11/Volumul 49

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

252

L 270/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 30 iunie 2005, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a anunțat printr-un aviz („aviz de deschidere”), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate ale unor saci și pungi din materiale plastice originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), din Malaezia și din Thailanda.

(2)

Procedura a fost deschisă în urma unei plângeri depuse la 17 mai 2005 de douăzeci și nouă de producători comunitari de saci și pungi din materiale plastice, reprezentând o parte majoră (în acest caz, mai mult de 25 %) din producția comunitară totală de saci și pungi din materiale plastice. Plângerea conținea elemente de probă cu privire la existența dumpingului în cazul produselor în cauză și a prejudiciului important cauzat. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat oficial, cu privire la deschiderea procedurii, producătorii comunitari care au formulat plângerea, asociația acestora, alți producători comunitari, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii, utilizatorii și asociațiile de utilizatori cunoscute a fi interesate, precum și reprezentanții țărilor exportatoare. Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Dat fiind numărul mare de producători-exportatori cunoscuți în RPC, în Malaezia și în Thailanda, precum și numărul mare de producători și de importatori comunitari cunoscuți, în avizul de deschidere a fost luată în considerare folosirea eșantionării pentru determinarea dumpingului și a prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază (a se vedea în continuare pentru mai multe detalii privind eșantionarea).

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori chinezi care doreau acest lucru să prezinte o cerere de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață sau pentru un tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori cunoscuți a fi interesați, precum și autorităților din RPC. O sută opt societăți și grupuri au solicitat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază; de asemenea, toate au solicitat un tratament individual în cazul în care ancheta ar stabili că nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a beneficia de statutul solicitat. Trei societăți au solicitat doar tratament individual.

(6)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate, precum și tuturor societăților care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere. Pe lângă răspunsurile la chestionarele trimise de părțile incluse în eșantioanele de exportatori, importatori și societăți comerciale din Comunitate, Comisia a mai primit răspunsuri și de la doi comercianți cu amănuntul stabiliți în Comunitate.

(7)

De asemenea, un anumit număr de părți și-a făcut cunoscut punctul de vedere în scris. Au fost audiate toate părțile care au solicitat acest lucru în termenul stabilit în avizul de deschidere în acest sens și care au dovedit că există motive speciale pentru a fi audiate.

(8)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în sensul determinării preliminare a dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Comunității. Comisia a procedat la verificările la localurile următoarelor societăți:

(9)

Ancheta privind dumpingul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și 31 martie 2005 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(10)

Astfel cum a fost menționat anterior, având în vedere numărul mare de producători-exportatori din RPC, Malaezia și Thailanda, în avizul de procedură s-a propus recurgerea la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(11)

Pentru a permite Comisiei să decidă cu privire la recurgerea la eșantionare și, după caz, la constituirea de eșantioane, producătorii-exportatori au fost invitați să se facă cunoscuți în termen de cincisprezece zile de la data deschiderii anchetei și să comunice informațiile principale privind exporturile și vânzările lor interne, precum și denumirile și activitățile tuturor societăților în legătură cu aceștia care participă la producția și/sau vânzarea produsului în cauză. Autoritățile din RPC, Malaezia și Thailanda au fost, de asemenea, consultate.

(12)

O sută opt societăți și grupuri chineze, treizeci și șase de societăți din Malaezia și șaptesprezece societăți din Thailanda s-au făcut cunoscute și au furnizat informațiile solicitate în termenul solicitat. Cu toate acestea, numai o sută patru societăți și grupuri chineze, treizeci și una societăți din Malaezia și paisprezece societăți din Thailanda au declarat că au exportat în Comunitate în cursul perioadei de anchetă.

(13)

Producătorii-exportatori care au exportat în Comunitate produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă și care și-au exprimat dorința de a fi incluși în eșantion au fost considerați ca societăți care au cooperat și au fost luați în considerare în sensul constituirii eșantioanelor.

(14)

Producătorii-exportatori care au cooperat reprezentau aproximativ 95 % din totalul exporturilor de produs în cauză din RPC în Comunitate, 96 % din totalul exporturilor originare din Malaezia și 88 % din totalul exporturilor originare din Thailanda.

(15)

Celelalte societăți erau fie comercianți, fie producători-exportatori care nu au exportat în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, marja de dumping nu a fost calculată pentru aceste societăți.

(16)

S-a considerat că producătorii-exportatori care nu s-au făcut cunoscuți în termenul menționat anterior nu au cooperat la anchetă.

(17)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, următoarele criterii au fost luate în considerare pentru determinarea componenței eșantionului: importanța producătorului-exportator în termeni de vânzări la export în Comunitate și importanța producătorului-exportator în termeni de vânzări interne. S-a considerat adecvat ca din motivele expuse în continuare să se includă în eșantion un număr suficient de societăți care vând pe piața internă. Prin urmare, eșantionul cuprinde un anumit număr de societăți mari de export care au înregistrat un volum reprezentativ de vânzări interne.

(18)

Pe baza acestor elemente, Comisia a constituit încă de la început eșantioane formate din zece producători-exportatori chinezi, șase producători-exportatori din Malaezia și șase producători-exportatori din Thailanda. Societățile alese reprezentau aproximativ 52 %, 62 % și, respectiv, 71 % din exporturile de produs în cauză în Comunitate, provenite din RPC, Malaezia și Thailanda.

(19)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, producătorii-exportatori care au cooperat și autoritățile din țările în cauză au avut posibilitatea de a prezenta observații privind componența eșantionului.

(20)

Un număr de exportatori chinezi au susținut că ar fi trebuit să fie incluși în eșantion în temeiul anumitor caracteristici specifice ale societăților lor, precum tipurile de produs, modelul de întreprindere, structura costurilor sau legăturile lor cu grupuri stabilite în Hong Kong sau în Uniunea Europeană. Ar fi fost însă dificil, din punct de vedere practic, să se țină seama de toți acești factori – acest lucru nefiind cerut de regulamentul de bază – dat fiind volumul de informații și timpul disponibil pentru constituirea eșantionului. În plus, regulamentul de bază permite limitarea anchetei la cel mai mare volum reprezentativ de exporturi care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținându-se seama de timpul disponibil.

(21)

Un exportator chinez a susținut că, în conformitate cu acordul antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Comisia ar fi trebuit să se limiteze la a selecta exportatorii care au înregistrat cel mai mare volum de vânzări la export în Comunitate, fără a ține seama de volumul vânzărilor realizate pe piața internă. Articolul 6.10 din acordul antidumping prevede, între altele, că eșantionul de exportatori poate fi constituit pe baza „celui mai mare procent al volumului exporturilor provenite din țara în cauză care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei”. O astfel de interpretare a articolului 6.10 trebuie respinsă. În primul rând, textul articolului 6.10 nu interzice în nici un fel includerea în eșantion și a exportatorilor care au realizat vânzări interne semnificative. În al doilea rând, eșantionul de producători-exportatori este constituit cu scopul de a primi cele mai reprezentative informații posibile pentru calculul marjei de dumping. În acest sens, este esențial ca societățile care realizează vânzări interne de produs în cauză să fie incluse în eșantion pentru a putea determina valoarea normală, cuantumul cheltuielilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale, precum și profitul, în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. În ceea ce privește societățile pentru care ancheta a stabilit că îndeplinesc criteriile de obținere a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, calculul valorii normale este problematic în absența unor date suficiente privind cuantumul cheltuielilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale, precum și marja de profit. Prin urmare, este important ca în volumul cel mai mare al exporturilor care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei să fie inclus, de asemenea, un număr suficient de societăți care au realizat vânzări pe piața internă în cursul perioadei de anchetă. În consecință, au fost reținute în eșantion doar marile societăți exportatoare care reprezintă, de asemenea, o parte importantă a vânzărilor interne, în conformitate cu articolul 6.10 din acordul antidumping și cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(22)

În cursul anchetei, s-a constatat că Wuxi Jiayihe Packaging Co., Ltd. și Wuxi Bestpac Packaging Co., Ltd. au declarat din eroare volume mari de exporturi de produs în cauză în Comunitate, produsele nefiind însă fabricate de aceste două societăți, ci numai prelucrate de ele pentru alți producători-exportatori. Dat fiind că produsele în cauză, efectiv fabricate de această societate, nu reprezintă decât o parte nesemnificativă din vânzările sale, producătorul-exportator în cauză a fost eliminat din eșantionul chinez. Dat fiind însă că societatea fusese deja verificată, ea face obiectul unei examinări individuale.

(23)

Asociația de producători de materiale plastice din Malaezia a semnalat că una dintre societățile neincluse în eșantion nu a comunicat cifrele privind vânzările locale de saci fabricați de o societate în legătură și că respectiva societate ar trebui să fie inclusă în eșantion. Dat fiind că informațiile privind eroarea de notificare au ajuns în termenul stabilit, Comisia a acceptat să includă societatea în cauză în eșantion în locul unei societăți selectate anterior, dar care avea un volum mai puțin semnificativ de vânzări la export.

(24)

Au fost trimise chestionare pentru douăzeci și două de societăți incluse inițial în eșantioane, care au răspuns în termenele prevăzute, cu excepția unei societăți din Thailanda, inclusă în eșantion, dar care a încetat ulterior să coopereze.

(25)

Dat fiind numărul mare de țări și de părți interesate, precum și constrângerile de timp, Comisia a conchis că este imposibilă examinarea individuală a producătorilor-exportatori în sensul aplicării articolului 9 alineatul (6) și a articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece aceasta ar complica în mod excesiv sarcina sa și ar împiedica încheierea anchetei în timp util. În consecință, Comisia a transmis tuturor producătorilor-exportatori care au cooperat că nu intenționează să acorde examinări individuale, în cazul în care acestea ar fi solicitate. În plus, nu a fost primită nici o cerere în acest sens în termenul de patruzeci de zile specificat în avizul de deschidere.

(26)

Trebuie observat faptul că o societate chineză neinclusă în eșantion, dar care a cooperat la anchetă, a depus o cerere de modificare a denumirii sale din „Jiangmen Xiefeng Plastic Co., Ltd.” în „Jiangmen Toptype Plastic Products Co., Ltd.”. Societatea în cauză a furnizat elemente care atestau că era vorba numai de o schimbare a denumirii aceleiași entități juridice, care nu implică o modificare de statut, de structură sau de repartizare a capitalului, și, în consecință, denumirea respectivei societăți a fost înlocuită de noua denumire în anexa la prezentul regulament.

(27)

Dat fiind numărul mare de producători comunitari, în avizul de deschidere s-a propus recurgerea la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a invitat producătorii comunitari să prezinte informații privind producția și vânzările de produs similar.

(28)

Treizeci și patru de producători comunitari s-au manifestat și au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere. În total, cinci societăți (trei din Franța și două din Spania) au fost reținute pentru a fi incluse în eșantion, în măsura în care corespundeau celui mai mare volum reprezentativ al producției comunitare (aproximativ 18 %) care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținându-se seama de timpul disponibil. Asociația producătorilor comunitari a fost consultată în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu a formulat obiecții. Toți producătorii comunitari incluși în eșantion au cooperat și au trimis răspunsurile la chestionar în termenele stabilite. În plus, producătorii care au formulat plângerea, precum și alți producători care au susținut ancheta, stabiliți în Belgia, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania și Regatul Unit, au comunicat în mod corespunzător anumite date cu caracter general în sensul analizei prejudiciului.

(29)

Dat fiind numărul mare de importatori din Comunitate, în avizul de deschidere s-a propus recurgerea la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a invitat importatorii să prezinte informații privind importurile și vânzările de produs în cauză.

(30)

Pe baza informațiilor primite, Comisia a inclus în eșantion cinci importatori din trei state membre: doi din Franța, unul din Germania și doi din Regatul Unit. Au fost consultate două asociații de importatori cunoscute. Importatorii în cauză corespundeau celui mai mare volum reprezentativ de vânzări efectuate de importatorii cunoscuți din Comunitate (aproximativ 9 %) care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținându-se seama de timpul disponibil. Doi importatori au cooperat în final și au răspuns la chestionar.

(31)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a propus recomandarea instituirii unui drept antidumping definitiv la importurile unor saci și pungi din materiale plastice originare din RPC și din Thailanda și a închiderii procedurilor privind importurile provenite din Malaezia. Părților li s-a acordat un termen în care să își prezinte observațiile după comunicarea faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-au impus măsurile definitive.

(32)

Observațiile prezentate oral sau în scris de părțile interesate au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(33)

Sacii și pungile de plastic din polietilenă sunt în general distribuite de comercianții cu amănuntul clienților lor, care le utilizează în principal pentru a transporta cumpărături, pentru a împacheta alimente sau pentru a arunca resturile menajere.

(34)

Produsul în cauză este reprezentat de saci și pungi din materiale plastice care conțin cel puțin 20 % din greutate polietilenă și care au o grosime care nu depășește 100 de micrometri (denumite în continuare „pungi din materiale plastice”), originare din RPC, Malaezia și Thailanda. Produsul în cauză este încadrat la codurile NC ex 3923 21 00, ex 3923 29 10 și ex 3923 29 90.

