctului (punctelor) de contact pentru eveniment pot include facilitarea:

—	colectării și analizării informațiilor naționale, precum și pe cele ale altor state membre, țări terțe, organisme competente ale Uniunii Europene și alte surse de informații,

—	controlului de calitate privind forma și conținutul,

—	stabilirii unor linii de comunicații fiabile și eficiente între participanții importanți — la nivel național și internațional — fiind preferate liniile sigure,

—	schimbului de informații prin liniile de comunicații sigure existente,

—	schimburilor de informații în cooperare cu alte state membre, țări terțe, organisme competente ale Uniunii Europene și alte instituții intenționale,

—	difuzării informațiilor analizate către serviciile lor de securitate, autoritățile polițienești și alte servicii, atât serviciile statului organizator, precum și autoritățile și serviciile altor state membre și organisme competente ale Uniunii Europene, după caz,

—	punerii la dispoziția statului membru organizator a unui sistem de evaluare a amenințărilor și de analiză a riscului privind posibilii manifestanți și alte grupări,

—	observarea și evaluarea evenimentului și consecințelor acestuia.

II.2.   Schimbul de informații

Un stat membru ar trebui să transmită fără întârziere informațiile pe care autoritățile sale naționale le consideră pertinente pentru securitatea unui eveniment în alt stat membru autorității omoloage din statul membru respectiv. Atunci când transmit informații, statele membre ar trebui să fie conștiente de obligațiile lor sub aspectul confidențialității.

Schimbul de informații ar trebui organizat prin canalele și structurile de comunicare existente. Schimbul de informații incluzând datele personale ar trebui realizat cu stricta respectare a dispozițiilor legislației naționale și internaționale precum și ale tratatelor aplicabile în fiecare caz (3).

Acesta ar trebui facilitat de către punctele de contact ale statelor membre implicate.

După prelucrare, informațiile colectate ar trebui difuzate autorităților și serviciilor competente. Contactele dintre serviciile de securitate, autoritățile și serviciile polițienești din diferite state membre pot fi coordonate și organizate prin punctele de contact ale acestora.

Punctul (punctele) de contact din statul membru organizator ar trebui să faciliteze colectarea, analiza și schimbul de informații pertinente privind evenimentul cu celelalte state membre, țări terțe și organisme competente ale UE sau cu alte instituții intenționale. Informațiile pot include, printre altele:

—	informații obținute înaintea evenimentului, care pot afecta cursul evenimentului sau menținerea ordinii publice și securității în general,

—	persoane implicate în organizații teroriste, acțiuni teroriste sau alte activități infracționale majore, care ar putea fi indirect legate de terorism,

—

nivelul amenințării la adresa persoanelor oficiale (șefi de stat și de guvern, membri ai Parlamentului sau alte personalități), sportivi, vizitatori sau spectatori și locuri de desfășurare. Pe lângă statul membru gazdă, care are responsabilitatea principală, toate celelalte state membre ar trebui să contribuie în mod independent cu informații pertinente cu privire la aceste persoane,

—	alte informații privind obiectivele și interesele statelor membre ale Uniunii Europene sau ale unor țări terțe în țara organizatoare, cu scopul mai bunei protejări a acestora,

—	informații referitoare la potențiali manifestanți și alte grupări,

—	informații obținute sau solicitate pe parcursul evenimentului, referitoare la persoane suspecte de a fi comis o infracțiune, inclusiv numele acestora, data nașterii, locul de reședință, antecedente, circumstanțele arestării și/sau descrierea exactă a infracțiunii,

—	informații privind legislația aplicabilă și politica poliției privind punerea în aplicare a legii (în alte state membre sau în țări terțe),

—	incidente și rapoarte de evaluare, precum și contribuții la acestea.

II.3.   Evaluarea amenințărilor și analiza riscurilor

O evaluare corespunzătoare și în timp util a amenințărilor (legate de terorism, ordinea publică, criminalitatea organizată și altele) la adresa evenimentelor internaționale este de o importanță vitală în ceea ce privește securitatea. Pe lângă evaluarea specifică a amenințării relevante, ar trebui efectuată o analiză a colectării, evaluării și difuzării informațiilor pertinente pentru securitate privind o anumită situație particulară.

În afară de informațiile aflate la dispoziția statului organizator, informații și evaluări furnizate de alte state membre vor sta la baza analizelor. La un stadiu cât mai timpuriu al evenimentului internațional, fiecare punct de contact ar trebui să transmită punctului de contact omolog din statul membru organizator o evaluare permanentă a amenințării, cu privire la persoane sau grupuri ce urmează să călătorească către locul evenimentului și care ar putea fi considerate ca o amenințare posibilă la adresa menținerii ordinii publice, și/sau securității (cum ar fi potențiali manifestanți cunoscuți și alte grupări). Evaluarea ar trebui transmisă statului membru organizator, precum și altor țări afectate — de exemplu, țărilor de tranzit sau țărilor învecinate.

Această analiză poate fi structurată în conformitate cu analiza-cadru prevăzută în anexele B, C și D. În cazul în care astfel de informații nu sunt disponibile, statul organizator ar trebui informat în consecință. Statele membre ar trebui să transmită informațiile respective statului organizator, cât mai repede posibil prin mijloace corespunzătoare folosind linii de comunicare sigure.

Europol poate, în conformitate cu mandatul său și cu Convenția privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) (4), să furnizeze informații și analize pertinente, precum și să redacteze evaluări generale ale amenințărilor pe baza contribuțiilor statelor membre. Aceste informații ar trebui să fie disponibile într-un stadiu cât mai timpuriu. În cazul în care astfel de informații nu sunt disponibile, statul organizator poate fi informat în consecință.

