11/Volumul 40

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

136

L 144/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 9 septembrie 2004, printr-un aviz (denumit în continuare „avizul de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping cu privire la importurile în Comunitate de politetrafluoroetilenă (denumită în continuare „PTFE”) granulată originară din Rusia și Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Procedura antidumping a fost deschisă în urma unei reclamații depuse la 26 iulie 2004 de Consiliul European al Industriei Chimice (denumit în continuare „CEFIC” sau „reclamantul”) în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, respectiv peste 80 %, din producția comunitară totală de PTFE. Reclamația conținea elemente de probă a existenței unui dumping pentru produsul respectiv și a prejudiciului important rezultat. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat oficial producătorii-exportatori ruși și chinezi, importatorii comercianți și asociațiile lor, furnizorii și utilizatorii despre care se știe că sunt interesați, reprezentanții țărilor exportatoare în cauză, reclamantul și toți producătorii comunitari cunoscuți, despre deschiderea procedurii. Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita audieri în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Ținând cont de numărul mare de producători-exportatori chinezi enumerați în reclamație, în avizul de deschidere s-a preconizat să se recurgă la eșantionare pentru determinarea dumpingului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(5)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, după caz, să selecteze eșantioanele, toți producătorii-exportatori chinezi au fost invitați să se prezinte și să furnizeze, astfel cum este indicat în avizul de deschidere, informații esențiale privind activitățile lor în legătură cu PTFE în cursul perioadei de anchetă (1 iulie 2003-30 iunie 2004).

(6)

După examinarea informațiilor prezentate de producătorii-exportatori și ținând cont de numărul mic de răspunsuri primite la chestionarul de eșantionare, s-a decis ca nu este necesară constituirea unui eșantion pentru exportatorii chinezi.

(7)

Pentru a permite producătorilor-exportatori chinezi să prezinte o cerere pentru statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață sau pentru tratamentul individual, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi despre care se știe că sunt interesați. Trei dintre aceștia au prezentat cereri pentru statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață sau pentru tratamentul individual, în eventualitatea în care ancheta stabilește că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acestui statut.

(8)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților despre care se știe că sunt interesate, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere. Comisia a primit răspunsuri de la trei producători-exportatori chinezi, doi producători-exportatori ruși, trei producători comunitari și de la un importator independent.

(9)

Comisia a căutat și verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea preliminară a dumpingului, a prejudiciului cauzat și a interesului Comunității. Ea a efectuat verificări la fața locului la următoarele societăți:

(10)

Ținând cont de necesitatea de a stabiliri o valoare normală pentru producătorii-exportatori chinezi cărora nu li s-ar putea acorda statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, s-a efectuat o vizită de verificare pentru a stabili valoarea normală pe baza datelor cu privire la o țară analoagă, respectiv Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „Statele Unite”), în localurile următoarelor societăți:

(11)

Ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2003 și 30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(12)

Fluoropolimerii sunt materiale plastice de înaltă performanță, dintre care politetrafluoroetilena (PTFE) este cea mai cunoscută și cea mai utilizată.

(13)

PTFE granulată este un produs chimic (un fluoropolimer) caracterizat printr-un nivel înalt de rezistență (după cum o demonstrează punctul de fuziune ridicat, stabilitatea termică ridicată, insolubilitatea, inflamabilitatea nulă și constanta dielectrică scăzută). Este utilizat ca un component în numeroase sectoare industriale, de exemplu în industriile chimică, mecanică, electrică (ca protecție internă a cablurilor) și a construcțiilor de mașini, în construcții (ca agent de izolare), la fabricarea ustensilelor de gătit (tigăi), în industria textilă sau în industria biomedicală (instrumente chirurgicale). Marca cea mai cunoscută sub care este comercializat produsul este „Teflon”.

(14)

Produsul în cauză este politetrafluoroetilena (PTFE) granulată cu un conținut de maximum 3 % din altă unitate monomeră decât tetrafluoroetilena, fără sarcini, sub formă de pulbere sau granule, cu excepția formelor micronizate, și polimerul său brut („reactor bead”) în formă uscată sau umedă. Cu toate că există diferite tipuri ale produsului în funcție de formă, de dimensiunea medie a particulelor, de tratamentul termic sau de conținutul de comonomer, toate constituie un singur produs, în sensul prezentei proceduri, întrucât prezintă aceleași caracteristici fizice și sunt destinate în principal acelorași utilizări. Produsul în cauză este clasificat în prezent la codul NC ex 3904 61 00.

(15)

S-a constatat că produsul în cauză, PTFE produsă de industria comunitară și vândută în Comunitate, PTFE produsă și vândută pe piața internă a celor două țări exportatoare și PTFE produsă și vândută pe piața internă a țării analoage prezintă aceleași caracteristici esențiale fizice și tehnice și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare, aceste produse sunt considerate provizoriu produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(16)

Cei doi importatori au susținut că, pentru anumite aplicații, produsul importat din Rusia și din RPC nu intră în concurență cu PTFE produsă și vândută pe piața comunitară. Este, în special, cazul deșeurilor de PTFE sau al PTFE neconforme cu specificațiile tehnice, care servește la producerea PTFE sub formă de particule fine utilizate, de exemplu, ca aditiv la transformarea materialelor plastice sau la fabricarea tușurilor pentru imprimat și a acoperitorilor pentru metale. Această afitmație trebuie să fie respinsă, întrucât s-a constatat că și industria comunitară produce acest tip de PTFE, pe care îl vinde acelorași clienți.

(17)

Metoda generală este descrisă în continuare. Constatările referitoare la dumping pentru țările în cauză prezentate în continuare nu descriu, așadar, decât situația specifică fiecărei țări exportatoare.

(18)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi, pentru fiecare producător-exportator care a cooperat, dacă vânzările interne de PTFE sunt reprezentative, respectiv dacă volumul lor total reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export spre Comunitate.

(19)

Comisia a identificat ulterior tipurile de PTFE vândute pe piața internă, identice sau direct comparabile cu cele vândute la export spre Comunitate. În ceea ce privește examinarea pe tip de produs, Comisia a considerat ca fiind identice sau direct comparabile tipurile de produs vândute pe piața internă și exportate, care sunt similare din punctul de vedere al dimensiunii medii a particulelor, al tratamentului termic și al conținutului de comonomer.

(20)

Pentru fiecare tip de PTFE vândut pe piața lor internă de producătorii-exportatori și considerat ca fiind direct comparabil cu tipul de PTFE vândut la export spre Comunitate, s-a verificat dacă vânzările interne sunt suficient de reprezentative, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de PTFE au fost considerate ca suficient de reprezentative atunci când, în cursul perioadei de anchetă, volumul lor total a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor tipului comparabil de produs exportat spre Comunitate.

(21)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale fiecărui tip de PTFE vândut pe piața internă în cantități reprezentative pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, stabilind proporția de vânzări profitabile de PTFE în cauză către clienți independenți. Întrucât volumul vânzărilor fiecărui tip de PTFE efectuate la un preț net egal sau superior costului de producție calculat a reprezentat mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză și întrucât prețul mediu ponderat practicat pentru acest tip a fost egal sau superior costului de producție, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, corespunzător mediei ponderate a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produsului în cauză efectuate în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu.

(22)

În toate cazurile, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețurilor de export efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite.

(23)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate la nivelul franco fabrică. În scopul unei comparări echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut cont în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au făcut ajustări în toate cazurile în care acestea s-au dovedit a fi rezonabile, precise și susținute prin elemente de probă verificate.

(24)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, pentru fiecare producător-exportator, marja de dumping a fost stabilită, pentru fiecare tip de produs, pe baza unei comparări între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(25)

În anchetele antidumping referitoare la importurile originare din RPC, valoarea normală este determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază pentru producătorii despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(26)

Pe scurt și doar din motive de claritate, criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pe care trebuie să le îndeplinească societățile solicitante sunt următoarele:

(27)

Trei producători-exportatori din RPC au solicitat statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au răspuns formularului de cerere destinat producătorilor-exportatori. Comisia a căutat și verificat în localurile acestor societăți toate informațiile furnizate în formularele de cerere și care au fost considerate necesare.

(28)

Ancheta a arătat că nici una dintre cele trei societăți nu îndeplinește criteriile cerute, iar cererile lor a trebuit să fie respinse. Tabelul următor rezumă situația fiecăreia dintre cele trei societăți cu privire la cele cinci criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(29)

Societățile în cauză au avut posibilitatea să își prezinte observațiile cu privire la constatările de mai sus. Toate cele trei societăți au contestat decizia care le privea și au afirmat că ar fi trebuit să li se acorde statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(30)

O societate a pus sub semnul întrebării compatibilitatea cu dispozițiile GATT/OMC a practicii Comisiei de a fundamenta deciziile de acordare a statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață pe cele cinci criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. De asemenea, aceasta a afirmat că deciziile Comisiei se bazează pe indicații și prezumții și că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază nu este aplicat în mod obiectiv.

