11/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

183

L 189/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 29 ianuarie 2005, prin Regulamentul (CE) nr. 145/2005 din 28 ianuarie 2005 de instituire a unui drept antidumping provizoriu asupra importurilor de carbonat de bariu originar din Republica Populară Chineză (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit drepturi antidumping provizorii asupra importurilor în Comunitate de carbonat de bariu originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea măsurilor antidumping provizorii, mai multe părți interesate au prezentat observații scrise expunându-și punctele de vedere asupra concluziilor provizorii. Nici o parte nu a solicitat să fie ascultată.

(3)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile definitive. Au fost efectuate vizite de verificare la următoarele societăți:

(4)

Toate părțile au fost informate asupra faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora se intenționa recomandarea instituirii unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de carbonat de bariu originar din RPC și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu. De asemenea, acestora le-a fost acordat un termen în care își puteau formula observațiile, ca urmare a comunicării acestor fapte și considerente esențiale.

(5)

Comentariile părților interesate, prezentate oral sau în scris, au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(6)

Întrucât nu a fost formulat nici un comentariu nou în ceea ce privește „produsul în cauză” și „produsul similar”, se confirmă concluziile menționate la considerentele 11 și 12 din regulamentul provizoriu.

(7)

În lipsa oricărui comentariu, se confirmă conținutul considerentelor 13-23 din regulamentul provizoriu privind statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(8)

În lipsa oricărui comentariu, se confirmă conținutul considerentelor 24-29 din regulamentul provizoriu privind tratamentul individual.

(9)

Au fost utilizate costuri de finanțare inexacte pentru a calcula marja provizorie de dumping a unui producător-exportator, mai exact pentru a stabili dacă vânzările pe piața internă au fost realizate în cursul unor operațiuni comerciale normale și pentru a calcula valoarea normală pentru anumite tipuri de produs în cauză. Prin urmare, au fost aduse corecțiile necesare calculului marjei de dumping definitive.

(10)

În etapa provizorie, valoarea de vânzare a deșeurilor a fost dedusă din costul de producție al celuilalt producător-exportator. Cu toate acestea, după reexaminarea informațiilor disponibile, nu a rezultat dacă această valoare putea fi dedusă. Într-adevăr, s-a considerat că „deșeurile” aveau în realitate o valoare comercială proprie semnificativă. În plus, lipsa inventarelor nu a permis cuantificarea cu precizie a valorii respective. În cele din urmă, chiar dacă s-ar fi decis ca această valoare să fie dedusă, societatea atribuia întreaga valoare produsului în cauză, cu toate că aceasta se raporta și altor produse. Prin urmare, deducerea a fost anulată în etapa definitivă. Valoarea produsului secundar a fost ajustată pentru același producător-exportator.

(11)

Producătorul-exportator în cauză a contestat abordarea aleasă, afirmând că eliminarea deșeurilor sub formă de zgură și oxid de calciu a fost asigurată în comun cu o uzină din apropiere, ceea ce reducea costul total. Trebuie observat faptul că, în răspunsul la chestionar, acest producător a evidențiat, de asemenea, faptul că aceste vânzări ar trebui considerate ca vânzări ale unui „produs secundar”. Se reamintește, în acest sens, că în cursul anchetei nu a putut fi stabilită cantitatea vândută de produs în cauză. În plus, ancheta a arătat că produsul secundar H2S era singurul produs vândut uzinei vecine. Prin urmare, s-a considerat că producătorul-exportator a furnizat informații contradictorii care nu puteau fi clarificate după comunicarea concluziilor definitive. În al doilea rând, același producător-exportator a susținut că valoarea produsului secundar H2S dedusă din costul de producție ar fi putut să fie mai mare. Cu toate acestea, mijloacele de probă colectate în cursul anchetei au arătat că această cerere era exagerată și trebuia, prin urmare, respinsă.

(12)

Exceptând ajustările prevăzute la considerentele 9 și 10 din prezentul regulament, în lipsa oricărui alt comentariu, se confirmă conținutul considerentelor 43-59 din regulamentul provizoriu cu privire la valoarea normală.