Selectarea măsurilor de securitate adecvate, necesare și corespunzătoare ar trebui să se bazeze pe evaluarea amenințării, acoperind probabilitatea un, precum și pe analiza riscurilor.

Din aceste motive, statul organizator responsabil, sprijinit acolo unde este cazul de alte state membre și de organismele competente ale Uniunii Europene, ar trebui să redacteze o evaluare actualizată a amenințărilor și o analiză actualizată a riscurilor, cel târziu cu șase luni înainte de evenimentul respectiv. Pe măsură ce data evenimentului se apropie, informațiile ar trebui actualizate în mod periodic. O analiză lunară ar trebui transmisă în fiecare dintre ultimele trei luni dinaintea evenimentului și, în cazul în care este necesar, săptămânal înainte de eveniment. Organismele și statele care contribuie ar trebui să facă schimb de astfel de evaluări și analize.

Pe parcursul evenimentului, ar trebui emise rapoarte zilnice privind situația. Rapoartele ar trebui să se bazeze pe informații furnizate de către statul organizator, alte state membre și de către organismele competente ale Uniunii Europene. Evaluarea nivelului riscurilor existente ar trebui să aibă la bază cele mai recente informații furnizate de serviciile polițienești vizitatoare sau de punctele de contact pentru eveniment. Informațiile ar trebui să fie complete, în măsura permisă de sursele disponibile.

III.   GESTIONAREA EVENIMENTULUI

III.1.   Responsabilitățile autorităților și serviciilor implicate din statul organizator

Autoritatea competentă a statului membru organizator ar trebui să întocmească un plan operațional global pe baza căruia sunt întocmite toate planurile detaliate ulterioare. Aceasta ar trebui să stabilească, de asemenea, o serie de planuri care să acopere nivelul politic (strategic), precum și nivelul operațional global (operațional) și nivelul efectiv al desfășurării pe teren (tactic). Procedura de planificare ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil.

Înaintea unui eveniment, statul membru organizator ar trebui să asigure faptul că rolurile tuturor autorităților și serviciilor implicate sunt bine definite și că responsabilitățile lor sunt comunicate tuturor părților interesate.

Statul membru organizator poate întocmi un tabel general care să reflecte toate procesele implicate și participanții cheie (de exemplu organizarea reuniunii, asigurarea securității, menținerea ordinii publice, serviciile judiciare, serviciile sociale și de prevenire, serviciile medicale, transportul public și alte aspecte de infrastructură). Această „schemă” ar putea fi un instrument folositor pentru vizualizarea cadrului planificării precum și pentru a asigura faptul că toate procesele necesare sunt acoperite.

Un grup coordonator de proiect pentru eveniment poate fi stabilit, incluzând reprezentanți ai tuturor autorităților și serviciilor implicate. Grupul ar trebui să se reunească în mod periodic înainte de eveniment, pe durata acestuia și după încheierea sa, pentru a asigura luarea în mod coerent și coordonat a deciziilor sunt luate. Asigurarea liniilor de comunicare eficiente între toate autoritățile și serviciile ar trebui să reprezinte o responsabilitate principală a grupului.

Autoritățile și serviciile responsabile ar trebui să asigure prezența resurselor materiale, tehnice și umane indispensabile pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite cu eficiența, calitatea și rapiditatea necesare. O bază de date cuprinzând toate resursele disponibile și punctele de contact corespunzătoare ar fi un instrument foarte util pentru statele membre organizatoare.

Autoritățile polițienești ale statelor membre organizatoare ar trebui să asigure faptul că toate acordurile și aranjamentele necesare privind eforturile polițienești au fost încheiate cu organizatorul real al evenimentului. Organizatorul este principalul responsabil pentru eveniment și, în funcție de natura evenimentului, ar trebui întocmită o listă a cerințelor de îndeplinit. Aranjamentele pot include, printre altele:

—	locurile de desfășurare a evenimentului unde nu ar trebui să se producă nicio tulburare a ordinii publice (locul reuniunilor, hotelurile),

—	controlul la intrare și eventual un perimetru de securitate, precum și atribuirea răspunderii pentru fiecare dintre acestea,

—	măsuri de securitate care urmează să fie întreprinse de organizator, de exemplu, supravegherea video internă,

—	schimbul de informații complete și permanent actualizate privind delegații și alți participanți la eveniment (nume, funcție, durata șederii, cazare, transport etc.),

—	măsuri privind protecția personalităților și securitatea hotelurilor.

III.2.   Menținerea ordinii pubilce și a securității

III.2.1.   Ordinea publică și securitatea

În conformitate cu principiile de bază stabilite în secțiunea I.2, autoritățile competente ale statelor membre organizatoare ar trebui să stabilească o politică globală clară pentru abordarea polițienească în cursul evenimentelor internaționale. Această politică globală poate include elemente cum ar fi:

—	acțiuni ale poliției care să garanteze protecția manifestațiilor pașnice,

—	poliția ar trebui, prin intermediul dialogului și cu ajutorul unui nivel de pregătire credibil, să mențină inițiativa și astfel să limiteze sau să împiedice revoltele sau tulburări mai importante,

—	poliția ar trebui, la aprecierea sa și atunci când este cazul, să demonstreze un nivel scăzut de vizibilitate a poliției și un nivel ridicat de toleranță privind adunările și manifestațiile pașnice,

—	arestările ar trebui efectuate în scopul urmăririi penale sau detenției temporare etc., în conformitate cu legislația națională,

—	eforturile poliției ar trebui, în general, să se concentreze asupra grupărilor care plănuiesc instigarea la tulburări ale ordinii publice sau manifestă intenția de a proceda astfel,

—	ar trebui promovată cooperarea cu alte state membre, țări terțe, organisme ale UE și alte instituții internaționale în domenii relevante cum ar fi frontierele.