(31)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că prezenta anchetă, inclusiv examinarea condițiilor de acordare a statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață unui producător-exportator, este conformă cu dispozițiile în materie ale regulamentului de bază, care sunt în deplină conformitate cu obligațiile OMC.

(32)

Astfel cum a recunoscut Tribunalul de Primă Instanță, sarcina probei îi revine producătorului-exportator, care trebuie să demonstreze că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În cazul în care acesta nu aduce dovada necesară, cererea sa trebuie să fie respinsă. Decizia se bazează pe o analiză obiectivă a elementelor de probă concrete, expusă societăților în cauză, și face obiectul unui control jurisdicțional.

(33)

În ceea ce privește primul criteriu (deciziile cu privire la prețuri și costuri sunt adoptate ținând cont de condițiile pieței și fără intervenția semnificativă a statutului, iar costurile reflectă valorile pieței), s-a concluzionat, în cazul unei societăți, că nu există elemente de probă care să indice că statutul acesteia era respectat și, prin urmare, că deciziile sale nu puteau fi influențate în mod semnificativ de stat, în special prin intermediul acționarului său public. Societatea a contestat concluziile Comisiei, susținând că statutul său reprezintă o garanție sigură a faptului că statul nu exercită o influență semnificativă asupra deciziilor sale și că, în orice caz, acționarul său public este un administrator fiduciar care acționează în contul unei societăți private. Cu toate acestea, statutul definește organizarea și procedurile de luare a deciziilor societății. Întrucât ancheta a relevat că statutul nu este respectat și că poate fi modificat cu ușurință chiar de societate, se poate concluziona în mod rezonabil că eventualele dispoziții statutare care urmăresc să garanteze ca statul nu poate influența în mod semnificativ deciziile societății, nu sunt fiabile și nu oferă nici o garanție în acest sens. În plus, societatea nu a oferit nici o altă explicație, în afară de cea a „vizibilității”, pentru faptul că un administrator fiduciar controlat de stat deține o parte din capitalul său. Dimpotrivă, a declarat, cu ocazia verificării la fața locului, că aceasta îi permite, printre altele, să obțină mai ușor finanțări în viitor. Prin urmare, riscul de intervenție a statului a fost considerat ca fiind foarte important.

De asemenea, contrar concluziilor serviciilor Comisiei, societatea a susținut că prețurile materiilor prime reflectă valorile pieței. Pe lângă faptul că nu a furnizat nici un element de probă în acest sens, Comisia a constatat că materiile prime erau achiziționate la prețuri diferite, fără ca societatea să poate oferi o explicație rezonabilă pentru diferențele de prețuri extrem de mari.

Prin urmare, s-a concluzionat că producătorul-exportator nu a furnizat suficiente informații care demonstreze că îndeplinește condițiile unei economii de piață. Întrucât nici unul dintre argumentele aduse de societatea în cauză după comunicarea constatărilor nu a putut infirma această concluzie, cererea a trebuit să fie respinsă.

(34)

O societate a afirmat că absența unui cvorum la adunările acționarilor, care permite acționarului public să influențeze în mod semnificativ deciziile societății, nu este relevantă, întrucât aceste adunări nu adoptă decizii operaționale. Cu toate acestea, influența statului nu se limitează la deciziile operaționale. În plus, statutul societății precizează că adunarea acționarilor are competența, printre altele, de a decide asupra planurilor de exploatare și de investiții și poate examina și aproba bugetul financiar și conturile definitive, precum și repartizarea profitului. Prin urmare, statul poate influența în mod semnificativ deciziile societății asupra acestor aspecte importante. Pe de altă parte, societatea a afirmat că faptul că vânzările la export au fost efectuate prin intermediul unui comerciant controlat parțial de stat în timpul unei jumătăți din perioada de anchetă nu justifică concluzia unei ingerințe din partea statului. În acest sens, trebuie remarcat faptul că, deși a participat la vânzarea produsului în cauză (în special semnând contracte, încasând plăți și emițând facturi clienților), acest comerciant nu a prezentat o cerere de statut de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață. Prin urmare, societatea nu a fost în măsură să demonstreze absența intervenției semnificative a statului în activitățile sale.

(35)

De asemenea, o societate a pretins că acționarul său public care deține majoritatea capitalului său și care, prin urmare, are dreptul de a numi majoritatea membrilor consiliului de administrație, nu poate influența deciziile acesteia în mod semnificativ. În acest sens, trebuie amintit că, în conformitate cu o practică constantă a Comisiei, atunci când statul are posibilitatea, în fapt și în drept, de a exercita o influență semnificativă asupra deciziilor unei societăți, se consideră că primul criteriu prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu este îndeplinit. Prin urmare, cererea a trebuit să fie respinsă.

(36)

În ceea ce privește al doilea criteriu, potrivit căruia societatea trebuie să aibă un singur rând bine definit de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale, cele trei societăți au afirmat că îndeplinesc criteriul respectiv, întrucât documentele lor contabile fac obiectul unui audit independent. Cu toate acestea, s-a constatat că raporturile de audit conțineau discrepanțe semnificative în raport cu conturile societății și nu țineau cont de modificările metodei contabile, astfel cum cereau standardele internaționale. Într-unul din cazuri, s-a constatat, de asemenea, că sumele menționate în raportul de audit nu coincideau cu conturile societății. O altă societate nu a furnizat versiunea completă în engleză a situației sale financiare, în special a raportului de audit, ceea ce a împiedicat efectuarea unei examinări adecvate. Prin urmare, a trebuit să se concluzioneze că documentele contabile ale celor trei societăți în cauză nu au făcut obiectul unui audit independent conform standardelor internaționale, astfel cum cere articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază, iar argumentele a trebuit să fie respinse.

(37)

În ceea ce privește al treilea criteriu, cele trei societăți au pretins că, în ciuda concluziilor Comisiei, nu există nici o denaturare importantă indusă de fostul sistem de economie planificată. O societate a contestat concluzia potrivit căreia nu există elemente de probă care să ateste că drepturile de utilizare a terenurilor reflectă valorile pieței și a comunicat informații publice referitoare la prețurile terenurilor. Aceste informații au fost comunicate cu mult timp după termenul stabilit pentru prezentarea cererilor de statut de societate care funcționează pe principiile economiei de piață, susținute în mod corespunzător de documente, și nu au mai putut fi verificate. Prin urmare, acestea a trebuit să fie respinse. În ceea ce privește a doua societate, s-a constatat că aceasta a achiziționat instalațiile de producție de la o întreprindere de stat, dar la un preț net inferior valorii stabilite de evaluatori independenți. În plus, amortizarea activelor imobilizate a fost considerată contradictorie. În ceea ce privește a treia societate, s-a constatat că aceasta beneficia de garanții de împrumut bancar acordate de acționarul său public și că gestiona un cont de decontare, astfel încât a fost imposibilă stabilirea unei legături între facturi și plăți. Toate acestea atestă existența unor importante denaturări introduse de fostul sistem de economie planificată.

(38)

Prin urmare, s-a concluzionat că societățile în cauză nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, iar cererile acestora a trebuit să fie respinse.

(39)

Contrar concluziilor Comisiei, societatea care nu a îndeplinit al patrulea criteriu a susținut că legile în materie de faliment garantează securitatea juridică și stabilitatea. Cu toate acestea, s-a constatat că această societate se confruntă cu importante dificultăți financiare, că a suferit pierderi în cursul mai multor ani consecutivi și că a fost redresată de acționarul său public. Deși potrivit afirmațiilor societății, astfel de dificultăți financiare nu conduc în mod necesar la faliment, faptul că acționarul public a salvat societatea (în special prin anularea datoriilor acesteia), ceea ce nu ar fi făcut un acționar în condiții normale de piață, pune sub semnul întrebării aplicarea legii privind falimentul în acest caz particular. Prin urmare, s-a concluzionat că nu există elemente de probă care să demonstreze că legea privind falimentul se aplică în practică acestei societăți. În lipsa unor astfel de elemente de probă, s-a considerat că acest criteriu nu este îndeplinit.

(40)

A fost consultat comitetul consultativ, iar părțile direct interesate au fost informate în mod corespunzător. Principalele argumente susținute de exportatori au fost deja menționate mai sus. Industria comunitară a avut, de asemenea, posibilitatea de a prezenta observații și a aprobat concluziile referitoare la statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește, după caz, un drept aplicabil la nivel național pentru țările care intră sub incidența articolului 2 alineatul (7), cu excepția cazurilor în care societățile în cauză pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile necesare pentru a beneficia de tratamentul individual, prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(42)

Cei trei producători-exportatori au solicitat, de asemenea, tratamentul individual, în cazul în care nu li se acordă statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(43)

Întrucât nici una dintre cele trei societăți nu au putut să demonstreze că intervenția statului, reală sau potențială, nu a fost suficient de importantă pentru a le influența prețurile de export și cantitățile exportate, precum și condițiile și modalitățile de vânzare, s-a concluzionat că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază.