(13)

O organizație de utilizatori s-a opus alegerii Statelor Unite ale Americii (SUA) ca țară analogă, în conformitate cu considerentul 12 din regulamentul provizoriu. Aceasta nu și-a susținut obiecția și nici nu a prezentat elemente de probă în sprijinul afirmației, invocând de o manieră generală o pretinsă lipsă a concurenței datorată măsurilor antidumping în vigoare pe piața din Statele Unite. Cu toate acestea, s-a observat că nivelul concurenței pe piața internă din Statele Unite a fost examinat în etapa provizorie și că, astfel cum se arată la considerentul 37 din regulamentul provizoriu, exista un nivel echitabil de concurență în Statele Unite.

(14)

Un importator independent a contestat, de asemenea, alegerea SUA, susținând că producătorul american ale cărui date au fost utilizate pentru determinarea valorii normale era în legătură cu un producător comunitar. Trebuie precizat că, pe parcursul perioadei de anchetă, producătorii nu erau în legătură și că acest importator nu a prezentat nici o informație sau element de probă care să ateste că legăturile create ulterior ar fi influențat costurile și prețurile interne americane în această perioadă. Argumentul importatorului independent a fost, prin urmare, respins.

(15)

Luând în considerare cele menționate anterior, alegerea SUA ca țară analogă este confirmată.

(16)

În lipsa altor comentarii, se confirmă conținutul considerentului 60 din regulamentul provizoriu cu privire la stabilirea prețului de export.

(17)

Producătorii-exportatori au afirmat că, la calcularea marjei provizorii de dumping, cheltuielile de transport maritim și de asigurare au fost deduse eronat din prețurile practicate pentru vânzările la export efectuate pe bază franco la bord (FOB) sau cost și navlu (CFR) care nu cuprindeau aceste costuri. Prețurile acestor vânzări la export au fost, deci, ajustate în consecință.

(18)

De asemenea, s-a constatat că unul dintre producătorii-exportatori a omis să raporteze comisioanele plătite comercianților pentru vânzările produsului în cauză la export către Comunitate. Prețurile de export au fost, deci, ajustate în consecință.

(19)

Cu excepția ajustărilor prevăzute la considerentele 9, 10 și 18 din prezentul regulament și în lipsa oricăror alte comentarii privind comparația între valoarea normală și prețurile de export, se confirmă conținutul considerentelor 61-66 din regulamentul provizoriu.

(20)

Având în vedere corecțiile menționate, marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(21)

Deoarece nu a fost formulat nici un comentariu asupra acestor aspecte, se confirmă conținutul considerentelor 72-74 din regulamentul provizoriu.

(22)

După luarea la cunoștință a concluziilor provizorii, un producător-exportator care a cooperat a reafirmat că prețurile mai ridicate practicate de industria comunitară se explicau prin reactivitatea mai mare a produselor sale. Cererea sa de ajustare a prețurilor industriei comunitare în temeiul unor diferențe de reactivitate fusese respinsă, astfel cum se arată la considerentul 80 din regulamentul provizoriu.

(23)

Chiar dacă cererea nu a fost suficient susținută de noi informații, problema a fost reexaminată, producătorul-exportator susținând că examinarea diferențelor de reactivitate, o caracteristică proprie tuturor categoriilor de carbonat de bariu, nu ar fi trebuit să se limiteze la categoriile cu reactivitatea cea mai ridicată vândute de industria comunitară, astfel cum s-a procedat în etapa provizorie.