Statul membru care organizează mai mult de un eveniment pe teritoriul său ar trebui să asigure că armonizarea în cea mai mare măsură posibilă a politicii poliției privind punerea în aplicare a legii. După caz, politica poate fi, de asemenea, coordonată cu politicile altor state membre.

Autoritățile competente ale statului membru organizator ar trebui să inițieze într-un stadiu incipient un dialog cu persoanele și grupurile (inclusiv grupurile activiste și manifestanții), autoritățile locale, serviciile de infrastructură competente, populația locală și alți participanți-cheie, pentru a asigura că adunările și manifestațiile legitime se desfășoară într-o manieră pașnică. Dialogul ar trebui să aibă la bază o responsabilitate comună. Acesta ar trebui să fie inițiat într-un stadiu de pregătire incipient și utilizat ca instrument înainte de eveniment, pe durata acestuia și după încheierea sa.

Stabilirea unei rețele constructive bazate pe respect reciproc va servi la prevenirea tulburărilor potențiale și ca un instrument de mediere în situații de conflict.

Structurile sau echipele de dialog ar trebui stabilite la nivel național și ar trebui să ia în considerare diferitele culturi ale diferitelor state membre în pregătirea și punerea în aplicarea a sarcinilor lor (5).

Ar trebui stabilite canale de comunicare între autoritățile competente și diversele organizații, asociații civile și reprezentanți ai manifestanților. Organizatorii manifestațiilor și toate părțile interesate ar trebui informați cu privire la:

—	aspecte practice — de exemplu cazare și logistică,

—	legislația aplicabilă relevantă privind manifestația, libertatea de exprimare, nesupunerea civilă etc.,

—	politica poliției privind punerea în aplicare a legii în chestiuni în cazul cărora poate fi manifestată discreție și instrucțiuni privind utilizarea forței de către poliție,

—	punctele de contact în cadrul poliției și altor autorități competente.

Difuzarea acestor informații în diferite limbi este o măsură care ar trebui să fie luată în considerare (de exemplu, prin intermediul dosarelor, a site-urilor web). Informațiile ar trebui furnizate vizitatorilor străini prin aceste puncte de contact.

III.2.2.   Tratamentul infracțiunilor

Agențiile de aplicare a legii din statele membre ar trebui — în conformitate cu legislația aplicabilă și politicile declarate — să vizeze un proces de cercetare penală sistematică, îndreptat spre infracțiunile comise în legătură cu manifestații violente sau alte tulburări ale ordinii publice în cursul unui eveniment major.

Toate infracțiunile definite și care pot fi dovedite ar trebui, în principiu și în deplină conformitate cu legislația națională, să ducă la urmărirea penală în țara organizatoare sau de către autoritățile juridice competente într-o altă țară. În cazul în care nu este posibilă punerea în aplicare imediată a legii în statul membru organizator, celelalte state membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a își identifica și urmări penal propriii lor resortisanți în conformitate cu legislația națională, probele existente și circumstanțele fiecărui caz.

Statul membru organizator ar trebui să ia măsurile necesare pentru ca suficiente resurse să fie disponibile în vederea arestărilor și în vederea cercetării infracțiunilor și ca suficiente spații să fie puse la dispoziție pentru custodia și detenția în arest preventiv. Este recomandabil să se facă un plan pentru cel mai rău caz posibil, cu un număr sporit de manifestanți.

În consecință, autoritățile de aplicare a legii ar trebui să fie pregătite să gestioneze un volum de muncă sporit și ar trebui să aibă capacitatea adecvată pentru:

—	a lua decizii rapide privind utilizarea arestului preventiv,

—	a lua decizii rapide privind măsurile de cercetare, solicitând decizia unei instanțe judecătorești,

—	a urmări în justiție un număr sporit de cauze penale,

—	a răspunde solicitărilor legale din partea altor state membre.

III.2.3.   Amenințări teroriste

Datorită faptului că UE și unele state membre ale acesteia sunt actori importanți ai politicii internaționale, UE și statele membre ale acesteia sunt susceptibile de a fi ținte ale teroriștilor internaționali cu motivații de ordin religios sau politic. În afară de teroriștii internaționali care pot ataca UE sau statele sale membre cu ocazia evenimentelor majore, există posibilitatea atacului din partea grupurilor sau organizațiilor teroriste care se află pe teritoriul UE sau al statelor membre ale acesteia.

Obiectivele unor astfel de atacuri teroriste ar putea fi evenimentul însuși, personalitățile, reprezentanții politici ai UE, delegațiile naționale ale statelor membre sau publicul participant la eveniment. Prezența mijloacelor de informare în masă internaționale reprezintă un aspect important din punctul de vedere al autorilor acestor acțiuni, deoarece aceasta oferă o platformă de prezentare a ideologiei grupului sau organizației.