(44)

În plus, pentru toate cele trei societăți, s-a constatat că nu poate fi exclus riscul de eludare a măsurilor în cazul în care exportatorilor li se aplică o rată individuală a dreptului. Acest risc rezultă din influența menționată anterior, reală sau potențială, a statului, asupra funcționării societăților. În afară de aceasta, ținând cont de natura și de prezentarea PTFE, în general este foarte dificil, mai ales pentru autoritățile vamale, să identifice producătorul de PTFE importată. Prin urmare, riscul eludării măsurilor prin efectuarea exporturilor prin intermediul unei societăți căreia i se aplică un drept mai mic, agravat de riscul important al intervenției statului, a fost, de asemenea, considerat semnificativ. Prin urmare, condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) litera (e) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite.

(45)

Întrucât nici una dintre societăți nu îndeplinea criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a decis provizoriu să se refuze tratamentul individual.

(46)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață trebuie să fie stabilită pe baza prețurilor sau a valorii calculate într-o țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țară analoagă”).

(47)

În avizul de deschidere a prezentei proceduri, se preconiza desemnarea Statelor Unite ca țara terță cu economie de piață cea mai potrivită pentru stabilirea valorii normale pentru RPC, iar părțile interesate au fost invitate să-și prezinte observațiile în acest sens. Doi producători-exportatori chinezi au contestat alegerea Statelor Unite și au propus Rusia. Ei au susținut că piața americană de PTFE nu este suficient de competitivă, din cauza drepturilor antidumping aplicabile din 1998 importurilor din Italia și Japonia. De asemenea, au afirmat că cel mai mare producător din Statele Unite este în legătură cu unul dintre reclamanții din Uniunea Europeană și că PTFE vândută pe piața Statelor Unite și cea exportată de producătorii chinezi spre Comunitate prezintă diferențe la nivel tehnic, calitativ și la nivelul utilizării finale. De asemenea, au susținut că există diferențe de acces la materiile prime, subliniind că producătorii americani trebuie să importe fluorita, căreia RPC, care reprezintă jumătate din producția mondială, îi aplică contingente la export, în timp ce exportatorii chinezi au acces direct la fluorita fabricată în RPC. În cele din urmă, societățile au declarat că nivelul de dezvoltare economică al RPC (cu un cost al mâinii de lucru mai scăzut decât cel din Statele Unite) este mai apropiat de cel din Rusia, țară care face obiectul aceleiași anchete.

(48)

Trebuie precizat că PTFE este produs într-un număr restrâns de țări. Un producător indian care s-a făcut cunoscut și a susținut denunțarea dumpingului efectuat de producătorii-exportatori chinezi a fost invitat să coopereze în calitate de producător dintr-o potențială țară analoagă, dar a refuzat.

(49)

În ceea ce privește alegerea Rusiei ca țară analoagă, din considerentele menționate la considerentele 70-75, datele privind valoarea normală comunicate de producătorii-exportatori ruși nu au fost considerate fiabile și, prin urmare, nu au putut fi utilizate. Așadar, nu s-a putut accepta să se folosească aceste date pentru determinarea valorii normale aplicabile producătorilor-exportatori chinezi cărora li s-a refuzat statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață. În plus, o țară care face, de asemenea, obiectul anchetei nu este considerată, în general, ca fiind o țară analoagă adecvată, din cauza posibilelor denaturări de pe piața sa internă.

(50)

Din analiza tuturor informațiilor disponibile reiese că Statele Unite reprezintă alegerea cea mai potrivită ca țară analoagă. Piața produsului în cauză este vastă și extrem de competitivă, cu trei producători și, în ciuda drepturilor antidumping, importurile sunt semnificative (peste 20 % din piața națională), în special cele din RPC și Rusia. Drepturile de import aplicabile PTFE sunt mai mici (5,8 %) decât în Rusia (10 %).

(51)

Relația dintre un producător din țara analoagă și un producător al Comunității nu reprezintă, în sine, un motiv pentru a considera nerezonabilă alegerea Statelor Unite. Datele comunicate de producătorii americani au fost verificate de serviciile Comisiei, care le-au considerat perfect valabile și fiabile.

(52)

Nici argumentul privind diferențele de acces la materiile prime (fluorită) nu a putut infirma alegerea Statelor Unite. Nu s-a furnizat nici un element de probă cu privire la eventualele efecte ale contingentelor chineze la export pe piața americană, care să permită cuantificarea acestor efecte. În schimb, s-a constatat că fluorita este, în ordine descrescătoare a importanței, a patra materie primă necesară pentru fabricarea PTFE și, prin urmare, ar trebui să reprezinte doar un foarte mic procentaj din costul său de fabricare (estimat în mod global sub 5 %). În asemenea circumstanțe, efectul contingentelor chineze la export asupra pieței americane de PTFE este minim. În afară de aceasta, cloroformul este o materie primă mult mai importantă, spre dezavantajul RPC, întrucât această țară depinde de importuri și de drepturile antidumping ridicate în vigoare în mai multe țări exportatoare. S-a concluzionat, prin urmare, că eventualele diferențe de acces la materiile prime dintre RPC și Statele Unite nu înseamnă că alegerea acestora din urmă ca țară analoagă este nerezonabilă.

(53)

În ceea ce privește atât diferențele fizice și tehnice, cât și cele privind utilizările finale, din informațiile disponibile reiese că produsul exportat de RPC, deși de o calitate în general inferioară celei a PTFE fabricate în Statele Unite, din cauza nivelurilor diferite de contaminare, este, cu toate acestea, conform cu standardele sectoriale și este, în general, destinat acelorași aplicații. Cu toate acestea, pentru a ține cont de posibilele diferențe între nivelul de contaminare al produsului în cauză și cel al produsului similar, s-a operat o ajustare de 10 %, stabilită, în lipsa altor informații, pe baza estimărilor producătorilor americani.

(54)

În sfârșit, în ceea ce privește diferența de dezvoltare economică dintre Statele Unite și RPC, nu a fost prezentat nici un element de probă care să demonstreze dacă și în ce măsură această diferență afectează valoarea normală. În plus, o astfel de diferență nu reprezintă în sine un factor determinant pentru alegerea unei țări analoage. Astfel, alegerea unei piețe moderne, cu un bun raport costuri-eficiență, caracterizată printr-o concurență puternică, poate determina stabilirea unei valori normale inferioare celei obținute în cazul în care țara aleasă ar avea un nivel de dezvoltare economică comparabil celui dintr-o țară care nu are o economie de piață.

(55)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat că Statele Unite reprezintă țara analoagă cea mai potrivită și, în aceste condiții, respectiva alegere este corectă și justificată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(56)

Comisia a trimis un chestionar mai detaliat producătorilor americani pentru a obține informații cu privire la prețurile lor de vânzare pe piața internă și la costul de producție al produsului similar. Răspunsurile lor au fost verificate la fața locului.

(57)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, valoarea normală aplicabilă producătorilor-exportatori chinezi a fost stabilită pe baza informațiilor verificate primite de la doi producători din țara analoagă, respectiv pe baza prețurilor plătite sau care trebuie să fie plătite pe piața internă a Statelor Unite pentru tipuri de produs comparabile despre care s-a constatat că au fost vândute în cadrul unor operațiuni comerciale normale și în cantități reprezentative.

(58)

Pentru determinarea valorii normale, Comisia a aplicat metoda prezentată la considerentele 18-28.

(59)

Toate vânzările la export spre Comunitate au fost efectuate de producătorii-exportatori chinezi direct spre clienți independenți din Comunitate și, prin urmare, prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite.

(60)

În cazurile în care s-a considerat oportun și justificat, s-au făcut ajustări pentru a ține seama de reduceri și rabaturi, de comisioane, de cheltuielile de transport, asigurare și ambalare, de costurile de credit, de costurile post-vânzare și de cheltuielile bancare.

(61)

Astfel cum s-a precizat la considerentul 53, valoarea normală a fost ajustată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a ține cont de diferențele dintre nivelul de contaminare al produsului vândut spre Comunitate de producătorii chinezi și cel al produsului vândut pe piața internă a Statelor Unite.

(62)

Pe de altă parte, tratamentul termic aplicat unuia dintre tipurile de produs exportate de producătorii-exportatori chinezi era diferit de cel aplicat tipului comparabil de produs vândut în țara analoagă. În consecință, s-a operat o ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază. În lipsa altor informații mai fiabile, ajustarea a fost stabilită pe baza diferenței de preț legată de această caracteristică specifică constatată în țara analoagă.