(35)

Pungile din material plastic sunt fabricate din polimeri de etilenă prin extrudarea într-o formă tubulară continuă și apoi umflarea cu injecție de aer, urmate de tăierea și, după caz, sudarea, imprimarea, adăugarea de mânere și/sau sisteme de închidere. Pungile pot fi produse din polietilenă de densități diferite, care poate fi amestecată cu alte rășini sau aditivi. Compoziția influențează caracteristicile pungii, precum soliditatea, rezistența la uzură sau degradabilitatea, care pot varia în funcție de utilizări.

(36)

În cursul anchetei, autoritățile chineze și mai mulți importatori și exportatori au susținut că sfera anchetei era prea largă, deoarece includea produse precum pungi de cumpărături, saci menajeri, pungi pentru congelare, pungi pentru fructe și legume, precum și alte articole care, în conformitate cu afirmațiile lor, sunt diferite în termeni de caracteristici fizice, preț, circuite de vânzare, utilizări și percepția de către consumatori. În special, un exportator și mai mulți importatori au invocat diferențe la nivelul materiilor prime, al procesului de fabricație, al aspectului, al utilizării, al distribuției, al percepției de către consumatori și al prețurilor, pentru a solicita ca pungile cu fermoar (pungi de polietilenă care se pot închide cu fermoar) să fie excluse din sfera anchetei. Un alt importator a prezentat o cerere similară pentru pungile destinate transportului de bani, care, în conformitate cu afirmațiile sale, au particularități fizice și tehnice unice și sunt fabricate numai de un număr mic de societăți.

(37)

În afară de aceasta, un exportator din Malaezia a afirmat că anumite pungi de cumpărături din gama sa de produse trebuie excluse din sfera anchetei, deoarece, în conformitate cu afirmațiile sale, industria comunitară nu poate fabrica pungi care să prezinte caracteristica brevetată a mecanismului de distribuire pe care îl folosește el. Deși această caracteristică brevetată a fost concepută pentru a oferi un avantaj funcțional acestor pungi în comparație cu alte tipuri de pungi de cumpărături, ea nu constituie o diferență suficientă la nivelul caracteristicilor fizice pentru ca aceste pungi să fie considerate un produs distinct. Cu sau fără sistem brevetat, respectivele pungi și alte pungi de cumpărături rămân în mod fundamental interschimbabile.

(38)

Deși este recunoscut că există tipuri diferite de pungi din materiale plastice care au utilizări foarte diverse, cum ar fi cele menționate anterior, ancheta a demonstrat că aceste tipuri de pungi, inclusiv cele cu caracteristici brevetate, prezintă toate aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale: este vorba, în principal, de recipiente flexibile din film de polietilenă, utilizate pentru ambalarea și transportarea mărfurilor. Utilizarea de pungi din materiale plastice este întotdeauna aceeași, chiar dacă „mărfurile” ambalate sau transportate diferă (cumpărături, alimente, deșeuri etc.). În acest sens, trebuie subliniat că regulamentul de bază nu cere ca anchetele să fie circumscrise unor produse identice sub toate aspectele, cum ar fi procesul de producție, stabilirea prețurilor, circuitele de distribuție, utilizarea sau percepția de către consumatori. Practica constantă a Comisiei este, mai degrabă, de a cere ca produsele să aibă aceleași caracteristici fizice, tehnice și/sau chimice esențiale pentru a fi considerate un singur produs.

(39)

În consecință, toate tipurile diferite de pungi din materiale plastice încadrate la codurile NC ex 3923 21 00, ex 3923 29 10 și ex 3923 29 90 și originare din RPC, Malaezia și din Thailanda sunt considerate unul și același produs în sensul prezentei anchete.

(40)

Comisia a constatat că pungile din materiale plastice fabricate și vândute pe piețele interne din RPC, Malaezia (care a fost considerată și țară analoagă) și din Thailanda, cele exportate din țările în cauză în Comunitate și cele fabricate și vândute de industria comunitară în Comunitate au aceleași caracteristici chimice, fizice și tehnice și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare, se conchide că ele reprezintă produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(41)

Metoda generală prezentată în continuare a fost aplicată tuturor producătorilor-exportatori din Malaezia și Thailanda care au cooperat, precum și producătorilor-exportatori chinezi care au cooperat și cărora le-a fost acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, prezentarea concluziilor privind dumpingul pentru fiecare țară în cauză conține numai aspectele specifice pentru aceasta.

(42)

În sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a început prin a determina dacă vânzările de produs în cauză efectuate de fiecare producător-exportator către clienți independenți de pe piața sa internă erau reprezentative, adică dacă volumul lor total era de cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor de produs în cauză în Comunitate.

(43)

Comisia a identificat apoi, printre tipurile de produs vândut pe piața internă de societățile cu vânzări interne globale reprezentative, pe acelea identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export în Comunitate. În acest sens, Comisia a utilizat următoarele criterii: tip de materii prime utilizate, dimensiuni, culori, imprimări, tip de închidere, mânere și prezentarea pungilor din materiale plastice.

(44)

Vânzările interne de un anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative în cazul în care, în cursul perioadei de anchetă, volumul vânzărilor interne de acest tip de produs către clienți independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total de vânzări de tip comparabil de produs exportat în Comunitate.

(45)

Comisia a examinat apoi dacă vânzările interne de fiecare tip de pungi din materiale plastice realizate în cantități reprezentative de fiecare societate din fiecare țară exportatoare puteau fi considerate ca fiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale obișnuite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a determinat, pentru fiecare tip de produs exportat, proporția vânzărilor interne profitabile către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă.

(46)

În cazul în care volumul vânzărilor de un anumit tip de produs realizate la un preț net egal sau mai mare decât costul de fabricație calculat reprezenta mai mult de 80 % din volumul total de vânzări de tipul în cauză și în cazul în care prețul mediu ponderat pentru tipul respectiv era egal sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real. Acesta corespunde mediei ponderate a prețurilor pentru toate vânzările interne de tipul în cauză în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu.

(47)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile de un tip de produs reprezentau 80 % sau mai puțin din vânzările de tipul în cauză sau în cazul în care prețul mediu ponderat practicat era mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, echivalent cu media ponderată numai a vânzărilor profitabile, în măsura în care aceste vânzări reprezintă 10 % sau mai mult din volumul total de vânzări de tip în cauză.

(48)

În cazul în care, pentru un anumit tip, volumul vânzărilor profitabile era mai mic de 10 % din volumul de vânzări de acel tip, s-a considerat că tipul respectiv de produs era vândut în cantități insuficiente pentru ca prețurile practicate pe piața internă să constituie o bază valabilă pentru determinarea valorii normale.

(49)

În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de un producător-exportator nu au putut fi utilizate pentru stabilirea valorii normale, a fost necesară aplicarea unei alte metode. În acest sens, Comisia a recunoscut valoarea normală determinată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(50)

Valoarea normală a fost determinată prin adăugarea la costul de producție al fiecărui exportator, pentru tipurile exportate, ajustat după caz, a unei sume rezonabile pentru cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și o marjă rezonabilă de profit.

(51)

În toate cazurile, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și marja de profit au fost stabilite prin metoda prezentată la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a examinat dacă cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și marja de profit realizate pe piața internă de fiecare dintre producătorii-exportatori în cauză constituie date fiabile.

(52)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețului efectiv plătit sau de plătit.

(53)

În cazul vânzărilor la export realizate prin intermediul unui importator în legătură stabilit în Comunitate, prețul de export a fost determinat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului de revânzare către primul cumpărător independent. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de totalul cheltuielilor apărute între import și revânzare, în special o sumă rezonabilă pentru cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și pentru marja de profit. În acest sens, au fost utilizate cheltuielile proprii de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale ale importatorului în legătură. Marja de profit a fost stabilită pe baza informațiilor disponibile provenite de la importatorii independenți care au cooperat la anchetă.

(54)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate la nivel franco fabrică.

(55)

În sensul unei comparații echitabile, s-a ținut corespunzător seama, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Tuturor producătorilor-exportatori care au făcut obiectul anchetei li s-au acordat ajustări, în cazul în care erau aplicabile și justificate, pentru diferențele de cheltuieli de transport, de navlu, de asigurare, de costuri de manipulare, încărcare și costuri accesorii, de costuri de ambalare, de costuri de credit și de comisioane.

(56)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marjele de dumping au fost stabilite pe baza unei comparații, pe tip de produs, între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, determinate prin metodele descrise anterior.

(57)

Marja de dumping pentru producătorii-exportatori care au cooperat și s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, dar care nu au fost incluși în eșantion, a fost determinată pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping pentru societățile din eșantion, în aplicarea articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(58)

În practica sa constantă, Comisia consideră că producătorii-exportatori în legătură sau care aparțin aceluiași grup reprezintă aceeași entitate în sensul determinării marjei de dumping și, prin urmare, calculează o marjă unică de dumping. Într-adevăr, calculul marjelor individuale ar putea încuraja eludarea măsurilor antidumping, făcându-le ineficiente, deoarece permite producătorilor-exportatori în legătură să exporte în Comunitate prin societatea cu cea mai mică marjă de dumping.

(59)

În conformitate cu această practică, producătorii-exportatori în legătură care aparțin aceluiași grup au fost considerați o singură entitate și li s-a atribuit o marjă de dumping unică, calculată pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping pentru producătorii care au cooperat din grupurile în cauză.

(60)

Pentru a determina marja de dumping pentru producătorii care nu au cooperat, a fost stabilit mai întâi gradul de lipsă de cooperare. În acest sens, volumul exporturilor în Comunitate indicat de producătorii-exportatori care au cooperat a fost comparat cu statisticile privind importurile corespunzătoare ale Eurostat.

(61)

Având în vedere gradul ridicat de cooperare în ceea ce privește Malaezia și Thailanda (mai mare de 85 %), s-a considerat adecvat să se stabilească marja reziduală de dumping pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat din fiecare din aceste țări la nivelul dreptului celui mai mare stabilit pentru un exportator care a cooperat.

(62)

În ceea ce privește China, trebuie notat că, în ciuda unui nivel general de cooperare ridicat, trei producători-exportatori au furnizat informații false sau de natură să inducă în eroare și s-a considerat, în consecință, că respectivii producători-exportatori nu au cooperat, în aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, astfel cum se explică în continuare. Ținând seama de această lipsă de cooperare deliberată din partea societăților în cauză, marja reziduală de dumping pentru producătorii-exportatori chinezi care nu au cooperat a fost stabilită pe baza informațiilor disponibile. Prin urmare, s-a considerat adecvat să se stabilească marja reziduală de dumping la nivelul marjelor celor mai mari stabilite pentru tipuri reprezentative și impuse unui exportator care a cooperat, dar care nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nici de tratament individual. Nu au existat indicații conform cărora producătorii-exportatori care nu au cooperat practicau un nivel mai redus al dumpingului.

(63)

Trei societăți înregistrează vânzări interne reprezentative la nivel general, dar, dată fiind diferența dintre tipurile de produse vândute pe piața internă și cele vândute la export, a trebuit ca valoarea normală să fie determinată pentru societățile respective prin metoda descrisă anterior. Pentru cele trei societăți care nu au realizat vânzări interne reprezentative, a trebuit, de asemenea, ca valoarea normală să fie stabilită prin metoda menționată.

(64)

Pentru cele trei societăți cu vânzări interne reprezentative, valoarea normală a fost stabilită pe baza profiturilor realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, precum și a cheltuielilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale interne asociate vânzărilor interne.

(65)

Pentru celelalte trei societăți, cuantumul cheltuielilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale a fost determinat în funcție de media acestor cheltuieli în cazul celor trei societăți cu vânzări interne reprezentative.

(66)

Dat fiind că un singur exportator din Malaezia înregistra vânzări interne profitabile la nivel general pentru produsul similar, nivelul mediu al profitului realizat din vânzările interne de aceeași categorie generală de produse, adică 5,5 %, a fost utilizat pentru determinarea valorii normale pentru cele trei societăți care nu au avut vânzări interne, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(67)

Cei șase producători-exportatori au efectuat vânzări la export în Comunitate fie direct către importatori independenți, fie prin intermediul unor societăți comerciale în legătură stabilite în Comunitate sau în Indonezia. În cazul vânzărilor la export realizate prin intermediul unor importatori stabiliți în Comunitate, prețul de export a fost determinat în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel cum se explică la considerentul 53.

(68)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate pe bază franco fabrică, astfel cum se explică la considerentele 54 și 55, iar ajustările considerate adecvate au fost aplicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(69)

În ceea ce privește vânzările efectuate prin Indonezia, a fost aplicată o ajustare de 3,3 % pentru comisioane, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Suma corespunzătoare comisioanelor a fost definită pe baza cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale interne ale societății indoneziene, la care s-a adăugat o marjă de profit de 3 %. Dat fiind că profiturile societății indoneziene erau influențate de vânzările între societățile în legătură, marja de profit de 3 % a fost determinată pe baza celei obținute de un comerciant independent.