Pentru prevenirea atacurilor teroriste, informațiile referitoare la grupurile și organizațiile teroriste sunt esențiale și ar trebui să fie disponibile în permanență. Prin urmare, este important ca statul membru organizator și agențiile sale de aplicare a legii să facă schimb de informații în general și într-o manieră adecvată evenimentului. Agențiile de aplicare a legii ar trebui să decidă care grupuri teroriste, organizații teroriste sau persoane pot prezenta importanță și să își verifice propriile baze de date în funcție de eveniment. În plus, toate statele membre ar trebui să contribuie în mod independent cu informații pertinente cu privire la acele grupuri, organizații și persoane.

Selectarea măsurilor de securitate adecvate, necesare și corespunzătoare ar trebui să se bazeze pe evaluarea amenințării, precum și pe analiza riscurilor.

III.3.   Cooperarea operațională cu alte state membre

III.3.1.   Cooperarea transfrontalieră

Cooperarea transfrontalieră va fi necesară atunci când statul membru organizator și țările implicate pun în aplicare un regim de frontieră comun și flexibil pentru intensificarea eforturilor poliției în regiunile frontaliere, adaptate în funcție de situația concretă sau amenințare. După caz, ar trebui desfășurate patrule și controale preventive, comune sau coordonate.

Pentru statele membre care aplică părțile pertinente ale acquis-ului Schengen, articolele 23-31 din Codul frontierelor Schengen (6) privind reintroducerea temporară a controlului la frontieră la frontierele interne poate să fie un instrument util care să împiedice deplasarea la locul evenimentului a persoanelor sau grupurilor considerate ca prezentând o amenințare potențială pentru menținerea ordinii publice și/sau a securității.

Prin urmare, ar trebui pregătite măsurile necesare pentru punerea în aplicare rapidă și eficientă a potențialelor măsuri de expulzare.

III.3.2.   Sprijin operațional

Statul membru organizator poate, în conformitate cu legislația națională (7), să solicite desfășurarea de ofițeri de poliție sau ai serviciilor de informații pentru sprijin operațional din partea unui alt stat membru pentru un anumit eveniment. O solicitare detaliată de sprijin operațional, incluzând o listă a motivelor cererii, ar trebui efectuată într-un un stadiu cât mai timpuriu posibil. În acest scop, un model de formular este prevăzut în anexa A.

În funcție de tipul de sprijin solicitat, ofițerul (ofițerii) numit (numiți) ar trebui să dispună de cunoștințele necesare și de o experiență relevantă pentru sarcinile desemnate.

Orice sprijin operațional oferit de ofițeri străini ar trebui inclus în planurile operaționale ale autorităților competente ale statului membru organizator. În consecință, ofițerii străini ar trebui să:

—	fie incluși cât mai mult posibil în structura de informații operaționale,

—	fie informați cu privire la planurile operaționale și la politicile relevante, inclusiv la instrucțiunile privind utilizarea forței etc. într-una dintre limbile lor de lucru,

—	aibă ocazia de a se familiariza cu locul și forțele de poliție desfășurate, etc. înainte de eveniment,

—	participe la toate sesiunile de informare (atunci când acestea sunt relevante pentru sarcinile lor și când informarea se desfășoară într-o limbă pe care o înțeleg), și

—	atunci când este cazul, să fie incluși în mod activ în desfășurarea polițienească pe teren.

Autoritățile competente organizatoare sunt responsabile pentru securitatea fizică a ofițerilor străini. Este responsabilitatea ofițerilor străini să asigure faptul că acțiunile lor nu generează conflicte care nu sunt necesare, pericole sau riscuri nejustificate.

Atunci când sunt trimiși pe teren, ofițerii străini ar trebui întotdeauna să raporteze și — de regulă — să fie sub supravegherea membrilor autorităților competente ale țării gazdă, care sunt informați în mod corespunzător cu privire la planul operațional și sunt în măsură să comunice într-o limbă pe care ofițerii străini o înțeleg. Liniile de comunicare dintre ofițerii străini, punctul (punctele) de contact ale țării gazdă, conducerea forțelor de poliție desfășurate și alți participanți cheie ar trebui să fie eficientă și complet funcțională pe parcursul evenimentului și, în limitele necesare, de asemenea, înainte și după eveniment.

III.3.3.   Ofițerii de legătură (8)

La cererea statului membru organizator, fiecare stat membru sau organism competent al UE/alt organism competent poate numi ofițeri de legătură pentru un eveniment atunci când acest lucru se justifică. Solicitările de trimitere a ofițerilor de legătură ar trebui să fie efectuate cât mai devreme posibil, cel târziu cu șase săptămâni înainte de eveniment. În acest scop, un model de formular este prevăzut în anexa A.

Statele membre interesate pot solicita o invitație pentru a trimite un ofițer de legătură către statul membru organizator.

Ofițerii de legătură pot fi schimbați în conformitate cu acordurile bilaterale dintre statul membru organizator și alte state membre implicate.

Ofițerul de legătură ar trebui numit cel târziu cu două săptămâni înainte de eveniment, moment în care ar trebui să înceapă cooperarea. Statul organizator ar trebui, în strânsă cooperare cu celelalte state membre, să decidă cu privire la numirea și sarcinile ofițerilor de legătură prin punctele lor de contact.

Ofițerul de legătură, în funcție de competențele sale, poate fi detașat în (oricare dintre) punctul (punctele) de contact ale țării gazdă pentru a asigura comunicarea cu statul său de origine, caz în care ar trebui să îi fie furnizate mijloace de comunicare adecvate de către statul membru organizator.