(63)

Un tip de produs exportat de producătorii chinezi, cu o dimensiune medie a particulelor cuprinsă între 100 și 400 de microni, nu corespundea direct nici unuia dintre tipurile fabricate de producătorii americani care au cooperat în timpul perioadei de anchetă, astfel încât a fost imposibilă estimarea diferenței pe piață. Cu toate acestea, s-a concluzionat în mod provizoriu, pe baza informațiilor furnizate de un producător american, că acest tip de produs cu particule de dimensiuni neregulate vândut de exportatorii chinezi prezintă caracteristici apropiate celor ale PTFE cu fluiditate scăzută (sub 100 de microni). În consecință, s-a considerat oportună calcularea provizorie a valorii normale a acestui tip de produs pe baza celei constatate pentru PTFE cu fluiditate scăzută vândută pe piața Statelor Unite.

(64)

De asemenea, s-a acordat o ajustare pentru a ține cont de diferențele invocate la nivelul rambursărilor de TVA.

(65)

Pentru fiecare producător-exportator chinez, valoarea normală medie ponderată stabilită în țara analoagă pentru fiecare tip de produs exportat spre Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export spre Comunitate practicat pentru tipul corespondent de produs, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(66)

Astfel cum s-a explicat la considerentele 41-43 anterioare, nici uneia dintre cele trei societăți chineze care au cooperat nu i s-a acordat tratamentul individual. Prin urmare, a fost calculată o marjă de dumping unică, la nivel național, pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping constatate pentru fiecare dintre cei trei producători chinezi.

(67)

Marja de dumping la nivel național, exprimată ca procentaj din prețul net CIF franco frontieră comunitară înainte de vămuire, este de 99,7 %.

(68)

Întrucât a reieșit că cei trei producători-exportatori cunoscuți sunt singurii exportatori chinezi ai produsului în cauză spre Comunitate, nu au existat motive pentru a considera că alți producători-exportatori s-au abținut să coopereze. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că trebuie să se stabilească o marjă de dumping la scară națională la același nivel.

(69)

Au răspuns la chestionar doi producători-exportatori cunoscuți, precum și societățile de legătură ale unuia dintre exportatori (un comerciant din Rusia și un importator din Comunitate).

(70)

Răspunsurile la chestionar ale celor două societăți aveau mari lacune. În plus, verificările la fața locului au relevat că ambele au comunicat informații incomplete, inexacte și înșelătoare.

(71)

Astfel, contabilitatea uneia dintre societăți avea lacune importante și nu a putut fi considerată fiabilă. În consecință, a fost imposibil să se verifice dacă datele comunicate erau complete și exacte. În plus, nu au putut fi verificate părți importante ale răspunsurilor la chestionar (întrucât societatea nu a comunicat nici o informație care să poată fi confruntată cu conturile sale). În anumite cazuri, societatea a refuzat chiar să furnizeze anumite informații necesare pentru calcularea marjei de dumping sau le-a transmis cu întârziere, astfel încât datele respective nu au mai putut fi verificate.

(72)

Răspunsul celei de-a doua societăți a fost, de asemenea, lacunar și s-a constatat la fața locului că informații esențiale referitoare la structura sa organizațională erau înșelătoare. Astfel, în cursul anchetei la fața locului, s-a constatat că societatea fusese scindată în două entități la începutul perioadei de anchetă (dintre care una fabrica produsul în cauză). Faptul că structura complexă a societății nu a fost semnalată înainte de vizita de verificare a împiedicat ancheta în mod considerabil, din cauza implicațiilor grave la nivel de contabilitate și de determinare a costurilor.

(73)

În plus, societatea nu a comunicat anumite elemente esențiale în răspunsul la chestionar, în special situațiile financiare auditate, afirmând că acestea nu mai sunt disponibile, ceea ce s-a dovedit a fi fals în cursul vizitei de verificare. În plus, la începutul vizitei de verificare, societatea a prezentat noi răspunsuri pentru o parte semnificativă din chestionar, împiedicând astfel verificarea răspunsurilor.

(74)

Comerciantul rus aflat în legătură cu societatea menționată la considerentul anterior nu a cooperat. În fapt, a împiedicat verificarea, refuzând accesul la informații referitoare la structura sa, la vânzările produsului în cauză și la plăți, astfel încât acesta nu poate fi considerat parte care a cooperat. În sfârșit, comerciantul de legătură din Regatul Unit nu a putut furniza date financiare referitoare la perioada de anchetă.

(75)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a considerat că marjele de dumping ale celor doi producători-exportatori nu pot fi stabilite pe baza datelor furnizate de aceștia. Prin urmare, marja de dumping a fost determinată provizoriu pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(76)

În lipsa altor informații, valoarea normală a fost calculată provizoriu pe baza datelor conținute în reclamație. A fost calculată o valoare normală medie pe baza prețurilor indicate în lista prețurilor practicate de cei doi producători-exportatori pe piața internă în cursul perioadei de anchetă. În lipsa unor date precise, a fost calculată o valoare normală unică pentru toate tipurile produsului în cauză.

(77)

Prețul de export a fost calculat provizoriu pe baza datelor Eurostat corespunzătoare perioadei de anchetă.

(78)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (e) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost ajustată pentru a ține cont de faptul că prețurile indicate în lista prețurilor corespund unor condiții de livrare diferite de cele franco fabrică, în timp ce prețul de export a fost ajustat pentru a ține cont de diferențele între condițiile de livrare și celelalte cheltuieli suportate între nivelurile franco fabrică și CIF.

(79)

Toate ajustările au fost efectuate pe baza informațiilor menționate în reclamație.

(80)

Marja provizorie de dumping a fost stabilită pe baza unei comparări a valorii normale medii ponderate cu prețul de export mediu ponderat, determinate astfel cum s-a indicat anterior.

(81)

Comparația între valoarea normală și prețul de export a relevat existența unui dumping. Marja provizorie de dumping, exprimată ca procentaj din prețul net CIF franco frontieră comunitară înainte de vămuire, este de 36,6 %.

(82)

Întrucât cele două societăți menționate anterior reprezintă totalitatea vânzărilor la export ruse către Comunitate și întrucât nu există motive pentru a crede că producătorii-exportatori s-au abținut să coopereze, dreptul rezidual a fost fixat la același nivel.

(83)

În Comunitate se știe că produsul în cauză este fabricat în Germania, Italia, Țările de Jos, Regatul Unit și Polonia de:

(84)

Comisia a constatat că toate societățile menționate mai sus pot fi considerate producători comunitari, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Producția tuturor societăților menționate anterior constituie producția comunitară, obținută prin însumarea volumului de producție al celor trei producători semnatari ai reclamației și a producției estimate a celorlalți doi producători, estimate pe baza informațiilor menționate în reclamație.

(85)

Producția cumulată a celor trei producători comunitari care au cooperat cu Comisia reprezintă 81 % din producția comunitară totală de PTFE granulată. În consecință, s-a considerat că acești producători constituie „industria comunitară”, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(86)

Consumul comunitar a fost calculat pe baza volumului vânzărilor industriei comunitare pe piața Comunității, la care s-au adăugat vânzările estimate ale celorlalți producători comunitari și importurile din Rusia, RPC și din alte țări terțe, declarate sub codul NC ex 3904 61 00. Trebuie precizat că importurile din Rusia declarate sub codul NC ex 3904 61 00 acoperă atât produsul în cauză, cât și alte produse. Prin urmare, volumul total al importurilor de PTFE din Rusia a fost estimat după metoda utilizată în reclamație. În ceea ce privește celelalte țări, nici o informație nu indică faptul că importurile înregistrate sub respectivul cod NC cuprind PTFE sub altă formă decât granulată.

(87)

Între 2001 și perioada de anchetă, consumul comunitar aparent a scăzut de la 16 185 la 14 725 de tone, ceea ce corespunde unei diminuări de 9 %. Această scădere se explică în mare măsură prin criza economică generală care a început să se manifeste din 2002.

(88)

Comisia a examinat dacă importurile de PTFE granulată originară din Rusia și RPC trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(89)

Marja de dumping stabilită pentru importurile din fiecare dintre țările în cauză este mai mare decât pragul minim prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, iar volumul acestor importuri din aceste țări nu este neglijabil, în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază (în cursul perioadei de anchetă, cotele de piață deținute de aceste importuri au fost de 10,8 %, respectiv, 23,7 %).