(24)

Deoarece reactivitatea nu constituie o caracteristică a carbonatului de bariu ce este prevăzută ca atare pe fișele tehnice ale producătorilor, dar poate fi determinată în funcție de dimensiunea particulelor și densitatea produsului, diversele sectoare utilizatoare obișnuiesc să recurgă la teste de control la livrare pentru a verifica proprietățile produsului. Faptul că utilizatorii finali din sectorul cărămizilor și țiglelor, pentru care reactivitatea este un factor esențial, măresc cantitățile de carbonat de bariu necesare procesului de producție atunci când produsul este importat din RPC, spre deosebire de cantitățile pe care le utilizează atunci când produsul este fabricat în Comunitate, arată că îl consideră pe acesta din urmă mai reactiv. Mai mult, dintr-o analiză mai aprofundată a produselor vândute pe piața comunitară reiese că, pe lângă categoriile cele mai reactive, care, astfel cum se arată la considerentul 80 din regulamentul provizoriu, reprezintă mai puțin de 5 % din vânzările sale în Comunitate, industria comunitară vinde, de asemenea, alte categorii cu o reactivitate foarte ridicată, reprezentând aproximativ 20 % din totalul vânzărilor sale pe piață. Restul vânzărilor industriei comunitare privește categorii mai puțin reactive. Prin urmare, s-a concluzionat că, în aceste circumstanțe și contrar conținutului considerentului 80 din regulamentul provizoriu, se justifică o ajustare în funcție de diferențele de reactivitate.

(25)

În scopul analizării subcotării prețurilor, prețul de vânzare practicat de industria comunitară pentru categoriile foarte reactive a fost redus cu 14 %. Această ajustare s-a bazat pe diferența de preț dintre categoriile cu reactivitate ridicată sau scăzută vândute de industria comunitară. Din comparație a reieșit faptul că, pe parcursul perioadei de anchetă, produsul în cauză originar din RPC a fost vândut în Comunitate la prețuri care au generat o subcotare de 20-26 % din prețurile industriei comunitare.

(26)

Cu excepția ajustărilor prevăzute la considerentul 25 din prezentul regulament și în lipsa oricăror alte comentarii privind importurile din țara în cauză, se confirmă conținutul considerentelor 75-81 din regulamentul provizoriu.

(27)

Un exportator care a cooperat a afirmat că indicatorii economici analizați la considerentele 84-94 din regulamentul provizoriu nu au evidențiat nici un prejudiciu important. Cu toate acestea, el nu a prezentat nici o informație sau mijloc de probă în mod esențial noi care să justifice o reexaminare a acestor indicatori și, prin urmare, o modificare a concluziilor stabilite în etapa provizorie.

(28)

Această afirmație a fost reiterată după comunicarea concluziilor definitive în ceea ce privește evoluția producției, a ratei de utilizare a capacităților, a cotei de piață, a stocurilor și a ocupării forței de muncă. Astfel cum s-a explicat deja la considerentele 84-88 din regulamentul provizoriu, acești indicatori arătau clar o evoluție negativă care a contribuit la deteriorarea situației industriei comunitare. Afirmația a fost, deci, respinsă.

(29)

Prin urmare, se confirmă conținutul considerentelor 82-97 din regulamentul provizoriu privind situația industriei comunitare și prejudiciul.

(30)

În lipsa altor informații sau argumente în mod esențial noi, se confirmă conținutul considerentului 100 din regulamentul provizoriu.

(31)

Un exportator care a cooperat a reafirmat că prejudiciul ar fi putut fi cauzat, de asemenea, de importurile din alte țări terțe, în special India și Brazilia, care au crescut semnificativ înainte de perioada de anchetă. Având în vedere cantitățile neglijabile importate din această țară, India nu poate fi considerată ca sursă de aprovizionare importantă în cursul perioadei analizate 2000-2003. De fapt, cota de piață deținută de importurile din India era de sub 1 % pe parcursul perioadei de anchetă și practic inexistentă înainte. În ceea ce le privește, importurile din Brazilia au fost scăzute în toată perioada examinată, comparativ cu importurile de produse din China și cu totalul importurilor. Astfel cum s-a stabilit la considerentul 103 din regulamentul provizoriu, s-a concluzionat că aceste importuri nu au anulat legătura de cauzalitate.