Ofițerii de legătură ar trebui să aibă un rol de consultanță și asistență. Ofițerii de legătură străini nu ar trebui să fie înarmați și nu au nici o autoritate polițienească oficială în statul gazdă (9) În funcție de atribuțiunile lor specifice, ofițerii de legătură ar trebui să aibă o experiență adecvată în menținerea ordinii publice sau în domeniul luptei împotriva terorismului și, în special, ar trebui să aibă:

—	cunoștințe aprofundate privind organizațiile și autoritățile lor naționale,

—	o experiența adecvată în menținerea ordinii publice în cursul evenimentelor importante,

—	acces la toate sursele de informații utile din țara lor de origine, inclusiv informații privind grupările extremiste și alte grupări relevante, din partea poliției și a din alte surse pertinente,

—	capacitatea de a organiza activități intensive de colectare a informațiilor la nivel național înainte de eveniment și în timpul acestuia și de a analiza informațiile pertinente,

—	bune cunoștințe privind limba (limbile) de lucru alese de statul membru organizator.

Ofițerii de legătură ar trebui ca, imediat după sosirea lor, să se prezinte la punctul de contact care le-a fost desemnat, pentru clarificări privind sarcinile și mandatul care le-au fost atribuite. Statul membru organizator va organiza acest proces de acreditare.

III.3.4.   Observatorii

Statele membre pot, cu acceptul statului membru organizator, să trimită observatori pentru a acumula experiență în domeniul securității și al menținerii ordinii publice în cursul evenimentelor internaționale în vederea evenimentelor viitoare din țările lor de origine. În cazul în care se solicită acest lucru, observatorul poate să își aducă aportul la evaluarea efectuată de către statul membru organizator.

Observatorilor ar trebui să le fie permis, în cea mai mare măsură posibilă, să asiste la sesiunile de planificare, informări, reuniunile de coordonare, desfășurările operaționale și alte activități, pentru a maximiza beneficiile vizitei. Observatorii ar trebui ca, imediat după sosirea lor, să se prezinte la punctul de contact care le-a fost atribuit. Statul membru organizator va organiza acest proces de acreditare.

III.3.5.   Mecanisme financiare și echipament

Statul membru organizator ar trebui, de regulă, să acopere costurile de cazare și de subzistență ale ofițerilor străini invitați care se deplasează înspre teritoriul său. Costurile călătoriei sunt de regulă suportate de țara de origine.

Toate costurile legate de observatorii trimiși în statul membru organizator ar trebui suportate de statul care i-a trimis. Statul membru organizator poate furniza, dacă este posibil, mijloacele de comunicare necesare și alte facilități pentru observatori.

Statul membru organizator poate obține sprijin din partea altor state membre cu privire la furnizarea temporară de echipamente sau alte resurse atunci când este posibil, prin acorduri bilaterale/multilaterale.

III.3.6.   Planul de comunicare

O bună circulație a informațiilor între autoritățile polițienești și alte servicii ar trebui să fie asigurată pe baza unui plan de comunicare detaliat. Toate părțile implicate din statul membru organizator ar trebui să dezvolte o strategie comună de comunicare, pentru a evita suprapunerile sau difuzarea de informații incomplete.

Pentru evitarea lacunelor în cunoștințe (de exemplu, limba) ar trebui să existe o integrare a ofițerilor de legătură sau a altui personal în planul de comunicare.

Alte forțe (de exemplu, serviciile de pompieri, serviciile de salvare) ar trebui, de asemenea, să fie integrate în comunicare.

III.4.   Strategia media

Pentru a asigura o acoperire mediatică precisă și în timp util a evenimentelor internaționale, ar trebui pusă în aplicare o strategie definită în prealabil privind relațiile cu mijloacele de comunicare în masă înainte de eveniment, pe durata acestuia și după încheierea sa.

Mijloacele de comunicare în masă ar trebui să beneficieze de cel mai mare grad de libertate posibil pentru acoperirea evenimentului, protejând astfel dreptul la libera exprimare a opiniilor, în conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Strategia mediatică ar trebui să fie axată pe deschidere și transparență.

Pentru a asigura o acoperire mediatică coordonată, se recomandă ca un singur punct de contact să fie numit pentru mijloacele de comunicare în masă. Cu mult înainte de eveniment, statul membru organizator ar trebui să stabilească o strategie mediatică globală care să includă, printre altele:

—	desemnarea punctului de contact pentru mijloacele de comunicare în masă care va direcționa mass-media către purtătorii de cuvânt competenți,

—	desemnarea ariei de competență a fiecărui purtător de cuvânt, și

—	informațiile care să fie transmise publicului privind măsurile polițienești și măsurile care urmează a fi luate în caz de tulburări ale ordinii publice.

III.5.   Instruire, formare și exerciții

Dezvoltarea programului european de instruire, formare și exerciții (ITE) are la bază acorduri strategice internaționale și proceduri și metode de lucru dezvoltate în comun. Prin participarea la activitățile ITE, responsabilii oficiali, echipele, organizațiile și țările se por pregăti pentru evenimente cum ar fi cele descrise în acest manual (10).

Evenimentele majore, astfel cum sunt ele definite în acest manual, implică aspecte internaționale și transfrontaliere și solicită:

—	schimbul de informații între statele membre privind evenimentul (gestionarea informației),

—	cunoștințe privind organizarea poliției în statul membru organizator,

—	dobândirea unei experiențe referitoare la evenimente majore și schimburile de informații astfel obținute: seminarii referitoare la experiența dobândită și studii de caz.

Elementele anterioare pot fi utilizate ulterior, ca aport, permițând acestui manual să fie în permanență actualizat și ameliorat.