(90)

În ceea ce privește condițiile de concurență, ancheta a arătat că PTFE granulată importată din țările în cauză și cea fabricată de industria comunitară sunt similare, din punctul de vedere al tuturor caracteristicilor fizice și tehnice esențiale. Pe această bază, PTFE originară din Rusia și RPC, pe de o parte, și PTFE fabricată și vândută în Comunitate, pe de altă parte, sunt substituibile. De asemenea, acestea erau comercializate în Comunitate prin canale de vânzare comparabile și în condiții comerciale similare. S-a constatat și că prețurile de export ruse și chineze au evoluat în mod similar în perioada examinată și au determinat o puternică subcotare a prețurilor comunitare.

(91)

Producătorii-exportatori ruși au susținut că PTFE importată din Rusia și cea importată din RPC sunt supuse unor condiții de concurență diferite și că, prin urmare, importurile din Rusia trebuie să fie disociate de importurile din RPC. În acest sens, au afirmat că importurile din Rusia au avut o tendință de scădere în perioada examinată, spre deosebire de importurile din RPC, care au crescut. Au susținut, de asemenea, că importurile din RPC și Rusia se concentrau în special într-un stat membru (Italia) și că, prin urmare, produsele PTFE originare din Rusia și RPC nu sunt în concurență în celelalte 24 de state membre.

(92)

Cu toate acestea, deși în scădere, volumul importurilor din Rusia nu este deloc neglijabil, deținând, în perioada de anchetă, o cotă de piață de 23,7 %. În afară de aceasta, PTFE exportată de Rusia și cea exportată de RPC sunt de o calitate similară și sunt destinate acelorași utilizări și aplicații finale. În plus, astfel cum s-a menționat anterior, prețurile de export ruse și chineze au evoluat în mod similar în perioada examinată și au generat o puternică subcotare a prețurilor comunitare. În sfârșit, trebuie remarcat că și vânzările industriei comunitare se concentrează în Italia și sunt, prin urmare, în concurență directă cu importurile din Rusia și RPC. PTFE fabricată de industria comunitară este vândută în Italia prin aceleași canale de distribuție ca și PTFE din Rusia și RPC. De asemenea, trebuie remarcat că nu există indicații că importurile de PTFE ruse și chineze, odată ajunse în Italia, nu sunt revândute în alte părți pe piața comunitară, intrând astfel în concurență cu produsele comunitare și în alte state membre. Pe această bază, argumentul potrivit căruia produsul importat din Rusia și cel importat din RPC sunt supuse unor condiții diferite de concurență a trebuit să fie respins.

(93)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat provizoriu că sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și că importurile din țările în cauză trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative.

(94)

Deși au scăzut între 2001 și 2002 de la 6 281 la 4 838 tone, importurile produsului în cauză din Rusia și RPC au crescut din 2002, ajungând la 5 079 tone în cursul perioadei de anchetă.

(95)

Cota de piață corespunzătoare a scăzut, de la 38,8 % în 2001 la 34,5 % în perioada de anchetă, rămânând, cu toate acestea, semnificativă. S-a remarcat că din 2002 cota de piață a cunoscut o creștere continuă, de la 33,8 % la 34,5 % în perioada de anchetă.

(96)

Prețul mediu al importurilor în cauză a scăzut în mod considerabil, de la 7 236 EUR/tonă în 2001 la 4 092 EUR/tonă în perioada de anchetă, ceea ce corespunde unei scăderi de 43 % în perioada examinată.

(97)

În scopul analizării subcotării prețurilor, a fost comparată media ponderată a prețurilor de vânzare pe tip de produs vândut de industria comunitară către clienți independenți pe piața comunitară cu media ponderată a prețurilor de export corespunzătoare produsului în cauză. Comparația s-a efectuat între prețurile nete, după deducerea reducerilor și a rabaturilor. Prețurile industriei comunitare au fost ajustate la nivelul franco fabrică. Prețurile de import utilizate au fost prețurile CIF, ajustate pentru a ține cont de drepturile vamale și de costurile posterioare importului.

(98)

Anumite părți interesate au susținut că produsele industriei comunitare sunt, în general, de o calitate mai bună decât produsul în cauză importat din RPC sau Rusia. Pe baza elementelor de probă găsite în cursul anchetei, s-a stabilit provizoriu că se justifică efectuarea unei ajustări pentru a ține cont de diferențele de calitate constând, în special, în proprietăți fizice inferioare și într-o lipsă de omogenitate a produsului, adică variații mari ale dimensiunii particulelor unui tip de produs și prezența impurităților. Producătorii-exportatori ruși au susținut că PTFE fabricată și exportată de aceștia necesită o prelucrare ulterioară înainte de a fi utilizată, ceea ce determină costuri suplimentare. Cu toate acestea, nici una dintre părțile interesate nu a fost în măsură să cuantifice cu precizie valoarea comercială a acestor diferențe de calitate, nici costurile de prelucrare a PTFE importate. Un anumit număr al părților au estimat că ajustarea ar trebui să fie de 30 %, ceea ce ar corespunde diferenței de preț între diferitele calități. Această estimare corespunde celei a producătorilor-exportatori ruși. Pe această bază și în lipsa unor informații mai fiabile, prețul CIF frontieră comunitară al producătorilor-exportatori care au cooperat din cele două țări a fost majorat provizoriu cu 30 %. Pentru a ajunge la o concluzie definitivă, s-a decis ca această problemă să fie analizată ulterior.

(99)

O comparare a arătat că, în perioada de anchetă, produsele în cauză originare din RPC și Rusia au fost vândute în Comunitate la prețuri care, exprimate ca procentaj al prețurilor industriei comunitare, au determinat o subcotare a prețurilor industriei comunitare (de 24 %, respectiv, 17 %).

(100)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a cuprins și o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația acestei industrii între 2001 și perioada de anchetă.

(101)

Volumul producției industriei comunitare a crescut cu 8 % între 2001 și perioada de anchetă, de la 6 798 la 7 326 tone. În ciuda unei diminuări concomitente a consumului comunitar, trebuie precizat că industria comunitară a trebuit să-și reducă prețurile de vânzare, pentru a putea concura cu importurile care fac obiectul unui dumping. În consecință, producția sa a crescut pentru a face față creșterii cererii produselor sale.

(102)

Capacitatea de producție a crescut ușor (+8 %) în perioada examinată. În cursul aceleiași perioade, rata de utilizare a capacității industriei comunitare a rămas constantă, la 80 %. Scăderea ratei de utilizare a capacității constatată între 2001 și 2002 este consecința diminuării consumului și a crizei economice generale din perioada respectivă. În consecință, astfel cum s-a precizat mai sus, industria comunitară a trebuit să-și reducă prețurile, crescând astfel vânzările, pentru a putea concura cu importurile provenite din țările în cauză, ale căror prețuri au scăzut cu aproximativ 40 % în 2004 (a se vedea considerentul 96). Astfel, rata de utilizare a capacității industriei comunitare s-a îmbunătățit, în timp ce rentabilitatea a scăzut în mod dramatic (a se vedea considerentul 110).

(103)

În perioada examinată, volumul vânzărilor realizate în Comunitate de industria comunitară a crescut cu 15 %, de la 4 223 tone în 2001 la 4 845 tone în perioada de anchetă. Această evoluție trebuie analizată ținând cont de faptul că, fiind confruntată cu importurile la prețuri scăzute originare din Rusia și RPC, industria comunitară a trebuit să aleagă între a-și menține prețurile de vânzare, în detrimentul volumului vânzărilor și al cotei sale de piață, sau între a-și diminua prețurile de vânzare pentru a putea păstra, pe cât posibil, economiile de scară. Din 2001, toți producătorii comunitari și-au diminuat prețurile de vânzare, încercând astfel să-și mențină sau chiar să-și mărească volumul vânzărilor, pentru a atinge astfel volumul critic de producție necesar pentru acoperirea costurilor fixe.

(104)

Cota de piață a industriei comunitare a crescut în volum, de la 26,1 % în 2001 la 32,9 % în perioada de anchetă.

(105)

S-a remarcat că stocurile industriei comunitare au scăzut ușor în perioada examinată, dar, cu toate acestea, pot fi considerate, în general, stabile. Nivelul lor corespunde politicii industriei comunitare de a menține stocurile la un nivel minim. În consecință, nivelul stocurilor nu a fost considerat un indicator semnificativ al situației industriei comunitare. De asemenea, trebuie precizat că stocurile s-au menținut la niveluri considerate normale pentru această industrie.

(106)

Prețurile medii pe tonă ale industriei comunitare au scăzut semnificativ (–22 %) între 2001 și perioada de anchetă. Această scădere constantă a prețurilor constatată în perioada examinată reprezintă un factor esențial în evaluarea cazului. S-a observat că scăderea prețurilor importurilor din Rusia și RPC a fost cu mult mai semnificativă decât cea a prețurilor industriei comunitare.

(107)

În timp ce consumul comunitar a scăzut cu 9 % între 2001 și perioada de anchetă, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 6,8 puncte procentuale, de la 26,1 % în 2001 la 32,9 % în perioada de anchetă.