(70)

Un alt exportator a susținut că prețurile sale de vânzare în Comunitate ar trebui să fie majorate pentru a ține seama de creșterea prețurilor prevăzută în ultimul său contract (după perioada de anchetă) încheiat cu clientul final, presupusă a compensa pierderile suportate de respectivul exportator în cursul perioadei de anchetă din cauza creșterii prețurilor materiilor prime. Dat fiind că nu a fost efectuată nici o ajustare a prețurilor în cursul perioadei de anchetă și în lipsa unor elemente care să demonstreze existența unei legături între noul contract și evoluția anterioară a costurilor, ajustarea solicitată nu a putut fi acordată.

(71)

Marjele de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(72)

Comisia a examinat dacă marja de dumping la scară națională pentru Malaezia era mai mare decât nivelul de minimis de 2 %, menționat la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a considerat adecvat să extrapoleze rezultatele eșantionului, inclusiv pentru societățile în cazul cărora nu s-au constatat practici de dumping, pentru a obține o estimare a marjei de dumping pentru societățile neincluse în eșantion. Pentru eșantion, marja de dumping, exprimată ca procent din valoarea CIF a exporturilor din eșantion, era mai mică de 2 %. În consecință, marja de dumping generală determinată pentru Malaezia era mai mică decât nivelul de minimis. Prin urmare, trebuie să fie închisă procedura privind importurile de produs în cauză originare din Malaezia, fără ca să se instituie vreun drept.

(73)

Industria comunitară a susținut că articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază nu prevede stabilirea unei marje de dumping de minimis la nivelul unei țări.

(74)

Comisia a respins această interpretare. Articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede în mod clar că o procedură se încheie în cazul în care marja de dumping este mai mică de 2 %. În măsura în care procedura se desfășoară împotriva unei țări, dispoziția face în mod specific referință la o marjă la scară națională.

(75)

În afară de aceasta, industria comunitară a afirmat că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia nu trebuie să țină seama de marjele nule și de minimis în calcularea dreptului antidumping aplicabil producătorilor-exportatori care au cooperat, neincluși în eșantion. Cu toate acestea, articolul în cauză se limitează doar la stabilirea nivelului maxim al dreptului aplicabil acelor producători-exportatori în cazul în care trebuie impuse drepturi antidumping. Dat fiind că producătorii-exportatori din Malaezia în cazul cărora s-au constatat practici de dumping reprezintă numai o parte minoră din totalul exporturilor originare din Malaezia, s-a considerat adecvat, astfel cum se precizează la considerentul 72, ca extrapolarea rezultatelor pentru întreg eșantionul să fie folosită ca bază pentru calculul la scară națională.

(76)

Trei societăți înregistrează vânzări interne reprezentative la nivel general, dar, dată fiind diferența dintre tipurile de produse vândute pe piața internă și cele vândute la export, a fost necesar ca valoarea normală să fie determinată pentru societățile respective prin metoda descrisă anterior. Pentru societățile care nu au realizat vânzări interne reprezentative, a fost necesar, de asemenea, ca valoarea normală să fie stabilită prin metoda menționată.

(77)

Pentru cele trei societăți menționate anterior, au fost utilizate cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale interne asociate vânzărilor lor interne. Pentru cele două societăți care nu aveau vânzări interne reprezentative, cuantumul cheltuielilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale a fost determinat în funcție de media acestor cheltuieli pentru cele trei societăți cu vânzări interne.

(78)

Pentru două dintre societățile cu vânzări interne reprezentative, au fost utilizate profiturile realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. În ceea ce privește a treia dintre aceste societăți, nu a putut fi utilizată valoarea profiturilor, deoarece mai puțin de 10 % din vânzări au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(79)

Deoarece nici un exportator din Thailanda nu avea vânzări interne profitabile la nivel general, a fost utilizată o marjă de profit rezonabilă, determinată pe baza profiturilor obținute de o societate thailandeză din vânzările interne de aceeași categorie generală de produse, pentru a construi valoarea normală pentru cele două societăți care nu au înregistrat vânzări interne, precum și pentru societatea în cazul căreia mai puțin de 10 % din vânzările interne au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(80)

Cei cinci producători-exportatori care au cooperat au efectuat vânzări la export direct către clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, prețurile de export s-au bazat pe prețurile efectiv plătite sau de plătit pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(81)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate pe bază franco fabrică, astfel cum s-a explicat anterior, iar ajustările considerate adecvate au fost aplicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(82)

Marjele de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(83)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importuri originare din RPC, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul menționat alineatele (1)-(6) pentru producătorii-exportatori pentru care s-a constatat că îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c). Pe scurt și numai din motive de claritate, aceste criterii sunt următoarele:

(84)

O sută opt producători-exportatori chinezi care au cooperat și au fost luați în calcul pentru eșantionare au solicitat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au trimis un formular de cerere în acest sens în termenele stabilite. Trei societăți au solicitat doar tratament individual și au trimis formularul de cerere menționat anterior completat parțial, în conformitate cu cerințele. În ceea ce privește cele zece societăți care au făcut obiectul anchetei, Comisia a căutat toate informațiile necesare și a verificat toate informațiile comunicate în cererea de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață la sediile societăților în cauză.

(85)

S-a conchis că șapte din cei zece producători-exportatori chinezi care au făcut obiectul anchetei îndeplineau cele cinci criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și puteau, așadar, să beneficieze de statutul solicitat, în timp ce pentru un alt producător-exportator s-a stabilit că nu putea obține acest statut.

(86)

În ceea ce privește alți doi producători-exportatori chinezi care au făcut obiectul anchetei și un producător-exportator neinclus în eșantion, s-a constatat că au furnizat informații false sau de natură să inducă în eroare, în sensul articolului 18 din regulamentul de bază.

(87)

Doi producători-exportatori nu au declarat legătura existentă între ei în răspunsurile respective la chestionarul de cerere de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, nici în răspunsurile la chestionarul antidumping; unul dintre acești producători-exportatori a furnizat chiar elemente de probă falsificate pentru a disimula parțial legăturile sale cu cealaltă societate.

(88)

Trebuie subliniat că, în cazul societăților în legătură, în practica sa constantă, Comisia examinează dacă grupul în ansamblul său îndeplinește condițiile de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Comisia trebuie să procedeze astfel pentru a evita ca, în cazul în care sunt instituite măsuri, grupul de societăți să își reorienteze vânzările printr-una dintre societățile în legătură din cadrul grupului care beneficiază de un nivel individual al dreptului și a obținut statutul menționat anterior. De asemenea, orice filială sau orice altă societate în legătură care fabrică și/sau vinde produsul în cauză trebuie să fie declarată ca societate în legătură, astfel încât societăților în legătură să li se atribuie o marjă unică de dumping, în cazul în care sunt instituite măsuri. În afară de aceasta, toate societățile în legătură care participă la producția sau vânzarea de produs în cauză trebuie să trimită răspunsurile la formularul de cerere de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață pentru a permite Comisiei să analizeze dacă și respectivele societăți îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. De asemenea, orice eventual producător în legătură trebuie să răspundă la chestionar.

(89)

În speță, deși fiecare dintre cele două societăți și-a îndeplinit individual obligația de trimitere a formularului de cerere de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, respectivele societăți în legătură au încercat să disimuleze legătura existentă între ele. Dat fiind că această legătură nu a fost declarată, una dintre cele două societăți nu a fost examinată împreună cu societatea inclusă în eșantion, așa cum ar fi trebuit să se întâmple. Așadar, informațiile furnizate Comisiei nu au permis acesteia să examineze corespunzător toate societățile în legătură din cadrul grupului. În consecință, nu s-a putut determina dacă grupul, în ansamblul său, îndeplinea condițiile de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(90)

Având în vedere cele menționate anterior, atât producătorul-exportator care a făcut obiectul anchetei, cât și societatea în legătură, un producător implicat în fabricarea și vânzarea produsului în cauză, au fost considerați producători-exportatori care nu au cooperat.

(91)

În ceea ce privește cealaltă societate care a rămas, s-a stabilit că aceasta a furnizat cu bună știință informații false în răspunsurile sale la chestionarul privind vânzările la export și, de asemenea, că a prezentat facturi de export falsificate în cursul vizitei de verificare, astfel cum se descrie la considerentul 112. Dat fiind că societatea în cauză era considerată exportator care nu a cooperat, s-a considerat că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în măsura în care, în astfel de circumstanțe, nu putea fi calculată pentru această societate o marjă individuală de dumping.

(92)

Producătorii-exportatori interesați și industria comunitară au avut posibilitatea de a prezenta observații privind concluziile expuse anterior.

(93)

Producătorul-exportator chinez menționat la considerentul 85 nu a putut demonstra că îndeplinea primele trei criterii menționate anterior și, prin urmare, nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Ancheta privind această societate și societățile în legătură cu aceasta a arătat că grupul în cauză era format din două entități de producție, una fiind o societate chineză și cealaltă o filială chineză a societății-mamă stabilite în Hong Kong. Societatea nu a putut demonstra că gestionarea respectivei filiale nu este influențată de statul chinez. În afară de aceasta, licența comercială a societății producătoare chineze prevede că un procent minim din producție trebuie exportat. Societatea a susținut că putea obține de la autoritățile locale autorizația de a vinde pe piața internă (altfel spus, o licență fără restricții). Cu toate acestea, societatea în cauză nu a furnizat elemente de probă în sprijinul acestei afirmații, nu a solicitat eliminarea acestei aparente restricții din licență și nici nu și-a modificat actul constitutiv în care era inclusă, de asemenea, cerința de a exporta. În consecință, s-a considerat că societatea nu a furnizat dovezi suficiente privind capacitatea sa de a vinde liber, ținând seama de semnalele pieței, aceasta implicând în special capacitatea de a vinde pe piața internă. Restricția respectivă se datorează unei intervenții semnificative a statului, sub forma unei licențe comerciale care limitează activitatea societății la piața exporturilor.

(94)

Având în vedere cele menționate anterior, cererea de tratament individual a societății respective a fost, de asemenea, respinsă, din cauza nerespectării criteriului prevăzut la articolul 9 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază, și anume ca prețurile de export și cantitățile exportate să fie liber determinate.

(95)

În ceea ce privește al doilea criteriu, dat fiind că filiala societății-mamă stabilite în Hong Kong era gestionată pe principiul contabilității de casă, s-a considerat că, în cazul acesteia, conturile sale nu respectau principiul contabilității de angajamente în conformitate cu standardele contabile internaționale (IAS). Pe de altă parte, absența separării între tranzacțiile filialei respective și cele ale celeilalte societăți producătoare generează îndoieli serioase cu privire la exactitatea conturilor celor două entități, în special în ceea ce privește costurile. În consecință, nu se poate considera că al doilea criteriu este îndeplinit.

(96)

În ceea ce privește drepturile de utilizare a terenurilor și clădirii industriale a filialei în cauză, societatea nu a stabilit cu claritate cum au fost achiziționate acestea și nici dacă au fost sau nu amortizate. Din acest motiv, nu se poate considera că al treilea criteriu este îndeplinit deoarece societatea nu a făcut dovada absenței denaturării induse de vechiul sistem de economie planificată în ceea ce privește drepturile de utilizare a terenurilor și de achiziționare a clădirilor industriale.

(97)

În cazul unui alt producător-exportator chinez, licența sa comercială și actul său constitutiv conțin o clauză care stipulează că totalitatea producției societății respective este destinată exportului. Societatea era supusă unei obligații de export în cursul perioadei de anchetă, astfel încât Comisia a conchis la început că societatea în cauză nu avea libertatea de a lua decizii comerciale în funcție de semnalele pieței și că, prin urmare, nu îndeplinea primul criteriu de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Societatea în cauză a prezentat însă elemente de probă care atestau că restricția în cauză a fost ridicată în martie 2006. De asemenea, societatea în cauză și-a justificat decizia de a nu vinde pe piața internă înainte și în cursul perioadei de anchetă prezentând elemente din care reieșea că această decizie fusese adoptată exclusiv în funcție de situația și de perspectivele comerciale ale societății și nu era rezultatul unei intervenții a statului, în pofida cerinței de export menționate în licență. În măsura în care clauza de export a fost eliminată din licența societății și deoarece aceasta a furnizat elemente care demonstrau că restricția aparentă era deja perimată înainte de momentul eliminării ei, se consideră că societatea în cauză îndeplinește primul criteriu de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(98)

Autoritățile chineze și mai mulți exportatori au susținut că deciziile Comisiei privind statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață au fost luate numai pentru societățile incluse în eșantion și au lăsat deoparte cererile a aproximativ o sută de societăți nereținute în eșantion. În conformitate cu aceștia, Comisia trebuie să se pronunțe pentru fiecare cerere individuală care îi este prezentată, indiferent dacă exportatorul respectiv este sau nu inclus în eșantion.

(99)

Mai întâi, trebuie precizat că, în cadrul procedurii în cauză, Comisia s-a confruntat cu număr excepțional de mare de exportatori care au cooperat, în acest caz mai mult de o sută. În aceste circumstanțe, Comisia a trebuit să garanteze că ancheta se desfășoară cu resursele puse la dispoziție, cu respectarea termenelor legale stabilite și fără a compromite calitatea examinărilor cererilor de statut menționat anterior.