Colegiul European de Poliție (CEPOL) are un rol de exercitat în dezvoltarea, proiectarea și aplicarea în practică a ITE. Atunci când este posibil, activitățile ITE ar trebui integrate în procesele și produsele existente ale CEPOL.

IV.   EVALUAREA

IV.1.   Evaluarea referitoare la eveniment

Statul membru organizator ar trebui să inițieze o evaluare a activităților de securitate pe durata evenimentului, precum și a altor factori relevanți. Toți membrii personalului cheie ar trebui să fie invitați la evaluare, care ar trebui să se bazeze pe planificarea anterioară a evenimentului. În procesul de evaluare, statul membru organizator poate utiliza evaluările din partea altor state membre, dar acest lucru ar trebui să fie convenit în prealabil.

Statul membru organizator ar trebui să întocmească un raport de evaluare, îndată ce evenimentul a luat sfârșit. Atunci când au intervenit incidente de orice natură, raportul de evaluare ar trebui să includă, de asemenea, un raport privind incidentul.

În urma evenimentului, ar trebui să aibă loc o sesiune de informare și un raport de evaluare generală privind aspectele de securitate relevante care decurg din aceasta. Acest raport ar trebui să se refere în special la tulburările ordinii publice (sau la absența acestora), amenințări și incidente teroriste, infracțiuni, grupuri implicate și experiența dobândită.

Raportul și experiența dobândită ar trebui să stea la baza procesului ITE (a se vedea III.5). CEPOL ar trebui să asigure punerea în aplicarea în cadrul ITE a experienței dobândite la nivel internațional. Statele membre individuale sunt responsabile pentru punerea în aplicare a acestora la nivel național. Raportul va fi distribuit de către CEPOL academiilor naționale de poliție.

Raportul ar trebui distribuit prin (punctul) punctele de contact pentru eveniment către organismele competente ale Uniunii Europene și alte organisme și țări implicate sau interesate, în scopul de a se asigura că experiența dobândită sau recomandările sunt puse la dispoziția viitorilor organizatori de evenimente majore care au o dimensiune internațională.

IV.2.   Evaluarea strategică

Pentru a împărtăși experiența dobândită și cele mai bune practici, o reuniune la nivel de experți ar trebui să aibă loc ori de câte ori este necesar, organizată de grupul de lucru competent al Consiliului.

Participanții ar trebui să fie ofițeri superiori de poliție cu experiență în menținerea legii și ordinii publice în cursul evenimentelor majore care au o dimensiune internațională. Unul dintre subiectele unor astfel de reuniuni la nivel de experți ar trebui să fie dezvoltarea în continuare și completarea acestui manual în lumina experiențelor din cele mai recente evenimente.

ANEXA A

FORMULAR STANDARD DE CERERE DE TRIMITERE A OFIȚERILOR DE LEGĂTURĂ SAU A ALTOR OFIȚERI CARE SĂ OFERE ALTE TIPURI DE SPRIJIN OPERAȚIONAL

1.	Tipul de sprijin solicitat (ofițer de legătură, polițist fizionomist, mediator etc.)

2.	Eveniment(e)

3.

Perioada

4.	Locul misiunii

5.	Descrierea atribuțiilor (cât mai detaliat posibil)

6.	Competențe lingvistice (limbile în care se lucrează în locul în care se desfășoară evenimentul)

7.	Alte competențe specifice (cunoștințe despre anumite grupuri, experiență de mediere etc.)

8.	Sarcini de îndeplinit înainte de sosire: — comunicarea cu statul de origine, — colectarea unor tipuri specifice de informații, — alte sarcini.

9.	Mijloace de comunicare (telefon mobil, internet)

10.	Alte tipuri de echipamente solicitate

11.	Vă rugăm să răspundeți până la data de:

ANEXA B

ANALIZA DE RISC PRIVIND POTENȚIALII MANIFESTANȚI ȘI ALTE GRUPURI

1.	Numele grupului cunoscut și susceptibil să manifesteze sau să tulbure în alt mod desfășurarea evenimentului

2.	Compoziția, numărul membrilor

3.	Semne distinctive (ținuta, embleme, steaguri, slogane sau alte caracteristici externe)

4.	Natura grupului (violent — există un risc de tulburare a ordinii publice?)

5.	Metode de manifestație și/sau metode de intervenție

6.	Organizarea internă și funcționarea grupului: — conducere, — mijloace de comunicare, — alte informații privind structura grupului.

7.	Legături cu alte grupuri (naționale sau internaționale)

8.	Membri implicați anterior în incidente relevante: — tipul incidentului, — locul (țara), — în mod individual sau într-un grup, — condamnări în legătură cu cele menționate anterior, conform legislației naționale.

9.	Comportament: — față de serviciile și acțiunile poliției, — față de populația locală, — utilizarea de arme, — consum de alcool sau de droguri, — purtarea de măști, — tip de comportament cu ocazia diferitelor tipuri de evenimente.