(108)

În 2001, când randamentul investițiilor a fost semnificativ, industria comunitară a efectuat investiții importante, în valoare de 8,3 milioane EUR. După 2001, investițiile au scăzut brusc, continuând să se diminueze, de la 4,7 milioane EUR în 2002 la 3,4 milioane EUR în perioada de anchetă.

(109)

În ceea ce privește capacitatea de mobilizare a capitalului, toți producătorii comunitari care au cooperat aparțin unor grupuri mai mari și sunt finanțați de sisteme interne de trezorerie centralizată (cash pooling). În consecință, faptul că nici o societate nu a semnalat dificultăți în ceea ce privește capacitatea de mobilizare a capitalului pentru finanțarea activităților sale pe parcursul perioadei examinate nu este considerat un indicator care să reflecte corect situația industriei comunitare.

(110)

În perioada examinată, rentabilitatea producătorilor comunitari a scăzut în mod considerabil, de la 9,3 % în 2001 la 0,1 % în perioada de anchetă. Randamentul investițiilor a avut o tendință de scădere similară celei a rentabilității. Această evoluție dramatică a rentabilității și a randamentului investițiilor ar fi fost și mai gravă în cazul în care industria comunitară și-ar fi menținut prețurile, caz în care aceasta ar fi trebuit să cedeze cote de piață și volume de vânzări, în detrimentul economiilor de scară.

(111)

Fluxul de lichidități generat de produsul similar au scăzut în mod considerabil, de la 10 milioane EUR în 2001 la 4,2 milioane EUR în perioada de anchetă, ceea ce corespunde unei diminuări de 58 %.

(112)

Între 2001 și perioada de anchetă ocuparea forței de muncă a scăzut cu 10 %. În aceeași perioadă, productivitatea a crescut cu 17 %, datorită importantelor măsuri luate pentru îmbunătățirea eficienței, în special reduceri de personal și eliminarea limitărilor la nivelul producției.

(113)

Costul mâinii de lucru a crescut cu 6 % în cursul perioadei examinate, de la 6,2 milioane EUR în 2001 la 6,5 milioane EUR în perioada de anchetă. Această evoluție corespunde creșterii costului vieții. Din cauza reducerii numărului de persoane angajate, costul mediu al mâinii de lucru pe lucrător a crescut cu 17 %, de la 50 239 EUR la 58 842 EUR.

(114)

Ținând cont de volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping, impactul marjelor efective de dumping, care sunt și ele semnificative, nu poate fi considerat neglijabil.

(115)

Industria comunitară nu se afla într-o situație în care trebuia să se redreseze în urma efectelor unor practici anterioare de dumping prejudiciabile.

(116)

Deși a scăzut de la 6 281 tone în 2001 la 5 079 tone în perioada de anchetă, volumul importurilor care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză originar din Rusia și RPC a rămas, cu toate acestea, ridicat pe tot parcursul perioadei examinate. Cota de piață corespunzătoare a scăzut de la 38,8 % în 2001 la 34,5 % în perioada de anchetă, rămânând, cu toate acestea, la un nivel foarte ridicat. În perioada examinată, prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping au scăzut în mod spectaculos (–43 %) și au rămas constant inferioare prețurilor medii ale industriei comunitare, ceea ce a determinat o puternică subcotare a prețurilor în perioada de anchetă (de 17,4 % în cazul Rusiei și de 24,5 % în cazul RPC).

(117)

Analiza prezentată anterior arată că, între 2001 și perioada de anchetă, situația industriei comunitare s-a deteriorat în mod global. Evoluția pozitivă a cotei de piață și a volumului vânzărilor nu minimizează tabloul negativ în ansamblu. Principalii indicatori ai prejudiciului, respectiv valoarea vânzărilor, rentabilitatea, investițiile, randamentul investițiilor, capacitatea de mobilizare a capitalului, fluxul de lichidități și ocuparea forței de muncă, au avut o evoluție negativă în perioada examinată. Astfel cum se menționează la considerentele 101, 102 și 103 anterioare, creșterea producției, a volumului vânzărilor și a cotei de piață a industriei comunitare trebuie să fie analizată în contextul scăderii semnificative a prețurilor în Comunitate și a deciziei ulterioare a industriei comunitare de a scădea prețurile sale de vânzare pentru a menține, sau chiar pentru a crește volumul vânzărilor sale, în scopul atingerii volumului critic de producție necesar pentru acoperirea costurilor fixe. Această decizie a avut efecte dramatice asupra rentabilității sale, care a scăzut substanțial de la 9,3 % în 2001 la 0,1 % în cursul perioadei de anchetă, înregistrând pierderi considerabile în 2003 (– 3,2 %). În afară de aceasta, trebuie remarcat că doar între 2001 și 2002 consumul a scăzut, rămânând apoi stabil, ba chiar înregistrând o creștere ușoară între 2002 și perioada de anchetă. Prin urmare, s-a concluzionat că industria comunitară a putut beneficia, cel puțin parțial, de ușoara redresare a consumului, prin creșterea volumului său de vânzări.

(118)

În sfârșit, astfel cum se precizează la considerentul 105, ușoara scădere a stocurilor nu a fost considerată un factor semnificativ, întrucât menținerea stocurilor la un nivel minim corespunde politicii industriei comunitare.

(119)

Scăderea rentabilității a coincis cu o bruscă scădere a prețurilor, scădere pe care industria a compensat-o parțial prin creșterea producției și a vânzărilor sale, câștigând astfel cote de piață, dar fără a putea împiedica, cu toate acestea, scăderea rentabilității sale. Prin urmare, s-a concluzionat că tendința pozitivă a anumitor indicatori ai prejudiciului, precum volumul vânzărilor și cota de piață, nu a putut contrabalansa deteriorarea generală a situației industriei comunitare, deoarece nu a modificat evoluția critică a situației financiare a acestei industrii. Creșterea volumului vânzărilor și a cotei de piață nu a fost considerată, prin urmare, un factor decisiv pentru evaluarea situației industriei comunitare în perioada examinată.

(120)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(121)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping originare din Rusia și RPC au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Au fost examinați factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care, în același moment, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul eventual cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(122)

Trebuie precizat că, în ciuda unei diminuări globale între 2001 și perioada de anchetă, importurile din Rusia și RPC au înregistrat o evoluție ascendentă după 2002. Astfel, ele au scăzut între 2001 și 2002, de la 6 281 la 4 838 tone. Cu toate acestea, între 2002 și perioada de anchetă, volumul lor a crescut până la 5 079 tone. Cota lor de piață comunitară corespunzătoare a crescut de la 33,8 % în 2002 la 34,5 % în perioada de anchetă.

(123)

Este important să se sublinieze că scăderea globală a volumelor importate (care au rămas, cu toate acestea, la un nivel foarte ridicat, deținând pe piața Comunității o cotă superioară celei deținute de industria comunitară), a fost însoțită de o puternică scădere a prețurilor de import. Acestea din urmă au înregistrat o veritabilă prăbușire, ceea ce a coincis cu deteriorarea situației industriei comunitare. Această deteriorare s-a manifestat în special la nivelul prețurilor de vânzare, al rentabilității, al randamentului investițiilor, al fluxului de lichidități și al ocupării forței de muncă. Astfel cum s-a menționat anterior, importurile originare din Rusia și RPC au determinat o subcotare puternică a prețului mediu de vânzare practicat de industria comunitară, marjele de subcotare ridicându-se la 17,4 % și 24,5 %.

(124)

Analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping a relevat faptul că prețul este un element esențial al concurenței. În afară de aceasta, chiar ținând cont de diferențele de calitate, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping erau cu mult inferioare celor ale industriei comunitare și ale exportatorilor din alte țări terțe.

(125)

O verificare efectuată la unul dintre producătorii comunitari a relevat faptul că, în cazul tipurilor de produse denumite „modificate” care nu sunt fabricate de exportatorii ruși și chinezi, prejudiciul era inexistent, astfel cum demonstrează evoluția pozitivă a rentabilității. Cu toate acestea, în segmentele de piață în care același producător a fost expus concurenței importurilor care fac obiectul unui dumping din Rusia și RPC, situația sa financiară a fost negativă.

(126)

Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că presiunea exercitată de importurile în cauză, ale căror volum și cotă de piață au crescut în mod considerabil după 2002 și care erau efectuate la prețuri foarte scăzute, făcând obiectul unui dumping, a jucat un rol determinant în deteriorarea situației financiare a industriei comunitare.