(32)

Un exportator și mai mulți importatori și utilizatori au afirmat că industria comunitară ocupa o poziție dominantă pe piața comunitară a carbonatului de bariu, ceea ce i-a permis să-și majoreze prețurile în Comunitate. Exportatorul a insistat asupra faptului că grupul căruia îi aparținea singurul producător comunitar a făcut deja obiectul unor anchete pentru abuz de poziție dominantă în trecut.

(33)

În primul rând, trebuie observat că, în perioada 2000-2003, cota de piață a industriei comunitare depășea, în medie, cu aproximativ 10 puncte procentuale cota de piață a producătorilor-exportatori din China, în timp ce, pe parcursul perioadei de anchetă, aceste cote erau comparabile. Având în vedere scăderea cotei sale de piață, egală cu cea a importurilor din RPC pe parcursul perioadei de anchetă, nu se poate concluziona că industria comunitară a ocupat o poziție dominantă pe parcursul perioadei examinate. În orice caz, nici o parte interesată nu a prezentat elemente de probă în sprijinul unui posibil abuz de poziție dominantă al industriei comunitare. Simplul fapt că o societate este singurul producător pe o piață dată nu înseamnă că ea a abuzat de poziția sa pe acea piață prin majorarea artificială a prețurilor sale. În plus, în cazul în care industria comunitară ar fi ocupat efectiv o poziție dominantă și, mai mult, dacă ar fi abuzat de aceasta, ar fi dificil de înțeles de ce prețurile sale au putut să scadă cu 7 %, astfel cum este menționat la considerentul 86 din regulamentul provizoriu, în timp ce exportatorii din China și-au majorat cota de piață atât de mult. Mai mult, nu se poate trage concluzia existenței unui abuz de poziție dominantă din partea producătorului comunitar doar pe baza unei anchete care nu vizează produsul similar sau a unor anchete anterioare asupra anumitor societăți din același grup. Afirmația a fost, prin urmare, respinsă.

(34)

În ceea ce privește informațiile prevăzute la considerentele 110 și 111 din regulamentul provizoriu, mai mulți utilizatori și importatori au afirmat că instituirea unor măsuri definitive ar penaliza producătorii de cărămizi și țigle care preferă să utilizeze, mai degrabă, soluția apoasă obținută plecând de la carbonatul de bariu importat din RPC, decât produsul sub formă de pulbere furnizat de industria comunitară. Aceste părți susțineau că industria comunitară nu producea carbonat de bariu în soluție apoasă și refuza să livreze carbonat de bariu sub formă de pulbere importatorilor care îl produceau. Contrar acestor afirmații, s-a confirmat că industria comunitară furnizează carbonat de bariu cel puțin unui importator care îl utilizează pentru fabricarea soluției apoase. Există deci, într-adevăr, o posibilitate de aprovizionare cu soluție apoasă obținută plecând de la carbonatul de bariu produs de industria comunitară. În plus, astfel cum este menționat la considerentul 43 din prezentul regulament, instituirea măsurilor antidumping nu are, sub nici o formă, ca obiectiv închiderea pieței comunitare pentru produsele originare din RPC, ci, mai degrabă, restabilirea unei concurențe echitabile și menținerea altor surse de aprovizionare în Comunitate.

(35)

Luând în considerare cele menționate anterior și faptul că utilizatorii și importatorii nu au prezentat nici un mijloc de probă în sprijinul preferinței lor pentru soluția apoasă sau pentru carbonatul de bariu importat din RPC față de produsul competitiv propus de industria comunitară, afirmația este respinsă.

(36)

Luând în considerare considerentele de mai sus și alte elemente expuse la considerentele 98-111 din regulamentul provizoriu, se concluzionează că importurile din RPC au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(37)

Două asociații ce reprezintă utilizatori finali, precum și anumiți importatori și utilizatori finali au reiterat principala lor îngrijorare, adică faptul că instituirea de măsuri va reduce concurența globală pe piața comunitară a acestui produs particular și va genera, prin urmare, o majorare inevitabilă a prețurilor, reducându-le competitivitatea. Aceste părți nu au comunicat nici un element de probă nou în sprijinul afirmației lor.