(100)

Comisia consideră că dispoziția privind eșantionarea – articolul 17 din regulamentul de bază – acoperă pe deplin situația societăților care solicită statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Într-adevăr, eșantionarea împiedică, prin definiție, examinarea individuală a exportatorilor atât din țările cu economie de piață, cât și din țări cu economie în tranziție, iar concluziile obținute pentru eșantion se aplică fiecăreia dintre societățile componente.

(101)

Articolul 17 din regulamentul de bază definește o metodă generală, și anume utilizarea unui eșantion reprezentativ, pentru situațiile în care numărul mare de societăți în cauză nu permite examinarea individuală. Nu există nici un motiv ca această metodă să nu se aplice și în cazul în care numărul mare de societăți în cauză include un număr mare de societăți care solicită statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(102)

De altfel, chestiunea de a ști dacă o societate din eșantion a solicitat acest statut sau un tratament individual și l-a obținut efectiv sau nu este pur tehnică și prezintă importanță numai pentru alegerea metodei de stabilire a marjei de dumping. Acest lucru influențează numai natura datelor utilizate pentru calcularea dumpingului în cazul societăților respective, adică fie date furnizate de societățile în cauză, fie date privind țara analoagă. Ca în orice alt caz de eșantionare, se calculează media ponderată pentru toate societățile incluse în eșantion, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea dumpingului pentru fiecare societate ca rezultat al evaluării cererilor de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață sau de tratament individual. Statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și tratamentul individual nu trebuie, așadar, să împiedice aplicarea tehnicilor normale de eșantionare.

(103)

Scopul esențial al eșantionării este de a găsi un echilibru între, pe de o parte, constrângerile administrative ca un caz să fie examinat rapid și în termenele prevăzute de reglementări și, pe de altă parte, o analiză individualizată în măsura posibilului. Numărul de cereri de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață a fost atât de mare în cazul de față încât o examinare individuală, care s-a aplicat uneori în alte dosare, era imposibilă din punct de vedere administrativ. În consecință, s-a considerat că este rezonabilă aplicarea pentru toate societățile neincluse în eșantion a marjei medii ponderate stabilite pentru toate societățile din eșantion, în funcție de criteriile prevăzute la considerentul 17, fără a se face distincție între societățile care au obținut statutul în cauză sau tratamentul individual și celelalte societăți.

(104)

Industria comunitară a contestat acordarea statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață pentru cinci dintre societățile menționate anterior.

(105)

Industria comunitară a susținut că una dintre societățile care a obținut acest statut era considerată în general întreprindere de stat și, până de curând, era unul dintre grupurile comerciale principale controlate de stat, așa că era probabil să se bucure în continuare de o situație privilegiată din partea statului chinez și să facă obiectul influenței acestuia. Industria comunitară a invocat și potențiale denaturări privind transferul activelor fostei întreprinderi de stat către actuala societate. Comisia a verificat structurile de capital și de control ale societății în cauză și a constatat că, din 2002, aceasta este gestionată de investitori privați, fără control din partea statului. De asemenea, Comisia a verificat transferul activelor întreprinderii publice și s-a putut asigura că acesta s-a desfășurat în condițiile unei economii de piață. Nu a fost prezentat nici un element de natură să contrazică aceste concluzii. Industria comunitară a susținut și că societatea în cauză nu putea obține statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață deoarece a beneficiat de o subvenție la export. Cu toate acestea, nici valoarea și nici natura subvenției invocate nu justifică refuzul statutului respectiv.

(106)

În ceea ce privește o altă societate care a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, industria comunitară a solicitat refuzul acestui statut deoarece produsele exportate de societatea respectivă sunt în principal fabricate în cadrul unor contracte de comenzi speciale încheiate cu societatea menționată anterior. Dat fiind că s-a constatat că această din urmă societate îndeplinea criteriile de acordare a statutului în cauză, nu există motive pentru a considera că societatea în cauză nu îndeplinește aceleași criterii din cauza contractelor de comenzi speciale între cele două societăți.

(107)

În ceea ce privește o a treia societate recunoscută ca societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, industria comunitară a susținut că, din moment ce societatea respectivă nu obținuse încă profit, nu putea funcționa în condițiile unei economii de piață. Cu toate acestea, Comisia a considerat că o astfel de situație nu este anormală în faza de începere a activității și că este întru totul compatibilă cu condițiile unei economii de piață. De asemenea, industria comunitară a susținut că existența în cursul perioadei de anchetă a unei clauze incluse în licența comercială a societății pentru a impune un nivel minim de exporturi era incompatibilă cu primul criteriu. Cu toate acestea, Comisia consideră că respectiva clauză nu a antrenat o restricție efectivă în cursul perioadei de anchetă, în primul rând pentru că restricția nu mai figura în licența din 2005 și în al doilea rând pentru că procentajul de vânzări la export a fost întotdeauna cu mult peste nivelul specificat de vechea licență, ceea ce demonstrează că restricția respectivă era deja perimată. În cele din urmă, industria comunitară s-a bazat pe o observație a unui inspector privind evaluarea materiilor prime de către această a treia societate pentru a denunța lipsa de fiabilitate a conturilor sale. Cu toate acestea, Comisia consideră că faptul că societatea a luat măsuri de rectificare a situației ulterior formulării observației menționate confirmă fiabilitatea conturilor sale și că acestea fac obiectul unui audit independent.

(108)

În ceea ce privește o a patra societate care a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, industria comunitară a invocat o intervenție a statului în politica de gestionare a resurselor umane a respectivei societăți, deoarece contractele de muncă necesitau aprobarea administrației locale. Cu toate acestea, aprobarea respectivă se referea exclusiv la structura modelului de contract și nu la conținutul specific al dispozițiilor acestuia, nefiind așadar considerată intervenție a statului.

(109)

În cele din urmă, industria comunitară a contestat acordarea statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață pentru o a cincia societate al cărei act constitutiv includea, în cursul perioadei de anchetă, o clauză care impunea exportul întregii producții. Cu toate acestea, societatea respectivă a vândut produsul în cauză pe piața internă chineză înainte și în cursul perioadei de anchetă. În 2005, societatea a eliminat din actul constitutiv orice restricție, astfel încât nu există nici un motiv pentru refuzul acordării statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(110)

Cei doi producători-exportatori chinezi menționați la considerentele 87-90 în cazul cărora s-a declarat că nu au cooperat au contestat concluziile serviciilor Comisiei conform cărora trebuie tratați ca producători-exportatori care nu au cooperat și nu pot obține statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Cu toate acestea, respectivele societăți nu au furnizat explicații convingătoare și nici nu au prezentat elemente care să contrazică dovezile aflate la dispoziția Comisiei și colectate cu ocazia vizitelor de verificare la sediile uneia dintre societăți. Astfel, s-a confirmat că societățile în cauză trebuie să fie considerate producători care nu au cooperat în sensul prezentei proceduri, iar statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață trebuie să le fie refuzat.

(111)

Comitetul consultativ a fost consultat și părțile direct interesate au fost informate. Argumentele principale prezentate de exportatori și de industria comunitară au fost deja examinate anterior.

(112)

În cazul societății menționate în a doua parte a considerentului 86, diferite părți au pus la îndoială valabilitatea informațiilor furnizate Comisiei cu ocazia verificărilor la fața locului, în cererea de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și în răspunsurile la chestionar. Afirmațiile respective au fost verificate și s-a constatat că facturile de vânzare la export prezentate cu ocazia verificărilor la fața locului trebuie să fi fost modificate pentru a indica un preț semnificativ mai mare decât cel practicat în mod real.

(113)

Elementele de probă au fost prezentate societății, care le-a considerat insuficiente pentru a se considera că nu a cooperat la anchetă în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. Cu toate acestea, societatea respectivă nu a putut explica diferențele între documente, astfel încât s-a confirmat că trebuia să fie considerată societate care nu a cooperat la anchetă. Dată fiind natura lipsei de cooperare, și anume prezentarea de informații eronate și falsificarea de documente și având în vedere că aceste probleme au fost constatate spre sfârșitul anchetei, a trebuit ca informațiile furnizate de societatea în cauză să fie excluse integral, deoarece nu se poate exclude posibilitatea ca și restul informațiilor și documentelor prezentate să nu fi făcut și ele obiectul unor astfel de practici.

(114)

Trei dintre cele șapte societăți recunoscute ca societăți care funcționează în condițiile unei economii de piață aveau vânzări interne reprezentative la nivel general, dar, dată fiind diferența dintre tipurile de produse vândute pe piața internă și cele vândute la export, a fost necesar ca valoarea normală să fie determinată pentru societățile respective prin metoda descrisă anterior. Pentru cele patru societăți care nu au realizat vânzări interne reprezentative, a trebuit, de asemenea, ca valoarea normală să fie stabilită prin metoda menționată.

(115)

Pentru cele trei societăți cu vânzări interne reprezentative, au fost utilizate profiturile obținute în cadrul operațiunilor comerciale normale, precum și cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale interne asociate vânzărilor interne.

(116)

Pentru celelalte patru societăți care au obținut statutul în cauză și care nu aveau vânzări interne reprezentative, cuantumul cheltuielilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale a fost determinat în funcție de media acestor cheltuieli în cazul societăților cu vânzări interne reprezentative.

(117)

Dat fiind că un singur producător-exportator chinez care a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață avea vânzări interne de produs similar, profitabile la nivel general, a fost utilizată o marjă de profit rezonabilă, calculată pe baza profiturilor obținute de respectiva societate din vânzările interne de aceeași categorie generală de produse, pentru a determina valoarea normală pentru cele patru societăți care nu au înregistrat vânzări interne, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(118)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul economiilor în tranziție și pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, valoarea normală trebuie să fie stabilită pe baza prețului sau a valorii determinate într-o țară analoagă.

(119)

În avizul de deschidere, Statele Unite au fost propuse ca țară analoagă în sensul stabilirii valorii normale pentru RPC. Comisia a invitat toate părțile interesate să își formuleze observațiile în acest sens.

(120)

Mai multe părți interesate au formulat observații, propunând Malaezia, Thailanda, Indonezia sau India ca țări analoage. Comisia dispunea deja de informații privind producătorii din Malaezia și Thailanda, obținute în cadrul cooperării acestora la prezenta anchetă. Au fost contactate și alte societăți cunoscute din Statele Unite, Indonezia și India pentru a stabili dacă aceste țări pot fi folosite ca țări analoage. O singură societate americană și două societăți din India și-au semnalat intenția de a coopera, dar nici unul dintre acești producători nu a răspuns la chestionarul trimis.

(121)

Ținând seama de lipsa de cooperare a societăților din celelalte țări analoage luate în considerare, s-a analizat dacă Malaezia putea fi folosită ca țară analoagă. S-a constatat că Malaezia are o piață internă reprezentativă, în care este fabricată și vândută o gamă largă de tipuri de produs în cauză și unde există un număr mare de furnizori care garantează un nivel de concurență suficient. Ancheta a arătat că trei producători-exportatori din Malaezia care au cooperat și au fost incluși în eșantion realizaseră vânzări interne semnificative în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(122)

După comunicarea notei informative a Comisiei care propunea Malaezia ca țară analoagă, industria comunitară a afirmat că ar fi trebuit alese Statele Unite, dată fiind dimensiunea redusă a pieței interne din Malaezia și nivelul ridicat al drepturilor de import în raport cu cel în vigoare în Statele Unite.

(123)

Argumentul a fost respins având în vedere vânzările interne semnificative de produs în cauză în Malaezia. În afară de aceasta, s-a constatat că, deși drepturile de import sunt ridicate în Malaezia (30 %), importurile de un volum semnificativ originare din țările ASEAN beneficiau de o rată preferențială (5 %) similară drepturilor aplicabile în Statele Unite. De asemenea, trebuie precizat că, în pofida eforturilor depuse de Comisie, nici un producător american de produs în cauză nu a cooperat efectiv la anchetă.

(124)

Având în vedere lipsa de cooperare a societăților americane, indiene și indoneziene și cum nu s-a constatat nici o practică de dumping în Malaezia, aceasta a fost aleasă țară analoagă RPC.

(125)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7 litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală aplicabilă producătorului-exportator care a cooperat, dar care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, a fost stabilită pe baza informațiilor verificate provenite de la producătorul din țara analoagă, și anume prețurile plătite sau de plătit pe piața internă din Malaezia pentru vânzările de tipuri de produs în cauză considerate a fi fost realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, aplicând metoda explicată anterior. După caz, prețurile respective au fost ajustate pentru a asigura o comparație echitabilă cu tipurile de produs exportate în Comunitate de producătorul chinez în cauză.

(126)

În consecință, valoarea normală a fost stabilită calculându-se prețul de vânzare mediu ponderat practicat pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale, către clienți independenți, de către producătorii din Malaezia care au cooperat și au realizat vânzări interne reprezentative.