10.	Legături cu mass-media și atitudinea față de aceasta (strategia media, purtător de cuvânt etc.)

11.	Pagini de internet și panouri de afișaj etc.

12.	Alegerea itinerariului de călătorie

13.	Mijloace de transport

14.	Alegerea cazării

15.	Durata șederii

16.	Informații furnizate de către ofițerii de legătură în terțe țări referitoare la posibili manifestanți sau activiști din aceste țări

17.	Alte informații pertinente

18.	Surse de informații și analize ale acurateței și credibilității informației furnizate

ANEXA C

ANEXA D

ANEXA E

DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

—	Convenția privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) (JO C 316, 27.11.1995, p. 2)

—	Acțiunea comună 97/339/JAI a Consiliului din 26 mai 1997 referitoare la cooperarea în domeniul ordinii și siguranței publice (JO L 147, 5.6.1997, p. 1)

—	Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (JO C 340, 10.11.1997, p. 93)

—	Tratatul de la Nisa, Declarația privind locul de desfășurare a Consiliilor europene (JO C 80, 10.3.2001, p. 85)

—	Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (JO L 101, 11.4.2001, p. 1)

—

Rezoluția Consiliului din 4 decembrie 2006 privind un manual actualizat de recomandări pentru cooperarea polițienească internațională și de măsuri pentru prevenirea și ținerea sub control a violenței și dezordinii legate de meciurile de fotbal de anvergură internațională care implică cel puțin un stat membru (JO C 322, 29.12.2006, p. 1)

—	Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1)

—	Tratatul între Regatul Belgiei, Regatul Țărilor de Jos și Marele Ducat al Luxemburgului privind poliția transfrontalieră din 8 iunie 2004

—

Convenția între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în combaterea terorismului, a criminalității transfrontaliere și a migrației ilegale (Tratatul de la Prüm) (documentul nr. 16382/06 al Consiliului)

—	Manualul de orientare privind gestionarea conflictelor (documentul nr. 7047/01 al Consiliului)

—	Concluziile adoptate de Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre la 13 iulie 2001 privind securitatea la reuniunile Consiliului European și alte evenimente comparabile (documentul nr. 10916/01 al Consiliului)

—	Lista de control privind măsurile posibile cu ocazia Consiliilor Europene și a altor evenimente comparabile (documentul nr. 11572/01 al Consiliului)

—	Informare strategică privind Consiliile Europene și alte evenimente comparabile — Analiza riscurilor (documentul nr. 11694/01 al Consiliului)

—	Concluziile sub-grupului de lucru EUCPN JAI 82 din 27 noiembrie 2001 (documentul nr. 14917/01 al Consiliului)

—	Manual pentru uzul autorităților și serviciilor polițienești cu ocazia evenimentelor internaționale precum reuniunile Consiliului European (documentul nr. 12637/02 al Consiliului)

—	Securitatea la reuniunile Consiliului European și alte evenimente comparabile — Cooperarea internațională la Consiliul European de la Laeken (documentul nr. 9029/02 al Consiliului)

—	Manualul privind securitatea pentru Consiliile Europene și alte evenimente similare (documentul nr. 9069/02 al Consiliului)

—	Securitatea la reuniunile Consiliului European (documentul nr. 11836/02 al Consiliului)

—	Manual privind cooperarea între statele membre în vederea prevenirii comiterii de acte teroriste cu ocazia Jocurilor Olimpice și a altor evenimente sportive comparabile (documentul nr. 5744/04 al Consiliului)

—	Strategia Uniunii Europene de combatere a terorismului (documentul nr. 14469/05 al Consiliului)

—	Sprijinul acordat de Europol statelor membre — Evenimente sportive internaționale majore (număr de dosar Europol: 2570-50r1)

ANEXA F

PUNCTE DE CONTACT PERMANENTE PRIVIND ORDINEA PUBLICĂ

[articolul 3 litera (b) din Acțiunea comună 97/339/JAI (JO L 147, 5.6.1997, p. 1)]