(38)

În plus, 20 de utilizatori care nu s-au făcut cunoscuți Comisiei înainte de instituirea măsurilor provizorii au semnat o petiție împotriva instituirii unor drepturi antidumping definitive. Aceste părți au avut posibilitatea să-și susțină punctul de vedere, dar nu au făcut-o. Cu toate acestea, argumentele lor au fost în continuare examinate, verificând informațiile comunicate înainte de instituirea măsurilor provizorii de către un importator și doi utilizatori care au cooperat.

(39)

Verificările suplimentare efectuate la o societate din sectorul ceramicii (frite) și la o societate din sectorul cărămizilor și țiglelor (cele două societăți reprezentând, împreună, peste 20 % din importurile de carbonat de bariu originar din RPC indicate de utilizatorii care au cooperat) au confirmat că, astfel cum este menționat la considerentul 127 din regulamentul provizoriu, carbonatul de bariu reprezintă, în medie, mai puțin de 8 % din costul total de producție al utilizatorilor.

(40)

În conformitate cu concluziile prevăzute la considerentul 128 din regulamentul provizoriu, s-a stabilit, prin urmare, că, având în vedere nivelul măsurilor și ținând seama de posibilitatea de a se aproviziona de la exportatori care nu sunt supuși drepturilor, orice eventuală majorare a prețului produsului similar nu ar avea decât un efect minim asupra utilizatorilor.

(41)

În urma comunicării concluziilor definitive, două asociații de utilizatori și un producător-exportator au afirmat că posibilul impact al măsurilor definitive asupra utilizatorilor ar putea fi mai pronunțat decât este menționat la considerentele 39 și 40 din prezentul regulament. În acest sens, trebuie notat că respectivele concluzii se bazează pe informațiile verificate, comunicate de utilizatorii care au cooperat. Afirmațiile menționate se bazează pe informații privind societăți care nu au cooperat la anchetă și care nu au putut fi verificate. Ele au fost, prin urmare, respinse.

(42)

Producătorul-exportator menționat anterior a susținut că aceste concluzii nu luau în considerare decât un număr restrâns de utilizatori nereprezentativi pentru întreaga piață. În acest sens, trebuie precizat că utilizatorii care au făcut obiectul unei verificări atât în etapa provizorie, cât și în etapa definitivă, reprezintă peste 90 % din importurile de carbonat de bariu originar din RPC realizate pe parcursul perioadei de anchetă de către utilizatorii care au cooperat. Concluziile sunt, prin urmare, considerate valabile, iar argumentul este respins.

(43)

Pe de altă parte, trebuie reamintit că măsurile antidumping nu au, sub nici o formă, ca obiectiv închiderea pieței comunitare pentru produsele originare din RPC, ci, mai degrabă, restabilirea condițiilor echitabile denaturate prin practicile comerciale neloiale. Astfel, măsurile ar putea permite singurului producător comunitar să-și continue activitățile și ar favoriza concurența globală pe piața comunitară.

(44)

În lipsa altor informații sau argumente în mod esențial noi, se confirmă conținutul considerentelor 114-132 din regulamentul provizoriu.

(45)

După luarea la cunoștință a concluziilor provizorii, un producător-exportator a susținut că marja de profit de 7,2 %, considerată ca profitul pe care industria comunitară l-ar putea obține în lipsa dumpingului prejudiciabil din partea RPC, nu era realistă, deoarece pretinsa poziție dominantă a singurului producător comunitar i-a permis acestuia să atingă o rentabilitate artificial ridicată în trecut.