(127)

Producătorii-exportatori chinezi au efectuat vânzări la export în Comunitate fie direct către importatori independenți, fie prin intermediul unor societăți comerciale în legătură stabilite în Hong Kong sau în Comunitate. Prețurile de export au fost stabilite prin metoda generală explicată anterior, În ceea ce privește vânzările efectuate prin societățile comerciale în legătură stabilite în Hong Kong, s-a aplicat o ajustare pentru comisioane, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în cazul în care s-a demonstrat că societățile în legătură respective au acționat în calitate de comisionar. Suma corespunzătoare comisioanelor a fost calculată pe baza cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale interne ale societății comerciale, la care s-a adăugat o marjă de profit de 3 %, pe baza informațiile colectate de la comercianții independenți din Hong Kong.

(128)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate pe o bază franco fabrică, astfel cum se explică mai sus, iar ajustările considerate adecvate au fost aplicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(129)

Un producător-exportator chinez a solicitat o ajustare în aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază, pentru a se ține seama de valoarea de piață a diferenței, în termeni de etapă comercială, între vânzările la export și anumite vânzări pe piața internă. Cu toate acestea, ajustarea nu a fost acordată deoarece sumele avansate de societate nu erau acoperite de diferența corespunzătoare la nivelul prețurilor pe piața internă.

(130)

Marjele de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(131)

O marjă de dumping a fost calculată pentru societatea din eșantion care a cooperat și care nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață sau tratament individual, astfel cum s-a explicat anterior, în sensul calculării marjei de dumping medii pentru întreg eșantionul. Cu toate acestea, societatea respectivă nu beneficiază de un nivel individual al dreptului, în conformitate cu explicațiile de la considerentul 227, deoarece nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nici de tratament individual.

(132)

În Comunitate, produsele în cauză sunt fabricate de sute de producători. Industria este foarte fragmentată și este formată în principal din IMM-uri.

(133)

Producția comunitară înregistrată în cursul perioadei de anchetă a fost calculată pe baza consumului comunitar estimat prin metoda explicată la considerentele 158-159. Importurile în Comunitate înregistrate de Eurostat au fost deduse din cifra consumului. Diferența, corespunzătoare producției, a făcut obiectul unor ajustări considerate necesare în funcție de informațiile furnizate de asociațiile naționale de producători. Din rezultatul obținut au fost apoi scăzute cantitățile corespunzătoare producției societăților neincluse în definiția industriei comunitare prevăzută la considerentul 153. Producția comunitară totală rezultată din acest calcul este de 1 175 000 tone.

(134)

Anumiți producători-exportatori, importatori și comercianți cu amănuntul au afirmat că producția industriei comunitare reprezenta mai puțin de 25 % din producția comunitară totală, astfel încât procedura ar trebui închisă deoarece nu beneficiază de un sprijin suficient. În acest sens, respectivele părți au susținut argumentul că, după datele AMI (3) (o importantă societate de studiere a pieței), cantitatea estimată de film de polietilenă extrudat folosit pentru fabricarea produsului similar este superioară cifrei producției comunitare utilizate pentru a estima nivelul de sprijin.

(135)

AMI furnizează informații privind industria filmului de polietilenă în următoarele două rapoarte, la care fac trimitere anumite părți:

(136)

AMI a permis Comisiei, la cererea acesteia, să citeze extrase din cele două rapoarte menționate anterior. Trebuie observat faptul că în „nota editorului” inclusă în aceste rapoarte, AMI precizează că nu își asumă răspunderea juridică pentru eventualele erori sau omisiuni din informațiile publicate, indiferent că acestea au apărut accidental, din neglijență sau din orice alt motiv, și că nu își asumă responsabilitatea în ceea ce privește situația firmelor și a societăților menționate. Comisiei i s-a permis să citeze informații extrase din rapoartele respective sub rezerva menționării următoarei clauze specifice: „[AMI] nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele interpretări eronate ale informațiilor sale de către un actor industrial în contact cu [Comisia] și nici pentru interpretarea dată de Comisia Europeană datelor [AMI]”.

(137)

Se atrage atenția asupra faptului că, deși AMI oferă anumite informații privind industria filmului de polietilenă în cele două rapoarte menționate anterior, societatea nu propune estimări ale dimensiunii pieței produsului care face obiectul anchetei Comunității ca atare. Rapoartele AMI estimează după cum urmează aplicațiile finale ale filmului de polietilenă extrudat (4):

(138)

Rapoartele AMI (5) nu prezintă în detaliu metodele folosite pentru a calcula valorile producției sau ale consumului de materii prime. Conform rapoartelor, consumul de polietilenă pentru extrudarea filmului, în Europa, astfel cum este definită la considerentul 139, a fost de 7 699 000 tone în 2004. Prin valorile de producție AMI înțelege, astfel cum a arătat ancheta, cantitatea de polietilenă prelucrată de un extrudator. În ceea ce privește producția de saci și de pungi, această valoare a producției include și cantitățile de deșeuri industriale (deșeuri de la tăiat, de la demararea procesului sau alte filme extrudate de calitate inferioară) care sunt reciclate în procesul de producție. Reciclarea acestor deșeuri presupune de fapt o dublă contabilitate, deoarece anumite cantități de materie primă inițial pură sunt reintroduse în procesul de extrudare de mai multe ori.

(139)

AMI exprimă toate cifrele legate de producție în procente din aplicațiile finale ale consumului în Europa de polietilenă pentru extrudarea filmului. Raportul acoperă următoarele țări: Franța, Germania, Italia, Regatul Unit, Benelux (Belgia, Țările de Jos și Luxemburg), Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), Spania, precum și alte țări din Europa Occidentală (Austria, Irlanda, Grecia, Portugalia și Elveția) și Centrală (Polonia, Ungaria, România, Republica Cehă și Slovacia) (6). Anumite state membre nu sunt, așadar, incluse în raport, și anume Estonia, Letonia, Lituania, Malta și Cipru, în timp ce țări care nu sunt membre ale UE sunt incluse (Elveția, Norvegia și România), deși nu fac obiectul prezentei anchete.

(140)

Deoarece cifrele AMI acoperă o regiune geografică diferită de cea a Comunității, trebuie mai întâi determinat consumul de polietilenă pentru extrudare la nivelul Comunității În acest sens, doi furnizori comunitari de rășină de polietilenă au indicat că în 2004, în Comunitate, consumul acestei rășini pentru extrudarea filmului s-a situat între 6 100 000 și 6 500 000 tone. Cantitățile menționate în continuare au fost calculate, așadar, pe baza acestui interval de consum.

(141)

Părțile menționate la considerentul 134 au afirmat că, în produsul care face obiectul anchetei trebuiau incluse, fie integral, fie parțial, categoriile (vi), (viii), (ix) și (x) din lista prezentată la considerentul 137.

(142)

Pare evident că grupul „pungi de cumpărături” se încadrează în definiția produsului în cauză, pe baza caracteristicilor sale fizice; categoria respectivă reprezintă 8,3 % (între 506 300 și 539 500 tone) din utilizările finale. De asemenea, este probabil ca o parte a categoriei sacilor menajeri, care însumează 5,8 % (între 353 800 și 377 000 tone) din utilizările finale, să nu se încadreze în definiție, deoarece această categorie este probabil să includă saci cu o grosime mai mare de 100 microni, care trebuie așadar excluși din calcule.

(143)

Anumite părți au susținut că până la 65 % din produsele din categoria „film în bobină” (15,3 % (4) din utilizările finale totale) se încadrează în definiția produsului care face obiectul anchetei. În acest sens, trebuie reamintit că, în conformitate cu AMI, această categorie include utilizări precum filmele folosite în spălătorie, filmele pentru produse igienice, pentru ambalarea hârtiei igienice și pentru protejarea generală a suprafețelor. Denumirea aplicațiilor conține în mod explicit termenul „film”, astfel încât aceste aplicații nu intră în categoria sacilor și pungilor. În afară de aceasta, verificările la fața locului efectuate în cursul anchetei la șapte instalații de producție a cinci producători comunitari din două țări au arătat că filmul în bobină, extrudat extern, nu era utilizat pentru fabricarea produsului similar. Verificările la fața locului la douăzeci și unu de producători-exportatori din trei țări în cauză nu au furnizat nici ele elemente de probă în sprijinul argumentului că filmul în bobină, extrudat extern, este utilizat pentru fabricarea produsului similar. Având în vedere cele menționate anterior, argumentul că o parte importantă a categoriei „film în bobină” ar trebui luată în calcul în fabricarea de produs similar în Comunitate a fost respins.

(144)

Anumite părți au susținut că grupul de utilizări desemnat în raport ca „alte tipuri de saci și pungi”, reprezentând 11,9 % (7) din totalul utilizărilor finale, ar trebui inclus în cifrele producției comunitare. Trebuie notat că părțile respective nu au adus elemente de probă în sprijinul acestei afirmații, în ceea ce privește cantitățile. În publicația AMI Guide to the Polyethylene Industry in Europe, această categorie este denumită „alte filme” în cifrele producției pe țări și nu este definită ca fiind echivalentă la acest nivel cu sacii și pungile. Deși AMI nu precizează în mod clar ce produse include în categoria „alte tipuri de saci și pungi”, este necesar ca cel puțin toate produsele care nu se încadrează în definiție să fie excluse din estimare. În această privință, una dintre părți a susținut că respectiva categorie „alte tipuri de saci și pungi” cuprindea filmele utilizate pentru ambalarea de tip formare, umplere, etanșare a alimentelor, în cadrul căreia pungile sunt confecționate, umplute și închise ermetic într-un proces integrat. Instalațiile care asigură acest tip de ambalare sunt, în general, integral automatizate. Produsul respectiv nu este vândut ca saci și pungi, iar importurile acestui produs nu se încadrează la codurile NC 3923 21 00, 3923 29 10 și 3923 29 90. Dat fiind că estimările furnizate de părțile interesate în ceea ce privește cota produsului care face obiectul anchetei în această categorie variază între 15 % și 100 % și nu au fost sprijinite de elemente de probă, nu a fost posibil să se realizeze o estimare precisă a proporției din categoria respectivă care trebuie inclusă în produsul care face obiectul anchetei. Prin urmare, în absența informațiilor sprijinite de dovezi în materie, s-a considerat rezonabil să se ia în considerare un procent de 50 % din categoria în cauză în sensul calculelor. Producția pentru această categorie se situează, așadar, într-un interval cuprins între 363 000 și 387 000 tone.

(145)

Anumite părți au susținut că până la un milion de tone de material reciclat erau utilizate în fabricarea produsului similar. În conformitate cu AMI, aproximativ un milion de tone (5) de material recuperat sunt folosite efectiv pentru extrudarea polietilenei. Cu toate acestea, AMI nu precizează în ce categorii specifice de produs se întâlnește această utilizare. În plus, din vizitele de verificare reiese că oferta de material reciclat după consum este foarte limitată pe piață, în timp ce deșeurile industriale rezultate în cursul producției sunt efectiv reciclate. Trebuie notat în acest sens că deșeurile industriale sunt deja incluse în cifrele de producție atunci când sunt utilizate ca materie primă pură, astfel încât orice includere a cantității respective în producție ar rezulta în dublă contabilitate. Ancheta a arătat că materialul reciclat după consum servește în principal la fabricarea sacilor menajeri. Anumite părți au susținut că până la 25 % din materia primă pentru respectiva categorie de produs similar sunt materiale reciclate după consum. În conformitate cu informațiile comunicate de părțile interesate, aceasta ar reprezenta 20 % din producția de astfel de saci. Deoarece cantitatea respectivă nu a fost încă inclusă în estimarea AMI a utilizărilor acestui produs, ea trebuie adăugată la estimarea producției. Prin urmare, a fost aplicată o ajustare de 20 % în ceea ce privește cantitatea de saci menajeri, rezultând o producție suplimentară de produs în cauză situată între 88 000 și 94 000 tone.

(146)

Volumul total al producției astfel rezultat, calculat pe baza elementelor de evaluare prezentate la considerentele 135-145, se încadrează într-un interval cuprins între 1 311 000 și 1 398 000 tone de produs care face obiectul anchetei. Cu toate acestea, estimarea respectivă include în întregime sacii menajeri, dar trebuie reamintit că un anumit tip de astfel de saci, cu o grosime mai mare de 100 microni, nu se încadrează în definiția produsului. Prin urmare, intervalul menționat anterior reprezintă mai degrabă o supraestimare a producției.

(147)

Pentru a determina cifra producției comunitare, trebuie scăzută din rezultatele menționate anterior producția societăților care nu fac parte din industria comunitară, adică 119 000 tone. Producția comunitară rezultată din acest calcul corespunde așadar unui interval cuprins între 1 193 000 și 1 279 000 tone de produs care face obiectul anchetei. Estimarea producției comunitare, stabilită la 1 240 000 de tone la deschiderea procedurii, se situează în acest interval, iar pragul de 25 % privind sprijinul acordat procedurii este întrunit până la limita superioară a intervalului.

(148)

Rezultă cu claritate din analiza anterioară că informațiile invocate de anumite părți menționate la considerentul 134 nu infirmă estimarea stabilită de Comisie privind producția comunitară de produs care face obiectul anchetei, menționată la considerentul 150.

(149)

Având în vedere cele menționate anterior, argumentul de sprijin insuficient pentru procedură, susținut de părțile respective, a fost respins.