(127)

După ce a scăzut cu 12 % între 2001 și 2002, consumul comunitar s-a stabilizat la nivelul din 2002 până la perioada de anchetă, înregistrând chiar o creștere ușoară. Această scădere a consumului nu corespunde, totuși, scăderii valorii totale a pieței comunitare, care s-a diminuat cu 39 % în aceeași perioadă, adică cu mult mai mult decât a scăzut consumul. Această scădere semnificativă se explică prin prăbușirea prețurilor importurilor în cauză, la care industria comunitară a trebuit să se alinieze pentru a-și păstra cota de piață și rata de utilizare a capacității. S-a remarcat că scăderea globală a consumului comunitar nu a împiedicat industria comunitară să-și mărească volumul vânzărilor (cu 15 % în perioada examinată), dar că această creștere a volumului vânzărilor a fost însoțită de o scădere spectaculoasă a valorii acestora, ceea ce a determinat pierderi financiare semnificative pentru industria comunitară. Toate acestea demonstrează că prejudiciul important suferit de industria comunitară este mai degrabă o consecință a scăderii valorii vânzărilor sale decât a scăderii consumului.

(128)

Astfel cum se menționează la considerentul 87, scăderea consumului comunitar se explică prin recesiunea economică mondială. Trebuie remarcat, în acest sens, că piața de PTFE este ciclică și depinde foarte mult de conjunctura economică mondială, ceea ce explică și scăderea consumului, în ciuda scăderii prețurilor de vânzare.

(129)

De asemenea, trebuie remarcat faptul că prețurile de import au scăzut într-o proporție mai mare decât consumul comunitar în aceeași perioadă. Astfel, în perioada examinată, consumul a scăzut cu 9 %, în timp ce prețurile de import s-au diminuat cu 43 %. Prețurile de import au subcotat puternic prețurile industriei comunitare în toată perioada examinată și au făcut obiectul unui dumping important în perioada de anchetă. Întrucât prețurile au scăzut constant în mod semnificativ, în timp ce consumul, deși a înregistrat o scădere între 2001 și 2002, a rămas relativ stabil, s-a concluzionat că prejudiciul important suferit nu este consecința unei scăderi a consumului, ci mai degrabă a importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză, care au constrâns industria comunitară să scadă prețurile sale de vânzare.

(130)

Trebuie amintit că produsul în cauză corespunde doar parțial codului NC ex 3904 61 00. Cu toate acestea, întrucât nici o informație nu indică faptul că au fost înregistrate importuri și ale altor produse decât cele de PTFE granulată cu codul respectiv, s-a considerat că cifrele Eurostat privind importurile clasificate la respectivul cod se referă doar la produsul în cauză. Importurile originare din alte țări terțe decât Rusia și RPC au scăzut ușor, de la 4 270 tone în 2001 la 3 699 tone în perioada de anchetă. Prin urmare, cota lor de piață a scăzut global de la 26,4 % în 2001 la 25,1 % în perioada de anchetă. Principalii exportatori ai produsului în cauză spre Comunitate sunt Japonia și Statele Unite ale Americii. Statele Unite și-au crescut cota de piață de la 13 % în 2001 la 23 % în perioada de anchetă, în timp ce, în aceeași perioadă, cota de piață deținută de Japonia a scăzut de la 15 % la 11 %.

(131)

Potrivit datelor furnizate de Eurostat, prețul mediu al importurilor originare din alte țări decât Rusia și RPC a rămas aproape neschimbat sau a scăzut ușor între 2001 și perioada de anchetă. În această perioadă, prețurile importurilor respective au fost cu aproape 50 % mai ridicate decât prețurile importurilor din Rusia și RPC. De asemenea, ele au fost mai ridicate decât cele ale industriei comunitare. Prin urmare, importurile din alte țări terțe nu au exercitat asupra industriei comunitare aceeași presiune concurențială precum importurile din Rusia și RPC.

(132)

Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că importurile din alte țări terțe nu au putut constitui o cauză determinantă a situației prejudiciabile a industriei comunitare.

(133)

Doi producători comunitari, reprezentând aproximativ 19 % din producția comunitară totală, nu s-au manifestat deschis nici împotriva, nici în favoarea reclamației. Concluziile referitoare la acești alți producători comunitari se bazează în special pe estimările furnizate de reclamant, dar și pe câteva informații furnizate de unul dintre aceștia. Volumul vânzărilor lor a scăzut, potrivit estimărilor, de la 1 411 tone în 2001 la 1 102 tone în perioada de anchetă. În aceeași perioadă, cota acestora pe piața comunitară a scăzut de la 25 % la 19 %. Potrivit informațiilor comunicate de unul dintre ei, în timpul perioadei examinate, prețurile lor unitare medii au fost cu mult mai mici decât cele ale producătorilor comunitari care au cooperat, dar cu mult mai ridicate decât cele din Rusia și RPC. Pe baza acestei informații, se poate presupune logic că și ceilalți producători comunitari au suferit un prejudiciu cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, prejudiciu care s-a manifestat prin pierderea cotei lor de piață. În consecință, s-a concluzionat provizoriu că produsele fabricate și vândute de ceilalți producători comunitari nu au contribuit la prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(134)

Exporturile de PTFE efectuate de industria comunitară către țări terțe au crescut ușor în perioada examinată (+3 %) și au reprezentat 12,7 % din totalul vânzărilor sale din perioada de anchetă. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, rentabilitatea lor a fost mai ridicată decât cea a vânzărilor realizate în Comunitate. Prin urmare, nu se poate afirma că exporturile industriei comunitare au avut un efect negativ asupra situației acesteia.

(135)

În perioada examinată, industria comunitară a depus un efort constant pentru a-și raționaliza procesul de producție. Astfel, în această perioadă, costurile sale de producție au scăzut constant, diminuându-se cu 13 % între 2001 și perioada de anchetă. În ciuda scăderii semnificative a costurilor sale de producție, industria comunitară nu a putut beneficia de această creștere a eficienței sale, fiind constrânsă să-și vândă produsele fie la un preț inferior costurilor, fie la un nivel de echilibru. Prin urmare, rentabilitatea sa a scăzut considerabil. Pe această bază, s-a concluzionat că industria comunitară era viabilă și eficientă și că prejudiciul suferit nu a fost cauzat de procesele de producție ineficiente, ci de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză.

(136)

Cota de piață substanțială deținută de importurile originare din Rusia și RPC, precum și prăbușirea prețurilor lor de vânzare și nivelul de subcotare a prețurilor constatat în perioada de anchetă au coincis cu prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(137)

Au fost analizate evoluția consumului comunitar, importurile din alte țări terțe, exporturile industriei comunitare, rezultatele altor producători comunitari și evoluția costurilor, însă s-a constatat că acestea nu constituie o cauză determinantă a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(138)

Prin urmare, pe baza analizei de mai sus, care a distins în mod clar și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat provizoriu că importurile din Rusia și RPC au cauzat un prejudiciu important Comunității, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(139)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind dumpingul prejudiciabil, există motive întemeiate pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității adoptarea măsurilor în acest caz particular. Au fost examinate impactul asupra părților interesate de prezenta procedură al eventualei instituiri de măsuri și consecințele neinstituirii unor măsuri.

(140)

Fluoropolimerii sunt un grup de materiale plastice de înaltă performanță, dintre care PTFE este cea mai cunoscută și cel mai des utilizată. Toți producătorii comunitari care au făcut obiectul anchetei sunt specializați, în totalitate sau parțial, în fabricarea de PTFE, care prezintă caracteristici distincte în ceea ce privește procesul de fabricare, calitatea, aplicațiile, canalele de comercializare etc.

(141)

Instituirea unor măsuri ar trebui să prevină noi denaturări și să restabilească o concurență echitabilă pe piață. Prin urmare, industria comunitară ar trebui să fie în măsură să crească prețurile de vânzare și să realizeze, astfel, marje de profit rezonabile, necesare pentru îmbunătățirea situației sale financiare și pentru a-i permite să continue investițiile în instalațiile sale de producție, garantând astfel propria supraviețuire.

(142)

Pe de altă parte, în absența instituirii unor măsuri antidumping, este probabil că situația, deja precară, a industriei comunitare ar continua să se deterioreze. Aceasta nu ar fi în măsură să realizeze investițiile necesare pentru a concura în mod eficient cu importurile care fac obiectul unui dumping din țările terțe în cauză. De asemenea este foarte probabil că anumite societăți vor obligate să-și înceteze producția și să-și concedieze salariații într-un viitor apropiat. Încetarea producției comunitare de PTFE ar face utilizatorii mai dependenți de furnizorii necomunitari.

(143)

În consecință, s-a concluzionat provizoriu că instituirea unor măsuri antidumping ar permite industriei comunitare să se redreseze în urma efectelor dumpingului prejudiciabil pe care l-a suferit și, prin urmare, aceste măsuri ar fi în interesul industriei comunitare.