Actualizările ar trebui transmise la adresa: pcwp@consilium.europa.eu

SM	Serviciu	Adresă	Telefon	Fax	E-mail
BE	Federal Police PCN/DAO	Fritz Toussaint 47 B-1050 Brussels	(32-2) 642 63 80	(32-2) 646 49 40	dga-dao@skynet.be
	Ministry of the Interior, Crisis Centre	Hertogstraat 53 B-1000 Brussels	(32-2) 506 47 11	(32-2) 506 47 09
BG	Directorate for International Operational Police Cooperation Ministry of the Interior		(359) 22 82 28 34	(359) 29 80 40 47	NCB@mvr.bg
CZ	Police Presidium of the Czech Republic International Police Co-operation Division	Strojnická 27 PO Box 62/MPS CZ-Praha 7	(420) 974 83 42 10	(420) 974 83 47 16	sirene@mvcr.cz
DK	Danish National Police	Polititorvet 14 DK-1780 København V	(45) 33 14 88 88	(45) 33 32 27 71	NEC@politi.dk
DE	Bundeskriminalamt	Thaerstr. 11 D-65193 Wiesbaden	(49) 61 15 51 31 01	(49) 61 15 51 2141	@bka.bund.de
	Bundesministerium des Innern	Lagezentrum Alt-Moabit 101 D-10559 Berlin	(49) 301 86 81 10 77	(49) 301 86 81 2926	poststelle@bmi.bund.de
EE	Central Law Enforcement Police	Ädala 4E EE-10614 Tallinn	(372) 612 39 00	(372) 612 39 90	julgestuspolitsei@jp.pol.ee
EL	Ministry of Public Order International Police Cooperation Division	Kanellopoulou 4 GR-10177 Athens	(30) 210 69 77 56 23	(30) 21 06 92 40 06	registry@ipcd.gr
ES	Dirección general de la policía, Comisaría general de seguridad ciudadana, Centro nacional de coordinación	C/Francos Rodríguez 104 E-28039 Madrid	(34) 913 22 71 90	(34) 913 22 71 88	cgsc.cgeneral@policia.es
FR	Ministère de l'intérieur Direction Générale de la Police Nationale Cabinet «Ordre Public»	11 rue des Saussaies F-75008 Paris	(33) 140 07 22 84	(33) 140 07 64 99
IE	Office of Liaison and Protection Section, An Garda Siochána	Dublin 8 Ireland	(353) 16 66 28 42	(353) 16 66 17 33	gdalp@iol.ie
IT	Ministero dell'interno Dipartimento della Pubblica Sicurezza Ufficio Ordine Publico	Piazza del Viminale 1 I-00184 Roma	(39) 06 46 52 13 09 (39) 06 46 52 13 15	(39) 06 46 53 61 17	cnims@interno.it
CY	Ministry of Justice and Public Order Police Headquarters — European Union and International Police Cooperation Directorate	CY-Nicosia, 1478	(357) 22 80 89 98 (24h) 357) 22 80 80 80 (24h)	(357) 22 30 51 15 (357) 22 80 86 05 (24h)	euipcd@police.gov.cy
	— Operations Office of the Cyprus Police Headquarters		(357) 22 80 80 78 (357) 99 21 94 55	(357) 22 80 85 94	operations.office@police.gov.cy
LV	Operative Control Bureau of Public Security Department Central Public Order Police Department State Police	Brīvības iela 61 LV-1010 Riga	(371) 707 54 30 (371) 707 53 10	(371) 727 63 80	armands.virsis@vp.gov.lv vpdd@vp.gov.lv
LT	Lithuanian Criminal Police Bureau International Liaison Office	Liepyno 7 LT-08105 Vilnius	(370-5) 271 99 00	(370-5) 271 99 24	office@ilnb.lt
LU	Direction Générale de la Police Grand-Ducale Direction des Opérations Centre d'Intervention National	L-2957 Luxembourg	(352) 49 97 23 46	(352) 49 97 23 98	cin@police.etat.lu
HU	International Law Enforcement Cooperation Centre National Police	Teve utca 4-6 H-1139 Budapest	(36-1) 443 55 57	(36-1) 443 58 15	intercom@orfk.police.hu
MT	Malta Police Force Police General Headquarters	M-Floriana	(356) 21 22 40 01 (356) 21 25 21 11	(356) 21 23 54 67 (356) 21 24 77 94	cmru.police@gov.mt
NL	Ministry of the Interior and Kingdom Relations, National Crisis Centre	PO Box 20011 2500 EA The Hague The Netherlands	(31) 704 26 50 00 (31) 704 26 51 51	(31) 703 61 44 64	ncc@crisis.minbzk.nl (24h) (NL/EN)
AT	Federal Ministry of the Interior Directorate General for Public Safety Operations and Crisis Coordination Centre	Minoritenplatz 9 A-1014 Wien	(43) 15 31 2 6 32 00 (43) 15 31 2 6 37 70 (24h)	(43) 15 31 2 6 31 20 (24h) (43) 15 31 26 10 86 12 (e-fax, 24h)	ekc@bmi.gv.at (24h)
PL	General Headquarters of Police Crises Management and Anti Terrorism Bureau	ul. Puławska 148/150 PL-02-624 Warszawa	(48-22) 601 36 40 (48-66) 763 13 25	(48-22) 601 32 37	ncbwarsaw@policja.gov.pl
	contact point concerning counter-terrorism Division on Combating Terrorist Acts Central Bureau of Investigation National Police Headquarters		(48-22) 601 32 75	(48-22) 601 42 93	counterterror@policja.gov.pl
PT	Ministério da Administração Interna Gabinete Coordenador de Segurança	Av. D. Carlos I- 7o P-1249-104 Lisboa	(351) 213 23 64 09	(351) 213 23 64 25	gsc@sg.mai.gov.pt
RO	International Police Cooperation Centre (IPCC)	Calea 13 Septembrie 1-5 RO-Bucharest	(40) 213 16 07 32	(40) 213 12 36 00	ccpi@mai.gov.ro
	Operational Anti-Terrorist Coordination Centre (Romanian Information Service)	Bulevardul Libertatii 14-16 RO-Bucharest	(40) 214 02 35 98	(40) 213 45 10 66	ipct@dcti.ro
SI	International Police Cooperation Sector in Criminal Police Directorate	Štefanova 2 SLO-1000 Ljubljana	(386) 14 72 47 80	(386) 12 51 75 16	interpol.ljubljana@policija.si
SK	Prezídium Policajného zboru Úrad medzinárodnej policajnej spolupráce	Pribinova 2 SK-812 72 Bratislava	(421) 961 05 64 50	(421) 961 05 64 59	spocumps@minv.sk
FI	Helsinki Police Department Operational Command Centre	Pasilanraitio 13 FI-00240 Helsinki	(358-9) 189 40 02	(358-9) 189 28 21	johtokeskus@helsinki.poliisi.fi
SE	National Criminal Police, International Police Cooperation Division (IPO)	POB 12256 S-10226 Stockholm	(46) 84 01 37 00	(46) 86 51 42 03	ipo.rkp@polisen.se
UK	Home Office Public Order Unit	2 Marsham Street London SW1P 4DF POB 8000 London SE 11 5EN United Kingdom	(44) 20 70 35 35 09 (44) 20 70 35 18 10		Christian.Papaleontiou@homeoffice.gsi.gov.uk David.Bohannan@homeoffice.gsi.gov.uk
	Serious Organised Crime Agency International Crime		(44) 20 73 28 81 15	(44) 20 73 28 81 12	london@soca.x.gsi.gov.uk