(150)

În etapa de deschidere a procedurii, producția cumulată a douăzeci și nouă de producători comunitari care au formulat plângerea se ridica la 331 500 tone, adică 26,7 % din producția comunitară totală de 1 240 000 tone estimată în acea etapă. Producția cumulată a producătorilor comunitari care s-au opus procedurii reprezenta mai puțin de jumătate din nivelul de sprijin menționat anterior.

(151)

În afară de aceasta, trebuie menționat că douăzeci și una de alte societăți, reprezentând o producție totală de 302 000 tone, au susținut plângerea la deschiderea procedurii. Prin urmare, plângerea a fost sprijinită de producători comunitari reprezentând mai mult de 50 % din producția comunitară totală de 1 240 000 tone.

(152)

Cinci dintre producătorii comunitari care au formulat plângerea nu au cooperat la anchetă, în timp ce șapte alți producători care susțineau procedura au cooperat.

(153)

Trei societăți care au cooperat au fost excluse din definiția industriei comunitare, astfel încât producția lor nu a fost luată în calcul la stabilirea producției industriei comunitare, deoarece prima dintre societățile respective importa cantități semnificative de la exportatorul său în legătură din China, iar celelalte două societăți importau din țările în cauză cantități semnificative în raport cu producția lor în Comunitate. O a patra societate, care s-a opus procedurii și nu a cooperat la anchetă în calitate de producător comunitar, a fost exclusă, de asemenea, din definiția industriei comunitare, deoarece avea un producător-exportator în legătură într-una dintre țările în cauză și importa în Comunitate cantități semnificative de produs în cauză în raport cu producția sa comunitară.

(154)

Anumite părți au afirmat că societatea British Polyethylene Industries plc. (denumită în continuare „BPI”), care s-a opus procedurii, a fost exclusă din definiția industriei comunitare, iar producția sa nu a fost luată în calcul în totalul producției comunitare, în timp ce o altă societate care a susținut procedura, Cedo Ltd., a fost inclusă, deși avea o situație similară, aceste două societăți prezentând ambele o producție în Comunitate și o producție în țările în cauză. În acest sens, trebuie observat că cele două societăți au fost tratate în același mod și au fost excluse amândouă, pe baza argumentelor expuse la considerentul 153.

(155)

Anumite părți au susținut că doi dintre producătorii comunitari din eșantion trebuie excluși din definirea industriei comunitare, deoarece importau cantități semnificative de produs în cauză din RPC și din Thailanda. Mai întâi, trebuie precizat în această privință că, deși este în practica Comisiei de a exclude din industria comunitară producătorii care importă produsul în cauză în cazul în care sunt protejați de dumping sau profită din această practică, producătorii nu sunt excluși în cazul în care se constată că au fost constrânși să recurgă temporar și în mod foarte limitat la importuri, dat fiind nivelul redus al prețurilor pe piața comunitară. În cazul de față, volumul total importat de cele două societăți în cauză în cursul perioadei de anchetă a reprezentat 1 % și, respectiv, 0,1 % din producția lor totală. Având în vedere cantitățile nesemnificative importate, cei doi producători comunitari pot fi considerați parte a definiției industriei comunitare, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. În consecință, argumentul a fost respins.

(156)

Prin urmare, se consideră că cei douăzeci și patru de producători comunitari care au formulat plângerea și cei șapte alți producători care au cooperat la anchetă constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Împreună, aceste societăți reprezintă o producție de aproximativ 358 000 tone, adică 31 % din producția comunitară măsurată în cursul anchetei.

(157)

Trebuie notat că alte nouă societăți, care însumează o producție de 57 000 tone, și-au exprimat sprijinul față de procedură, dar nu au putut coopera pe deplin la anchetă și nu au fost incluse în definiția industriei comunitare.

(158)

Consumul comunitar aparent a fost calculat pe baza informațiilor care susțineau plângerea depusă de reclamanți. Comisia s-a bazat pe informațiile comerciale privind diferite piețe, furnizate de reclamanți, precum și pe cifrele extrase din informațiile furnizate de două agenții comerciale. Informațiile obținute cu privire la piețele belgiană, franceză, italiană, luxemburgheză, olandeză și spaniolă au fost utilizate apoi pentru a extrapola consumul comunitar din celelalte state membre.

(159)

Rezultă din analiza anterioară că valoarea consumului comunitar a crescut cu 6 % pe durata perioadei examinate, de la 1 582 000 tone în 2001 la 1 674 000 tone în cursul perioadei de anchetă (denumită în continuare „PA”). Cifrele, exprimate în tone, se prezintă după cum urmează:

(160)

Comisia a examinat dacă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, era necesar să se procedeze la o evaluare cumulată a efectelor importurilor unor saci și pungi din materiale plastice originare din țările în cauză. Articolul respectiv prevede că efectele importurilor de un anumit produs, originare din două sau mai multe țări pentru care se desfășoară simultan anchete antidumping, pot face obiectul unei evaluări cumulate în cazul în care: (a) marja de dumping stabilită pentru importurile originare din fiecare țară este mai mare decât nivelul de minimis, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază și în cazul în care volumul importurilor originare din fiecare țară nu este nesemnificativ și (b) evaluarea respectivă este adecvată, ținând seama de condițiile de concurență între produsele importate, pe de o parte, și aceste produse importate și produsul comunitar similar, pe de altă parte.

(161)

Deoarece marja de dumping globală constatată pentru Malaezia era mai mică de 2 % și deci mai mică decât nivelul de minimis, importurile originare din Malaezia au fost excluse din evaluarea cumulată. Marjele de dumping stabilite pentru importurile originare din RPC și din Thailanda sunt însă superioare nivelului de minimis de 2 % stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. În plus, volumul importurilor originare din RPC și din Thailanda nu este neglijabil în măsura în care, în cursul perioadei de anchetă, cota de piață era de 14,4 % pentru importurile originare din RPC și de 4 % pentru cele din Thailanda.

(162)

În ceea ce privește condițiile de concurență, ancheta a arătat că produsele importate din RPC și din Thailanda erau similare sub aspectul tuturor caracteristicilor fizice esențiale. Pe baza acestor elemente, se poate afirma că sacii și pungile din materiale plastice importate din RPC și din Thailanda erau interschimbabile și că, în cursul perioadei de anchetă, respectivele produse au fost comercializate în Comunitate prin circuite de distribuție comparabile și în condiții comerciale similare. Tendințele observate pentru importurile originare din cele două țări sunt similare în termeni de preț și volum, niveluri ridicate de subcotare fiind observate în ambele cazuri. În plus, trebuie reamintit că produsul importat a fost considerat similar cu sacii și pungile din materiale plastice produse în Comunitate, făcând deci obiectul unor condiții identice de concurență.

(163)

Având în vedere cele menționate anterior, se consideră că toate condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt îndeplinite și că importurile originare din RPC și din Thailanda trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulate.

(164)

În conformitate cu cifrele Eurostat, volumul importurilor de produs în cauză originare din RPC și din Thailanda, care fac obiectul unui dumping, a crescut cu aproximativ 40 %, trecând de la 219 000 tone în 2001 la 307 000 tone în cursul perioadei de anchetă. Această creștere considerabilă a importurilor în perioada examinată a absorbit 96 % din creșterea consumului apărută pe piața comunitară în cursul aceleiași perioade.

(165)

Importurile de produs în cauză au fost declarate toate sub codul NC ex 3923 21 00 (saci și pungi din polimeri de etilenă). Importurile încadrate la codurile NC ex 3923 29 10 (saci și pungi din policlorură de vinil) și ex 3923 29 90 (saci și pungi din alte materiale plastice) nu au fost luate în calcul deoarece, în conformitate cu informațiile disponibile, nu a existat producție de saci și pungi în care polietilena să nu predomine, ca greutate; în consecință, în prezent, nu există importuri de produs în cauză încadrat la codurile respective.

(166)

În perioada examinată, cota din piața comunitară reprezentată de importurile originare din RPC și din Thailanda, care făceau obiectul unui dumping, a crescut cu 33 %, trecând de la 13,8 % în 2001 la 18,3 % în cursul perioadei de anchetă.

(167)

Informațiile privind prețurile, prezentate în continuare, au fost calculate pe baza datelor Eurostat privind volumele importurilor, determinate prin metoda descrisă anterior. Rezultă din aceste informații că, între 2001 și perioada de anchetă, prețurile CIF medii ale importurilor din RPC și din Thailanda au scăzut cu 14 %. Prețurile au atins nivelul cel mai scăzut în 2003 și au crescut ușor până în perioada de anchetă. Cu toate acestea, prețurile nu au atins nivelul din 2001 sau din 2002 și au rămas scăzute.

(168)

Pentru a determina nivelul subcotării prețurilor importurilor în cauză, Comisia a analizat informațiile comunicate în cursul anchetei de producătorii-exportatori și de producătorii comunitari incluși în eșantion. În cadrul analizei, s-au comparat, pe tip de produs, prețurile CIF la frontieră comunitară efectiv practicate de producători-exportatori, ajustate cu costurile ulterioare importului, cu prețurile medii ponderate corespunzătoare practicate de industria comunitară pentru vânzările către clienți independenți și ajustate la nivel franco fabrică.

(169)

Comparația a arătat că, în funcție de tipurile de produse definite în chestionar și pe o bază medie ponderată, produsele în cauză originare din RPC și din Thailanda au fost vândute în Comunitate în cursul perioadei de anchetă la prețuri inferioare celor practicate de industria comunitară, marja de subcotare fiind cuprinsă între 4,1 % și 37,9 %.

(170)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului asupra industriei comunitare exercitat de importurile făcând obiectul unui dumping a presupus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care au influențat situația acestei industrii în cursul perioadei examinate. Această analiză a fost efectuată pentru societățile din eșantion (astfel cum s-a menționat anterior). Rezultatele industriei, măsurate pe baza unor factori precum prețurile, salariile, investițiile, rentabilitatea, randamentul investițiilor, fluxurile de lichidități și capacitatea de a mobiliza capitaluri, au fost determinate plecând de la informațiile comunicate de societățile incluse în eșantion. Cu toate acestea, în cazul în care informații fiabile privind industria comunitară în ansamblul său erau disponibile pentru anumiți indicatori, acestea au fost, de asemenea, prezentate în cele ce urmează, pentru a crea o imagine completă a situației industriei comunitare. Prin urmare, factorii pertinenți de determinare a prejudiciului, precum cota de piață, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă, capacitățile de producție, stocurile și producția au fost stabiliți pentru industria comunitară în ansamblul său.

(171)

În perioada examinată, capacitățile de producție ale industriei comunitare au crescut cu 66 000 tone sau 17 %. În cursul aceleiași perioade, producția a crescut cu numai 9 %. Rata de utilizare a capacităților industriei comunitare a scăzut, așadar, cu 6 %.

(172)

Șase producători neincluși în eșantion nu au putut furniza informații coerente cu privire la stocurile lor, din cauza informațiilor insuficiente oferite de sistemele lor de gestionare a stocurilor de produs similar. Prin urmare, nu a fost posibil să se ia în calcul datele acestor societăți pentru analiza stocurilor în cursul perioadei examinate. Analiza a fost efectuată pe baza informațiilor furnizate de producătorii din eșantion și de douăzeci de producători neincluși în eșantion.

(173)

În cursul perioadei de anchetă, stocurile de produse finite reprezentau aproximativ 8 % din volumul total al producției industriei comunitare. Nivelul stocurilor finale ale industriei comunitare a crescut mai întâi cu 11 % în 2003, apoi a scăzut cu șapte puncte procentuale în 2004, înainte de a crește cu 20 % în cursul perioadei de anchetă în raport cu 2001.

(174)

Volumul vânzărilor realizate de industria comunitară a crescut cu 10 % în perioada examinată. A atins nivelul cel mai mare în 2004, apoi a scăzut ușor în cursul perioadei de anchetă. În ansamblu, creșterea proporțională a fost superioară creșterii consumului total, care a fost de 6 %.

(175)

Cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 4 % în perioada examinată. După o primă creștere de 5 % între 2001 și 2002, cota a rămas stabilă până în 2004, pentru a scădea ușor în cursul perioadei de anchetă. În paralel, consumul comunitar a crescut cu 6 % în perioada examinată. Industria comunitară a putut, așadar, să profite de creșterea de piață apărută între 2001 și perioada de anchetă.

(176)

Ocuparea forței de muncă a scăzut cu 1 % în industria comunitară în cursul perioadei examinate. În aceeași perioadă, productivitatea sa, măsurată ca producție anuală pe persoană ocupată, a crescut cu 10 %.

(177)

În perioada examinată, costul anual total al forței de muncă pe persoană ocupată a crescut cu 7 %. Salariul mediu a crescut cu 8 % între 2001 și 2004, pentru ca mai apoi să scadă cu 1 % între 2004 și perioada de anchetă.