(144)

Comisia a trimis chestionare tuturor importatorilor-comercianți cunoscuți. Doar doi dintre aceștia, care reprezintă aproape 30 % din totalul importurilor din Rusia și RPC, au răspuns la chestionar. De asemenea, Comisia a trimis chestionare tuturor utilizatorilor cunoscuți din Comunitate (nouă în total) și a primit trei răspunsuri (parțiale). Acești utilizatori reprezintă doar 14 % din consumul comunitar.

(145)

PTFE este utilizată ca un component în numeroase sectoare industriale, în special în industria chimică, mecanică, electrică (ca protecție internă a cablurilor) și a construcțiilor de mașini, în construcții (ca agent de izolare), la fabricarea ustensilelor de gătit (tigăi), în industria textilă, în industria biomedicală (instrumente chirurgicale), în industria semiconductorilor și în industria aerospațială. Marca cea mai cunoscută sub care este comercializat produsul este „Teflon”.

(146)

Utilizatorii care au cooperat sunt producători de produse semifinite, care sunt ulterior utilizate în diverse sectoare industriale, precum industria construcțiilor de mașini sau industria electronică. Acești utilizatori au afirmat că piața produselor semifinite depinde de prețuri și că nu sunt în măsură să transfere clienților lor o eventuală creștere a prețului PTFE (pe care o utilizează ca materie primă). Ei au susținut că, în cazul în care prețurile ar crește, nu ar fi mai competitivi față de producătorii din afara Comunității care nu sunt supuși unui drept antidumping.

(147)

Utilizatorii care au cooperat nu au furnizat nici o informație referitoare la procentul reprezentat de PTFE importată în costul lor total de producție. Prin urmare, nu a fost posibil să se calculeze eventualul efect al unui drept antidumping asupra acestor utilizatori. În orice caz, trebuie remarcat că PTFE granulată reprezintă un procent relativ scăzut din costul total în sectoare precum industria chimică, sectorul aparatelor casnice și de relaxare, industria electrică, mecanică și a construcțiilor de mașini, întrucât PTFE este utilizată, în general, sub formă de componente de mici dimensiuni. De asemenea, PTFE este utilizată în cantități foarte mici în aplicațiile destinate consumatorilor. Astfel, un hanorac ar trebui să conțină aproximativ 20 de grame de elemente din PTFE. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că efectul financiar asupra utilizatorilor finali poate fi considerat neglijabil. De asemenea, s-a observat, pe baza informațiilor furnizate de acești utilizatori, că, în perioada de anchetă, rentabilitatea acestora a fost substanțială. Pe această bază, s-a concluzionat provizoriu că efectul unor eventuale drepturi antidumping ar fi neglijabil.

(148)

În sfârșit, industria din aval a afirmat că industria comunitară nu dispune de capacități suficiente pentru a satisface cererea de PTFE de pe piața comunitară.

(149)

Trebuie remarcat că aceste măsuri nu urmăresc să împiedice importurile în Comunitate, ci să garanteze că acestea să sunt efectuate la prețuri prejudiciabile care fac obiectul unui dumping. În afară de aceasta, astfel cum se precizează la considerentul 147, efectul dreptului antidumping asupra industriilor utilizatoare ar trebui să fie neglijabil și, prin urmare, nu ar împiedica neapărat utilizatorii finali să se aprovizioneze cu PTFE de la furnizorii lor obișnuiți, chiar la un preț mai ridicat.

(150)

De asemenea, trebuie remarcat că, între 2001 și 2002, consumul comunitar a scăzut cu 12 %, rămânând apoi practic stabil până la perioada de anchetă și înregistrând o ușoară creștere de 3 % după 2002. Pe de altă parte, trebuie subliniat că producătorii comunitari încă dispun de capacități de producție neutilizate. Aceste capacități neutilizate și exporturile din alte țări terțe constituie surse alternative de aprovizionare pentru industriile din aval. În consecință, este puțin probabil că măsurile antidumping vor determina o insuficiență a aprovizionării cu produsul în cauză.

(151)

Comisia a trimis chestionare tuturor furnizorilor comunitari cunoscuți ai principalelor materii prime utilizate de industria comunitară [în special clorodifluorometanul (R22) și acidul hidrofluoric anhidru]. Gradul de cooperare a fost foarte ridicat, întrucât s-au primit răspunsuri de la cinci furnizori, dintre care trei de legătură. Majoritatea acestor furnizori lucrează în strânsă legătură cu industria comunitară și cu ceilalți producători de PTFE granulată stabiliți în Comunitate. Un procent important (75 %) din cifra lor de afaceri rezultă din vânzările efectuate către producătorii de PTFE granulată. Prin urmare, orice reducere a achizițiilor industriei comunitare ar avea un efect semnificativ asupra situației acestor întreprinderi, care oferă locuri de muncă unui număr de 176 de persoane implicate direct în fabricarea materiilor prime în cauză.

(152)

Un alt furnizor a afirmat că, în lipsa instituirii unor măsuri, ar exista riscul delocalizării producției comunitare de PTFE în țări terțe. El a adăugat că, în această situație, furnizorii de materii prime ar fi constrânși să caute clienți în afara Comunității, pe piețe terțe unde ar fi în concurență cu furnizorii locali tradiționali. În plus, exportul materiilor prime ar determina costuri suplimentare, care ar reduce marjele de profit deja scăzute ale industriei din amonte. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că instituirea unor măsuri antidumping este în interesul industriilor din amonte.

(153)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat provizoriu că nu există motive întemeiate pentru a nu institui măsuri și că instituirea unor măsuri este în interesul Comunității.

(154)

Ținând cont de concluziile stabilite cu privire la dumping, la prejudiciu și la interesul Comunității, este necesară instituirea unor măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(155)

Pentru a determina nivelul drepturilor, s-a ținut cont de marjele de dumping stabilite și de valoarea dreptului necesar pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(156)

Pentru calcularea valorii dreptului necesar pentru eliminarea efectelor dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile de producție și să realizeze profit înainte de impozitările pe care o industrie de acest tip ar putea în mod rezonabil să le impună în acest sector, în condiții de concurență normale, din vânzarea produsului similar în Comunitate. Marja de profit înainte de impozitare folosită pentru acest calculul a fost de 9,3 % din cifra de afaceri realizată de industria comunitară înainte de prăbușirea prețurilor importurilor din țările în cauză din 2001. Această marjă a fost considerată ca fiind valoarea minimă rezonabilă pe care industria comunitară ar fi putut să o realizeze în absența unui dumping prejudiciabil.

(157)

Majorarea necesară a prețului a fost determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat utilizat pentru calcularea subcotării, cu prețul neprejudiciabile al produselor vândute de industria comunitară pe piața Comunității. Prețul neprejudiciabil a fost obținut ajustând prețul de vânzare al producătorilor comunitari, pentru a ține cont de pierderile/beneficiile reale realizate în perioada de anchetă și adăugând marja de profit menționată anterior. Orice diferență rezultată din această comparare a fost ulterior exprimată ca procentaj din valoarea totală CIF la import.

(158)

În ceea ce privește Rusia, întrucât exportatorii ruși nu au cooperat, astfel cum s-a arătat la considerentele 70-75, marja prejudiciului a fost determinată pe baza cifrelor de export înregistrate de Eurostat. Trebuie remarcat că, astfel cum se precizează la considerentul 98 de mai sus, prețul CIF de export a fost ajustat pentru a ține cont de diferența de calitate între PTFE fabricată în Comunitate și cea importată din Rusia și RPC. Pe de altă parte, întrucât toate vânzările ruse la export de PTFE au fost efectuate către comercianți, în timp ce industria comunitară a vândut în special utilizatorilor, s-a operat o a doua ajustare, pentru a ține cont de diferența de stadiu comercial. În lipsa unor informații mai fiabile, această ajustare a fost provizoriu stabilită la 5 %, ceea ce corespunde unei marje de profit rezonabile pentru un importator independent.

(159)

În ceea ce privește RPC, întrucât nici unul din producătorii chinezi care au cooperat nu a obținut nici statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, nici tratamentul individual, nivelul provizoriu de eliminare a prejudiciului la scară națională a fost stabilit prin calcularea mediei ponderate a marjelor de prejudiciu constatate pentru fiecare dintre cei trei producători-exportatori chinezi care au cooperat.

(160)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a considerat că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie să fie instituite drepturi antidumping provizorii pentru importurile originare din Rusia și RPC, la nivelul marjei celei mai mici (de dumping sau de prejudiciu), în conformitate cu norma celui mai mic drept.

(161)

Drepturile antidumping provizorii propuse se stabilesc după cum urmează:

(162)

În scopul unei bune administrări, este necesară fixarea unui termen pentru a permite părților în cauză care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere să își prezinte observațiile în scris și să solicite audieri. În afară de aceasta, trebuie precizat că concluziile privind instituirea de drepturi elaborate în sensul prezentului regulament sunt provizorii și pot fi reexaminate în vederea instituirii unor măsuri definitive,