(46)

Astfel cum este menționat la considerentul 33 din prezentul regulament, faptul că, într-o anumită perioadă, în Comunitate nu există decât un singur producător nu înseamnă că acesta din urmă se bucură de o poziție dominantă pe piață și abuzează de aceasta, de exemplu, profitând pentru a obține marje de profit anormal de ridicate. Astfel cum s-a explicat la considerentul 135 din regulamentul provizoriu, marja de profit de 7,2 % a fost stabilită pe baza marjei de profit medii ponderate înregistrate pentru produsul similar în perioada 1996-1998. S-a ținut seama de profiturile realizate de industria comunitară atunci când aceasta nu era afectată de dumpingul prejudiciabil, adică înainte de perioada analizată pentru evaluarea prejudiciului. Deoarece exportatorul în cauză nu a prezentat nici un element de probă care să ateste că marja de profit menționată era anormal de ridicată, argumentul este respins și se confirmă conținutul considerentului 135 din regulamentul provizoriu privind calculul marjei de prejudiciu.

(47)

Luând în considerare concluziile stabilite cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Comunității și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie instituite drepturi antidumping definitive asupra importurilor din RPC, la nivelul marjei celei mai scăzute (dumping sau prejudiciu) în conformitate cu regula dreptului celui mai mic. În speță, drepturile individuale, precum și dreptul la nivel național trebuie stabilite, prin urmare, la nivelul marjelor de dumping stabilite.

Având în vedere cele menționate, drepturile definitive se stabilesc după cum urmează:

(48)

Forma măsurilor nefăcând obiectul nici unui comentariu, se confirmă că dreptul instituit se prezintă sub forma unei sume specifice per tonă, astfel cum este menționat la considerentul 138 din regulamentul provizoriu.

(49)

După comunicarea concluziilor definitive, doi producători-exportatori și-au manifestat interesul pentru prezentarea unui angajament de preț. Cu toate acestea, unul dintre ei nu beneficia nici de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, nici de tratament individual, iar Comisia nu obișnuiește să accepte angajamente în astfel de cazuri, de vreme ce nu poate fi determinată nici o marjă de dumping individuală. Oferta nu a putut fi, deci, luată în considerare. Al doilea producător-exportator, care beneficia de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, și-a retras ulterior oferta.

(50)

Având în vedere mărimea marjelor de dumping constatate pentru producătorii-exportatori din China și importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă definitiv sumele depuse în temeiul regulamentului provizoriu până la concurența drepturilor definitive. Drepturile definitive fiind mai mici decât drepturile provizorii, sumele depuse provizoriu mai mari decât nivelul dreptului definitiv antidumping vor fi eliberate.

(51)

Nivelurile individuale ale dreptului menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Ele reflectă, deci, situația constatată pentru societățile în cauză pe parcursul prezentei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel în mod exclusiv importurilor produsului originar din țara în cauză fabricat de societățile, deci și de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod specific la articolul 1 din prezentul regulament, inclusiv de entitățile în legătură cu societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(52)

Orice solicitare de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau de creare de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată imediat Comisiei și trebuie să conțină toate informațiile utile privind, în special, eventualele modificări ale activităților societății legate de producție, de vânzările pe piața internă și la export care rezultă din această schimbare de denumire sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. Regulamentul va fi modificat, dacă este cazul, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(53)

„Produsul în cauză” este fungibil și nu este vândut cu marcă de fabricație. Pe de altă parte, diferența dintre nivelurile individuale ale dreptului este importantă și există mai mulți producători-exportatori. Toate aceste elemente pot avea ca efect favorizarea tentativelor de reorientare a fluxurilor de export prin intermediul exportatorilor tradiționali care beneficiază de cele mai scăzute drepturi.

(54)

În consecință, dacă exporturile unei societăți care beneficiază de drepturi individuale mai scăzute cresc cu peste 30 %, măsurile individuale în cauză vor putea fi considerate insuficiente pentru a contrabalansa dumpingul prejudiciabil constatat. În acest caz și atât timp cât condițiile impuse în acest sens sunt îndeplinite, va putea fi deschisă o reexaminare intermediară pentru a corecta în mod corespunzător forma sau nivelul măsurilor,

(a)

sumele depuse peste cuantumul drepturilor antidumping definitive se eliberează;

(b)

în cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, doar sumele depuse în temeiul dreptului provizoriu sunt percepute definitiv.