(178)

Prețul de vânzare net mediu practicat de producătorii din industria comunitară incluși în eșantion a scăzut de la 1,50 EUR pe kilogram în 2001 la 1,47 EUR pe kilogram în cursul perioadei de anchetă. Prețurile au scăzut mai întâi cu 4 % în 2002, apoi cu 2 % în 2003. Între 2003 și 2004, prețurile au înregistrat o ușoară creștere de 0,7 % și au mai crescut cu 3,5 % în cursul perioadei de anchetă. Această stabilitate relativă a prețurilor trebuie evaluată din perspectiva evoluției prețurilor materiilor prime, care au înregistrat o creștere puternică (23 %).

(179)

În cursul perioadei examinate, rentabilitatea vânzărilor către clienți independenți în Comunitate, realizate de producătorii comunitari incluși în eșantion, a scăzut cu 82 %. Între 2001 și 2002, producătorii comunitari din eșantion au putut obține încă un nivel durabil al rentabilității. Cu toate acestea, între 2002 și perioada de anchetă, rentabilitatea s-a aflat în scădere continuă, fiind de 1,1 % în cursul perioadei de anchetă, iar mai multe societăți incluse în eșantion au înregistrat pierderi.

(180)

Investițiile anuale ale industriei comunitare destinate fabricării produsului similar au scăzut cu 30 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 16 milioane EUR la mai puțin de 12 milioane EUR.

(181)

Randamentul investițiilor producătorilor comunitari din eșantion, corespunzător rezultatului lor înainte de impozitare și exprimat ca procent din valoarea contabilă netă medie a activelor alocate producției de produs în cauză, la începutul și la sfârșitul exercițiului, a înregistrat o scădere considerabilă, provocată de scăderea rentabilității. Stabil între 2001 și 2002, randamentul investițiilor a scăzut apoi puternic, stabilindu-se la 6 % în cursul perioadei de anchetă, ceea ce reprezintă o scădere totală de 84 % între 2001 și perioada de anchetă.

(182)

Producătorii comunitari incluși în eșantion au înregistrat fluxuri nete de intrare pentru activitățile lor de exploatare în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, exprimate ca procent din cifra de afaceri, aceste intrări nete au scăzut puternic, în special în cursul perioadei de anchetă, în paralel cu scăderea rentabilității.

(183)

Dat fiind că IMM-urile reprezintă o parte importantă a industriei comunitare, capacitatea acesteia de a mobiliza capitaluri s-a deteriorat într-o oarecare măsură în cursul perioadei examinate și în special spre sfârșitul acesteia, când rentabilitatea era deosebit de scăzută.

(184)

Industria comunitară nu se afla într-o situație de refacere în urma efectelor practicilor de dumping sau de subvenționare anterioare prejudiciabile.

(185)

Impactul asupra industriei comunitare exercitate de marja de dumping reală este semnificativ, date fiind volumul și prețurile importurilor originare din RPC și din Thailanda.

(186)

Rezultă din analiza factorilor menționați anterior că importurile făcând obiectul unui dumping au crescut puternic între 2001 și perioada de anchetă, atât în ceea ce privește volumul, cât și cota de piață; volumul lor a crescut cu 40 % în perioada examinată, iar cota de piață a respectivelor importuri a atins 18,3 % în cursul perioadei de anchetă. Trebuie notat că, în cursul perioadei de anchetă, importurile respective reprezentau aproximativ 57 % din totalul de importuri de produs în cauză în Comunitate. În afară de aceasta, tot în cursul perioadei de anchetă, prețurile de vânzare ale importurilor de produs în cauză erau semnificativ mai mici decât prețurile practicate de industria comunitară (de la 4,1 % la 37,9 %). În consecință, prețurile practicate de industria comunitară au scăzut, practic, până la pragul de rentabilitate.

(187)

Examinarea a arătat că situația industriei comunitare s-a deteriorat în cursul perioadei examinate. Rentabilitatea sa a scăzut puternic, cu 5,2 puncte procentuale, atingând practic pragul de rentabilitate în cursul perioadei de anchetă. În paralel, randamentul investițiilor a scăzut cu treizeci și unu de puncte procentuale, iar fluxurile de lichidități cu 69 %. În plus, utilizarea capacităților s-a redus cu 5 %, prețurile de vânzare cu 2 %, gradul de ocupare a forței de muncă cu 1 %, investițiile au scăzut cu 30 %, în timp ce stocurile înregistrate la sfârșitul exercițiului au crescut cu 20 %, iar capacitatea industriei comunitare de a mobiliza capitaluri s-a deteriorat treptat.

(188)

Capacitățile de producție ale industriei comunitare au crescut într-o oarecare măsură în cursul perioadei examinate, dar această evoluție trebuie interpretată în contextul producției comunitare totale, care a trebuit să facă față închiderii unui număr de societăți cu o capacitate de producție mai mare de 140 000 tone. Industria comunitară și-a sporit capacitățile prin achiziția de echipamente de producție de la societățile care au fost închise.

(189)

Având în vedere cele menționate anterior, se conchide că industria comunitară se află într-o situație economică și financiară dificilă și că a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(190)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă importurile care fac obiectul unui dumping originare din Thailanda și din RPC cauzaseră industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Au fost examinați și alți factori cunoscuți decât importurile făcând obiectul unui dumping care, în același timp, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul eventual cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(191)

Între 2001 și perioada de anchetă, volumul importurilor făcând obiectul unui dumping originare din Thailanda și din RPC a crescut cu 40 %. În paralel, cota de piață a acestor importuri a crescut de la 13,8 % în 2001 la 18,3 % în cursul perioadei de anchetă. Prețurile importurilor provenite din aceste țări au scăzut puternic în cursul perioadei examinate, iar produsele au fost vândute la prețuri inferioare celor practicate de industria comunitară, marja de subcotare fiind cuprinsă între 4,1 % și 37,9 % în cursul perioadei de anchetă.

(192)

Această subcotare rezultă, în general, dintr-o politică de stabilire a prețurilor care nu ține seama de ansamblul costurilor din circuitul de comercializare.

(193)

Creșterea puternică a volumului importurilor la prețuri de dumping foarte mici și creșterea cotei de piață deținute de aceste importuri în cursul perioadei examinate au coincis cu deteriorarea situației industriei comunitare în cursul aceleiași perioade, în special la nivelul rentabilității, al prețurilor de vânzare, al stocurilor de la sfârșitul exercițiului, al investițiilor, al utilizării capacităților, al fluxurilor de lichidități, al capacității de mobilizare a capitalurilor și al randamentului investițiilor.

(194)

Prin urmare, se conchide că presiunile exercitate de importurile în cauză au jucat un rol determinant în prejudiciul suferit de industria comunitară.

(195)

În ceea ce privește volumul vânzărilor altor producători comunitari, se observă o scădere de 7,1 % a volumului și de 7,8 % a cotei de piață între 2001 și perioada de anchetă. Nu există nici un element care să indice că prețurile practicate de alți producători comunitari erau inferioare celor practicate de societățile comerciale comunitare care au cooperat și nici că situația generală a acestora era diferită. În consecință, se conchide că produsele fabricate și vândute de alți producători comunitari nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(196)

În conformitate cu cifrele Eurostat, volumul importurilor originare din țări terțe (Malaezia, Turcia, India și Indonezia, de exemplu) a crescut cu 22 % în cursul perioadei examinate, pentru a atinge aproximativ 231 000 tone în cursul perioadei de anchetă. Aceasta corespunde unei cote de piață de 13,8 %. În aceeași perioadă, prețurile importurilor respective au scăzut cu 11 % (de la 1,66 EUR/kg în 2001 la 1,48 EUR/kg în cursul perioadei de anchetă). Cu toate acestea, trebuie notat că prețul mediu al acestor importuri era mai mare decât cel al importurilor originare din RPC și din Thailanda în cursul perioadei de anchetă, și chiar ușor mai mare decât cel practicat de industria comunitară. Prin urmare, se conchide că importurile originare din țări terțe nu au contribuit în mod semnificativ la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(197)

Anumite părți au susținut că prețul polietilenei a fost întotdeauna mai mic în Asia decât în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, evoluția prețurilor polietilenei arată că prețurile materiilor prime în Asia a fluctuat la valori atât inferioare, cât și superioare prețurilor europene corespondente în cursul perioadei examinate. Rezultă din cifrele prezentate de părțile respective privind situația în RPC că diferența dintre prețurile medii ale materiilor prime între RPC și Uniune s-a micșorat de la 20,3 % la 12,3 % între 2001 și 2004, în timp ce diferența dintre prețurile medii ale produsului finit a crescut de la 0,7 % la 14,8 % în aceeași perioadă. Deoarece evoluția prețurilor materiilor prime ar fi trebuit să reducă diferența de prețuri ale produsului finit în loc să o accentueze, ancheta a arătat absența corelației logice între evoluția prețului materiilor prime și prețul produsului finit exportat în Comunitate. Din contră, situația industriei comunitare era relativ bună în 2001, atunci când diferența la nivelul prețurilor era cea mai mare, dar ea s-a degradat semnificativ în 2004 și în cursul perioadei de anchetă, când diferența dintre prețuri era mai mică. Prin urmare, trebuie să se conchidă că diferența dintre prețurile materiilor prime nu poate fi considerată factor care a contribuit în mod semnificativ la prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(198)

Anumite părți au susținut că prejudiciul cauzat industriei comunitare nu se datora importurilor la prețuri de dumping, ci creșterii prețurilor polietilenei în Comunitate în cursul perioadei examinate. În acest sens, trebuie notat că prețurile polietilenei au crescut efectiv, în medie, în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, industria comunitară nu a putut reflecta această creștere în prețurile sale de vânzare. Această rigiditate a prețurilor se explică prin creșterea simultană a importurilor originare din RPC și din Thailanda la prețuri de dumping, care subcotau semnificativ prețurile practicate de industria comunitară și care, în medie, nu acopereau nici măcar costurile de producție în RPC și în Thailanda. Având în vedere cele menționate anterior, trebuie conchis că respectivele importuri la prețuri de dumping au exercitat presiuni puternice asupra prețurilor industriei comunitare, astfel încât aceasta nu a putut să compenseze creșterea prețurilor materiilor prime prin reflectarea în prețurile sale de vânzare.

(199)

În cele din urmă, trebuie reamintit că ancheta privind legătura de cauzalitate trebuie să stabilească dacă importurile făcând obiectul unui dumping (în termeni de preț și de volum) au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare sau dacă acest prejudiciu important a fost cauzat de alți factori. În ceea ce privește prețurile, articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază precizează că trebuie să se demonstreze că nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu. Altfel spus, nu se face referire decât la diferența între prețurile importurilor făcând obiectul unui dumping și cele practicate de industria comunitară. Regulamentul nu impune, așadar, analiza factorilor care influențează nivelul prețurilor la import, precum costul forței de muncă, prețurile materiilor prime sau cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale.

(200)

Cele menționate anterior sunt confirmate, de asemenea, de textul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, care menționează factorii cunoscuți, alții decât importurile făcând obiectul unui dumping. Într-adevăr, enumerarea altor factori cunoscuți menționați la respectivul articol nu include nici un factor de influențare a nivelului prețurilor importurilor făcând obiectul unui dumping. În concluzie, în cazul în care exporturile se realizează la prețuri de dumping și chiar în cazul în care au beneficiat de o evoluție favorabilă a prețurilor materiilor prime, este dificil să se explice cum această evoluție favorabilă ar putea constitui un alt factor de prejudiciu.

(201)

În consecință, analiza factorilor care influențează nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping, fie că este vorba de diferențe între prețurile materiilor prime, fie de alte elemente, nu poate fi concludentă și nu trebuie să depășească cerințele regulamentului de bază. Având în vedere cele menționate anterior, argumentele privind prețurile materiilor prime sunt respinse.

(202)

Deteriorarea situației industriei comunitare a coincis cu creșterea puternică a importurilor originare din RPC și din Thailanda și cu subcotarea importantă a prețurilor acestor importuri.

(203)

În ceea ce privește importurile originare din alte țări terțe, se conchide că efectul acestor alți factori nu a putut contribui în mod semnificativ la prejudiciul suferit de industria comunitară, cota lor de piață fiind inferioară, în cursul perioadei de anchetă, cotei de piață deținute de importurile în cauză, iar prețul lor mediu fiind mai mare nu numai decât cel al importurilor în cauză, dar și decât prețul practicat de industria comunitară în cursul aceleiași perioade. În plus, diferența dintre prețurile materiilor prime din Comunitate și din țările în cauză nu a avut un impact semnificativ asupra deteriorării situației industriei comunitare în termeni de rentabilitate, de performanță și de scădere a cotei de piață și ar fi trebuit, de fapt, să aibă un efect pozitiv asupra situației industriei comunitare.

(204)

Nici un alt factor susceptibil să fi prejudiciat industria comunitară în cursul acestei perioade nu a fost prezentat de părțile interesate și nici nu a fost constatat în cursul anchetei.

(205)

Ținând seama de analiza anterioară, care a făcut diferența și a disociat în mod corespunzător între efectele tuturor factorilor cunoscuți care au influențat industria comunitară și efectele prejudiciabile ale importurilor efectuate la prețuri de dumping, ancheta a confirmat că acești alți factori nu sunt de natură să infirme faptul că prejudiciul constatat trebuie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(206)

Prin urmare, se conchide că importurile făcând obiectul unui dumping, originare din RPC și din Thailanda, au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(207)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă, în ciuda concluziilor privind dumpingul prejudiciabil, existau motive imperioase de a conchide că nu este în interesul Comunității să instituie măsuri în cazul de față. A fost examinat impactul instituirii sau neinstituirii de măsuri asupra tuturor părților interesate.

(208)

Instituirea de măsuri ar trebuie să permită evitarea de noi denaturări și să restabilească o concurență loială pe piață. Industria comunitară este o industrie competitivă și viabilă, astfel cum indică situația sa din 2001, când se afla într-o stare relativ bună, în ciuda concurenței puternice la nivel mondial. Instituirea de măsuri ar trebui, așadar, să permită industriei comunitare să își crească cota de piață și prețurile de vânzare, obținând astfel niveluri rezonabile de rentabilitate, necesare pentru a-și ameliora situația financiară. Industria comunitară ar putea astfel și să continue să investească în instalațiile sale de producție pentru a-și garanta supraviețuirea.

(209)

Pe de altă parte, în absența măsurilor antidumping, este probabil ca situația deja dificilă a industriei comunitare să continue să se degradeze. Industria comunitară nu ar putea realiza investițiile necesare pentru a concura eficient cu importurile care fac obiectul unui dumping, originare din țările terțe în cauză. Anumite societăți ar fi constrânse să-și înceteze producția și să concedieze angajați în viitorul apropiat. Cele 3 300 de locuri de muncă directe din industria comunitară care a cooperat ar fi amenințate. Totalul producției comunitare de saci și pungi însumează aproximativ 12 000 de locuri de muncă, în special în cadrul IMM-urilor. Încetarea producției comunitare ar echivala cu creșterea dependenței Comunității de furnizorii din țările terțe.

(210)

Prin urmare, se conchide că instituirea de măsuri antidumping ar permite industriei comunitare să se refacă în urma efectelor dumpingului prejudiciabil suferit și ar fi, așadar, în interesul acesteia.

(211)

Comisia a trimis chestionare către patru importatori/comercianți incluși în eșantion, care reprezintă 9 % din vânzările totale la import originare din țările în cauză. Doar doi dintre aceștia, reprezentând 3 % din totalul importurilor originare din țările în cauză, au răspuns la chestionare. Importatorii independenți care au cooperat au arătat că, în cazul instituirii de măsuri, prețul de vânzare al produsului în cauză ar crește, obligând consumatorii să plătească mai mult pentru respectivul produs, astfel încât efectul dreptului antidumping ar fi de fapt suportat de consumatori. Impactul negativ asupra importatorilor independenți ar fi, așadar, limitat în acest sens.

(212)

Produsul în cauză este, în mare măsură, distribuit în activitățile comerciale cu amănuntul. Anumite tipuri de produse, cum ar fi pungile pentru provizii și cele de cumpărături, sunt oferite gratuit clienților în anumite țări din Comunitate, în timp ce alte tipuri, precum pungile pentru congelare, pungile pentru scutece și sacii menajeri, sunt vândute. Trebuie notat că, în prezent, consumatorii nu sunt obligați să plătească pungile de cumpărături de unică folosință în anumite state membre, în special în Regatul Unit.

(213)

Din anchetă reiese că afirmațiile privind repercusiunile financiare ale unui drept antidumping asupra diferiților operatori, și în special asupra sectorului vânzărilor cu amănuntul, erau considerabil exagerate. În cazul anumitor comercianți cu amănuntul, un drept fixat la 10 % ar antrena un cost suplimentar de 220 milioane EUR pe an doar pentru sectorul vânzărilor cu amănuntul. Cu toate acestea, ancheta a arătat că, în cazul în care valoarea vamală totală a importurilor în cauză ar fi de aproximativ 375 milioane EUR, efectul unui drept mediu de 10 % nu ar depăși 38 de milioane EUR pe an în toată Comunitatea. În plus, reiese din cele două răspunsuri la chestionar trimise de comercianții cu amănuntul că, în medie, achizițiile de produs în cauză reprezentau mai puțin de 0,1 % din cifra lor de afaceri. Prin urmare, un drept antidumping de acest nivel ar antrena doar o creștere minimă a costurilor lor. În plus, o anumită parte a acestui cost suplimentar ar fi repartizată la diferite niveluri ale lanțului de distribuție. Prin urmare, argumentul susținut de comercianții cu amănuntul respectivi a fost respins.

(214)

Aceiași comercianți au susținut, de asemenea, că industria comunitară nu oferă anumite tipuri de produs în cauză, capacitățile de producție ale acesteia fiind insuficiente pentru a satisface totalitatea cererii comunitare. În acest sens, trebuie subliniat că, în ceea ce privește oferta de saci și pungi, instituirea de măsuri antidumping nu va determina încetarea importurilor originare din țările în cauză, ci doar va recrea condiții echitabile de concurență pe piață. Importurile de saci și pungi vor continua să asigure parțial aprovizionarea pieței comunitare. De altfel, industria comunitară dispune de suficiente capacități de producție pentru a face față oricărei creșteri a cererii. În orice caz, va exista întotdeauna posibilitatea de a importa orice tip de saci sau de pungi din materiale plastice din țări terțe care nu fac obiectul măsurilor în cauză. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(215)

O asociație de comercianți cu amănuntul care adună fonduri în scopuri caritabile a susținut că instituirea unui drept, indiferent de nivelul acestuia, ar prejudicia în mod exagerat activităților lor caritabile, dat fiind că pungile cumpărate de ei sunt distribuite gratuit clienților lor. În plus, comercianții respectivi au arătat că folosirea de saci pentru adunarea obiectelor de reciclat în scopuri caritabile ar fi, de asemenea, afectată de instituirea unui drept antidumping. În acest sens, trebuie notat că acest tip de activitate de colectare de fonduri, chiar în scopuri caritabile, se desfășoară pe o bază comercială. Prin urmare, riscurile sunt aceleași ca și în cazul oricărei alte activități comerciale și trebuie evaluate în funcție de aceleași principii. Acest drept nu ar avea un impact sensibil diferit asupra acestor comercianți cu amănuntul față de alții. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(216)

Nici o asociație de consumatori nu s-a făcut cunoscută în termenul precizat în avizul de deschidere.

(217)

Anumiți importatori au susținut că instituirea de măsuri antidumping ar determina o creștere a prețurilor pentru clientul final, prețul de vânzare fiind ajustat pentru a ține seama de drepturile impuse.

(218)

Or, astfel cum s-a precizat anterior, anumiți comercianți cu amănuntul oferă gratuit anumite tipuri de produse clienților lor. Cu excepția cazului în care respectivii comercianți modifică aceste practici bine stabilite, consumatorii nu vor resimți, în aceste cazuri specifice, efectul măsurilor antidumping.

(219)

Un drept mediu de 10 % ar însemna o creștere medie a prețurilor de 0,086 cenți per pungă importată și o creștere de 0,016 cenți a prețului fiecărei pungi vândute în Comunitate (presupunând o greutate de 7 g per pungă). O astfel de creștere este neglijabilă, chiar dacă este suportată de consumatori. De fapt, efectul dreptului suportat de consumatori ar fi chiar mai mic, dat fiind că acest cost va fi repartizat la diferite niveluri ale lanțului de distribuție.

(220)

În ceea ce privește impactul eventualelor măsuri asupra concurenței în Comunitate, producătorii-exportatori în cauză vor fi în măsură să continue să vândă anumite tipuri de saci și pungi din materiale plastice, dată fiind poziția lor puternică pe piață. În cazul în care adăugăm și numărul mare de producători din Comunitate și importurile originare din alte țări terțe, utilizatorii și comercianții cu amănuntul ar trebui să aibă în continuare la dispoziție o gamă largă de furnizori diferiți care vând produsul similar la prețuri rezonabile.

(221)

Astfel, ar exista un mare număr de societăți capabile să satisfacă cererea de pe piață. Având în vedere cele menționate anterior, se conchide că, probabil, concurența va rămâne puternică după instituirea măsurilor antidumping.

(222)

Instituirea de măsuri privind importurile unor saci și pungi din materiale plastice originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda ar fi în mod clar în interesul Comunității. Ar permite dezvoltarea și refacerea în urma prejudiciului cauzat de importurile la prețuri de dumping. În schimb, în absența măsurilor, este probabil ca producția comunitară să continue să scadă și ca mai mulți operatori să își înceteze activitatea. În afară de aceasta, importatorii și comercianții cu amănuntul nu vor fi afectați în mod semnificativ de această măsură, deoarece cumpărarea de saci și pungi va fi întotdeauna posibilă pe piață la prețuri echitabile, în special pentru produsele importate din alte țări terțe.

(223)

Având în vedere cele menționate anterior, se conchide că nu există nici un motiv imperios pentru a nu institui drepturi antidumping la importurile unor saci și pungi din materiale plastice originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda.

(224)

Având în vedere concluziile privind dumpingul, prejudiciul rezultat și interesul Comunității și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda, pentru a evita ca industria comunitară să suporte un prejudiciu suplimentar cauzat de importurile la prețuri de dumping.

(225)

Nivelul măsurilor trebuie să fie suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile respective, fără a depăși însă marja de dumping constatată. Pentru a calcula valoarea dreptului necesar pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că măsurile ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile de producție și să obțină un profit global, înainte de impozitare, pe care o industrie de acest tip l-ar putea obține în acest sector în condiții normale de concurență, adică în absența unor importuri la prețuri de dumping, din vânzările de produs similar în Comunitate. Marja de profit înainte de impozitare utilizată în sensul calculului era de 6 % din cifra de afaceri pentru vânzările de produs similar, ceea ce reprezintă un nivel sănătos de rentabilitate al industriei în condiții normale de concurență, nivel atins, de altfel, înainte de creșterea bruscă a importurilor făcând obiectul unui dumping.

(226)

Nivelurile individuale ale dreptului antidumping precizate de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Acestea reflectă, așadar, situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul prezentei anchete. Aceste niveluri se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză, fabricate de societățile și deci, de entitățile juridice precizate în mod specific.

(227)

În ceea ce privește un producător-exportator chinez care nu a obținut nici statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nici tratament individual, este necesar să nu i se atribuie un nivel individual al dreptului, deși a fost calculată o marjă de dumping, astfel cum se explică la considerentul 131. Importurile de produs fabricat de societatea respectivă, un producător-exportator care a cooperat, ar trebui să facă, așadar, obiectul unui nivel al dreptului stabilit pentru exportatorii care au cooperat, neincluși în eșantion, astfel cum se descrie la considerentul 228.

(228)

Nivelul dreptului pentru exportatorii care au cooperat, dar neincluși în eșantion, corespunde, pentru fiecare țară, mediei ponderate a marjelor de dumping constatate pentru societățile din eșantion, astfel cum se explică la considerentul 54. Produsele importate fabricate de o societate a cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod specific în partea dispozitivă sau în anexele la prezentul regulament, inclusiv entitățile în legătură cu societățile menționate, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor face obiectul unui nivel al dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(229)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei și să cuprindă toate informațiile relevante, privind în special orice modificare a activităților societății, în legătură cu producția, vânzările interne și exportul, care rezultă în urma acestei modificări de denumire sau în urma creării acestor noi entități de producție sau de vânzare. Regulamentul va fi modificat, la nevoie, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului. În aplicarea articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, nu a fost posibilă deschiderea, în cadrul prezentei proceduri, a unei reexaminări privind noii exportatori pentru a determina marjele individuale de dumping, deoarece a fost utilizată eșantionarea pentru producătorii-exportatori din RPC, din Malaezia și din Thailanda. Cu toate acestea, pentru a asigura egalitatea de tratament între eventualii noi producători-exportatori și societățile care au cooperat, dar nu au fost incluse în eșantion, s-a considerat că este necesar să se impună dreptul aplicabil acestora din urmă oricărui producător-exportator nou în măsură să demonstreze că îndeplinește criteriile pentru a beneficia de o reexaminare în sensul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(230)

Orice cerere de adăugare a unui nou producător-exportator din RPC sau din Thailanda la listele din anexele I și II la prezentul regulament trebuie să fie adresată de îndată Comisiei și să cuprindă toate informațiile relevante, în special elementele de probă care dovedesc că societatea respectivă îndeplinește cele trei criterii menționate la articolul 2 din prezentul regulament. Regulamentul va fi modificat, la nevoie, printr-o actualizare a listei societăților din anexele I și II, care beneficiază de nivelul mediu aplicabil eșantionului.

(231)

Având în vedere cele menționate anterior, nivelul dreptului antidumping trebuie stabilit după cum urmează:

—

că nu a exportat în Comunitate produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) în cursul perioadei de anchetă (cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005);

—

că nu este în legătură cu un exportator și nici cu un producător din RPC sau din Thailanda care face obiectul măsurilor antidumping instituite de prezentul regulament;

—

că a exportat produsul în cauză în Comunitate după perioada de anchetă pe care se bazează măsurile sau că a încheiat o obligație contractuală și irevocabilă de export al unei cantități importante de produs în Comunitate,